Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Transformarea firii se referă în principal la transformarea naturii unei persoane. Lucrurile inerente naturii unei persoane nu pot fi percepute din comportamentele sale exterioare. Ele sunt direct legate de valoarea și semnificația existenței acelui individ și de perspectiva sa asupra vieții și de valorile sale; ele sunt legate de lucrurile din adâncul sufletului său și de esența sa. Dacă o persoană nu poate accepta adevărul, nu va suferi nicio transformare în aceste aspecte. Doar experimentând judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și ajungând să aibă cunoaștere despre Dumnezeu pot oamenii să înțeleagă realmente adevărul. Perspectivele lor asupra lucrurilor și perspectivele lor asupra existenței și valorilor încep să se schimbe. Părerile lor asupra lucrurilor devin aliniate la adevăr și în armonie cu cuvântul lui Dumnezeu, iar ei devin capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu și să-I fie loiali în îndeplinirea datoriei lor. Doar aceasta este schimbarea firii. În prezent, dacă oamenii nu pot obține o înțelegere a adevărului, atunci, deși pot depune la exterior un mic efort și pot suferi o mică greutate în îndeplinirea datoriei lor și pot fi în stare să îndeplinească rânduieli de lucru de la Cel de mai sus și să îndeplinească unele sarcini simple și pot părea să aibă puțină supunere, atunci când întâlnesc ceva care nu este în conformitate cu noțiunile lor, răzvrătirea lor va reapărea. De exemplu, când ești emondat, vei argumenta și vei încerca să te aperi, iar când lovește un dezastru natural sau provocat de om, te vei plânge și vei cârti la adresa lui Dumnezeu. Acest lucru dezvăluie că tu nu ești o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu. Prin urmare, acel pic de supunere și schimbare exterioară este doar o schimbare de comportament; nu se ridică la nivelul schimbării firii. Poate că ești capabil să alergi mult de colo-colo, să suferi multe greutăți și să înduri o mare umilință; poate că te simți foarte aproape de Dumnezeu, iar Duhul Sfânt poate că face o oarecare lucrare asupra ta. Totuși, când Dumnezeu îți cere să faci ceva ce nu se conformează noțiunilor tale, poți refuza să te supui, poți găsi scuze, te poți răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I te poți împotrivi și, în cazuri grave, chiar Îl poți pune la îndoială și I te poți opune. Aceasta este o problemă gravă! Arată că încă ai o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu, că nu înțelegi realmente adevărul și că nu ai suferit absolut nicio transformare în viața-fire pe care o ai.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii”

Indiferent câte fapte bune îndeplinește o persoană, acest lucru nu înseamnă că deține adevărurile-realități. A practica adevărul și a acționa conform principiilor este ceea ce înseamnă a deține adevărurile-realități. A se teme de Dumnezeu și a se feri de rău este ceea ce înseamnă a deține adevărurile-realități. Există oameni care sunt entuziaști, pot rosti doctrine, respectă reglementările și fac multe lucruri bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că au puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reglementări nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă nimic din adevărul pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se răzvrătească împotriva trupului. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu dezvăluie corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai dezvăluie la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă, despre lucrurile pe care ar trebui să le facă pentru a fi considerați persoane cu rațiune, despre cum să se țină de îndatoririle lor, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să privească lucrurile în conformitate cu acesta și, în tot ceea ce fac, sunt principiali și nu sunt supuși influenței niciunei persoane, niciunui eveniment sau lucru, au propriile perspective și pot susține adevărurile-principii. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, știu cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și cum să acționeze într-un mod care să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; le este clar în inimile lor ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, s-ar putea să pară că nu sunt atât de entuziaști sau că nu au făcut multe lucruri mărețe, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate reale. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au dobândit adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în viața-fire. Mai exact, cum se obține o schimbare a firii? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu înseamnă transformarea celor care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să I se supună și să se teamă de El. Așa sunt oamenii ale căror firi s-au schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura-esență. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana și va fi dispusă să se răzvrătească împotriva Satanei și să se supună complet lui Dumnezeu. Odată ce o persoană are această hotărâre, ea va urmări adevărul. Când o persoană are o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, când firea sa satanică a fost curățită, iar cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ea și au devenit viața sa și baza existenței sale, când poate trăi după cuvintele lui Dumnezeu și s-a schimbat complet și a devenit o persoană nouă, atunci și numai atunci a suferit o schimbare în viața-fire. O schimbare a firii nu înseamnă a avea o umanitate matură și călită sau că oamenii par să aibă o fire mai blajină decât înainte – a trece de la a fi aroganți în trecut la a fi capabili să vorbească cu rațiune acum sau a trece de la a nu asculta pe nimeni în trecut la a fi capabili să-i asculte puțin pe alții acum. Astfel de schimbări exterioare nu pot fi considerate schimbări ale firii. Desigur, schimbările firii includ astfel de manifestări, dar cel mai important element este că viața interioară a unei persoane s-a schimbat. Acest lucru se datorează în întregime faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, au ajuns să domnească în ei și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat, de asemenea. Ei pot vedea lumea și omenirea clar. Ei pot desluși complet modul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îi pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că viața-fire a lor s-a schimbat și că au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din viața-fire sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în viața-fire sunt cei care au dobândit adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În religie, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor: își supun corpul și își poartă crucea și chiar continuă să sufere și să îndure până în pragul morții! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea și îmbrăcămintea bună, concentrându-se doar la suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se răzvrătească împotriva trupului. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură nu au fost câtuși de puțin emondate. Sunt lipsiți de adevărata cunoaștere de sine. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și caracterul bun al umanității lor. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg și nici nu-I cunosc intențiile. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Nu pun niciun fel de preț pe discernământ, nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, intențiile lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin sunt conștienți de cum să atingă cunoașterea de Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inerent, ci un Dumnezeu pe care și L-au imaginat, despre care doar au auzit sau despre care doar au citit în legende. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și cucernicia ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia lucrarea Sa, pe care El vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, niciunul dintre ei nu este cu adevărat în stare să slujească în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Indiferent cu câtă bucurie suferă, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu au fost supuși judecății, mustrării, rafinării lui și desăvârșirii Lui și pentru că nimeni nu i-a îndrumat folosind adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar din legende și zvonuri. Drept urmare, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care își slujește propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, printr-o astfel de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc, niciodată; ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe propriile preferințe. Ce recompensă ar putea aduce acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească potrivit intențiilor lui Dumnezeu; a ajuns să afle acest lucru la sfârșit, când era bătrân. Ce spune acest lucru despre acei oameni orbi care nu au experimentat câtuși de puțin emondarea și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este precum cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și care nu s-au schimbat – nu sunt ei toți cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, cunoașterea ta despre viață și cunoașterea despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și tu nu câștigi cu adevărat nimic, atunci nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și o nouă cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, nu ești cucerit. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi precum al celor care pătimesc și postesc: va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă și își petrec timp în închisoare; sunt veșnic răbdători, iubitori și își poartă veșnic crucea, sunt ridiculizați și respinși de lume, experimentează toate greutățile și, cu toate că sunt ascultători până la capăt, tot nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei au suferit mult, însă, în sinea lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost emondate niciunele dintre lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, cunoașteri făcute de om și idei umane. Nu există nici cea mai mică urmă de cunoaștere nouă în ele. Nicio parte din cunoașterea lor de Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit intențiile lui Dumnezeu. Îl slujește asta pe Dumnezeu? Indiferent de cunoașterea ta de Dumnezeu din trecut, dacă astăzi rămâne la fel și tu continui să-ți bazezi cunoașterea de Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El, adică, dacă spui că nu ai nicio cunoaștere nouă, adevărată de Dumnezeu și dacă eșuezi să cunoști adevărata imagine și firea a lui Dumnezeu, dacă a ta cunoaștere de Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din imaginația și noțiunile umane, atunci nu ai fost cucerit. Toate cuvintele pe care ți le spun acum sunt menite să-ți permită să afli și să ai această cunoaștere pentru a te conduce la o mai nouă și corectă cunoaștere; de asemenea, sunt menite să emondeze vechile noțiuni și cunoștințe pe din tine, astfel încât să poți avea o nouă cunoaștere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci cunoașterea ta se va schimba în mod considerabil. Atât timp cât mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă supusă, perspectiva ta va fi schimbată. Atât timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atât timp cât vechea ta mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai precisă, din ce în ce mai capabilă să fie la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu. Dacă îți poți schimba viața, cunoștințele despre viața umană și multele noțiuni t despre Dumnezeu, atunci naturalețea ta se va diminua treptat. Doar acest lucru este rezultatul când oamenii sunt cuceriți de Dumnezeu, este schimbarea care se petrece în oameni. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, tot ceea ce știi este să-ți supui corpul, să înduri și să suferi, iar tu nu știi dacă acest lucru este bun sau rău, cu atât mai puțin de dragul cui îl faci, atunci cum poate o astfel de practică să ducă la schimbare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (3)”

Există unii care spun adesea vorbe goale despre cât Îi sunt de îndatorați lui Dumnezeu; ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișând un aer afectat și pretinzând a fi demni de milă. Cât de dezgustător! Dacă ar fi să-i întrebi „Poți să-mi spui cum Îi ești îndatorat lui Dumnezeu?”, atunci ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești loial lui Dumnezeu, atunci nu vei vorbi în exterior despre asta; în schimb, îți vei demonstra dragostea pentru Dumnezeu prin practica efectivă și te vei ruga Lui cu o inimă sinceră. Cei care spun doar vorbe goale în privința lui Dumnezeu sunt cu toții niște ipocriți! Unii vorbesc despre cât Îi sunt de îndatorați lui Dumnezeu de fiecare dată când se roagă și încep să plângă de câte ori se roagă, oricând ar fi aceasta, chiar și fără să fie mișcați de Duhul Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniți de ritualuri religioase și de noțiuni; ei trăiesc după astfel de ritualuri și noțiuni, crezând întotdeauna că acele acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu și că El agreează evlavia superficială sau lacrimile de mâhnire. Asemenea oameni absurzi pot să realizeze ceva vreodată? Pentru a da dovadă de umilință, unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în prezența altor oameni, purtându-se ca niște miei fără niciun strop de putere. Este acest fel de a fi demn de oamenii Împărăției? Oamenii Împărăției ar trebui să fie plini de viață și liberi, curați și deschiși, cinstiți și drăguți și să trăiască într-o stare de libertate. Ar trebui să aibă integritate și demnitate și să poată rămâne fermi în mărturia lor oriunde merg; asemenea persoane sunt iubite atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de emondare și de rupere. A avea credință lăuntrică în Dumnezeu nu e ceva ce alții pot vedea, dar acțiunile și faptele oamenilor care au o asemenea credință sunt demne de laudă. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi diverșilor oameni, în efortul de a le aduce mântuirea, și cu toate acestea, în final, încă trăiești după reglementări și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt figuri religioase, cât și ipocriți. Ori de câte ori se adună acei oameni religioși, s-ar putea ca ei să întrebe: „Soră, cum ți-a mers zilele acestea?” Ea s-ar putea să răspundă: „Simt că sunt datoare față de Dumnezeu și că nu sunt capabilă să-I satisfac intențiile.” O alta ar putea spune: „Și eu, la rândul meu, simt că Îi sunt datoare lui Dumnezeu și că nu pot să-L mulțumesc”. Aceste câteva cuvinte și propoziții exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul lor; asemenea cuvinte sunt dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura unor oameni ca aceștia e în opoziție cu Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate au părtășie despre orice este în mintea lor și fac asta cu inimi deschise. Nu se implică în niciun fel de exercițiu fals, neafișând nici astfel de amabilități, nici complimente de fațadă. Ei sunt întotdeauna direcți și nu se conduc după reguli lumești. Unii oameni au o înclinație spre manifestări exterioare, chiar până în punctul în care sunt complet lipsiți de rațiune. Când cineva cântă, încep să danseze, fără să-și dea măcar seama că orezul din oalele lor a ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici nobili, și sunt mult prea ușuratici. Toate aceste lucruri sunt manifestări ale unei lipse a realității. Când unii oameni au părtășie despre problemele vieții spirituale, deși nu vorbesc despre a-I datora ceva lui Dumnezeu, ei chiar au o dragoste adevărată pentru El în sinea lor. Sentimentul tău de îndatorare față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu alți oameni; tu ești îndatorat față de Dumnezeu, nu față de oameni. Ce rost are să vorbești în mod constant despre aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe vreun zel exterior sau pe vreo etalare. Ce reprezintă comportamentul exterior bun al oamenilor? El reprezintă trupul; nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu reprezintă viața și pot doar să arate temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omenirii nu pot satisface intențiile lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre cât Îi ești de îndatorat lui Dumnezeu și, cu toate acestea, nu poți să aprovizionezi viața altora sau să le stimulezi inimile iubitoare de Dumnezeu. Crezi că aceste acțiuni ale tale Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Simți că este intenția lui Dumnezeu ca tu să acționezi în acest fel și că acțiunile tale sunt spirituale, dar, de fapt, toate sunt absurde! Tu crezi că ceea ce îți place ție și ceea ce ești dispus să faci sunt exact acele lucruri care Îl încântă pe Dumnezeu. Poate ceea ce-ți place ție să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Poate personalitatea unei persoane să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce îți place ție este exact ceea ce Dumnezeu detestă, iar obiceiurile tale sunt cele pe care Dumnezeu le disprețuiește și le respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu; nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb te etalezi constant în prezența altora, poate aceasta să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? Dacă ești mereu concentrat pe a face lucrurile de fațadă, atunci aceasta înseamnă că ești extrem de vanitos. Ce fel de oameni sunt aceia care au un comportament bun numai la exterior și sunt lipsiți de realitate? Ei sunt farisei ipocriți și figuri religioase! Dacă nu vă dezbărați de practicile voastre exterioare și nu sunteți în stare să faceți schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei voastre sunt mai mari, cu atât împotrivirea față de Dumnezeu este mai puternică. În final, oamenii ca aceștia vor fi cu siguranță eliminați!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credință, omul trebuie să se concentreze asupra realității – implicarea în ritualuri religioase nu este credință”

Citate din predici și părtășii ca referință:

În lumea religioasă, există mulți oameni devotați care spun: „Ne-am schimbat datorită credinței în Domnul Isus. Suntem capabili să ne sacrificăm pentru Domnul, să facem lucrare pentru El, să răbdăm închisoare pentru El și să nu tăgăduim numele Lui. Putem să facem multe lucruri drepte, să facem caritate, să donăm și să ajutăm pe săraci. Acestea sunt schimbări mari! Astfel suntem calificați să fim aduși în împărăția cerului”. Ce credeți despre aceste cuvinte? Aveți vreun discernământ când vine vorba de aceste cuvinte? Ce înseamnă să fii curățat? Credeți că dacă purtarea voastră s-a schimbat și faceți fapte bune, atunci ați fost curățați? Cineva spune: „Am renunțat la tot. Am renunțat la serviciul meu, la familia mea și la dorințele trupului pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Echivalează oare aceasta cu a fi curățat?” Chiar dacă ați făcut toate acestea, aceasta nu este o dovadă solidă că ați fost curățați. Așadar, care este punctul cheie? În care aspect puteți obține curățirea care poate fi considerată adevărată? (Curățirea de firea satanică împotrivitoare lui Dumnezeu.) Care sunt manifestările firii satanice care se împotrivește lui Dumnezeu? Cele mai evidente manifestări sunt aroganța persoanei, îngâmfarea, neprihănirea de sine și mândria, precum și necinstea ei, trădarea, spunerea de minciuni, viclenia și ipocrizia. Când aceste firi satanice nu mai fac parte din cineva, atunci acea persoană a fost curățată cu adevărat. S-a spus că există 12 manifestări-cheie în firea satanică a omului, cum ar fi: a te considera ca fiind cel mai vrednic de respect; a lăsa pe cei care mi se conformează să prospere, iar pe cei care mi se împotrivesc să piară; a gândi că numai Dumnezeu îți este superior, nesupunându-te nimănui altcuiva, neavând niciun respect pentru alții; a crea o împărăție independentă de îndată ce ai putere; a dori să fii singurul care exercită putere și stăpânul tuturor lucrurilor și să decizi toate lucrurile de unul singur. Toate aceste manifestări sunt firi satanice. Aceste firi satanice trebuie curățate înainte ca cineva să experimenteze o schimbare în firea vieții lui. O schimbare în firea vieții omului înseamnă o renaștere, deoarece substanța lui s-a schimbat. Înainte, când i s-a dat putere, omul a fost în stare să-și creeze propria împărăție independentă. Acum, când i se dă putere, el Îl slujește pe Dumnezeu, este martor pentru El și devine un slujitor pentru poporul ales al lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare autentică? Înainte, el a ieșit în evidență în toate situațiile și a vrut ca alți oameni să-l respecte și să i se închine. Acum, el este martor pentru Dumnezeu pretutindeni și nu iese în evidență. Indiferent de modul cum îl tratează oamenii, el crede că este bine. Indiferent de modul în care comentează despre el oamenii, el crede că este bine. Nu-i pasă. El se concentrează doar pe a-L slăvi pe Dumnezeu, a a fi martor pentru El, îi ajută pe alții să dobândească o înțelegere a lui Dumnezeu și îi ajută să se supună în prezența lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții? „Voi trata frații și surorile cu iubire. Voi avea milă de alții în toate situațiile. Nu mă voi gândi la mine și voi oferi ajutor altora. Îi voi ajuta pe alții să progreseze cu viața lor și îmi voi îndeplini responsabilitățile. Voi ajuta pe alții să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul.” Aceasta înseamnă să-i iubești pe alții ca pe tine însuți! Când vine vorba de Satana, puteți să discerneți lucrul acesta, să aveți principii și să trasați o linie de demarcație cu aceasta și să demascați în întregime răutățile Satanei, astfel încât poporul ales al lui Dumnezeu să fie scutit de vătămările lui. Aceasta înseamnă a proteja poporul ales al lui Dumnezeu și aceasta înseamnă chiar mai mult decât a-i iubi pe alții ca pe tine însuți. Mai mult, ar trebui să iubiți ceea ce iubește Dumnezeu și să urâți ceea ce urăște El. Ceea ce Dumnezeu urăște sunt antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Aceasta înseamnă că și noi trebuie să urâm antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Trebuie să stăm de partea lui Dumnezeu. Nu ne putem compromite cu ei. Dumnezeu îi iubește pe cei pe care vrea să-i mântuiască și să-i binecuvânteze. Pentru acești oameni, noi trebuie să fim responsabili, să-i tratăm cu iubire, să-i ajutăm, să-i îndrumăm și să-i sprijinim. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții cuiva? Mai mult, atunci când ați comis unele păcate sau greșeli, sau ați neglijat principiile în a face ceva, puteți accepta critica, ocara, tratarea și emondarea fraților și a surorilor; puteți să tratați toate aceste lucruri în mod corect și să le primiți de la Dumnezeu, să nu nutriți nicio ură și să căutați adevărul pentru a vă repara propria stricăciune. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții voastre? Da, este. […]

Poate schimbarea comportamentului unui om despre care se vorbește în lumea religioasă să reprezinte o schimbare în firea vieții? (Nu, nu poate.) De ce? Motivul principal este că el încă se împotrivește lui Dumnezeu. Este la fel ca în cazul fariseilor care erau foarte devotați pe dinafară. Ei se rugau des, explicau Scriptura și urmau reglementările legii foarte bine. S-ar putea spune că, pe dinafară, ei erau ireproșabili. Oamenii nu puteau să le găsească nicio vină. Cu toate acestea, de ce au fost încă în stare să se împotrivească și să-L condamne pe Hristos? Ce indică aceasta? Indiferent cât de buni ar părea oamenii, dacă nu au adevărul și, astfel, nu-L cunosc pe Dumnezeu, ei tot I se vor împotrivi. Pe dinafară, ei erau așa de buni, dar de ce nu se consideră acest lucru ca o schimbare în firea vieții? Pentru că firea lor stricată nu s-a schimbat deloc și ei erau tot aroganți, îngâmfați și deosebit de neprihăniți de sine. Ei credeau în propriile lor cunoștințe, teorii și credeau că au cea mai bună înțelegere a Scripturilor. Ei credeau că înțelegeau totul și că erau mai buni decât alți oameni. Din acest motiv ei s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus când predica și Își făcea lucrarea. Din acest motiv, atunci când lumea religioasă aude că Hristos din zilele de pe urmă a exprimat tot adevărul, Îl condamnă chiar dacă știe că acesta este adevărul.

– Predici și părtășie despre intrarea în viață