Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Transformarea firii se referă, în principal, la transformarea naturii unei persoane. Lucrurile privitoare la natura unei persoane nu pot fi văzute din comportamentele exterioare; sunt direct legate de valoarea și semnificația existenței sale. Ele implică în mod direct valorile din viață, lucrurile din adâncul sufletului lor și esența lor. Adică, ele implică în mod direct viziunea unei persoane asupra vieții și valorile sale, lucrurile din profunzimile sufletului său și esența sa. Dacă o persoană nu poate accepta adevărul, nu va suferi o transformare în aceste aspecte. Numai prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, pătrunderea deplină în adevăr, schimbarea valorilor și a perspectivelor asupra existenței și asupra vieții sale, prin alinierea viziunilor proprii cu cele ale lui Dumnezeu și prin a deveni capabil de a se supune și de a fi devotat lui Dumnezeu în totalitate, se poate spune despre firea cuiva că s-a transformat. S-ar putea să pară că depui niște eforturi, poate că ești rezistent în fața dificultăților, poate că ești în stare să execuți dispozițiile de lucru de la cel de mai sus sau poate că reușești să mergi oriunde ți se spune să mergi, dar acestea sunt doar mici schimbări în comportamentul tău și nu sunt suficiente pentru a fi considerate o transformare a firii tale. Poate că reușești să alergi pe multe căi, să suferi multe greutăți și să înduri mare umilință; poate că te simți foarte aproape de Dumnezeu și poate că Duhul Sfânt săvârșește o oarecare lucrare asupra ta. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu îți cere să faci ceva care nu se conformează noțiunilor tale, tot s-ar putea să nu te supui; mai degrabă s-ar putea să cauți scuze, răzvrătindu-te și împotrivindu-te lui Dumnezeu, chiar până în punctul de a-L critica și a protesta împotriva Lui. Asta ar fi o problemă gravă! Ar arăta că încă ai o natură care se împotrivește lui Dumnezeu și că nu ai trecut prin nicio transformare.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului”

Oamenii se pot comporta bine, dar aceasta nu înseamnă neapărat că sunt în posesia adevărului. A avea ardoare nu-i poate face decât să se conformeze doctrinei și să urmeze regulile; cei care nu au adevărul, nu au nicio cale de a rezolva probleme esențiale, și nici doctrina nu poate lua locul adevărului. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu principiul adevărului și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o afișează. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se lepede de trup. Acesta este modul în care se exprimă o schimbare în fire. Principalul lucru despre oamenii care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu demonstrează corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai demonstrează la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre care este locul omului, despre cum să se comporte în mod rezonabil, despre cum să fie ascultători, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Acesta este motivul pentru care se spune că oameni ca aceștia sunt relativ rezonabili. Cei care au suferit o schimbare în firile lor trăiesc cu adevărat o asemănare umană și posedă adevărul. Sunt mereu capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu adevărul și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, chestiuni sau vreunui lucru și au toți propriile perspective și pot susține principiul adevărului. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, înțeleg cum să-și îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător și cum să se comporte spre mulțumirea lui Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat într-adevăr nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă pentru ca ei să arate bine la un nivel superficial; ei au câștigat claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară a fi atât de entuziaști sau a fi făcut ceva foarte măreț, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat posedă cu siguranță mult adevăr, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de acțiunile lor principiale. Cei care nu posedă adevărul, categoric nu au dobândit nicio schimbare în fire. O schimbare în fire nu înseamnă a avea o umanitate matură și experimentată; se referă în primul rând la momentele în care unele otrăvuri satanice din natura unei persoane se schimbă ca rezultat al dobândirii cunoașterii de Dumnezeu și al unei înțelegeri a adevărului. Adică, aceste otrăvuri satanice sunt curățite, iar adevărul exprimat de Dumnezeu se înrădăcinează în asemenea oameni, devine viața lor și însăși fundamentul existenței lor. Numai atunci ei devin oameni noi și, ca atare, experimentează o transformare a firii. O transformare a firii nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum pot să comunice rezonabil, sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, transformările firii chiar includ aceste stări și expresii, dar ingredientul crucial este că, lăuntric, viața lor s-a schimbat. Adevărul exprimat de Dumnezeu devine chiar viața lor, otrăvurile satanice din interior au fost eliminate și perspectivele lor s-au schimbat complet – și niciuna dintre ele nu este în concordanță cu perspectiva lumii. Acești oameni pot vedea planurile și otrăvurile marelui balaur roșu drept ceea ce sunt; ei au înțeles adevărata esență a vieții. Astfel, valorile vieții lor s-au schimbat, iar aceasta este cel mai fundamental tip de transformare, precum și esența unei schimbări în fire.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În religie, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor: își supun corpul și își poartă crucea și chiar continuă să sufere și să îndure până în pragul morții! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea și îmbrăcămintea bună, concentrându-se doar la suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se lepede de trup. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură nu au fost câtuși de puțin tratate. Sunt lipsiți de adevărata cunoaștere de sine. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și caracterul bun al umanității lor. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg și nici nu cunosc voia Lui. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Nu pun niciun fel de preț pe discernământ, nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, voia lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin sunt conștienți de cum să atingă cunoașterea de Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inerent, ci un Dumnezeu pe care și L-au imaginat, despre care doar au auzit sau despre care doar au citit în legende. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și cucernicia ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia lucrarea Sa, pe care El vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, niciunul dintre ei nu este cu adevărat în stare să slujească în acord cu voia lui Dumnezeu. Indiferent cu câtă bucurie suferă, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu au fost supuși judecății, mustrării, rafinării lui și desăvârșirii Lui și pentru că nimeni nu i-a îndrumat folosind adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar din legende și zvonuri. Drept urmare, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care își slujește propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, printr-o astfel de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc, niciodată; ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe propriile preferințe. Ce recompensă ar putea aduce acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească potrivit voii lui Dumnezeu; a ajuns să afle acest lucru la sfârșit, când era bătrân. Ce spune acest lucru despre acei oameni orbi care nu au experimentat câtuși de puțin tratarea sau emondarea și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este precum cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și tratare și care nu s-au schimbat – nu sunt ei toți cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, cunoașterea ta despre viață și cunoașterea despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și tu nu câștigi cu adevărat nimic, atunci nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și o nouă cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, nu ești cucerit. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi precum al celor care pătimesc și postesc: va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă și își petrec timp în închisoare; sunt veșnic răbdători, iubitori și își poartă veșnic crucea, sunt ridiculizați și respinși de lume, experimentează toate greutățile și, cu toate că sunt ascultători până la capăt, tot nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei au suferit mult, însă, în sinea lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost tratate niciunele dintre lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, cunoașteri făcute de om și idei umane. Nu există nici cea mai mică urmă de cunoaștere nouă în ele. Nicio parte din cunoașterea lor de Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit voia lui Dumnezeu. Îl slujește asta pe Dumnezeu? Indiferent de cunoașterea ta de Dumnezeu din trecut, dacă astăzi rămâne la fel și tu continui să-ți bazezi cunoașterea de Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El, adică, dacă spui că nu ai nicio cunoaștere nouă, adevărată de Dumnezeu și dacă eșuezi să cunoști adevărata imagine și firea a lui Dumnezeu, dacă a ta cunoaștere de Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din imaginația și noțiunile umane, atunci nu ai fost cucerit. Toate cuvintele pe care ți le spun acum sunt menite să-ți permită să afli și să ai această cunoaștere pentru a te conduce la o mai nouă și corectă cunoaștere; de asemenea, sunt menite să elimine vechile noțiuni și cunoștințe pe din tine, astfel încât să poți avea o nouă cunoaștere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci cunoașterea ta se va schimba în mod considerabil. Atât timp cât mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă ascultătoare, perspectiva ta va fi schimbată. Atât timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atât timp cât vechea ta mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai precisă, din ce în ce mai capabilă să împlinească voia lui Dumnezeu. Dacă îți poți schimba viața, cunoștințele despre viața umană și multele noțiuni t despre Dumnezeu, atunci naturalețea ta se va diminua treptat. Doar acest lucru este rezultatul când oamenii sunt cuceriți de Dumnezeu, este schimbarea care se petrece în oameni. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, tot ceea ce știi este să-ți supui corpul, să înduri și să suferi, iar tu nu știi dacă acest lucru este bun sau rău, cu atât mai puțin de dragul cui îl faci, atunci cum poate o astfel de practică să ducă la schimbare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)”

Ori de câte ori se adună acei oameni religioși, ei întreabă: „Soră, cum ți-a mers zilele acestea?” Ea s-ar putea să răspundă: „Simt că sunt datoare față de Dumnezeu și că nu pot să-I împlinesc voia.” O alta ar putea spune: „Și eu, la rândul meu, simt că Îi sunt datoare lui Dumnezeu și că nu pot să-L mulțumesc.” Aceste câteva cuvinte și propoziții exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul lor; asemenea cuvinte sunt dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura unor oameni ca aceștia e în opoziție cu Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate comunică orice este în mintea lor și își deschid inimile în părtășie. Nu se implică în niciun fel de exercițiu fals și nu afișează nicio politețe sau veselie goală. Ei sunt întotdeauna direcți și nu se conduc după reguli lumești. Unii oameni au o înclinație spre etalări, chiar până în punctul în care sunt complet lipsiți de rațiune. Când cineva cântă, încep să danseze, fără să-și dea măcar seama că orezul din oalele lor a ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici onorabili, și sunt mult prea ușuratici. Toate acest lucruri sunt manifestări ale unei lipse a simțului realității. Când unii oameni au părtășie despre problemele vieții spirituale, deși nu vorbesc despre a-I datora ceva lui Dumnezeu, ei chiar păstrează o dragoste adevărată pentru El în sinea lor. Sentimentul tău de îndatorare față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu alți oameni; tu ești îndatorat față de Dumnezeu, nu față de omenire. Ce rost are să vorbești în mod constant despre aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe zelul exterior sau pe expunere.

Ce reprezintă faptele bune de suprafață ale oamenilor? Ele reprezintă trupul și nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu prezintă viața; pot doar să arate temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omenirii nu pot îndeplini dorința lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre îndatorirea ta față de Dumnezeu și, cu toate acestea, nu poți să susții viața altora sau să îi inspiri să Îl iubească pe Dumnezeu. Crezi că aceste acțiuni ale tale Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Simți că acțiunile tale sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu și că aparțin duhului, dar, de fapt, toate sunt absurde! Tu crezi că ceea ce te mulțumește pe tine și ceea ce ești dispus să faci sunt exact acele lucruri care Îl bucură pe Dumnezeu. Poate ceea ce-ți place ție să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Poate caracterul unei persoane să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce te mulțumește pe tine este exact ceea ce Dumnezeu nu poate să sufere, iar obiceiurile tale sunt cele pe care Dumnezeu le detestă și le respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu; nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb atragi în mod constant atenția asupra ta în prezența altora, poate aceasta să împlinească voia lui Dumnezeu? Dacă acțiunile tale sunt întotdeauna doar de fațadă, atunci aceasta înseamnă că ești extrem de vanitos. Ce fel de oameni sunt aceia care fac fapte bune numai de suprafață și sunt lipsiți de realitate? Astfel de oameni sunt doar farisei ipocriți și figuri religioase! Dacă nu vă dezbărați de practicile voastre exterioare și nu sunteți în stare să faceți schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei voastre sunt mai mari, cu atât împotrivirea față de Dumnezeu este mai puternică. În final, oamenii ca aceștia vor fi cu siguranță eliminați!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință”

Citate din predici și părtășii ca referință:

În lumea religioasă, există mulți oameni devotați care spun: „Ne-am schimbat datorită credinței în Domnul Isus. Suntem capabili să ne sacrificăm pentru Domnul, să facem lucrare pentru El, să răbdăm închisoare pentru El și să nu tăgăduim numele Lui. Putem să facem multe lucruri drepte, să facem caritate, să donăm și să ajutăm pe săraci. Acestea sunt schimbări mari! Astfel suntem calificați să fim aduși în împărăția cerului”. Ce credeți despre aceste cuvinte? Aveți vreun discernământ când vine vorba de aceste cuvinte? Ce înseamnă să fii curățat? Credeți că dacă purtarea voastră s-a schimbat și faceți fapte bune, atunci ați fost curățați? Cineva spune: „Am renunțat la tot. Am renunțat la serviciul meu, la familia mea și la dorințele trupului pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Echivalează oare aceasta cu a fi curățat?” Chiar dacă ați făcut toate acestea, aceasta nu este o dovadă solidă că ați fost curățați. Așadar, care este punctul cheie? În care aspect puteți obține curățirea care poate fi considerată adevărată? (Curățirea de firea satanică împotrivitoare lui Dumnezeu). Care sunt manifestările firii satanice care se împotrivește lui Dumnezeu? Cele mai evidente manifestări sunt aroganța persoanei, îngâmfarea, neprihănirea de sine și mândria, precum și necinstea ei, trădarea, spunerea de minciuni, viclenia și ipocrizia. Când aceste firi satanice nu mai fac parte din cineva, atunci acea persoană a fost curățată cu adevărat. S-a spus că există 12 manifestări-cheie în firea satanică a omului, cum ar fi: a te considera ca fiind cel mai vrednic de respect; a lăsa pe cei care mi se conformează să prospere, iar pe cei care mi se împotrivesc să piară; a gândi că numai Dumnezeu îți este superior, nesupunându-te nimănui altcuiva, neavând niciun respect pentru alții; a crea o împărăție independentă de îndată ce ai putere; a dori să fii singurul care exercită putere și stăpânul tuturor lucrurilor și să decizi toate lucrurile de unul singur. Toate aceste manifestări sunt firi satanice. Aceste firi satanice trebuie curățate înainte ca cineva să experimenteze o schimbare în firea vieții lui. O schimbare în firea vieții omului înseamnă o renaștere, deoarece substanța lui s-a schimbat. Înainte, când i s-a dat putere, omul a fost în stare să-și creeze propria împărăție independentă. Acum, când i se dă putere, el Îl slujește pe Dumnezeu, este martor pentru El și devine un slujitor pentru poporul ales al lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare autentică? Înainte, el a ieșit în evidență în toate situațiile și a vrut ca alți oameni să-l respecte și să i se închine. Acum, el este martor pentru Dumnezeu pretutindeni și nu iese în evidență. Indiferent de modul cum îl tratează oamenii, el crede că este bine. Indiferent de modul în care comentează despre el oamenii, el crede că este bine. Nu-i pasă. El se concentrează doar pe a-L slăvi pe Dumnezeu, a a fi martor pentru El, îi ajută pe alții să dobândească o înțelegere a lui Dumnezeu și îi ajută să se supună în prezența lui Dumnezeu. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții? „Voi trata frații și surorile cu iubire. Voi avea milă de alții în toate situațiile. Nu mă voi gândi la mine și voi oferi ajutor altora. Îi voi ajuta pe alții să progreseze cu viața lor și îmi voi îndeplini responsabilitățile. Voi ajuta pe alții să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul.” Aceasta înseamnă să-i iubești pe alții ca pe tine însuți! Când vine vorba de Satana, puteți să discerneți lucrul acesta, să aveți principii și să trasați o linie de demarcație cu aceasta și să demascați în întregime răutățile Satanei, astfel încât poporul ales al lui Dumnezeu să fie scutit de vătămările lui. Aceasta înseamnă a proteja poporul ales al lui Dumnezeu și aceasta înseamnă chiar mai mult decât a-i iubi pe alții ca pe tine însuți. Mai mult, ar trebui să iubiți ceea ce iubește Dumnezeu și să urâți ceea ce urăște El. Ceea ce Dumnezeu urăște sunt antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Aceasta înseamnă că și noi trebuie să urâm antihriștii, duhurile rele și oamenii răi. Trebuie să stăm de partea lui Dumnezeu. Nu ne putem compromite cu ei. Dumnezeu îi iubește pe cei pe care vrea să-i mântuiască și să-i binecuvânteze. Pentru acești oameni, noi trebuie să fim responsabili, să-i tratăm cu iubire, să-i ajutăm, să-i îndrumăm și să-i sprijinim. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții cuiva? Mai mult, atunci când ați comis unele păcate sau greșeli, sau ați neglijat principiile în a face ceva, puteți accepta critica, ocara, tratarea și emondarea fraților și a surorilor; puteți să tratați toate aceste lucruri în mod corect și să le primiți de la Dumnezeu, să nu nutriți nicio ură și să căutați adevărul pentru a vă repara propria stricăciune. Nu este aceasta o schimbare în firea vieții voastre? Da, este. […]

Poate schimbarea comportamentului unui om despre care se vorbește în lumea religioasă să reprezinte o schimbare în firea vieții? (Nu, nu poate). De ce? Motivul principal este că el încă se împotrivește lui Dumnezeu. Este la fel ca în cazul fariseilor care erau foarte devotați pe dinafară. Ei se rugau des, explicau Scriptura și urmau reglementările legii foarte bine. S-ar putea spune că, pe dinafară, ei erau ireproșabili. Oamenii nu puteau să le găsească nicio vină. Cu toate acestea, de ce au fost încă în stare să se împotrivească și să-L condamne pe Hristos? Ce indică aceasta? Indiferent cât de buni ar părea oamenii, dacă nu au adevărul și, astfel, nu-L cunosc pe Dumnezeu, ei tot I se vor împotrivi. Pe dinafară, ei erau așa de buni, dar de ce nu se consideră acest lucru ca o schimbare în firea vieții? Pentru că firea lor stricată nu s-a schimbat deloc și ei erau tot aroganți, îngâmfați și deosebit de neprihăniți de sine. Ei credeau în propriile lor cunoștințe, teorii și credeau că au cea mai bună înțelegere a Scripturilor. Ei credeau că înțelegeau totul și că erau mai buni decât alți oameni. Din acest motiv ei s-au împotrivit și L-au condamnat pe Domnul Isus când predica și Își făcea lucrarea. Din acest motiv, atunci când lumea religioasă aude că Hristos din zilele de pe urmă a exprimat tot adevărul, Îl condamnă chiar dacă știe că acesta este adevărul.

– Predici și părtășie despre intrarea în viață