Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Motivul pentru care oamenii se împotrivesc lui Dumnezeu izvorăște, pe de o parte, din firile lor corupte; pe de altă parte, e că nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg principiile după care El lucrează sau care sunt intențiile Sale pentru oameni. Aceste două aspecte, luate împreună, alcătuiesc istoria împotrivirii omului față de Dumnezeu. Cei care abia au ajuns să creadă în Dumnezeu I se împotrivesc pentru că oamenii au o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu; în ceea ce-i privește pe cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, ei I se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că nu-L cunosc și, pe deasupra, au firi corupte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Lucrarea lui Dumnezeu continuă să avanseze și, deși scopul lucrării Lui rămâne neschimbat, mijloacele prin care El lucrează se schimbă în mod constant, ceea ce înseamnă că și aceia care Îl urmează pe Dumnezeu se schimbă constant. Cu cât Dumnezeu înfăptuiește mai multă lucrare, cu atât sunt mai temeinice cunoștințele omului despre El. Schimbări corespunzătoare au loc și în firea omului ca urmare a lucrării lui Dumnezeu. Totuși, doar datorită faptului că lucrarea lui Dumnezeu se schimbă mereu, cei care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt și acei oameni absurzi care nu cunosc adevărul devin oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Niciodată lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor omului, pentru că lucrarea Lui este întotdeauna nouă și niciodată veche, iar El nu repetă niciodată lucrarea veche ci, mai degrabă, face o lucrare pe care nu a mai făcut-o niciodată. Dat fiind că Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, iar omul judecă invariabil lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pe baza lucrării Sale din trecut, a devenit extrem de dificil pentru Dumnezeu să îndeplinească fiecare etapă a lucrării noii epoci. Omul are mult prea multe greutăți! Gândirea omului este prea conservatoare! Niciun om nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu, totuși, ei toți o delimitează. Când Îl părăsește pe Dumnezeu, omul pierde viața, adevărul și binecuvântările Lui, totuși, nici nu acceptă viața sau adevărul, cu atât mai puțin binecuvântările mai mari pe care Dumnezeu le oferă omenirii. Toți oamenii doresc să-L câștige pe Dumnezeu, dar nu sunt în stare să tolereze nicio schimbare în lucrarea lui Dumnezeu. Cei care nu acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu cred că lucrarea lui Dumnezeu este imutabilă, că rămâne pentru totdeauna pe loc. În credința lor, tot ceea ce este necesar pentru a obține mântuirea veșnică de la Dumnezeu este respectarea legii și, atât timp cât se căiesc și își mărturisesc păcatele, intențiile lui Dumnezeu vor fi satisfăcute pentru totdeauna. Ei sunt de părere că Dumnezeu nu poate fi decât Dumnezeul legii și Dumnezeul care a fost pironit pe cruce pentru om; în plus, părerea lor este că Dumnezeu nu trebuie și nu poate să depășească Biblia. Tocmai aceste păreri i-au înlănțuit strâns de legea de odinioară și i-au încătușat prin reglementări fără viață. Sunt alții, mai mulți, care cred că, indiferent de noua lucrare a lui Dumnezeu, ea trebuie să fie verificată prin profeții și că, în fiecare etapă a unei astfel de lucrări, toți cei care Îl urmează cu o inimă „sinceră” trebuie, de asemenea, să primească revelații; altfel, lucrarea nu I-ar putea aparține lui Dumnezeu. Nu este tocmai o sarcină ușoară pentru om să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu. Aceasta, adăugată inimii absurde a omului și naturii sale rebele de importanță de sine și îngâmfare, face să fie cu atât mai dificil pentru om să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu. Omul nici nu cercetează atent noua lucrare a lui Dumnezeu, nici nu o acceptă cu smerenie; mai degrabă, el adoptă o atitudine de dispreț, așteptând revelațiile și îndrumarea lui Dumnezeu. Nu sunt acestea manifestările omului care se răzvrătește și I se împotrivește lui Dumnezeu? Cum pot astfel de oameni să obțină aprobarea lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum pot cei care L-au delimitat pe Dumnezeu în noțiunile lor să primească revelațiile Lui?”

Deoarece există întotdeauna noi evoluții în lucrarea lui Dumnezeu, există o lucrare care devine depășită și veche pe măsură ce noua lucrare se naște. Aceste tipuri diferite de lucrare, veche și nouă, nu sunt contradictorii, ci complementare; fiecare etapă continuă de la ultima. Întrucât există o nouă lucrare, lucrurile vechi trebuie, desigur, eliminate. De exemplu, unele dintre practicile de lungă durată și zicalele obișnuite ale omului, însoțite de mulți ani de experiență și de lecții învățate, au format, în mintea omului, noțiuni de toate felurile și de toate formele. Faptul că Dumnezeu nu i-a dezvăluit încă pe deplin omului adevăratul Său chip și firea Sa inerentă – în combinație cu răspândirea, care a avut loc de-a lungul multor ani, a teoriilor tradiționale care se întind din trecut până în prezent – a fost și mai favorabil formării unor astfel de noțiuni de către om. S-ar putea spune că, pe parcursul credinței omului în Dumnezeu, influența diverselor noțiuni a dus la formarea și la evoluția continue a tot felul de înțelegeri noționale despre Dumnezeu în oameni, ceea ce a făcut ca multe personalități religioase care Îl slujesc pe Dumnezeu să devină dușmanii Săi. Așadar, cu cât noțiunile religioase ale oamenilor sunt mai puternice, cu atât mai mult ei I se opun lui Dumnezeu și cu atât mai mult sunt dușmanii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este mereu nouă și niciodată veche – nu formează niciodată reglementări; mai degrabă, suferă continuu diverse grade de schimbare și de reînnoire. Faptul că Dumnezeu lucrează în acest fel este o exprimare a firii Sale inerente. Este, de asemenea, principiul inerent al lucrării lui Dumnezeu și unul dintre mijloacele de lucru prin care Dumnezeu Își realizează gestionarea. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, omul nu s-ar schimba sau nu ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Satana nu ar fi înfrânt. Astfel, în lucrarea Sa, există continuu schimbări care par neregulate, dar care sunt de fapt periodice. Cu toate acestea, modul în care omul crede în Dumnezeu este destul de diferit. El se agață de reglementările și de sistemele vechi, familiare și, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai acceptabile pentru el. Cum ar putea mintea nesăbuită a omului, o minte care este la fel de intransigentă ca piatra, să accepte atât de multă lucrare nouă și cuvinte ale lui Dumnezeu care sunt de nepătruns? Omului nu-i place Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi; lui îi place doar Dumnezeul cel vechi, care este cineva înaintat în vârstă, cu părul nins și incapabil să meargă. Așadar, pentru că Dumnezeu și omul au fiecare propriile lor „preferințe”, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu. Multe dintre aceste contradicții există încă și astăzi, într-un moment în care Dumnezeu face o nouă lucrare timp de aproape 6000 de ani. Acestea sunt, prin urmare, incurabile. […] Intenția lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca lucrarea Sa să fie nouă și vie, nu veche și moartă, iar ceea ce El îl face pe om să respecte variază în funcție de epocă și perioadă și nu este veșnic și imuabil. Aceasta este pentru că El este un Dumnezeu care determină omul să trăiască și să fie nou, mai degrabă decât un diavol care face ca omul să moară și să fie vechi. Nu înțelegeți încă asta? Faptul că ai noțiuni despre Dumnezeu și că ești incapabil să renunți la ele se datorează eșecului tău de a pricepe lucrurile – nu este pentru că lucrarea lui Dumnezeu are prea puțin sens, nici pentru că lucrarea Sa nu ține cont de sentimentele omului, cu atât mai puțin pentru că Dumnezeu nu se ocupă niciodată de lucrarea care Îi revine. Nu poți renunța la noțiunile tale pentru că ești prea lipsit de supunere și pentru că nu ai nici cea mai mică asemănare a unei ființe create, și nu pentru că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine. Tu ai cauzat toate astea și nu au nicio legătură cu Dumnezeu; toate suferințele și dezastrele sunt create de om. Gândurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune: El nu Își dorește să te facă să dezvolți noțiuni, ci Își dorește să fii reînnoit și să treci prin transformări odată cu trecerea veacurilor. Cu toate acestea, nu știi ce este bine pentru tine și întotdeauna fie scrutezi, fie analizezi. Nu este faptul că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine, ci că îți lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu, iar răzvrătirea ta este prea mare. O mică ființă creată care îndrăznește să ia o părticică neînsemnată din ceea ce Dumnezeu a dat anterior și care după aceea se întoarce și o folosește ca să-L atace pe Dumnezeu – nu este aceasta răzvrătirea omului? Oamenii, este corect să spunem, sunt absolut necalificați să-și exprime punctele de vedere în fața lui Dumnezeu, și sunt cu atât mai puțin calificați să-și etaleze după bunul plac limbuția arhaică, lipsită de valoare, urât mirositoare și putredă – ca să nu mai pomenim de acele noțiuni mucegăite. Nu sunt ele cu atât mai mult fără nicio valoare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care cunosc lucrarea din prezent a lui Dumnezeu Îl pot sluji pe Dumnezeu”

Să știți că vă opuneți lucrării lui Dumnezeu sau vă folosiți propriile noțiuni pentru a măsura lucrarea de astăzi, pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui Dumnezeu și din cauza nesăbuinței cu care tratați lucrarea Duhului Sfânt. Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt cauzate de noțiunile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea răzvrătiți. După ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni nu pot nici măcar să spună cu siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc să țină discursuri publice, evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Chiar le țin predici apostolilor care au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii și vorbind când nu trebuie; umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai mică urmă de rațiune. Nu va veni ziua când asemenea oameni vor fi disprețuiți și respinși de lucrarea Duhului Sfânt și vor fi arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu, dar în schimb Îi judecă lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu cum să lucreze. Cum pot asemenea oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu în timpul procesului de căutare și experimentare; cunoașterea lui Dumnezeu nu este dobândită prin luminarea Duhului Sfânt pe parcursul judecăților arbitrare făcute de om. Cu cât devine mai precisă cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni, cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă, cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I se opună. Noțiunile tale, vechea ta natură și umanitatea, caracterul și perspectiva ta morală sunt capitalul cu care Îi reziști lui Dumnezeu și, cu cât etica ta e mai coruptă, cu cât calitățile tale sunt mai odioase și cu cât umanitatea ta este mai josnică, cu atât mai mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care au noțiuni puternice și o fire neprihănită de sine sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu Dumnezeul întrupat; asemenea oameni sunt anticriști. Dacă noțiunile tale nu sunt corectate, atunci ele vor fi mereu împotriva lui Dumnezeu; nu vei fi niciodată compatibil cu Dumnezeu și vei fi pentru totdeauna separat de El.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

Doriți să cunoașteți rădăcina motivului pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să cunoașteți esența fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au urmărit viața-adevăr. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai ales, pentru că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu se asociaseră niciodată cu Mesia, ei au făcut greșeala de a se agăța de simplul nume al lui Mesia, în timp ce se opuneau esenței lui Mesia, prin orice mijloace posibile. Acești farisei, în esență, erau încăpățânați, aroganți și nu se supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu era: indiferent cât de profundă e predicarea ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea ta, tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu este această credință absurdă și ridicolă? Vă întreb mai departe: nu este extrem de ușor pentru voi să săvârșiți greșelile fariseilor din vremea aceea, dat fiind faptul că nu aveți cea mai mică înțelegere a lui Isus? Ești capabil să discerni calea adevărului? Poți să garantezi, cu adevărat, că nu I te vei împotrivi lui Hristos? Ești capabil să urmezi lucrarea Duhului Sfânt? Dacă nu știi dacă I te vei împotrivi lui Hristos, atunci, Eu zic că deja ești cu un picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au fost cu toții în stare să I se împotrivească lui Isus, să Îl respingă pe Isus și să-L defăimeze. Oamenii care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl respingă și să-L insulte. Ba chiar mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe inducerea în eroare a Satanei și majoritatea acestor oameni Îl va condamna pe Isus întors în trup. Nu vă fac toate aceste lucruri să vă fie teamă? Lucrul cu care vă veți confrunta va fi blasfemie împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către biserici și disprețuirea și respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus. Ce puteți câștiga de la Isus dacă voi sunteți atât de năuci? Cum puteți înțelege lucrarea pe care o face Isus atunci când El revine la trup pe un nor alb, dacă refuzați cu încăpățânare să vă conștientizați greșelile? Vă spun aceasta: oamenii care nu acceptă adevărul și, totuși, așteaptă orbește sosirea lui Isus pe nori albi, sunt cu siguranță cei care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt și ei sunt cu siguranță categoria care va fi distrusă. Voi doriți doar harul lui Isus și vreți doar să vă bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar nu ați ascultat niciodată cuvintele rostite de Isus și nu ați acceptat niciodată adevărul exprimat de Isus când Se întoarce la trup. Ce veți da în schimbul faptului că Isus Se întoarce pe un nor alb? Să fie sinceritatea cu care săvârșiți păcate în mod repetat și apoi vă mărturisiți vina, la nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui Isus care Se întoarce pe un nor alb? Oare capitalul anilor de muncă prin care vă înălțați pe voi înșivă? Ce veți arăta pentru a-L face pe Isus Cel reîntors să aibă încredere în voi? Natura voastră arogantă care nu se supune niciunui adevăr?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi înnoit cerul și pământul”

Cauza fundamentală a împotrivirii și răzvrătirii omului față de Dumnezeu este coruperea sa de către Satana. Din cauza corupției Satanei, conștiința omului a amorțit, el este corupt moral, gândurile sale sunt degenerate și are o mentalitate înapoiată. Înainte de a fi corupt de Satana, omul I se supunea inițial lui Dumnezeu și se supunea cuvintelor Sale după ce le auzea. El avea inițial o rațiune și o conștiință sănătoase și o umanitate normală. După ce omul a fost corupt de Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea lui inițiale au amorțit toate și au fost stricate de Satana. Astfel, el și-a pierdut supunerea și iubirea față de Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit anormală, firea sa a devenit la fel ca aceea a unei fiare, iar răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu sporește mereu și se agravează. Cu toate acestea, omul tot nu știe și nu înțelege acest lucru și doar se împotrivește și se răzvrătește cu persistență. Dezvăluirile firii omului sunt exprimările rațiunii, discernământului și conștiinței sale. Deoarece rațiunea și discernământul său sunt nesănătoase, iar conștiința sa a ajuns extrem de amorțită, firea sa este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. […]

Dezvăluirea firii corupte a omului își are originea în nimic altceva decât în conștiința amorțită a omului, în natura sa răuvoitoare și în rațiunea sa nesănătoasă; dacă rațiunea și conștiința omului sunt capabile să devină din nou normale, atunci el va deveni cineva potrivit pentru a fi folosit înaintea lui Dumnezeu. Pur și simplu pentru că a fost mereu amorțită conștiința omului și pentru că rațiunea omului nu a fost niciodată sănătoasă și devine din ce în ce mai amorțită, actele de răzvrătire ale omului împotriva lui Dumnezeu se înmulțesc, astfel încât el chiar L-a pironit pe Isus pe cruce și își închide ușa în fața trupului întrupat al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, condamnă trupul lui Dumnezeu și consideră trupul lui Dumnezeu ca fiind umil. Dacă omul ar avea măcar puțină umanitate, nu ar fi atât de crud în tratamentul său față de trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea măcar puțină rațiune, nu ar fi atât de feroce în tratamentul său față de trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea măcar puțină conștiință, nu I-ar „mulțumi” Dumnezeului întrupat în acest fel. Omul trăiește în epoca în care Dumnezeu a devenit trup, totuși nu-I mulțumește lui Dumnezeu pentru că i-a oferit o oportunitate atât de bună și, în schimb, blestemă venirea lui Dumnezeu sau ignoră complet faptul întrupării lui Dumnezeu, părând a fi împotriva lui și scârbit de el. Indiferent de modul în care omul tratează venirea lui Dumnezeu, Dumnezeu Și-a făcut mereu lucrarea, fără să Se plictisească vreodată de ea – chiar dacă omul nu a fost câtuși de puțin primitor față de El și continuă să-I adreseze cereri. Firea omului a devenit extrem de răuvoitoare, rațiunea sa a devenit extrem de amorțită, iar conștiința sa a fost complet călcată în picioare de cel rău și a încetat de mult să mai fie conștiința inițială a omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A rămâne neschimbat în fire înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”