de Zheng Yi, Coreea de Sud

Anul trecut, îmi făceam datoria într-o biserică din afara orașului, dar am venit acasă după ce am fost înlocuită pe motiv că nu făceam lucrare practică. După aceea, am aflat că sora Li, conducătoarea noastră, nu avea nimic luminator de spus despre cuvintele lui Dumnezeu, ci predica doar doctrină literală. Nu vorbea niciodată despre cunoașterea de sine și nu-și împărtășea propriile experiențe. Era poruncitoare când îi ajuta pe alții cu problemele lor, asemeni unui maestru care își școlește ucenicii, și nu putea rezolva problemele practice ale nimănui. Vorbea mereu despre cum lucrase și suferise ea în datoria ei, pentru a fi apreciată și adorată. Făcea lucrurile așa cum voia, Era o soră, nouă în credință, care se temea văzând Partidul Comunist arestând creștini. Sora Li nu a avut părtășie despre adevăr pentru a o sprijini, ci doar a înlăturat-o de la datoria ei. Eu și câțiva diaconi i-am oferit sugestii de câteva ori, dar ea doar găsea scuze și se certa cu noi. Conform principiilor, un conducător care nu face lucrurile în acord cu principiile adevărului și care nu acceptă supravegherea și emondarea fraților și surorilor, nu este un om care acceptă adevărul și i se supune. Sora Li nu se cunoștea pe sine, îi lipsea intrarea în viață și nu putea să rezolve problemele reale ale celorlalți. Un astfel de conducător de biserică poate să facă numai rău lucrării bisericii și vieților fraților și surorilor. Eram sigură că sora Li era o conducătoare falsă, că nu era potrivită pentru lucrarea bisericii și am vrut să o raportez. Însă m-am panicat când scriam scrisoarea pentru a o raporta. Tocmai fusesem demisă. Nu îmi făceam datoria. Dacă o raportam pe sora Li și ceilalți nu puteau vedea ceea ce vedeam eu, puteau să întoarcă asta împotriva mea: „O, uite la Zheng Yi. Tocmai a fost demisă, dar nu-și poate ține capul plecat. Ar trebui să se uite la ea, nu la alții. Se pare că nu are o reală cunoaștere de sine sau căință.” Dacă spuneau asta, chiar nu aș fi putut să-mi țin capul sus în preajma lor. În calitate de falsă conducătoare ce fusese demisă, am simțit că eram ultima în măsură să vorbească. M-am gândit, mai ales, la cum acel raport avea probabil să o ofenseze pe sora Li și că, fiind în aceeași biserică, ne întâlnim una cu cealaltă mereu. Cum ar mai fi posibil să ne înțelegem după aceea? Dacă își păstra poziția și îmi făcea zile negre? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai încolțită. M-am gândit că raportul ar putea să o ofenseze și nu ar trebui să-mi asum acest risc. Nu mi-o puteam permite în lumina propriilor circumstanțe, iar problema unei false conducătoare în biserică nu era doar pe umerii mei. Lasă să o raporteze altcineva. Voiam doar să continui să merg la adunări și să păstrez pacea.

Am hotărât să-mi scot această problemă din minte, dar tot simțeam o neliniște sâcâitoare. Întinzându-mă noaptea în pat, capul îmi era plin de gânduri despre sora Li lăudându-se în adunări și predicând mecanic. Dacă acest lucru continua, avea să fie dăunător pentru frați și surori. Mă simțeam prost că nu am vorbit despre asta. Mai târziu, am citit aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Să presupunem, de exemplu, că există o echipă de oameni cu o persoană care îi conduce; dacă se adresează acestei persoane drept «conducător» sau «lucrător», care este funcția ei în echipă? (Funcția de conducere.) Ce efect are conducerea acestei persoane asupra oamenilor pe care îi conduce și asupra echipei ca întreg? Afectează direcția și calea echipei. Asta implică faptul că, dacă această persoană aflată într-o poziție de conducere urmează calea greșită, atunci îi va face pe subalternii ei și întreaga echipă, cel puțin, să se abată de la calea cea dreptă; dincolo de asta, ar putea perturba sau distruge direcția întregii echipe pe măsură ce avansează, precum și viteza și ritmul său. Așadar, atunci când vine vorba de acest grup de oameni, direcția căii pe care o aleg, măsura în care înțeleg adevărul precum și credința lor în Dumnezeu nu îi afectează doar pe ei, ci pe toți frații și surorile care sunt în sfera conducerii lor. În cazul în care conducătorul este o persoană corectă, care merge pe calea cea dreaptă, urmărește și practică adevărul, atunci oamenii pe care îi conduce vor mânca, vor bea și vor căuta cum se cuvine și, în același timp, progresul personal al conducătorului va fi mereu vizibil pentru ceilalți. Așadar, care este calea corectă pe care ar trebui să meargă un conducător? Este aceea de a fi capabil să-i conducă pe alții spre o înțelegere a adevărului și o pătrundere în adevăr și să-i conducă pe ceilalți înaintea lui Dumnezeu. Care este calea greșită? În mod frecvent, este să se ridice pe sine și să fie martor pentru el însuși, urmărind statutul, faima și profitul, fără a fi niciodată martor pentru Dumnezeu. Ce efect are acest lucru asupra subalternilor săi? (Îi aduce pe acei oameni înaintea sa.) Oamenii vor rătăci departe de Dumnezeu și vor intra sub controlul acestui conducător. Nu este evident că oamenii care sunt aduși în fața conducătorului lor vor fi controlați de acesta? Și, desigur, acest lucru îi îndepărtează de Dumnezeu. Dacă-i conduci pe oameni să vină înaintea ta, atunci îi conduci în fața omenirii corupte și îi conduci să vină înaintea Satanei, nu a lui Dumnezeu. Doar a-i îndruma pe oameni să vină înaintea adevărului înseamnă a-i conduce înaintea lui Dumnezeu. Acestea sunt efectele pe care le au cele două categorii de oameni – cei care merg pe calea cea dreaptă și cei care urmează calea greșită – asupra celor pe care îi conduc” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru conducători și lucrători, cel mai important este să aleagă o cale (1)”). În cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că drumul unui conducător nu-l afectează numai pe el personal, ci are impact direct asupra intrării în viață a celorlalți și asupra întregii lucrări a bisericii. Sora Li nu a predicat vreodată altceva decât cuvinte goale și nu a putut rezolva dificultățile de viață reale ale fraților și surorilor. Se dădea mereu în spectacol și îi inducea în eroare pe oameni, iar frații și surorile o apreciau. Pe deasupra, era arogantă și dictatorială și numai ea avea ultimul cuvânt în multe dintre lucrările bisericii. Nu căuta principiile adevărului și nici nu accepta sugestiile celorlalți, ci se ocupa de lucruri bazându-se pe propriile sale noțiuni. În niciun caz ea nu susținea lucrarea bisericii; o împiedica de-a dreptul. Cu o astfel de conducătoare falsă în biserică, frații și surorile aveau să fie trași în jos odată cu ea. Este foarte trist pentru Dumnezeu să vadă că atât de mulți credincioși sunt înșelați de un fals conducător și că viețile lor suferă din această cauză. Îmi dădusem seama/Discernusem deja că sora Li era o conducătoare falsă și văzusem răul făcut fraților, surorilor și vieții bisericii din cauză că un fals conducător era la putere. Dar numai pentru că îmi era frică să nu o ofensez, am privit, cu ochii larg deschiși, cum lucrarea bisericii și intrarea în viață a celorlalți este ținută pe loc. Nu am luat atitudine pentru a o expune și raporta. Nu am fost deloc dreaptă și nu am ținut cont de voia lui Dumnezeu. Eram atât de lipsită de conștiință! Dăunasem deja lucrării bisericii prin faptul că nu făceam lucrare adevărată în datoria mea anterioară. Acum, să văd o falsă conducătoare înșelându-i pe aleșii lui Dumnezeu, dar fără să iau atitudine pentru a o raporta sau a susține interesele bisericii era inconștiență din partea mea! Simțeam din ce în ce mai mult că I-o datoram lui Dumnezeu și că, în calitate de ființă creată, ar trebui să adopt o poziție fermă, să iau în considerare voia lui Dumnezeu și să susțin lucrarea bisericii. Asta era datoria mea și responsabilitatea pe care trebuia să o îndeplinesc! Acest gând mi-a dat ceva putere și mi-am spus: „Pentru interesele bisericii și pentru ca aleșii lui Dumnezeu să poată trăi o viață bisericească autentică, trebuie să practic adevărul și să vorbesc despre problemele surorii Li. Nu mai pot lăsa o falsă conducătoare să-i îndrume greșit pe frați și surori!” Chiar când mă pregăteam să scriu un raport, am auzit că, recent, după ce o soră mai în vârstă i-a subliniat surorii Li câteva probleme pe care aceasta le avea, cea din urmă a încetat să mai participe la întâlniri cu ea. Auzind asta m-am înfuriat foarte tare. Am simțit că ea chiar refuza să accepte adevărul. Dar, în același timp, îngrijorările mele s-au ivit din nou. O exclusese pe sora aceea doar pentru că și-a exprimat niște păreri. Dacă afla că eu o raportasem, avea să-mi poarte pică și să-mi facă zile negre? Dacă începea să mă judece și să mă acuze că atac lucrătorii și conducătorii, ce ar crede ceilalți? Dacă mă suprimă, nu voi avea nicio șansă să-mi fac datoria și asta ar fi și mai greu de îndurat. Dar m-aș simți foarte vinovată dacă n-aș raporta-o. Era o luptă crâncenă în interiorul meu; eram tulburată.

Și astfel, am adus-o în fața lui Dumnezeu în rugăciune și căutare. Apoi, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Am simțit fiecare cuvânt bătând la ușa conștiinței mele, în special „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu?” M-am simțit de parcă Dumnezeu stătea chiar lângă mine, întrebându-mă acest lucru. Știam că sora Li era o falsă conducătoare și știam că, dacă acest lucru nu se rezolvă la timp, va dăuna intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, dar îmi era teamă că avea să fie ofensată și să-mi poate pică sau că aveam să fiu izolată și exclusă din biserică. Îmi susțineam doar interesele proprii la fiecare mișcare, fără a îndrăzni să susțin principiile și să o raportez. Această luptă spirituală mi-a cerut să mărturisesc ferm într-un moment cheie, dar eu mi-am protejat propriile interese și le-am făcut pe plac oamenilor, dezgustându-L pe Dumnezeu. Mă uram cu adevărat. Nu mai voiam să acționez din complezență. După aceea, m-am liniștit și am reflectat asupra mea. Știam prea bine că ea era o falsă conducătoare și eram dispusă să o raportez conform principiilor. Dar când am auzit că exclusese pe cineva pentru că i-a dat niște sfaturi, de ce am ales să mă protejez în loc să apăr lucrarea bisericii? De ce îmi protejam mereu propriile interese? Am început să mă rog și să cercetez această problemă în special.

Erau niște cuvinte de la Dumnezeu pe care le citisem odată într-o devoțională. „Majoritatea oamenilor doresc să urmărească și să practice adevărul, dar, în cea mai mare parte a timpului, ei au numai hotărârea și dorința de a proceda așa; ei nu au viața adevărului înlăuntrul lor. Ca urmare, când dau peste forțele răului sau întâlnesc oameni netrebnici și răi care comit fapte rele sau falși lideri și antihriști ce fac lucrurile într-un mod care încalcă principiile – făcând, astfel, ca lucrarea casei lui Dumnezeu să sufere pierderi și rănindu-i pe aleșii lui Dumnezeu – ei își pierd curajul de a se ridica și a vorbi deschis. Ce înseamnă când nu ai curaj? Înseamnă, oare, că ești sfios ori incoerent? Sau că nu înțelegi pe deplin și, în consecință, nu ai încrederea de a vorbi deschis? Nu este niciuna dintre acestea; înseamnă că ești controlat de mai multe feluri de firi stricate. Una dintre aceste firi este viclenia. Te gândești la tine în primul rând, astfel: «Dacă vorbesc deschis, cum îmi va fi asta de folos? Dacă vorbesc deschis și supăr pe cineva, cum ne vom înțelege în viitor?» Aceasta este o mentalitate vicleană, nu? Nu este rezultatul unei firi viclene? O alta este o fire egoistă și meschină. Te gândești: «Ce legătură are cu mine o pierdere pentru interesele casei lui Dumnezeu? De ce mi-ar păsa? Nu are nimic de-a face cu mine. Chiar dacă văd și aud ce se întâmplă, nu trebuie să fac nimic. Nu e responsabilitatea mea – nu sunt un lider». Astfel de lucruri sunt înlăuntrul tău, ca și cum ar fi izvorât din mintea ta inconștientă și ar ocupa poziții permanente în inima ta – sunt firile corupte, satanice ale omului. Aceste firi corupte îți controlează gândurile, îți leagă mâinile și picioarele și-ți controlează gura. Când vrei să spui ceva în inima ta, cuvintele îți ajung la buze, dar tu nu le spui sau, dacă într-adevăr vorbești, cuvintele tale sunt indirecte, lăsându-ți loc de manevră – nu vorbești nicidecum lămurit. Ceilalți nu simt nimic după ce te-au auzit, iar ceea ce ai spus nu a rezolvat problema. Te gândești în sinea ta: «Ei bine, am vorbit răspicat. Conștiința mea e împăcată. Mi-am îndeplinit responsabilitatea.» În realitate, știi în inima ta că nu ai spus tot ce ar trebui, că ceea ce ai spus nu a avut niciun efect și că paguba pentru lucrarea casei lui Dumnezeu rămâne. Nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea, totuși spui fără ocolișuri că ți-ai îndeplinit responsabilitatea sau că nu-ți era clar ce se întâmpla. Oare atunci nu ești complet sub controlul firilor tale corupte, satanice?” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cei care practică adevărul au o inimă temătoare de Dumnezeu”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că, în fața unei probleme, m-am gândit numai la mine. Am fost egoistă și înșelătoare. Am urmat filozofii satanice precum: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să scapi de vină”, „Când știi că ceva este greșit, este mai bine să vorbești mai puțin” și „Nu te trezi niciodată devreme decât dacă există un beneficiu asociat.” Erau înrădăcinate chiar în natura mea, ținându-mă strâns legată, astfel încât practicarea adevărului era incredibil de dificilă. Știam că trebuie să o raportez conform principiilor pentru binele lucrării bisericii, dar când eram pe cale s-o fac, m-am temut să nu o ofensez și să nu fiu judecată sau nedreptățită de ea. Gândindu-mă la asta, simțul obligației, responsabilității și datoriei mele a dispărut, pur și simplu și am crezut că o falsă conducătoare în biserică nu reprezenta problema mea personală. Nu am vrut să fac valuri ca să pot evita să o ofensez și să mă protejez. Am acționat, în mod repetat, împotriva luminării Duhului Sfânt până nici măcar nu m-am simțit vinovată. Eram complet încătușată de corupția mea satanică. Mai comisesem o fărădelege asemănătoare în datoria mea, trăind după filozofii de viață satanice. Am descoperit o conducătoare arogantă cu o înțelegere eronată a adevărului care ar trebui demisă. Dar apoi am văzut că avea ceva calibru și că se pricepea la predicat doctrine literale și la înșelat oameni. Văzând că numeroși frați și surori nu aveau discernământ în ceea ce o privea, mi-a fost teamă că m-ar judeca și ar spune că eram lipsită de inimă dacă ea era înlocuită. Așa că am amânat mai bine de două luni înainte de a face să fie demisă. Acest lucru a perturbat incredibil de mult lucrarea bisericii. Am văzut o falsă conducătoare în biserică, dar am făcut aceeași greșeală veche. N-am vrut să mă bag. Felul în care mi-am îndeplinit datoria arăta că eram cu adevărat egoistă și înșelătoare și nu puteam practica adevărul când îmi afecta propriile interese. Încălcasem adevărul în mod repetat și-mi pierdusem mărturia. Era un semn al rușinii. Realizând acest lucru, m-am prosternat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule! Acum am văzut cât de profund m-a corupt Satana. Le fac pe plac oamenilor, sunt egoistă și demnă de dispreț. Sunt josnică și murdară. Dumnezeule, scapă-mă, Te rog, de legăturile firii mele corupte.”

Am citit, mai târziu, într-o părtășie, că Satana conduce în lumea largă, dar Dumnezeu și adevărul conduc în biserică – sunt două lumi diferite – și că în casa lui Dumnezeu, chiar dacă un om rău sau cineva de o umanitate joasă este ales drept conducător, nu va rezista mult fără realitatea adevărului. Asta dovedește că, în casa lui Dumnezeu, domnește adevărul. Satana ține lumea în întuneric și oamenii trebuie să vorbească și să acționeze pe baza filozofiilor sale. Lingușirea este singura cale de a răzbi. A fi onest și a ofensa pe cineva duce la pedeapsă. Fie că este printre oameni obișnuiți sau printre cei puternici, onestitatea duce la intimidare și excludere și mulți oameni și-au pierdut chiar și viața pentru asta. Însă adevărul și dreptatea conduc în casa lui Dumnezeu. Dumnezeu îi binecuvântează și îi place pe cei ce urmează adevărul și pe oamenii onești, cu simțul dreptății. Cei care apără interesele bisericii și aleșii lui Dumnezeu, care îndrăznesc să expună falșii conducători și antihriștii, pot fi acceptați, mântuiți și desăvârșiți de Dumnezeu. Totodată, obțin aprobarea și sprijinul celorlalți. Cei care nu se supun adevărului, ci se împotrivesc lui, oricât de mărețe le-ar fi renumele și statutul, vor sfârși abandonați și eliminați de Sfântul Duh, exact ca antihrista Yang care a fost dată afară din biserică anul trecut. Ea a suprimat și a exclus toți disidenții când era conducătoare și și-a pus familia și prietenii în funcții importante. A încercat să-și construiască propriul imperiu în opoziție cu Dumnezeu și a furat chiar și donații. A crezut că se înconjurase în întregime cu rude și prieteni, astfel încât faptele sale rele să nu fie expuse. Dar Dumnezeu vede tot și, în înțelepciunea Lui, Se folosește de trucurile Satanei spre beneficiul Său. A pus la cale o împrejurare prin care să-i facă pe cei cu simțul dreptății să raporteze și să expună răutatea ei. După ancheta și verificarea bisericii, nu numai că a trebuit să returneze tot ceea ce furase, dar a fost și expulzată definitiv din biserică. Asta indică faptul că, indiferent care este datoria sau statutul cuiva, niciun om care face rău sau care nu urmează adevărul nu poate scăpa de judecata dreaptă a lui Dumnezeu! Casa lui Dumnezeu nu este asemeni lumii. Orice contravine adevărului nu poate prospera în casa lui Dumnezeu. Oricine descoperă ceva împotriva adevărului poate lua atitudine pentru a expune și opri acel lucru. Asta arată că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu. Cât despre raportarea surorii Li, nu am înțeles dreptatea lui Dumnezeu sau nu am realizat că El vede și conduce tot. Falșii conducători și antihriștii nu au nicio putere în casa lui Dumnezeu. Dacă aveam sau nu o datorie de îndeplinit și care aveau să-mi fie soarta și finalul, toate erau în mâinile lui Dumnezeu nu în ale vreunui conducător. Nu mai puteam fi trasă în jos de ea. Așadar, am întocmit un raport faptic despre problemele surorii Li. La scurt timp după, un conducător a venit la biserica noastră să analizeze situația. S-a stabilit că sora Li era o falsă conducătoare conform principiilor și a fost demisă. După aceea, sora Li a dobândit ceva cunoaștere de sine prin devoționale și reflecție și a vrut să se căiască și să se schimbe. Următoarea conducătoare aleasă a fost o soră care urma adevărul și întreaga lucrare a bisericii a început s-a îmbunătățit treptat. Am văzut, totodată, dreptatea lui Dumnezeu și faptul că adevărul conduce în casa Lui. Dumnezeu ne expune egoismul și înșelăciunea și ne curățește corupția făcându-ne să-i raportăm pe falșii conducători. Acesta chiar este Dumnezeu care ne mântuiește și ne desăvârșește!