Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27).

„Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți intrarea în viață sau împlinirea voii lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea prezentă a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu astfel încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea prezentă a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult se zbat, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va lăuda. Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt străini de cuvintele lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara curentului Duhului Sfânt și astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. […] „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voia lui Dumnezeu astăzi, să fii capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, să fii capabil să I te supui și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci pot și să cunoască, din ultima lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și răzvrătirea omului, natura și substanța omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit calea cea adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”

Indiferent de numeroasele tale noțiuni și închipuiri despre lucrarea lui Dumnezeu și indiferent cum fi acționat în trecut conform propriei voințe și te-ai fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, dacă tu cauți realmente adevărul și accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și să fii emondat și tratat de cuvintele lui Dumnezeu; dacă, în tot ceea ce orchestrează El, poți să urmezi calea lui Dumnezeu, să acorzi atenție cuvintelor Sale, înveți să-I cauți voia, să practici conform cuvintelor și intenției Sale și poți să te supui, căutând, și dacă poți să renunți la propria voință, la toate dorințele, gândurile și intențiile și să nu-L confrunți pe Dumnezeu, abia atunci Îl urmezi pe Dumnezeu! Poate spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, dar dacă faci totul conform propriei voințe, cu propriile ținte și propriile planuri, fără să lași lucrurile în seama lui Dumnezeu, atunci mai este Dumnezeu Dumnezeul tău? Nu, nu este. Dacă Dumnezeu nu este Dumnezeul tău, atunci, când spui că-L urmezi pe Dumnezeu, nu sunt acestea vorbe goale? Nu sunt ele o încercare de a păcăli oamenii? Poate spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, dar toate acțiunile și faptele tale, perspectiva asupra vieții și a valorilor atitudinea și principiile cu care abordezi și tratezi lucrurile, vin toate de la Satana, dacă tratezi toate aceste lucruri conform legilor și logicii Satanei, ești, atunci, un adept al lui Dumnezeu? […]

[…] Cea mai simplă cale de a descrie credința în Dumnezeu este să ai încredere că există un Dumnezeu și, pe această bază, să-L urmezi, să I te supui, să-I accepți suveranitatea, orchestrările și rânduielile, să dai atenție cuvintelor Sale, să trăiești conform cuvintelor Sale, să faci totul conform cuvintelor Lui, să fii o adevărată ființă creată, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău; numai aceasta este credința adevărată în Dumnezeu. Asta înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu. Dacă spui că Îl urmezi pe Dumnezeu, dar, în inima ta, tu nu accepți cuvintele lui Dumnezeu și păstrezi o atitudine plină de îndoială față de ele și nu Îi accepți suveranitatea, orchestrările și rânduielile și dacă mereu ai noțiuni și înțelegeri greșite despre ceea ce face Dumnezeu și mereu înțelegi greșit ce face și te plângi despre asta, mereu nemulțumit, și dacă mereu măsori și abordezi ceea ce face El folosindu-ți propriile noțiuni și închipuiri și dacă mereu ai propriile gânduri și înțelegeri, asta va cauza necazuri. Asta nu înseamnă să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și nu este o cale de a-L urma cu adevărat. Nu este credință în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O persoană nu poate fi mântuită prin credință în religie sau prin implicarea în ceremonii religioase”

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb, se bucură de putere și bogății; se spune că astfel de oameni caută puterea. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. Deși au acceptat calea adevărului, ei cred doar pe jumătate; nu sunt capabili să-și dedice inima și mintea cu totul, gurile lor rostesc cuvinte despre sacrificarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar la Hristos nu se uită a doua oară. Inimile lor sunt ahtiate după faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred că se pune problema ca o astfel de persoană modestă să fie capabilă să cucerească atât de mulți, ca o persoană atât de neînsemnată ar putea să-l desăvârșească pe om. Ei cred că e cu neputință că acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar să fie oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar fi obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii ar izbucni în râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate de necredință; pe lângă faptul că nu cred, ei sunt pur și simplu bestii absurde. Căci ei prețuiesc doar statutul, prestigiul și puterea și respectă doar grupurile și confesiunile mari. Ei nu au niciun respect față de toți cei conduși de Hristos; sunt simpli trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să ai o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de acceptat și o refuzi. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de teamă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt neîncrezători și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. Ați identificat acum cât de multă necredință este în voi și cât de multă trădare a lui Hristos? Vă îndemn astfel: din moment ce ați ales calea adevărului, atunci ar trebui să vă devotați cu toată inima; nu fiți ambivalenți sau fără entuziasm. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu nu aparține lumii și nici vreunei alte persoane, ci tuturor acelora care cred cu adevărat în El, tuturor acelora care Îl venerează și tuturor acelora care Îi sunt devotați și credincioși Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”

Indiferent de nivelul unui conducător sau lucrător, dacă îl slăviți pentru că înțelege un pic din adevăr și pentru că are câteva daruri, dacă voi credeți că se află în posesia realității adevărului și vă poate ajuta, dacă îl venerați și depindeți de acesta în toate lucrurile și încercați să obțineți mântuirea prin asta, atunci e nesăbuit și ignorant din partea voastră și, în final, asta nu va duce la nimic, pentru că punctul de pornire este inerent greșit. Indiferent câte adevăruri înțelege cineva, nimeni nu poate sta în locul lui Hristos și, indiferent cât de înzestrat este, asta nu înseamnă că are adevărul – și, astfel, în cele din urmă, cei care slăvesc, venerează și urmează oameni vor fi alungați cu toții, vor fi condamnați cu toții. Când oamenii cred în Dumnezeu, ei pot să-L venereze și să-L urmeze doar pe Dumnezeu. Indiferent de rangul lor în rândul conducerii, conducătorii și lucrătorii, oricare le-ar fi rangul, rămân oameni obișnuiți. Dacă îi vezi drept superiorii tăi imediați, dacă simți că îți sunt superiori, că sunt mai competenți decât tine și că ar trebui să te conducă și că sunt, din toate punctele de vedere, cu un pas înaintea tuturor, atunci te înșeli – este o ilusie. Și ce urmări va avea această iluzie asupra ta? Te va face să-ți evaluezi în mod inconștient conducătorii, pe baza unor cerințe care nu sunt conforme cu realitatea și să nu fii capabil să tratezi corect problemele și lacunele pe care le au; în același timp, fără să știi, vei fi de asemenea profund atras de așa-zisul lor fler, de darurile și talentele lor, astfel încât, înainte să-ți dai seama, te vei închina lor și ei sunt Dumnezeul tău. Acea cale, din momentul în care încep să devină idolii tăi, obiectele venerației tale și până în momentul în care devii unul dintre adepții lor, este una care te va conduce, în mod inconștient, departe de Dumnezeu. Și chiar și în timp ce te îndepărtezi treptat de Dumnezeu, tot vei crede că Îl urmezi pe Dumnezeu, că te afli în casa Lui, în prezența Lui când, în realitate, vei fi fost îndepărtat de lacheii Satanei, de antihriști. Nci măcar nu vei simți. Aceasta este o stare de fapt foarte periculoasă. Pentru a rezolva această problemă este nevoie, pe de o parte, să puteți discerne natura și esența antihriștilor, să puteți vedea până la chipul urât al urii antihriștilor față de adevăr și al împotrivirii lor față de Dumnezeu; prin urmare, este totodată nevoie să fiți familiarizați cu tehnicile de amăgire și ademenire a oamenilor folosite în mod obișnuit de antihriști, precum și cu maniera în care fac aceștia lucrurile. Pe de altă parte, trebuie să urmăriți cunoașterea firii și esenței lui Dumnezeu, trebuie să vă fie clar că numai Hristos este adevărul, calea și viața, și că venerarea oricărei persoane va aduce asupra voastră catastrofe și ghinion. Trebuie să aveți încredere că numai Hristos poate să mântuiască oamenii și trebuie să-L urmați și să-L ascultați pe Hristos cu credință absolută. Numai aceasta reprezintă calea corectă a existenței umane. Unii ar putea spune: „Ei bine, am motive să mă închin conducătorilor – în inima mea, mă închin firește oricui e talentat, venerez orice conducător este în conformitate cu noțiunile mele.” De ce insiști să te închini omului deși crezi în Dumnezeu? Până la urmă, cine te va mântui? Cine te iubește și te apără cu adevărat – chiar nu poți vedea? Dacă tu crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, trebuie să Îi asculți cuvântul și, dacă cineva vorbește și acționează corect și este în conformitate cu principiile adevărului, nu este în regulă să te supui adevărului? De ce ești atât de ticălos? De ce insiști să găsești pe cineva căruia i te închini pentru a-l urma? De ce îți place să fii sclavul Satanei? De ce să nu fii în schimb un slujitor al adevărului? Acest lucru arată dacă o persoană are rațiune și demnitate. Ar trebui să începi cu tine însuți: echipează-te cu adevăruri de diferite tipuri, fii capabil să identifici variatele manifestări ale diferitelor chestiuni și oameni, află ce este natura a ceea ce se manifestă în diverși oameni și ce fire este scoasă la iveală în ei, învață să distingi esențele diferitelor tipuri de oameni, clarifică-ți ce tipuri de oameni te înconjoară, ce tip de om ești tu și ce tip de om este conducătorul tău. Odată ce vezi clar toate acestea, ar trebui să fii capabil să abordezi acești oameni în modul potrivit, conform principiilor adevărului: dacă sunt frați și surori, tratează-i cu dragoste, dacă nu sunt, părăsește-i și păstrează distanța; dacă au realitatea adevărului, i-ai putea onora, dar nu ar trebui să-i idolatrizezi. Nimeni nu-I poate lua locul lui Hristos, doar Hristos este Dumnezeul adevărat. Dacă poți vedea aceste lucruri clar, atunci ești înzestrat cu statură, nu e posibil să fii păcălit de antihriști și nici nu trebuie să te temi că vei fi păcălit de antihriști.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șase”

Când cineva crede în Dumnezeu și Îl urmează, lucrul cel mai de temut este să se îndepărteze de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr pentru a se angaja în operațiuni și inițiative omenești. A face asta înseamnă a te rătăci de la propriul drum. Să spunem, de exemplu, că o biserică alege un conducător. Acest conducător știe doar cum să predice cuvintele și frazele de doctrină și se concentrează doar pe propriul prestigiu și statut. Nu face nicio lucrare practică. Cu toate acestea, îl auziți predicând cuvintele și frazele de doctrină bine și în acord cu adevărul, iar tot ceea ce spune este corect, așa că îl admirați foarte mult și simțiți că e un conducător bun. Îi dați ascultare în toate lucrurile și, într-un final, îl urmați, supunându-i-vă complet. Nu sunteți atunci ademeniți și controlați de un conducător fals? Și nu a devenit acea biserică un grup religios cu un conducător fals în frunte? Membrii unui grup religios cu un conducător fals în frunte pot părea că își realizează îndatoririle, dar își realizează ei cu adevărat îndatoririle? Îl slujesc ei cu adevărat pe Dumnezeu? (Nu.) Dacă acei oameni nu-L slujesc pe Dumnezeu și nu-și realizează îndatoririle, au ei o relație cu Dumnezeu? O bandă care nu are nicio relație cu Dumnezeu crede în El? Spuneți-Mi, adepții unui conducător fals sau oamenii de sub controlul unui antihrist au lucrarea Duhului Sfânt? Sigur că nu. Și de ce nu au lucrarea Duhului Sfânt? Pentru că s-au abătut de la cuvintele lui Dumnezeu, nu ascultă de El și nu I se închină, ci dau ascultare păstorilor falși și antihriștilor – Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge și nu mai lucrează asupra lor. Ei s-au abătut de la cuvintele lui Dumnezeu, au fost disprețuiți și respinși de El și au pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Deci, pot fi ei mântuiți de Dumnezeu? (Nu.) Nu pot, iar asta înseamnă necaz. Prin urmare, oricât de mulți oameni sunt într-o biserică realizându-și îndatoririle, dacă pot fi mântuiți depinde, în mod crucial, de faptul dacă Îl urmează cu adevărat pe Hristos sau o persoană, dacă experimentează cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și urmăresc adevărul sau se angajează în activități religioase, în operațiuni omenești și inițiative omenești. Depinde, în mod crucial, de faptul dacă pot accepta și urmări adevărul și dacă pot căuta adevărul pentru a rezolva probleme atunci când le descoperă. Acestea sunt lucrurile de importanță crucială. Ce anume urmăresc oamenii cu adevărat și pe ce drum umblă, dacă ei chiar acceptă adevărul sau îl abandonează, dacă I se supun lui Dumnezeu sau I se împotrivesc – Dumnezeu cercetează permanent toate aceste lucruri. Fiecare biserică și fiecare individ este vegheat de Dumnezeu. Oricât de mulți oameni își îndeplinesc datoria sau Îl urmează pe Dumnezeu într-o biserică, în clipa în care se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, în clipa în care pierd lucrarea Duhului Sfânt, ei încetează să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și, astfel, ei – și datoria pe care o îndeplinesc – n-au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și nu participă la ea, caz în care această biserică a devenit un grup religios. Spuneți-Mi, care sunt consecințele odată ce o biserică devine un grup religios? Nu ați spune că acești oameni sunt într-un mare pericol? Ei nu caută niciodată adevărul când înfruntă probleme și nu acționează conform principiilor adevărului, ci sunt supuși rânduielilor și manipulărilor ființelor umane. Ba chiar există mulți care, în timp ce-și îndeplinesc datoria, nu se roagă și nu caută niciodată principiile adevărului; ei doar îi întreabă pe alții și fac precum spun aceștia, acționând la directivele celorlalți. Orice le spun alți oameni să facă, ei aceea fac. Ei simt că a se ruga la Dumnezeu în legătură cu problemele lor și a căuta adevărul este un lucru vag și dificil, prin urmare caută o soluție simplă, ușoară. Li se pare că a se baza pe ceilalți și a face ceea ce spun ceilalți este ușor și foarte practic și astfel, ei fac pur și simplu ceea ce le spun alți oameni, întrebându-i pe ceilalți și făcând toate lucrurile așa cum spun aceștia. Drept urmare, chiar și după ce au crezut timp de mulți ani, atunci când au întâmpinat o problemă, nu au venit nici măcar o singură dată înaintea lui Dumnezeu, rugându-se și căutându-I voia și adevărul, și apoi dobândind o înțelegere a adevărului și comportându-se conform voii lui Dumnezeu – nu au avut niciodată o astfel de experiență. Astfel de oameni practică într-adevăr credința în Dumnezeu? Mă întreb: de ce unii oameni, odată ce au intrat într-un grup religios, sunt atât de predispuși să treacă de la a crede în Dumnezeu la a crede într-o persoană, de la a-L urma pe Dumnezeu la a urma o persoană? De ce se schimbă atât de repede? De ce, după ce au crezut în Dumnezeu atâția ani, încă ar asculta și ar urma o persoană în toate lucrurile? Atât de mulți ani de credință, totuși niciodată nu a existat cu adevărat un loc pentru Dumnezeu în inimile lor. Din tot ceea ce fac ei, nimic nu are vreodată de-a face cu Dumnezeu și nici cu cuvintele Sale. Vorbele, acțiunile, viața lor, relațiile cu ceilalți, gestionarea problemelor, chiar și realizarea datoriei lor și slujirea lui Dumnezeu, precum și toate actele și faptele lor, toate comportamentele lor și chiar fiecare gând și idee pe care o exteriorizează – nimic din acestea nu are ceva de-a face cu credința în Dumnezeu sau cu cuvintele Sale. Este o astfel de persoană un credincios sincer în Dumnezeu? Poate numărul de ani în care cineva a crezut în Dumnezeu să determine statura acelei persoane? Poate să dovedească dacă relația sa cu Dumnezeu este normală? Categoric nu. Ceea ce este crucial pentru a vedea dacă o persoană crede sincer în Dumnezeu este a privi dacă poate accepta cuvintele lui Dumnezeu în inima sa și dacă poate să trăiască în mijlocul cuvintelor Lui și să experimenteze lucrarea Lui.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică față de Dumnezeu putem să pășim pe calea mântuirii”

Ar fi cel mai bine ca acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să deschidă ochii și să se uite cu atenție ca să vadă în cine cred mai exact: Dumnezeu este cel în care crezi cu adevărat, sau Satana? Dacă știi că nu în Dumnezeu crezi, ci în proprii tăi idoli, atunci ar fi mai bine să nu afirmi că ești credincios. Dacă într-adevăr nu știi în cine crezi, atunci, din nou, cel mai bine ar fi să nu susții că ești credincios. Să spui așa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forțează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneți că voi credeți în Mine; am auzit destul aceste cuvinte și nu vreau să le aud din nou, pentru că idolii din inimile voastre și tiranii locali din rândul vostru sunt cei în care credeți. Toți cei care dau din cap atunci când aud adevărul, care zâmbesc larg când aud vorbindu-se despre moarte sunt odraslele Satanei și sunt cei care vor fi alungați. Mulți oameni din biserică nu au discernământ. Când apare ceva care îi induce în eroare, ei stau, în mod surprinzător, de partea Satanei; ba chiar se simt ofensați când sunt numiți lacheii Satanei. Deși oamenii ar putea spune că ei nu au discernământ, că stau de partea fără adevăr, aceștia nu stau niciodată de partea adevărului în momente critice și nu se ridică și nu susțin adevărul. Chiar sunt lipsiți de discernământ? De ce, dintr-o dată, sunt de partea Satanei? De ce nu spun niciodată vreun cuvânt drept sau rezonabil care să sprijine adevărul? Oare această situație s-a creat, într-adevăr, din cauza confuziei lor momentane? Cu cât o persoană are mai puțin discernământ, cu atât este mai puțin capabilă să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că oamenii fără discernământ iubesc păcatul? Nu arată că ei sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot să stea de partea Satanei și să vorbească aceeași limbă ca și acesta? Toate cuvintele, faptele și expresiile de pe chipurile lor sunt suficiente pentru a demonstra că ei nu iubesc adevărul; mai degrabă, sunt oameni care detestă adevărul. Faptul că pot sta de partea Satanei e de ajuns pentru a dovedi că Satana îi iubește cu adevărat pe acești diavoli josnici care-și petrec toată viața luptând de dragul Satanei. Oare nu sunt aceste fapte foarte clare? Dacă ești cu adevărat o persoană care iubește adevărul, atunci de ce nu ai niciun respect față de cei care practică adevărul, și de ce, în secunda în care îți aruncă și cea mai mică privire, îi urmezi imediat pe aceia care nu practică adevărul? Ce fel de problemă este aceasta? Nu Îmi pasă dacă ai discernământ sau nu. Nu Îmi pasă cât de mare este prețul pe care l-ai plătit. Nu Îmi pasă cât de mari sunt forțele tale și nu Îmi pasă dacă ești un tiran local sau un lider care poartă steagul. Dacă forțele tale sunt mari, atunci lucrurile stau așa doar cu ajutorul puterii Satanei. Dacă prestigiul tău este mare, atunci asta se întâmplă pentru că în jurul tău sunt prea mulți care nu practică adevărul. Dacă nu ai fost expulzat, înseamnă că nu acum este momentul pentru lucrarea de alungare; mai degrabă, este timpul pentru lucrarea de eliminare. Nu este nicio grabă să te expulzez acum. Pur și simplu aștept ziua în care te voi pedepsi după ce ai fost alungat. Cine nu practică adevărul va fi alungat!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Mărturii similare bazate pe experiențe

O lecție amară primită din a-l urma pe om în loc de Dumnezeu

Imnuri similare

Omul nu are credință adevărată în Hristos

A crede în Dumnezeu, dar a nu accepta adevărul înseamnă să fii necredincios

Recunoaște că Hristos este adevărul pe vecie