Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Când alege un om să Îl slujească, Dumnezeu are întotdeauna principiile Sale. A-L sluji pe Dumnezeu nu este în niciun caz cum își imaginează lumea, că este pur și simplu o chestiune de entuziasm. Astăzi, vedeți că toți cei care slujesc înaintea lui Dumnezeu fac acest lucru deoarece au călăuzirea lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt și deoarece sunt oameni care caută adevărul. Acestea sunt condițiile minime pentru toți cei care Îl slujesc pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină simplă. Cei a căror fire coruptă rămâne neschimbată nu pot niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvintele lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana, ceea ce demonstrează că Îl slujești pe Dumnezeu din cauza bunelor intenții personale, că slujirea ta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale. Mai mult, gândești mereu că lucrurile pe care ești dispus să le faci sunt plăcute pentru Dumnezeu și că lucrurile pe care nu îți dorești să le faci sunt cele pe care Dumnezeu le urăște; lucrezi în conformitate deplină cu propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, în firea vieții tale nu va avea loc nici cea mai mică schimbare; în schimb, slujirea ta te va face și mai încăpățânat, astfel înrădăcinându-ți profund firea coruptă și, drept urmare, în tine se vor naște reguli despre slujirea lui Dumnezeu care, în principal, se bazează pe propriul tău caracter și pe experiențele rezultate din slujirea potrivită propriei tale firi. Acestea sunt experiențele și lecțiile omului. Reprezintă filosofia omului pentru interacțiunile lumești. Oamenii de acest fel pot fi clasificați ca farisei și conducători religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii falși și antihriștii care îi induc pe oameni în eroare în zilele de pe urmă. Hristoșii falși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, riscă să fie eliminați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență dobândită în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală și să îi constrângă și să se înalțe – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, luându-și prea multe libertăți în baza vechimii lor și etalându-și calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. O astfel de slujire tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii se agață întotdeauna de cele vechi. Se agață de noțiuni din trecut, de orice din vremuri trecute. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie curățită”

Acei cineva care stau în amvon au studiat cu toții teologia, sunt instruiți la seminar, dețin cunoștințe teologice și teorie – sunt, în esență, pilonul creștinismului. Creștinismul îi pregătește pe acești oameni să predice în amvon, să meargă pretudindeni predicând și lucrând. Ei cred că valoarea creștinismului stă în oameni atât de capabili precum acești studenți la teologie, acești pastori și teologi care țin predici; ei sunt capitalul lor. Dacă pastorul unei biserici a absolvit un seminar, e bun la explicarea Scripturii, a citit câteva cărți spirituale, are ceva cunoștințe și e priceput la cuvinte, atunci biserica prosperă și are o reputație mult mai bună decât alte biserici. Ce susțin acești oameni din creștinism? Cunoașterea. Și de unde vine această cunoaștere? A fost transmisă din cele mai vechi timpuri. În vremurile străvechi exista Scriptura, care a fost transmisă din generație în generație, fiecare generație citind-o și învățând-o până în prezent. Omul a împărțit Biblia în diferite secțiuni și a creat diverse ediții în care oamenii să se cufunde și pe care să le învețe. Dar ce învață ei nu e cum să înțeleagă adevărul și să-L cunoască pe Dumnezeu sau cum să înțeleagă voia lui Dumnezeu și să dobândească teama de Dumnezeu și ferirea de rău; în schimb, ei se cufundă în cunoștințele conținute în ele. Cel mult, cercetează tainele incluse în acestea, se uită să vadă ce profeții din Cartea Apocalipsei s-au împlinit într-o anumită perioadă, când vor sosi marile dezastre, când va veni mileniul – acestea sunt lucrurile pe care le studiază. Și este ceea ce studiază ei legat de adevăr? Nu. De ce studiază lucruri care nu au nicio legătură cu adevărul? Cu cât le studiază mai mult, cu atât cred că înțeleg mai mult și cu atât se echipează mai mult cu slove și doctrine. Capitalul lor crește și el. Cu cât calificările lor sunt mai înalte, cu atât cred că sunt mai capabili, cu atât își consideră mai împlinită credința în Dumnezeu și cu atât cred că e mai probabil să fie mântuiți și să intre în Împărăția cerească.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea a treia)”

Lucrarea din mintea omului este prea ușor de realizat de către el. Pastorii și liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați de darurile lor și influențați de parte din ființa lor. Ei se concentrează pe darurile, abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările din firile oamenilor, ci mai degrabă asupra formării oamenilor ca ei să predice și să lucreze, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase abundente. Ei nu se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului și nici pe cât de mult înțeleg oamenii din adevăr. Ei nu se preocupă de esența oamenilor și cu atât mai puțin încearcă să cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile oamenilor și nici nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin emondează oamenii pentru lipsurile sau corupția lor. Majoritatea celor care îi urmează îi servesc cu darurile lor naturale, iar tot ceea ce lansează ei sunt noțiuni religioase și teorii teologice, care nu au legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere viață omului. De fapt, esența lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze și să conducă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”

Toți pastorii și prezbiterii lumii religioase sunt oameni care studiază cunoștințele biblice și teologia; sunt farisei ipocriți care se împotrivesc lui Dumnezeu. […] Sunt cu adevărat credincioși cei din creștinism și catolicism care studiază Biblia, teologia și chiar istoria lucrării lui Dumnezeu? Sunt ei diferiți de credincioșii și adepții lui Dumnezeu despre care vorbește El? În ochii lui Dumnezeu, sunt oare credincioși? Nu, ei studiază teologia, Îl studiază pe Dumnezeu, dar nu-L urmează și nu sunt martori pentru El. Îl studiază pe Dumnezeu la fel cum studiază alții istoria, filosofia, dreptul, biologia sau astronomia. Doar că nu le plac știința sau alte materii – le place îndeosebi să studieze teologia. Care este finalul căutării lor de bucăți și fragmente din lucrarea lui Dumnezeu pentru a-L studia? Pot descoperi existența lui Dumnezeu? Nu, niciodată. Pot să înțeleagă voia Lui? (Nu.) De ce? Pentru că trăiesc în cuvinte, în cunoaștere, în filosofie, în mintea umană și în gândurile umane; nu-L vor vedea niciodată pe Dumnezeu și nu vor fi luminați de Duhul Sfânt. Cum îi clasifică Dumnezeu? Ca non-credincioși, ca necredincioși. Acești necredincioși și non-credincioși se amestecă în așa-zisa comunitate creștină, purtându-se ca niște credincioși în Dumnezeu, ca niște creștini, dar, în realitate, Îl slăvesc ei cu adevărat pe Dumnezeu? Au o supunere adevărată? (Nu.) De ce? Un lucru este cert: mulți dintre ei nu cred în existența lui Dumnezeu în inimile lor; nu cred că Dumnezeu a creat lumea și este suveran peste toate lucrurile și cred și mai puțin că Dumnezeu poate deveni trup. Ce înseamnă această lipsă de credință? Înseamnă că se îndoiesc și tăgăduiesc. Ba chiar adoptă o atitudine de a nu spera că profețiile rostite de Dumnezeu, în special cele referitoare la dezastre, se vor împlini sau vor avea loc. Aceasta e atitudinea lor față de credința în Dumnezeu și este esența și adevărata față a așa-zisei lor credințe. Acești oameni Îl studiază pe Dumnezeu fiindcă sunt interesați îndeosebi de subiectul și cunoașterea teologiei și de faptele istorice ale lucrării lui Dumnezeu; sunt, pur și simplu, un grup de intelectuali care studiază teologia. Acești intelectuali nu cred în existența lui Dumnezeu, deci cum reacționează când El vine să lucreze, când cuvintele Lui se împlinesc? Care este prima lor reacție când aud că Dumnezeu a devenit trup și a început o nouă lucrare? „Imposibil!” Condamnă orice persoană care predică noul nume al lui Dumnezeu și noua Lui lucrare și chiar vor să o omoare sau să o elimine. Ce fel de manifestare este aceasta? Nu este manifestarea unui antihrist tipic? Ce diferență există între ei și fariseii, arhiereii și cărturarii din vechime? Sunt ostili față de lucrarea lui Dumnezeu, față de judecata Lui din zilele de pe urmă, față de întruparea lui Dumnezeu și, chiar mai mult, sunt ostili față de împlinirea profețiilor Lui. Își spun în sinea lor: „Dacă nu devii trup, dacă ești în forma unui corp spiritual, atunci ești Dumnezeu; dacă ești întrupat și devii o persoană, atunci nu ești Dumnezeu și nu Te recunoaștem.” Ce implică acest lucru? Înseamnă că, atât timp cât sunt aici, nu-I vor permite lui Dumnezeu să devină trup. Nu este acesta un antihrist tipic? E un veritabil antihrist.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea a treia)”

Acei farisei evrei, înalți preoți și cărturari ai Epocii Legii au crezut nominal în Dumnezeu, dar au întors spatele căii Lui și chiar L-au răstignit pe Dumnezeul întrupat. Ar fi putut, atunci, credința lor să fi câștigat aprobarea lui Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu îi desemnase deja drept oameni de credință iudaică, drept membri ai unui grup religios. Iar Dumnezeu îi vede la fel pe cei care cred astăzi în Isus, ca membri ai unui grup religios, prin aceea că El nu îi recunoaște precum membri ai bisericii Sale sau precum credincioși în El. De ce ar condamna Dumnezeu lumea religioasă în acest fel? Pentru că toți membrilor grupurilor religioase, în special conducătorii de nivel înalt ai diferitelor confesiuni, nu au o inimă care se teme de Dumnezeu și nici nu sunt adepți ai voii lui Dumnezeu. Toți sunt non-credincioși. Ei nu cred în întrupare, cu atât mai puțin acceptă adevărul. Ei nu caută, nu se interesează, nu examinează și nu acceptă niciodată lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sau adevărurile pe care le exprimă El, ci merg direct la condamnarea și hulirea lucrării întrupării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Se poate vedea clar în asta că ei pot crede, cu numele, în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu îi recunoaște ca fiind credincioși în El; El spune că sunt răufăcători, că nimic din ceea ce fac ei nu are nici cea mai mică legătură cu lucrarea Sa de mântuire, că sunt necredincioși care sunt în afara cuvintelor Sale. De credeți în Dumnezeu așa cum credeți acum, nu va veni ziua când și voi veți fi reduși la adepți religioși? Credința în Dumnezeu din interiorul religiei nu poate dobândi mântuirea – de ce anume? Dacă nu puteți spune de ce se întâmplă acest lucru, asta arată că nu înțelegeți câtuși de puțin nici adevărul, nici voia lui Dumnezeu. Cel mai tragic lucru care se poate întâmpla cu credința în Dumnezeu este să fie redusă la religie și alungată de către Dumnezeu. E un lucru de neînchipuit pentru om, iar cei care nu înțeleg adevărul nu pot vedea niciodată clar această chestiune. Spuneți-Mi, când o biserică s-a transformat treptat într-o religie în ochii lui Dumnezeu și a devenit o confesiune pe parcursul anilor mulți și îndelungați de la începuturile ei, sunt oamenii din ea candidați la mântuirea lui Dumnezeu? Sunt ei membri ai familiei Sale? (Nu.) Nu sunt. Pe ce drum merg acești oameni care, nominal, cred în adevăratul Dumnezeu, însă sunt considerați de El a fi oameni religioși? Drumul pe care îl parcurg este unul pe care poartă steagul credinței în Dumnezeu, însă nu urmează niciodată calea Lui; este unul pe care cred în El, însă nu Îl venerează, ci chiar se leapădă de El; este unul pe care pretind a crede în Dumnezeu, însă I se împotrivesc, crezând, nominal, în numele lui Dumnezeu, în adevăratul Dumnezeu, dar închinându-se Satanei diavolul și angajându-se în operațiuni omenești și stabilind o împărăție independentă, omenească. Acesta e drumul pe care îl parcurg. Privind la drumul pe care îl parcurg, este evident că sunt o grămadă de non-credincioși, o bandă de antihriști, un grup de satane și diavoli care și-au propus în mod explicit să se împotrivească lui Dumnezeu și să-I perturbe lucrarea. Aceasta este esența lumii religioase. Un grup de astfel de oameni are ceva de-a face cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului? (Nu.) Odată ce credincioșii în Dumnezeu, oricât de mulți ar putea fi, au modul lor de credință definit de Dumnezeu drept o confesiune sau un grup, atunci și ei sunt definiți de Dumnezeu precum cei care nu pot fi mântuiți. De ce spun asta? Un grup fără lucrarea sau îndrumarea lui Dumnezeu, care nu I se supune și nu I se închină deloc, poate crede în mod nominal în Dumnezeu, dar sunt preoții și prezbiterii din religie cei pe care ei îi urmează și de care ascultă, iar preoții și prezbiterii din religie sunt, prin esența lor, satanici și ipocriți. Prin urmare, ceea ce urmează și de care ascultă acei oameni sunt Satana și diavolii. În inimile lor, ei practică credința în Dumnezeu, dar, de fapt, sunt manipulați de om, supuși orchestrărilor și stăpânirii omenești. Deci, în termeni esențiali, cei pe care ei îi urmează și de care ascultă sunt Satana și diavolii și forțele răului care se împotrivesc lui Dumnezeu și dușmanii lui Dumnezeu. Ar mântui Dumnezeu o bandă de oameni ca aceasta? (Nu.) De ce nu? Ei bine, sunt astfel de oameni capabili de pocăință? Nu; nu se vor pocăi. Ei se angajează în operațiuni omenești și inițiative omenești sub steagul credinței în Dumnezeu, opunându-se planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, rezultatul final fiind că vor înfrunta disprețul și respingerea lui Dumnezeu. E imposibil ca Dumnezeu să-i mântuiască pe acești oameni; ei sunt incapabili de pocăință și, deoarece au fost luați de Satana, Dumnezeu îi dă pe mâna acestuia.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică față de Dumnezeu putem să pășim pe calea mântuirii”

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb, se bucură de putere și bogății; se spune că astfel de oameni caută puterea. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. Deși au acceptat calea adevărului, ei cred doar pe jumătate; nu sunt capabili să-și dedice inima și mintea cu totul, gurile lor rostesc cuvinte despre sacrificarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar la Hristos nu se uită a doua oară. Inimile lor sunt ahtiate după faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred că se pune problema ca o astfel de persoană modestă să fie capabilă să cucerească atât de mulți, ca o persoană atât de neînsemnată ar putea să-l desăvârșească pe om. Ei cred că e cu neputință că acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar să fie oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar fi obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii ar izbucni în râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate de necredință; pe lângă faptul că nu cred, ei sunt pur și simplu bestii absurde. Căci ei prețuiesc doar statutul, prestigiul și puterea și respectă doar grupurile și confesiunile mari. Ei nu au niciun respect față de toți cei conduși de Hristos; sunt simpli trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să ai o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de acceptat și o refuzi. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de teamă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt neîncrezători și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. Ați identificat acum cât de multă necredință este în voi și cât de multă trădare a lui Hristos? Vă îndemn astfel: din moment ce ați ales calea adevărului, atunci ar trebui să vă devotați cu toată inima; nu fiți ambivalenți sau fără entuziasm. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu nu aparține lumii și nici vreunei alte persoane, ci tuturor acelora care cred cu adevărat în El, tuturor acelora care Îl venerează și tuturor acelora care Îi sunt devotați și credincioși Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”

Fragmente din filme similare

Pastorii și prezbiterii sunt cu adevărat numiți de Domnul?

Înseamnă ascultarea de pastori și prezbiteri acelaşi lucru cu ascultarea față de Dumnezeu?

Poate Papa să-l reprezinte pe Dumnezeu? Dacă ascultăm de Papă înseamnă că-L ascultăm pe Dumnezeu?

Predici similare

Dacă urmați conducătorii religioși înseamnă că Îl urmați pe Dumnezeu?

Imnuri similare

Omul nu are credință adevărată în Hristos

A crede în Dumnezeu, dar a nu accepta adevărul înseamnă să fii necredincios