Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie

„Sunt nişte călăuze oarbe pentru cei orbi. Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14).

„Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire, iar cei ce sunt conduşi de ei sunt pierduţi” (Isaia 9:16).

„Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință” (Osea 4:6).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi tulbură pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă „o constituție zdravănă”, dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane? Aceia care se stimează nespus în prezența lui Dumnezeu sunt cei mai abjecți dintre oameni, în timp ce aceia care se cred modești sunt cei mai onorați. Și aceia care cred că ei cunosc lucrarea lui Dumnezeu și care, mai mult, sunt în stare să proclame altora lucrarea lui Dumnezeu în sunet de fanfară chiar în timp ce se uită direct la El – aceștia sunt cei mai ignoranți oameni. Astfel de oameni sunt fără mărturia lui Dumnezeu, aroganți și plini de îngâmfare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Acei farisei evrei, conducători ai preoților și cărturari ai Epocii Legii au crezut nominal în Dumnezeu, dar au întors spatele căii Lui și chiar L-au răstignit pe Dumnezeul întrupat. Ar fi putut, atunci, credința lor să fi câștigat aprobarea lui Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu îi desemnase deja drept oameni de credință iudaică, drept membri ai unui grup religios. Dumnezeu îi vede la fel pe cei care cred astăzi în Isus, ca membri ai unui grup religios, prin aceea că El nu îi recunoaște ca membri ai bisericii Sale sau credincioși în El. De ce ar condamna Dumnezeu lumea religioasă în acest fel? Pentru că tuturor membrilor grupurilor religioase, în special conducătorilor de nivel înalt ai diferitelor confesiuni, le lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu și ei nici nu sunt adepți ai voii lui Dumnezeu. Toți sunt neîncrezători. Ei nu cred în întrupare, cu atât mai puțin acceptă adevărul. Nu caută, nu se interesează, nu examinează și nu acceptă niciodată lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sau adevărurile pe care le exprimă El, ci merg direct la condamnarea și hulirea lucrării întrupării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Din asta, se poate vedea clar că ei pot crede, cu numele, în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu îi recunoaște ca fiind credincioși în El; El spune că sunt răufăcători, că nimic din ceea ce fac ei nu are nici cea mai mică legătură cu lucrarea Sa de mântuire, că sunt non-credincioși care se află în afara cuvintelor Sale. De credeți în Dumnezeu așa cum credeți acum, nu va veni ziua când și voi veți fi reduși la adepți religioși? Credința în Dumnezeu din cadrul religiei nu poate dobândi mântuirea – de ce anume? Dacă nu puteți spune de ce se întâmplă acest lucru, asta arată că nu înțelegeți câtuși de puțin nici adevărul, nici intențiile lui Dumnezeu. Cel mai tragic lucru care se poate întâmpla cu credința în Dumnezeu este să fie redusă la religie și eliminată de către Dumnezeu. E un lucru de neînchipuit pentru om, iar cei care nu înțeleg adevărul nu pot vedea niciodată clar această chestiune. Spuneți-Mi, când o biserică s-a transformat treptat într-o religie în ochii lui Dumnezeu și a devenit o confesiune pe parcursul anilor mulți și îndelungați de la începuturile ei, sunt oamenii din ea obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu? Sunt ei membri ai familiei Sale? (Nu.) Nu sunt. Pe ce drum merg acești oameni care, nominal, cred în adevăratul Dumnezeu, însă pe care El îi consideră a fi oameni religioși? Drumul pe care îl parcurg este unul pe care poartă steagul credinței în Dumnezeu, însă nu urmează niciodată calea Lui; este unul pe care cred în El, însă nu Îl venerează, ci chiar se leapădă de El; este unul pe care pretind a crede în Dumnezeu, însă I se împotrivesc, crezând, nominal, în numele lui Dumnezeu, în adevăratul Dumnezeu, dar închinându-se Satanei și diavolilor și implicându-se în operațiuni omenești și întemeind o împărăție independentă, omenească. Acesta e drumul pe care îl parcurg. Privind la drumul pe care îl parcurg, este evident că sunt o grămadă de neîncrezători, o bandă de antihriști, un grup de satane și diavoli care și-au propus în mod explicit să se împotrivească lui Dumnezeu și să-I perturbe lucrarea. Aceasta este esența lumii religioase. Un grup de astfel de oameni are ceva de-a face cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului? (Nu.) Odată ce credincioșii în Dumnezeu, oricât de mulți ar putea fi, au modul lor de credință definit de Dumnezeu drept confesiune sau grup, atunci și ei sunt definiți de Dumnezeu precum cei care nu pot fi mântuiți. De ce spun asta? Un grup fără lucrarea sau îndrumarea lui Dumnezeu, care nu I se supune și nu I se închină deloc, poate crede în mod nominal în Dumnezeu, dar preoții și prezbiterii din religie sunt cei pe care ei îi urmează și de care ascultă, iar preoții și prezbiterii din religie sunt, prin esența lor, satanici și ipocriți. Prin urmare, Satana și diavolii sunt cei pe care îi urmează și de care ascultă acei oameni. În inimile lor, ei practică credința în Dumnezeu, dar, de fapt, sunt manipulați de om, supuși orchestrărilor și stăpânirii omenești. Deci, în termeni esențiali, cei pe care ei îi urmează și de care ascultă sunt Satana și diavolii și forțele răului care se împotrivesc lui Dumnezeu și dușmanii lui Dumnezeu. Ar mântui Dumnezeu o bandă de oameni ca aceasta? (Nu.) De ce nu? Ei bine, sunt astfel de oameni capabili de căință? Nu; nu se vor căi. Ei se implică în operațiuni omenești și afaceri omenești sub steagul credinței în Dumnezeu, opunându-se planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, rezultatul final fiind că vor fi disprețuiți și respinși de Dumnezeu. E imposibil ca Dumnezeu să-i mântuiască pe acești oameni; ei sunt incapabili de căință și, deoarece au fost luați de Satana, Dumnezeu îi dă pe mâna acestuia. […] Nu contează câte predici ai auzit sau cât de multe adevăruri ai înțeles – dacă încă îl urmezi pe om, dacă încă îl urmezi pe Satana și nu ești în stare să urmezi calea lui Dumnezeu în cele din urmă, nici să te temi de El și să te ferești de rău, atunci astfel de oameni sunt cei pe care Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge. Oamenii din religie pot fi în stare să predice o mulțime de cunoștințe biblice și pot înțelege ceva doctrină spirituală, dar nu pot să se supună lucrării lui Dumnezeu, să practice și să experimenteze cuvintele Lui sau să I se închine cu adevărat, nici să se teamă de El și să se ferească de rău. Toți sunt ipocriți, nu oameni care se supun cu adevărat lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, astfel de oameni sunt definiți ca aparținând unei confesiuni, unui grup omenesc, unei bande omenești, ca sălaș al Satanei. În mod colectiv, ei sunt banda Satanei, împărăția antihriștilor, iar Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge întru totul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică de Dumnezeu poți păși pe calea mântuirii”

Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrină, nu adevăr. O astfel de doctrină și de reglementare sunt suficiente pentru a demonstra că adunarea acestor oameni laolaltă nu este altceva decât religie; ei nu sunt cei aleși sau obiectele lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar un mare congres al religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și împotrivirea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și intențiile de astăzi ale lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami și gunoaie care nu merită să fie numiți credincioși! Nimic din ceea ce ei fac nu are nicio relevanță asupra gestionării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poate să afecteze planurile lui Dumnezeu. Cuvintele și acțiunile lor sunt prea dezgustătoare, prea patetice și sunt pur și simplu nedemne de a fi menționate. Nimic din ceea ce este făcut de aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt nu are de a face cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Din această cauză, orice ar face, ei nu au disciplina Duhului Sfânt și, mai mult decât atât, nu au luminarea Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt cu toții oameni fără dragoste de adevăr și care au fost disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Sunt denumiți făcători de rele pentru că umblă în trup și fac tot ceea ce le face plăcere sub stindardul lui Dumnezeu. În vreme ce Dumnezeu lucrează, ei sunt ostili lui Dumnezeu cu bună știință și aleargă în direcția opusă Lui. Neputința omului de a colabora cu Dumnezeu reprezintă răzvrătirea supremă în sine, așadar, acei oameni care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu, nu își vor primi, cu precădere, răsplata dreaptă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb, se bucură de putere și bogății; se spune că astfel de oameni caută puterea. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. Deși au acceptat calea adevărului, ei cred doar pe jumătate; nu sunt capabili să-și dedice inima și mintea cu totul, gurile lor rostesc cuvinte despre sacrificarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar la Hristos nu se uită a doua oară. Inimile lor sunt ahtiate după faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred că se pune problema ca o astfel de persoană modestă să fie capabilă să cucerească atât de mulți, ca o persoană atât de neînsemnată ar putea să-l desăvârșească pe om. Ei cred că e cu neputință că acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar să fie oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar fi obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii ar izbucni în râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate de necredință; pe lângă faptul că nu cred, ei sunt pur și simplu bestii absurde. Căci ei prețuiesc doar statutul, prestigiul și puterea și respectă doar grupurile și confesiunile mari. Ei nu au niciun respect față de toți cei conduși de Hristos; sunt simpli trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o poziție proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să ai o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de acceptat și nu ești dispus să o accepți. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna supremi și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de teamă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt neîncrezători și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. Ați identificat acum cât de multă necredință este în voi și cât de multă trădare a lui Hristos? Vă îndemn astfel: din moment ce ați ales calea adevărului, atunci ar trebui să vă devotați cu toată inima; nu fiți ambivalenți sau fără entuziasm. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu nu aparține lumii și nici vreunei alte persoane, ci tuturor acelora care cred cu adevărat în El, tuturor acelora care Îl venerează și tuturor acelora care Îi sunt devotați și credincioși Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”

Cum ar trebui să-i trateze aleșii lui Dumnezeu pe antihriști? Trebuie să-i discearnă, să-i dea în vileag, să-i raporteze și să-i respingă. Numai atunci pot să se asigure că-L urmează pe Dumnezeu până la capăt și că intră pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Antihriștii nu sunt conducătorii tăi, indiferent în ce fel îi induc în eroare pe alții ca să-i aleagă în această funcție. Nu îi recunoaște și nu le accepta conducerea – trebuie să-i deslușești și să-i respingi, întrucât ei nu te pot ajuta să înțelegi adevărul și nici nu pot să te sprijine sau să te aprovizioneze. Așa stau lucrurile. Dacă nu te pot conduce în adevărul-realitate, nu sunt potriviți pentru a fi conducători sau lucrători. Dacă nu te pot conduce spre înțelegerea adevărului și experimentarea lucrării lui Dumnezeu, atunci sunt cei care se opun lui Dumnezeu, iar tu ar trebui să-i deslușești, să-i dai în vileag și să-i respingi. Tot ceea ce fac este pentru a te induce în eroare ca să-i urmezi și pentru a te determina să te alături grupului lor ca să subminezi și să tulburi lucrarea bisericii, pentru a te forța să o iei pe calea antihriștilor, așa cum fac ei. Vor să te târâie în iad! Dacă nu poți să-i vezi așa cum sunt și crezi că, de vreme ce sunt conducătorii tăi, ar trebui să asculți de ei și să faci concesii cu ei, atunci ești o persoană care trădează atât adevărul, cât și pe Dumnezeu, iar astfel de oameni nu pot fi mântuiți. Dacă îți dorești să fii mântuit, nu numai că trebuie să depășești obstacolul marelui balaur roșu și nu numai că trebuie să-l poți deosebi pe marele balaur roșu, să vezi prin înfățișarea lui hidoasă și să i te împotrivești întru totul – există și obstacolul antihriștilor pe care să-l depășești. În biserică, un antihrist nu este doar dușmanul lui Dumnezeu, ci și dușmanul aleșilor lui Dumnezeu. Dacă nu poți să deslușești un antihrist, ești predispus să fii indus în eroare și cucerit, să mergi pe calea unui antihrist și să fii blestemat și pedepsit de Dumnezeu. Dacă se întâmplă asta, credința ta în Dumnezeu a eșuat complet. Ce trebuie să dețină oamenii pentru a primi mântuirea? În primul rând, ei trebuie să înțeleagă multe adevăruri și să fie capabili să deslușească esența, firea și calea unui antihrist. Acesta este singurul mod de a se asigura că nu venerează sau nu urmează oameni în timp ce cred în Dumnezeu și singurul mod de a-L urma pe Dumnezeu până la capăt. Numai oamenii care sunt capabili să deslușească un antihrist pot crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl pot urma și pot fi mărturie pentru Dumnezeu. Atunci, unii vor spune: „Ce să fac dacă nu dețin momentan adevărul pentru acest lucru?” Trebuie să te înarmezi cât mai repede cu adevărul; trebuie să înveți să înțelegi oamenii și lucrurile. Deslușirea unui antihrist nu este o chestiune simplă și necesită abilitatea de a vedea clar esența lui și de a vedea prin comploturile, trucurile, intențiile și obiectivele din spatele a tot ceea ce face. În acest fel, nu vei fi indus în eroare sau controlat de el și poți să rămâi ferm, să urmărești adevărul în siguranță și fără riscuri și să fii statornic pe calea urmăririi adevărului și a dobândirii mântuirii. Dacă nu poți să depășești bariera de antihriști, atunci se poate spune că ești în mare pericol și că ești susceptibil de a fi indus în eroare și capturat de un antihrist și ajungi să trăiești sub influența Satanei. E posibil să existe printre voi unii care îi împiedică și îi încurcă pe oamenii care urmăresc adevărul și sunt dușmanii acelor oameni. Acceptați acest lucru? Există unii care nu îndrăznesc să înfrunte acest fapt și nici nu îndrăznesc să-l accepte ca fapt. Însă chiar se întâmplă ca antihriștii să-i inducă în eroare pe oameni în biserici și se întâmplă deseori; doar că oamenii nu pot discerne acest lucru. Dacă nu poți trece acest test – testul antihriștilor, atunci fie ești indus în eroare și controlat de antihriști, fie ești obligat să suferi, ești torturat, alungat, suprimat și maltratat de ei. În cele din urmă, viața ta cea amărâtă și măruntă nu va rezista mult timp și se va ofili; nu vei mai avea credință în Dumnezeu și vei spune: „Dumnezeu nici măcar nu e drept. Unde e dumnezeu? Nu există nicio dreptate sau lumină în această lume și nu există așa ceva precum mântuirea umanității de către dumnezeu. Am putea la fel de bine să ne petrecem zilele mergând la muncă și câștigând bani!” Tu Îl tăgăduiești pe Dumnezeu, te rătăcești de El și nu mai crezi că El există; orice speranță că vei obține mântuirea a dispărut în întregime. Așadar, dacă dorești să ajungi acolo unde ți se poate acorda mântuirea, primul test pe care trebuie să-l treci e acela de a putea să-l percepi pe Satana și să-l vezi așa cum este de fapt și trebuie și să ai curajul să te ridici în picioare, să-l expui și să te lepezi de Satana. Atunci, unde e Satana? Satana este alături de tine și în jurul tău; s-ar putea chiar să trăiască înlăuntrul inimii tale. Dacă trăiești în firea Satanei, se poate spune că aparții Satanei. Nu-l poți vedea sau atinge pe Satana sau duhurile rele de pe tărâmul spiritual, dar Satanele și diavolii vii care există în viața reală sunt peste tot. Orice persoană care simte aversiune față de adevăr este rea, iar orice conducător sau lucrător care nu acceptă adevărul este un antihrist sau un conducător fals. Oare astfel de oameni nu sunt Satane și diavoli vii? Acești oameni ar putea fi chiar cei la care te închini și te uiți cu admirație; ar putea fi oamenii care te conduc sau oamenii pe care multă vreme i-ai admirat, în care ai avut încredere, pe care te-ai bazat și după care ai sperat în inima ta. Totuși, aceștia sunt de fapt baricade care îți stau în cale și te împiedică să urmărești adevărul și să obții mântuirea; sunt conducători falși și antihriști. Ei pot prelua controlul asupra vieții tale și asupra căii pe care o parcurgi și îți pot distruge șansa de a ți se acorda mântuirea. Dacă nu reușești să-i deslușești și să le vezi adevărata față, atunci în orice clipă ai putea să fii indus în eroare și capturat. Așadar, ești în mare pericol. Dacă nu poți să te eliberezi de acest pericol, ești victima de sacrificiu a Satanei. Oricum, oamenii care sunt induși în eroare și controlați și care devin urmăritorii unui antihrist nu pot ajunge în veci și pururi la mântuire. Întrucât nu iubesc sau nu urmăresc adevărul, rezultatul inevitabil este că sunt induși în eroare și urmează un antihrist.

Unii oameni se consideră persoane care urmăresc adevărul și spun că sunt capabili să-i deslușească pe antihriști. Nu-i așa că se supraestimează? Dacă întâlnești un antihrist evident, unul care își arată colții, are o umanitate precară și a săvârșit câteva fapte rele, e firesc să-l poți recunoaște. Însă dacă întâlnești un antihrist care pare evlavios, care vorbește foarte blând și pare a fi o persoană plăcută – un antihrist care se conformează noțiunilor oamenilor – mai ești suficient de îndrăzneț să susții că îți poți da seama ce este el cu adevărat? Îndrăznești să-l etichetezi ca fiind antihrist? Dacă nu ești capabil să-l deslușești, e obligatoriu să-l admiri și să fii prietenos cu el, situație în care comportamentul lui, părerile și viziunile sale, acțiunile sale – chiar și înțelegerea lui cu privire la adevăr – te vor influența cu siguranță. În ce măsură te vor influența aceste lucruri? Îl vei invidia pe antihrist, îl vei imita, îl vei emula, îl vei urma, ceea ce îți va afecta intrarea în viață; îți va afecta urmărirea adevărului și pătrunderea în realitate, atitudinea față de Dumnezeu și dacă te vei supune sau nu lui Dumnezeu și Îl vei urma până la capăt. În cele din urmă, antihristul va deveni idolul tău, va avea un loc în inima ta și nu vei putea să scapi de el. Când ești indus în eroare la un asemenea nivel, ai doar o vagă speranță la mântuire, întrucât relația ta cu Dumnezeu a fost spulberată, ai pierdut relația normală cu El și ești în pragul primejdiei. Iar acest lucru reprezintă un dezastru sau o binecuvântare pentru tine? Bineînțeles că e un dezastru; categoric nu este o binecuvântare. Cu toate că, în privința chestiunilor mărunte, unii antihriști sunt capabili să te ajute și să îți fie de folos, sau altfel sunt capabili să predice cuvinte și doctrine pentru a te lumina, odată ce ai fost indus în eroare de ei, i-ai venerat și i-ai urmat, ai dat de necaz. Te vei fi ruinat și îți vei fi pierdut șansa la mântuire. Unii oameni spun: „El nu este o satană sau o persoană rea, pare a fi un om spiritual, care urmărește adevărul.” Sunt valabile aceste cuvinte? (Nu.) De ce nu? Cu oricine urmărește realmente adevărul, influența sau beneficiile îndrumării, ajutorului sau aprovizionării au ca scop să te aducă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să poți căuta cuvintele Lui și adevărul, iar tu vii înaintea lui Dumnezeu și înveți să te bazezi pe El și să-L cauți, iar relația ta cu El devine din ce în ce mai apropiată. Dimpotrivă, ce se va întâmpla dacă relația ta cu un antihrist va deveni tot mai strânsă, până când vei fi la dispoziția lui? Vei rătăci pe calea greșită și te vei ruina. Când ai o relație strânsă cu un antihrist, relația ta cu Dumnezeu devine distantă. Și care este consecința acestui lucru? Antihristul te va conduce înaintea lui, iar tu te vei îndepărta de Dumnezeu. Dacă ai un idol în inima ta, odată ce începi să ai noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu sau atunci când cuvintele Sale îl dau în vileag pe idolul tău, te vei împotrivi pe loc lui Dumnezeu și s-ar putea chiar să I te opui și să-L trădezi; vei lua partea idolului tău și te vei opune lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă frecvent. Atunci când unii falși conducători și antihriști sunt înlocuiți sau excluși, complicii și slujitorii lor încep să le țină partea și să se plângă; unii chiar devin negativi și încetează să mai creadă în Dumnezeu. Acesta este un lucru obișnuit, nu-i așa? Și care este motivul pentru care încetează să creadă? Ei spun: „Conducătorul nostru a fost înlocuit și exclus, așa că ce speranță să mai am eu, un credincios obișnuit?” Nu este acest lucru aberant? Cuvintele lor arată că îl urmează pe antihrist, că au fost complet induși în eroare de acesta. Și care este consecința acestei induceri în eroare? Antihristul a devenit idolul pe care ei îl venerează; a devenit strămoșul lor: cum ar putea ei să nu plece, când strămoșul lor a fost exclus? Ei ascultă doar de el și sunt întru totul sub controlul acestuia. Ei cred că tot ceea ce spune și face antihristul este corect și ar trebui să fie acceptat și să i se supună ca și cum ar fi adevărul și astfel nu tolerează ca nimeni din casa lui Dumnezeu să-l dea în vileag și să-l condamne pe antihrist. Odată ce antihristul este exclus de casa lui Dumnezeu, cei care îl urmează iau decizia de a părăsi biserica; „Copacul cade, iar maimuțele se împrăștie”, cum s-ar spune. Astfel de lucruri demonstrează că antihriștii și adepții lor sunt servitorii Satanei, care au venit ca să perturbe și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu. Odată ce sunt dezvăluiți, dați în vileag, disprețuiți și respinși de către aleșii lui Dumnezeu, credința lor în Dumnezeu se sfârșește. Cei care îi urmează pe antihriști au cu toții o trăsătură clar vizibilă: la ei nu ajung cuvintele nimănui; ei le acordă atenție doar antihriștilor. Iar odată ce sunt induși în eroare de antihriști, nu mai ascultă cuvintele lui Dumnezeu și-l recunosc doar pe antihrist drept conducătorul lor. N-au fost ei induși în eroare, nu sunt ei controlați, în această privință? Numai cei care îi urmează pe antihriști ar încerca să le ia apărarea. Atunci când antihriștii sunt dați în vileag și dezvăluiți, oamenii care îi urmează devin neliniștiți pentru ei, varsă lacrimi pentru ei, plâng în numele lor și încearcă să-i apere. În astfel de momente, L-au uitat pe Dumnezeu și nu I se mai roagă sau nu mai caută adevărul; tot ceea ce fac este să-i apere pe antihriști și să-și frământe mintea pentru aceștia; ei nici măcar nu-L mai recunosc pe Dumnezeu. Cred ei cu adevărat în Dumnezeu? În cine cred ei de fapt? Acest lucru este deja cât se poate de limpede. […] Tu spui că nu îți faci griji că ai putea fi indus în eroare de un antihrist, că nu te temi deloc să urmezi un antihrist, dar nu are niciun rost să susții acest lucru. Aceasta este o remarcă încurcată. Asta pentru că, dacă nu urmărești adevărul și îi venerezi și îi urmezi mereu pe oameni, atunci, fără să-ți dai seama, vei merge pe calea antihriștilor. A crede în Dumnezeu vreme de câțiva ani, dar a fi lipsit de mărturie bazată pe experiență și nu numai a nu dobândi adevărul și viața, ci a deveni cineva care se opune lui Dumnezeu: aceasta este consecința finală în a-i urma pe antihriști și este una de care nu te poți elibera, este un fapt de necontestat. Este exact ca atunci când cineva atinge un cablu electric: sigur va fi electrocutat. Unii ar putea spune: „Nu cred asta; nu-mi este teamă” – însă este oare o chestiune de a crede sau nu sau de a te teme sau nu? Atinge un cablu electric și pac! Vei fi electrocutat. Nu te va ajuta să nu crezi asta. A nu crede înseamnă ignoranță; este iresponsabil să spui asta. Prin urmare, fie că ești sau nu dispus să urmezi un antihrist, dacă nu urmărești adevărul, iar eforturile tale țintesc mereu faima, câștigul și statutul, ai pornit deja pe calea antihriștilor. Această consecință se va arăta puțin câte puțin, la fel ca rămășițele care plutesc la suprafață. Acest lucru este inevitabil. Ceea ce fac antihriștii este să-i conducă pe oameni înaintea lor, îi fac să accepte controlul și manipularea din partea lor, mai degrabă decât să accepte orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu sau să se supună suveranității lui Dumnezeu. Antihriștii vor să-i câștige pe oameni de partea lor, vor să-i dobândească, scopul lor este de a-i controla pe toți aleșii lui Dumnezeu, de a-i controla pe aleșii lui Dumnezeu cu mâinile lor; sunt traficanți. Și ce folosesc antihriștii pentru a-și atinge scopul de a-i controla pe oameni? Ei se folosesc de doctrinele spirituale pe care oamenii le venerează, folosesc teorii amăgitoare și profită de mentalitatea coruptă a oamenilor de a venera teoria ca să-i bată la cap și să-i îmbrobodească, să-i inducă în eroare. Pe scurt, tot ce spun ei nu reprezintă altceva decât cuvinte și doctrine, teorii goale, lucruri care sunt amăgitoare și care contravin adevărului. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, vor fi cu siguranță induși în eroare; cel puțin, vor fi induși în eroare o vreme înainte de a-și veni în fire. Momentul în care își vin în fire este cel în care antihriștii sunt demascați, iar atunci simt cel mai mare regret. Oamenii care-i urmează pe antihriști au pierdut de mult timp lucrarea Duhului Sfânt; acest lucru se întâmplă din cauză că venerează idoli în inimile lor, urmează oameni, sunt disprețuiți și respinși de Dumnezeu, iar El i-a pus deoparte pentru a-i dezvălui. Prin urmare, este extrem de periculos să-i urmezi pe antihriști; la fel ca antihriștii, oamenii care îi urmează sunt cei mai detestați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul”

Trebuie să învățați să-i discerneți pe antihriști. Dacă nu iei niciodată în serios discernerea antihriștilor, vei fi în pericol și cine știe când sau cu ce ocazie vei fi indus în eroare de ei. S-ar putea chiar să urmezi un antihrist într-un mod confuz, fără să știi ce se întâmplă. Nu vei simți că este ceva în neregulă în acel moment și chiar vei simți că spusele antihristului sunt corecte – astfel vei fi indus în eroare fără să-ți dai seama. Faptul că ai fost indus în eroare arată că L-ai trădat pe Dumnezeu și atunci El nu va avea cum să te mântuiască. Există unii oameni care se descurcă bine de obicei, dar sunt un timp trași pe sfoară de antihriști, iar biserica îi aduce înapoi în cele din urmă, prin insistență și părtășie. Cu toate acestea, unii nu se întorc, indiferent cum primesc părtășie despre adevăr, și devin absolut hotărâți să-i urmeze pe antihriști – nu sunt complet distruși atunci? Aceștia refuză cu fermitate să se întoarcă, iar Dumnezeu nu mai lucrează asupra lor. Unor oameni le lipsește discernământul și le pare rău pentru acest tip de persoană, spunând: „Acea persoană este destul de cumsecade: a crezut în Dumnezeu mulți ani, s-a lepădat de lucruri și s-a consumat; își făcea datoria destul de loial, credința sa în Dumnezeu era mare și era un credincios adevărat – n-ar trebui să-i mai dăm o șansă?” Este corect acest punct de vedere? Se conformează adevărului? Oamenii pot vedea doar aspectul exterior al unei alte persoane, dar nu le pot vedea inima; nu pot vedea limpede ce fel de persoană este cu adevărat sau ce fel de esență are. Trebuie să fie în contact cu ea sau să o observe o perioadă de timp, iar acea persoană trebuie să se confrunte cu evenimente care să o dezvăluie, pentru ca oamenii să-i poată vedea adevărata față. În plus, dacă încerci să-i ajuți pe acești oameni din bunătatea inimii tale, dar ei nu se întorc, indiferent cât de mult ai părtășie cu ei, nu vei ști care este motivul din spatele acestui refuz. În realitate, Dumnezeu a văzut deja adevărata față a acestor oameni și i-a eliminat. De ce i-a eliminat Dumnezeu? Motivul cel mai simplu este că unii antihriști sunt în mod evident spirite rele și pot fi clasificați ca antihriști în care lucrează spirite rele. Dacă oamenii îi urmează o perioadă de timp, inimile lor vor deveni întunecate, iar ei vor deveni atât de slabi încât se vor prăbuși, ceea ce demonstrează că Dumnezeu a renunțat de mult la ei. Dumnezeu are o fire dreaptă și îl urăște pe Satana. Întrucât acești oameni îl urmează pe Satana și spiritele rele, poate Dumnezeu să-i mai recunoască drept adepți ai Săi? Dumnezeu este sfânt și detestă răul. El nu-i vrea pe cei care au urmat spirite rele; chiar dacă alții îi consideră oameni buni, El nu-i vrea. Ce înseamnă că Dumnezeu detestă răul? Ce indică „detestarea răului”? Ascultați ce spun acum și veți înțelege. Începând din momentul în care Dumnezeu alege o persoană, până când acea persoană recunoaște că Dumnezeu este adevărul, dreptatea, înțelepciunea și atotputernicia, că El este singurul Dumnezeu – odată ce a înțeles aceste lucruri și după ce a avut unele experiențe, va avea în adâncul inimii sale o înțelegere elementară a firii și esenței lui Dumnezeu și a ceea ce are El și ce este, iar această înțelegere elementară va deveni credința sa. De asemenea, o va motiva să-L urmeze pe Dumnezeu, să se consume pentru El și să-și facă datoria. Odată ce are experiență și înțelege adevărul, iar înțelegerea firii lui Dumnezeu și cunoașterea lui Dumnezeu de către ea au prins rădăcini în inima ei – când are această statură – nu-L va tăgădui pe Dumnezeu. Dar dacă nu are o cunoaștere adevărată a lui Hristos, Dumnezeul practic, și dacă este predispusă să venereze și să urmeze un antihrist, atunci încă se află în pericol. Încă ar putea să-I întoarcă spatele lui Hristos întrupat, ca să urmeze un antihrist ticălos. Aceasta ar însemna că-L tăgăduiește în mod deschis pe Hristos și întrerupe legăturile cu Dumnezeu. Subtextul este: „Nu-L mai urmez pe Dumnezeu – îl urmez pe Satana. Îl iubesc pe Satana și sunt dispus să-l slujesc; sunt dispus să-l urmez pe Satana. Indiferent cum mă tratează, cum mă distruge, mă calcă în picioare și mă corupe, sunt mai mult decât dispus. Indiferent cât de drept și de sfânt este Dumnezeu, cât de mult adevăr exprimă, nu sunt dispus să-L urmez. Nu-mi place adevărul. Îmi plac faima, statutul, recompensele și cununile; chiar dacă nu pot să le obțin, îmi plac.” A urmat pur și simplu o persoană care n-are nicio legătură cu ea, a fugit cu un antihrist care se opune lui Dumnezeu. Ar mai vrea Dumnezeu o astfel de persoană? Categoric nu. Este rezonabil ca Dumnezeu să nu o vrea? În cea mai mare măsură. Știi din doctrine că Dumnezeu este un Dumnezeu care detestă răul și că este sfânt. Înțelegi această doctrină, dar știi cum îi tratează Dumnezeu pe astfel de oameni? Dacă Dumnezeu disprețuiește și respinge pe cineva, va renunța la el fără ezitare. Nu stau lucrurile așa cum spun? (Ba da.) Așa stau lucrurile. Așadar, faptul că Dumnezeu renunță la o astfel de persoană înseamnă că are o inimă crudă? (Nu.) Dumnezeu are principii în acțiunile Sale. Dacă știi cine este Dumnezeu, dar nu-ți place să-L urmezi – dacă știi cine este Satana, dar insiști să-l urmezi – atunci Dumnezeu nu te va obliga. N-ai decât să-l urmezi pe Satana pentru totdeauna. Nu te întoarce; Dumnezeu a renunțat la tine. Cum poate cineva să înțeleagă firea lui Dumnezeu? Firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă și există un element în firea Lui care detestă răul. Cu alte cuvinte, ca ființă creată, dacă ești dispus să fii depravat, ce altceva poate să spună Dumnezeu? El nu-i obligă niciodată pe oameni să facă lucruri pe care nu sunt dispuși să le facă. El nu-i obligă niciodată pe oameni să accepte adevărul. Dacă vrei să fii depravat este alegerea ta personală – în cele din urmă, tu vei suporta consecințele și nu vei putea să dai vina decât pe tine. Principiile lui Dumnezeu pentru a Se ocupa de oameni sunt invariabile; așadar, dacă îți convine depravarea, atunci sfârșitul tău inevitabil va consta în pedepsirea ta. Nu contează câți ani L-ai urmat pe Dumnezeu; dacă vrei să fii depravat, Dumnezeu nu te va obliga să te căiești. Tu ești cel dispus să-l urmezi pe Satana, să fii indus în eroare și distrus de Satana și, în cele din urmă, tu ești cel care va trebui să suporți consecințele.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea a doua)”

Fragmente din filme similare

Poate cineva să fie mântuit prin credința în Domnul din cadrul religiei?

Imnuri similare

A crede în Dumnezeu, dar a nu accepta adevărul înseamnă să fii neîncrezător

Hristos al zilelor de pe urmă aduce calea vieții veșnice