De când oamenii au început să pășească pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, au existat multe lucruri despre care ei rămân nelămuriți. Ei încă sunt complet confuzi în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și despre cât ar trebui ei să lucreze. Asta deoarece, într-o privință, au abateri în experiența lor și au o abilitate de înțelegere redusă; într-o altă privință, este deoarece lucrarea lui Dumnezeu nu a adus încă oamenii la această etapă. Deci, pentru toată lumea, cele mai multe dintre problemele spirituale rămân neclare. Nu numai că sunteți nelămuriți în ce ar trebui să intrați; sunteți mai neștiutori cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta nu este doar o chestiune legată de neajunsurile care există în voi; chiar mai mult de atât, este un mare cusur comun tuturor celor din lumea religioasă. Aici se află cheia motivului pentru care oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu și, astfel, acest cusur este un defect obișnuit împărtășit de toți cei care Îl urmăresc. Nicio singură persoană nu L-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu sau nu I-a văzut vreodată adevărata față. Acesta este motivul pentru care lucrarea lui Dumnezeu devine la fel de dificilă ca mutarea unui munte sau golirea mării. Atât de mulți oameni și-au sacrificat viețile pentru lucrarea lui Dumnezeu; atât de mulți au fost izgoniți ca urmare a lucrării Sale; atât de mulți, de dragul lucrării Lui, au fost chinuiți până la moarte; atât de mulți, cu ochii plini de lacrimi de iubire pentru Dumnezeu, au murit pe nedrept; atât de mulți au întâlnit persecuții crude și inumane… Faptul că aceste tragedii se întâmplă – oare nu este totul din cauza lipsei de cunoaștere a oamenilor despre Dumnezeu? Cum ar putea cineva care nu-L cunoaște pe Dumnezeu să aibă obrazul de a se întâlni cu El? Cum ar putea cineva care crede în Dumnezeu și, totuși, Îl persecută, să aibă obrazul de a se întâlni cu El? Acestea nu sunt exclusiv nepotrivirile celor din cadrul lumii religioase, ci, mai degrabă, sunt obișnuite atât pentru voi, cât și pentru ei. Oamenii cred în Dumnezeu, fără să-L cunoască; doar din acest motiv, ei nu au inimi cu frică de Dumnezeu și nu se înspăimântă de El în inimile lor. Există chiar și cei care, fățiș și cu neobrăzare, fac lucrarea pe care o vizualizează ei înșiși în acest curent și se apucă de lucrarea încredințată de Dumnezeu potrivit cu propriile lor cerințe și dorințe extravagante. Mulți oameni săvârșesc cu nechizuință fapte rele; nu există un loc pentru Dumnezeu în ochii lor și fac orice doresc. Oare aceste exemple nu sunt manifestări desăvârșite ale inimilor egoiste ale oamenilor? Nu manifestă aceste exemple elementul excesiv de abundent al înșelăciunii din oameni? Oamenii pot fi, într-adevăr, extrem de inteligenți, însă cum pot talentele lor să ia locul lucrării lui Dumnezeu? Într-adevăr, oamenii pot să fie atenți la povara lui Dumnezeu, însă ei nu pot să fie prea egoiști. Oare faptele oamenilor sunt, într-adevăr, „divine”? Poate cineva să fie sută la sută sigur? A aduce mărturie pentru Dumnezeu, a moșteni slava Sa – acestea înseamnă că Dumnezeu face o excepție și îi ridică pe oameni; cum ar putea ei să fie demni? Lucrarea lui Dumnezeu abia a început și cuvintele Sale abia au început să fie rostite. În acest moment, oamenii se simt bine referitor la ei înșiși, dar nu este aceasta, pur și simplu, o invitație la umilire? Ei înțeleg mult prea puțin. Nici măcar cel mai ilustru teoretician, cel mai elocvent orator, nu poate descrie întreaga abundență a lui Dumnezeu – așadar, cu cât mai puțin o puteți face voi? Nu ar trebui să vă stabiliți propria valoare mai sus de cea a cerurilor, ci, mai degrabă, ar trebui să vă vedeți ca fiind inferiori oricăruia dintre acei oameni care au rațiune și urmăresc să-L iubească pe Dumnezeu – aceasta este calea prin care veți intra. Ar trebui să vă vedeți ca fiindu-le inferiori tuturor celorlalți. De ce să vă vedeți atât de sus? De ce să vă estimați atât de sus? Pe calea lungă a vieții, nu ați făcut decât primii câțiva pași. Tot ce vedeți este brațul lui Dumnezeu, nu pe Dumnezeu în întregime. Este de datoria voastră să vedeți mai mult din lucrarea lui Dumnezeu, să descoperiți mai mult din ceea ce ar trebui pătruns, pentru că v-ați schimbat prea puțin.

Lucrarea lui Dumnezeu de desăvârșire a omului și de transformare a firii sale este o, lucrare care nu încetează niciodată, pentru că omul are prea multe lipsuri și nu este la înălțimea standardelor cerute de El. Și astfel, se poate spune că, în ochii lui Dumnezeu, veți fi mereu nou-născuți, care au prea puține dintre elementele care sunt pe placul Lui, deoarece nu sunteți decât ființe create în mâinile lui Dumnezeu. Dacă o persoană cade în mulțumirea de sine, nu va fi detestată de Dumnezeu? Când se spune că sunteți capabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu în prezent, asta este doar în ceea ce privește trupul vostru; totuși, dacă ar fi să fiți comparați cu Dumnezeu, ați fi pururi înfrânți în arenă. Trupul omului nu a cunoscut niciodată victoria. Doar prin lucrarea Sfântului Duh omul are posibilitatea de a avea trăsături folositoare. În realitate, dintre toate lucrurile create de Dumnezeu, omul este cel mai mărunt. Deși este stăpânul tuturor lucrurilor, omul este singurul dintre ele de care Satan își bate joc, singurul care cade pradă, în nenumărate feluri, corupției lui. Omul nu a avut niciodată vreo autonomie. Majoritatea oamenilor trăiesc în locul murdar al Satanei și suferă batjocura lui; el îi tachinează într-un fel și în altul până când ei sunt doar pe jumătate vii, îndurând tot felul de vicisitudini, tot felul de greutăți în lumea umană. După ce se joacă cu ei, Satana pune capăt destinului lor. Și, astfel, oamenii trăiesc întreaga lor viață într-o uluială haotică și nu se bucură, măcar o dată, de lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru ei, dar, în schimb, sunt vătămați de Satana și lăsați în zdrențe. Iar acum, ei au devenit chiar mai moleșiți și mai apatici și pur și simplu nu au nicio aplecare spre a lua cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu au nicio aplecare de a lua cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu, experiența lor este sortită să rămână, pentru totdeauna, fragmentată și incompletă, iar intrarea lor va fi, pentru totdeauna, un spațiu gol. În cele câteva mii de ani de când Dumnezeu a venit în lume, nenumărați oameni cu idealuri înalte au fost folosiți de Dumnezeu pentru a lucra pentru El de-a lungul a nenumărați ani; dar cei care-I cunosc lucrarea, sunt atât de puțini încât aproape nu există. Pentru acest motiv, un număr imens de oameni își asumă rolul de a I se opune lui Dumnezeu, în același timp în care lucrează pentru El, deoarece, decât să facă lucrarea lui Dumnezeu, ei, de fapt, fac lucrarea omenească într-o poziție acordată de Dumnezeu. Poate fi aceasta numită lucrare? Cum pot ei intra? Umanitatea a luat harul lui Dumnezeu și l-a îngropat. Din această cauză, de generații încoace, cei care fac lucrarea Lui au puțină intrare. Ei pur și simplu nu vorbesc despre cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, deoarece ei înțeleg prea puțin din înțelepciunea lui Dumnezeu. Se poate spune că, deși sunt mulți care Îi slujesc lui Dumnezeu, ei nu au reușit să vadă cât de măreț este El și, de aceea, toți s-au ridicat pe ei înșiși ca pe „Dumnezeu” pentru ca alții să li se închine.

Timp de atât de mulți ani, Dumnezeu a rămas ascuns între toate lucrurile; El a observat, de-a lungul a atât de multor primăveri și toamne, din spatele unei ceți învăluitoare; a privit în jos, din al treilea Cer, timp de atât de multe zile și nopți; a umblat printre oameni, timp de atât de multe luni și ani. El S-a așezat în tăcere deasupra miriadelor de oameni, așteptând timp de atât de multe ierni reci. Nici măcar o dată, El nu S-a arătat nimănui, în mod deschis, nici nu a scos vreun sunet, Se îndepărtează fără un semn și, la fel de tăcut, Se întoarce. Cine poate cunoaște adevărata Lui față? El nu i-a vorbit, măcar o dată, omului, niciodată nu i S-a arătat omului. Cum ar putea să fie oare ușor pentru oameni să facă lucrarea încredințată lor de Dumnezeu? Puțin își dau ei seama că, a-L cunoaște pe El este cel mai greu dintre toate lucrurile. Astăzi, Dumnezeu i-a vorbit omului, însă omul nu L-a cunoscut niciodată pe El, deoarece intrarea lui în viață este prea limitată și superficială. Văzuți din perspectiva Lui, oamenii sunt totul nepotriviți pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Ei au prea puțină înțelegere despre Dumnezeu și sunt prea mult înstrăinați de El. Mai mult, inimile cu care ei cred în Dumnezeu sunt prea complicate, iar ei, pur și simplu, nu poartă chipul lui Dumnezeu în locurile cele mai intime ale inimii lor. Ca rezultat, sângele inimii lui Dumnezeu și lucrarea Sa, la fel ca bucățile de aur îngropate sub nisip, nu pot emite o licărire de lumină. Pentru Dumnezeu, calibrul, motivele și punctele de vedere ale acestor oameni sunt peste măsură de dezgustătoare. Au o capacitate de înțelegere extrem de redusă, sunt amorțiți până la extrem, decadenți și vulgari, exagerat de slugarnici și slabi și fără puterea voinței; sunt precum caii și vitele care trebuie să fie conduși peste tot. În ceea ce privește intrarea lor în duh sau intrarea în lucrarea lui Dumnezeu, ei nu acordă nici cea mai mică atenție, neavând niciun pic de hotărâre de a suferi de dragul adevărului. Cum ar putea fi, oare, ușor ca acest tip de persoană să fie făcut complet de către Dumnezeu? Astfel, este vital să abordați din acest unghi intrarea voastră – prin lucrarea și intrarea voastră să începeți să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.