A pricepe scopul lucrării lui Dumnezeu, rezultatele pe care lucrarea Sa intenționează să le aibă asupra oamenilor și care, mai exact, sunt intențiile Sale pentru oameni e ceea ce ar trebui să atingă toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu este exact ceea ce le lipsește tuturor oamenilor în zilele noastre. Ceea ce le-a făcut Dumnezeu oamenilor, toată lucrarea lui Dumnezeu și care anume au fost intențiile lui Dumnezeu, de la crearea lumii și până în prezent – oamenii nu pricep și nu înțeleg aceste lucruri. Aceasta este o inadecvare care se găsește nu doar în întreaga lume religioasă, ci cu atât mai mult la toți cei care cred în Dumnezeu. Când va veni ziua în care Îl vei privi cu adevărat pe Dumnezeu, Îi vei aprecia înțelepciunea, vei vedea toate faptele pe care le-a făcut Dumnezeu și vei cunoaște ce are Dumnezeu și ce este – când Îi vei fi văzut abundența, înțelepciunea, minunăția și toată lucrarea pe care a făcut-o asupra oamenilor – abia atunci vei fi crezut în Dumnezeu cu un succes real. Când se spune că Dumnezeu este atotcuprinzător și bogat în abundență, în ce fel anume este El atotcuprinzător și în ce fel este bogat în abundență? Dacă nu înțelegi acest lucru, atunci nu se poate considera că tu crezi în Dumnezeu. De ce spun că aceia din lumea religioasă nu sunt credincioși în Dumnezeu, ci răufăcători, de aceeași teapă cu diavolii? Când spun că sunt răufăcători, este pentru că nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu și sunt incapabili să-I vadă înțelepciunea. Dumnezeu nu Își face niciodată lucrarea să se manifeste față de ei. Toți sunt orbi și nu pot să vadă faptele lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a lepădat de ei și sunt complet lipsiți de grija și de protecția Lui, ca să nu mai vorbim de lucrarea Duhului Sfânt. Toți cei care nu au lucrarea lui Dumnezeu sunt răufăcători și oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Acești oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu despre care vorbesc Eu sunt cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, cei care Îl recunosc verbal pe Dumnezeu, deși nu au nicio cunoaștere despre El, cei care Îl urmează pe Dumnezeu, dar nu I se supun și cei care se bucură de harul Lui, dar sunt incapabili să rămână fermi în mărturia lor pentru El. Dacă cineva nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu și nu înțelege lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra oamenilor, nu poate să fie în acord cu intențiile lui Dumnezeu și nu poate să rămână ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu. Motivul pentru care oamenii se împotrivesc lui Dumnezeu izvorăște, pe de o parte, din firile lor corupte; pe de altă parte, e că nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg principiile după care El lucrează sau care sunt intențiile Sale pentru oameni. Aceste două aspecte, luate împreună, alcătuiesc istoria împotrivirii omului față de Dumnezeu. Cei care abia au ajuns să creadă în Dumnezeu I se împotrivesc pentru că oamenii au o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu; în ceea ce-i privește pe cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, ei I se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că nu-L cunosc și, pe deasupra, au firi corupte. În perioada dinainte ca Dumnezeu să devină trup, criteriul pentru a determina dacă cineva I se împotrivea lui Dumnezeu se baza pe faptul că respecta sau nu decretele stabilite de Dumnezeu în cer. În Epoca Legii, de pildă, oricine nu respecta legile lui Iahve I se împotrivea lui Dumnezeu; oricine fura jertfele pentru Iahve sau li se împotrivea celor pe care Iahve îi privea cu simpatie I se împotrivea lui Dumnezeu și urma să fie ucis cu pietre; oricine nu-și onora părinții sau îi lovea și îi insulta pe alți oameni nu asculta de legi, iar toți cei care nu respectau legile lui Iahve erau cei care I se împotriveau. Lucrurile au fost diferite în Epoca Harului, în care toți cei ce I se împotriveau lui Isus erau cei care I se împotriveau lui Dumnezeu, iar toți cei care nu se supuneau cuvintelor rostite de Isus erau cei care I se împotriveau lui Dumnezeu. Definiția din această perioadă a „împotrivirii față de Dumnezeu” a fost mai precisă și mai practică. Înainte ca Dumnezeu să devină trup, criteriul care determina dacă cineva I se împotrivea sau nu lui Dumnezeu se baza pe faptul că I se închina și-L admira sau nu pe Dumnezeul invizibil din cer. Definiția „împotrivirii față de Dumnezeu” din acea perioadă nu era chiar atât de practică, deoarece oamenii nu puteau să-L vadă pe Dumnezeu și nu știau cum arăta exact chipul lui Dumnezeu sau cum anume lucra și vorbea El. Oamenii nu aveau niciun fel de noțiuni despre Dumnezeu și credeau în Dumnezeu într-un mod fantezist, deoarece Dumnezeu nu Se arătase încă omului. Prin urmare, indiferent cum au crezut oamenii în Dumnezeu pe baza închipuirilor lor, Dumnezeu nu i-a condamnat și nu a avut cerințe prea mari de la ei, deoarece erau complet incapabili să-L vadă pe Dumnezeu. Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, toți Îl privesc și Îi aud cuvintele și văd faptele lui Dumnezeu în trup, moment în care noțiunile tuturor se sparg ca niște bule de săpun. Cât despre cei care Îl văd pe Dumnezeu arătându-Se în trup, ei nu vor fi condamnați dacă I se supun intenționat, în timp ce aceia care I se împotrivesc în mod voit vor fi caracterizați drept oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști, dușmani care I se împotrivesc în mod deliberat lui Dumnezeu. Cei care adăpostesc noțiuni despre Dumnezeu, dar totuși I se supun de bunăvoie, nu vor fi condamnați. Dumnezeu îi condamnă pe oameni pe baza intențiilor lor și a lucrurilor pe care le fac, nu pentru gândurile și ideile lor. Dacă i-ar condamna pe baza gândurilor și ideilor lor, atunci nicio persoană nu ar putea să scape de mâinile furioase ale lui Dumnezeu. Cei care I se împotrivesc în mod deliberat Dumnezeului întrupat vor fi pedepsiți pentru sfidarea lor. Împotrivirea acestor oameni izvorăște din noțiunile pe care le adăpostesc despre Dumnezeu, ceea ce îi determină să facă lucruri care tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Toți oamenii ca aceștia I se împotrivesc intenționat și încearcă să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu doar că au noțiuni despre Dumnezeu – ci se implică, de asemenea, în activități care Îi tulbură lucrarea și, din acest motiv, sunt condamnați. Cei care nu tulbură în mod deliberat lucrarea lui Dumnezeu nu vor fi condamnați ca păcătoși, deoarece sunt capabili să se supună intenționat și să nu facă lucruri care provoacă perturbări și tulburări. Oamenii ca aceștia nu vor fi condamnați. Totuși, când cineva a experimentat lucrarea lui Dumnezeu mulți ani, având în continuare noțiuni despre El și fiind incapabil să cunoască lucrarea Dumnezeului întrupat, și este încă plin de noțiuni despre Dumnezeu și este incapabil să-L cunoască indiferent câți ani I-a experimentat lucrarea, inima sa fiind plină de noțiuni despre El, în ciuda faptului că nu a făcut neapărat ceva care să provoace tulburări – și, deși aceste noțiuni s-ar putea să nu devină evidente, această persoană nu este de niciun ajutor pentru lucrarea lui Dumnezeu, fiind incapabilă să predice Evanghelia pentru Dumnezeu sau să rămână fermă în mărturia sa pentru El – asta înseamnă că este un netrebnic și un imbecil. Deoarece nu-L cunoaște pe Dumnezeu și e, mai mult, complet incapabilă să renunțe la noțiunile sale despre El, ea este condamnată. S-ar putea spune astfel: este normal ca aceia care abia au început să creadă în Dumnezeu să aibă noțiuni despre El sau să nu-L cunoască, dar dacă cineva crede în Dumnezeu de mulți ani și a experimentat o mare parte din lucrarea Sa, și totuși are încă noțiuni despre El, acest lucru nu este normal și este cu atât mai anormal dacă nu are nicio cunoaștere despre Dumnezeu. Deoarece aceasta nu este o stare normală, el este condamnat. Toți acești oameni anormali sunt inutili; ei sunt cei care I se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și care s-au bucurat în zadar de harul lui Dumnezeu. Toți oamenii ca aceștia vor fi eliminați în cele din urmă!

Cei care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Acest lucru este cu atât mai valabil pentru cei care înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu, însă nu urmăresc să-L mulțumească. Există cei care citesc Biblia în biserici grandioase și recită pasaje cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu și nici nu există vreunul dintre ei care să poată să-L cunoască pe Dumnezeu – cu atât mai puțin vreunul care să poată fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Ei sunt cu toții oameni fără valoare, abjecți, care-I dau lecții de sus „lui Dumnezeu”. Sunt oameni care acționează în numele lui Dumnezeu, dar I se împotrivesc în mod deliberat, care poartă eticheta credinței în Dumnezeu în timp ce se hrănesc cu carnea omului și beau sângele omului. Astfel de oameni sunt cu toții diavoli răi care devorează sufletul omului, căpeteniile demonilor care îi tulbură în mod deliberat pe oameni să nu pornească pe calea cea dreaptă și pietre de poticnire care îi obstrucționează pe oameni în căutarea lui Dumnezeu. Ei pot părea „robuști fizic”, dar de unde să știe cei care îi urmează că sunt antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? De unde să știe cei care îi urmează că sunt diavoli vii dedicați devorării sufletului omului? Cei care se cred nobili în prezența lui Dumnezeu sunt cei mai de jos dintre toți, în timp ce aceia care se cred de jos sunt cei mai nobili. Iar cei care pretind să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și care pot proclama lucrarea Lui altora fără reținere, în timp ce își ațintesc privirea asupra Lui, sunt cei mai ignoranți dintre toți. Astfel de oameni nu au nicio mărturie pentru Dumnezeu și sunt cu toții aroganți și îngâmfați. Cei care cred că știu prea puțin despre Dumnezeu, dar care au de fapt experiență practică și cunoaștere practică despre Dumnezeu sunt cei mai iubiți de El. Numai astfel de oameni au cu adevărat mărturie și sunt cu adevărat capabili să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Cei care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu. Cei care înțeleg intențiile lui Dumnezeu, dar nu practică adevărul sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu. Cei care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și totuși merg împotriva esenței cuvintelor lui Dumnezeu sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu. Cei care au noțiuni despre Dumnezeul întrupat și, mai mult, se dedau intenționat la răzvrătire sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu. Cei care Îl judecă pe Dumnezeu sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu. Și oricine este incapabil să-L cunoască pe Dumnezeu și nu poate aduce mărturie pentru El este cineva care se împotrivește lui Dumnezeu. Așadar, vă îndemn: dacă aveți cu adevărat credința de a merge pe această cale, atunci continuați să urmați! Dar dacă sunteți incapabili să vă abțineți de la a vă împotrivi lui Dumnezeu, atunci ar fi mai bine să vă dați laoparte înainte să fie prea târziu, altfel lucrurile chiar nu vor fi de bun augur pentru voi, deoarece natura voastră este pur și simplu prea coruptă. Sunteți lipsiți de loialitate, lipsiți de supunere, lipsiți de o inimă care însetează după dreptate și adevăr și lipsiți de iubire pentru Dumnezeu. S-ar putea spune că starea voastră înaintea lui Dumnezeu este, în esență, un dezastru total. Sunteți incapabili să respectați ceea ce se cuvine să respectați, incapabili să spuneți ceea ce se cuvine să spuneți, incapabili să puneți în practică ceea ce se cuvine să practicați și incapabili să îndepliniți funcția pe care se cuvine să o îndepliniți; nu aveți loialitatea pe care se cuvine să o aveți, conștiința pe care se cuvine să o aveți, supunerea pe care se cuvine să o aveți sau hotărârea pe care se cuvine să o aveți; nu ați îndurat suferința pe care s-ar fi cuvenit să o fi îndurat și nu aveți nici credința pe care se cuvine să o aveți. Sunteți aproape complet lipsiți de orice merit. Nu vă este rușine să continuați să trăiți? Vă sfătuiesc mai degrabă să închideți ochii în odihna veșnică mai devreme decât mai târziu, scutindu-L astfel pe Dumnezeu de a Se îngrijora din cauza voastră și de a suferi de dragul vostru. Credeți în Dumnezeu și totuși nu Îi înțelegeți intențiile; mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu și totuși sunteți incapabili să vă conformați cerințelor lui Dumnezeu pentru om. Credeți în Dumnezeu și totuși nu-L cunoașteți și trăiți fără un scop pentru care să vă străduiți, fără nicio valoare sau vreun sens. Sunteți ființe umane și totuși nu aveți conștiință, integritate sau credibilitate câtuși de puțin – vă mai puteți numi oameni? Credeți în Dumnezeu și totuși Îl înșelați; chiar râvniți la banii lui Dumnezeu și mâncați jertfele făcute pentru El. Și totuși, în cele din urmă, tot nu reușiți să dați dovadă de cea mai mică considerație pentru sentimentele lui Dumnezeu sau de cea mai mică urmă de conștiință în ceea ce-L privește. Nu puteți să satisfaceți nici măcar o mică cerință făcută de Dumnezeu. Vă mai puteți numi oameni? Mâncați hrana pe care v-o oferă Dumnezeu, respirați oxigenul pe care vi-l dă și vă bucurați de harul Lui, dar, în cele din urmă, nu aveți nici cea mai mică cunoaștere despre Dumnezeu. Dimpotrivă, ați devenit niște netrebnici care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu vă face asta fiare care nu se pot compara nici măcar cu un câine? Printre animale, există vreunele care să fie mai răuvoitoare decât voi?

Acei pastori și prezbiteri care stau la înălțime dându-le lecții altora sunt unii care I se împotrivesc lui Dumnezeu; toți sunt aliații Satanei. Cât despre aceia dintre voi care le dau lecții altora în timp ce nu stau la înălțime, oare nu vă împotriviți lui Dumnezeu și mai mult? Oare nu sunteți voi și mai mult în cârdășie cu Satana? Cei care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu nu știu cum să fie în acord cu intențiile Sale. Oare așa stau lucrurile pentru cei care înțeleg scopul lucrării Sale? Lucrarea lui Dumnezeu nu este niciodată greșită; mai degrabă, problema constă în ceea ce urmăresc oamenii. Oare nu sunt acei degenerați care I se împotrivesc în mod deliberat lui Dumnezeu și mai siniștri și mai răuvoitori decât acei pastori și prezbiteri? Mulți sunt cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu, dar, printre ei, diferitele stări în care I se împotrivesc lui Dumnezeu sunt, de asemenea, multe. Așa cum există tot felul de credincioși, la fel există și tot felul de oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu, fiecare diferit de celălalt. Nici măcar unul dintre cei care nu reușesc să recunoască în mod clar scopul lucrării lui Dumnezeu nu poate fi mântuit. Indiferent de modul în care ar fi putut cineva să I se împotrivească lui Dumnezeu în trecut, când ajunge să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu și este capabil să se străduiască să-L mulțumească pe Dumnezeu, Dumnezeu îi va șterge toate păcatele anterioare. Atât timp cât cineva poate să caute și să practice adevărul, Dumnezeu nu Își va aminti tot ce a făcut. Mai mult, Dumnezeu îl va caracteriza drept o persoană dreaptă, deoarece este capabil să practice adevărul. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Înainte să-L fi văzut cineva pe Dumnezeu sau să-I fi experimentat lucrarea, indiferent cum L-a tratat pe Dumnezeu, El nu Își amintește acest lucru. Totuși, odată ce cineva L-a văzut pe Dumnezeu și I-a experimentat lucrarea, toate faptele și acțiunile sale vor fi trecute de Dumnezeu în „anale”, căci L-a văzut pe Dumnezeu și a trăit în mijlocul lucrării Sale.

Când cineva a văzut cu adevărat ce are Dumnezeu și ce este, a văzut supremația lui Dumnezeu și a ajuns să cunoască într-adevăr lucrarea lui Dumnezeu – și, mai mult, când firea sa veche este schimbată – se va fi eliberat complet de firea sa răzvrătită care I se împotrivește lui Dumnezeu. S-ar putea spune astfel: toată lumea I s-a împotrivit lui Dumnezeu și toată lumea s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Totuși, dacă poți să I te supui în mod deliberat Dumnezeului întrupat și, din acest moment, poți să-I mulțumești inima lui Dumnezeu cu loialitatea ta, poți să practici adevărul pe care se cuvine să-l practici, poți să-ți faci datoria pe care se cuvine să o faci și poți să respecți reglementările pe care se cuvine să le respecți, atunci ești unul care este dispus să se elibereze de răzvrătirea sa pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și unul care poate fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă stărui cu încăpățânare în căile tale greșite, fără nicio remușcare în inima ta, și continui cu conduita ta răzvrătită fără cea mai mică intenție de a coopera cu Dumnezeu și de a-L mulțumi, atunci o persoană atât de îndârjită și de incorigibilă ca tine va fi catalogată pentru a fi pedepsită și catalogată ca una care nu va fi desăvârșită de Dumnezeu. Dacă se va întâmpla acest lucru, vei fi dușmanul lui Dumnezeu astăzi și dușmanul lui Dumnezeu și mâine și vei rămâne dușmanul lui Dumnezeu și poimâine – vei fi pentru totdeauna unul care I se împotrivește lui Dumnezeu, un dușman al lui Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu să te lase nepedepsit atunci? Oamenii au o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu, dar nu trebuie să caute în mod deliberat „secretul” împotrivirii față de Dumnezeu, deoarece este foarte dificil să-și schimbe natura. Dacă ai încerca, ar fi pur și simplu mai bine să pleci înainte să fie prea târziu, ca nu cumva mustrarea ta din viitor să devină mai severă și ca nu cumva natura ta brută să erupă și să devină de neguvernat, iar trupul tău să fie în cele din urmă nimicit de Dumnezeu. Tu crezi în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări, dar dacă, în cele din urmă, te confrunți cu vaiul, credința ta chiar nu ar fi meritat. Vă îndemn: ar fi mai bine să concepeți un alt plan! Nu ar fi mai bine pentru voi să faceți orice altceva decât să credeți în Dumnezeu? Chiar credeți că aceasta este singura cale pentru voi? Oare nu ai continua să supraviețuiești chiar și fără a căuta adevărul? De ce să te împotrivești lui Dumnezeu în acest fel?