de Mu Zhen, Taiwan

Când eram mică, eram o copilă inteligentă și sensibilă și, astfel, am primit întotdeauna grija iubitoare a părinților, rudelor și prietenilor. Pentru că obțineam mereu note bune la școală și eram amabilă și liniștită, eram foarte îndrăgită de profesori și colegii de clasă. În acea perioadă, eram plină de speranțe pentru viitor. Spre surprinderea mea, însă, când a venit momentul să dau admiterea la liceu, am ratat calificarea la cel mai bun liceu de fete cu o jumătate de punct și am fost admisă în schimb la o școală de nivel secundar. Eram atât de incapabilă să accept ceea ce se întâmplase, încât m-am închis în camera mea două zile și am refuzat să mănânc sau să beau. Era prima dată în viața mea când experimentam eșecul – mă simțeam ca și cum căzusem într-o prăpastie și eram măcinată de chin și durere.

Când școala a început din nou, m-am dus la orientare, simțindu-mă profund deprimată. În timpul orientării, o colegă mai mare mi-a propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Pe măsură ce participam la mai multe adunări bisericești și auzeam mai mult din experiențele fraților și surorilor, simțeam că harul Domnului este loial și de încredere. Credeam că, atâta vreme cât mă rugam Domnului Isus Hristos și Îl imploram, aveam să primesc protecția și îngrijirea Lui și să mă bucur de un sentiment de pace și siguranță în inima mea. Din acel loc al depresiei întunecate, mi-am recuperat treptat optimismul și pozitivitatea. Mai târziu, în al doilea an de liceu, am fost botezată ca și creștină.

Pentru a afla mai multe despre adevărurile din Biblie, am mers la un colegiu teologic și, ca boboc, am urmat un curs predat de către pastor, numit „Introducere în religie”. În timpul unei ore, pastorul ne-a spus: „Capitolul 13, versetul 8 din Evrei afirmă: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna». Domnul Isus este singurul Mântuitor. Este loial și de încredere, iar numele Lui nu se va schimba niciodată, indiferent de epocă. Doar având încredere în numele lui Isus, putem fi mântuiți…” Din discursul său, am aflat că numai prin mântuirea Domnului Isus putem fi izbăviți de rău și de moarte și, numai având încredere în numele Domnului Isus, putem fi mântuiți. Mi-am dat seama că motivul pentru care colega mai mare care mă adusese în biserică părea întotdeauna atât de fericită și încrezătoare era probabil puterea în viață pe care o obținea din încrederea ei în Domnul. După ora aceea, m-am gândit să-L urmez pe Domnul Isus și să depun toate eforturile mele pentru a-L sluji. În acest scop, îmi petreceam tot timpul după ore luând parte la comuniuni, studii biblice și lucrări misionare de evanghelizare și nu am lipsit nici măcar o dată de la o predică sau o adunare.

Cu timpul, mi-am dat seama că predicile pastorilor și ale prezbiterilor vorbeau întotdeauna despre aceleași lucruri vechi – nu exista o lumină nouă în ceea ce spuneau, iar noi, ca și credincioși, nu dobândeam nici măcar cea mai mică susținere spirituală din cuvintele lor. Unii frați și surori trăiau în slăbiciune – nu participau niciodată la adunări și nimeni nu se deranja să-i ajute sau să-i susțină. Unii frați și surori moțăiau la predici și apoi încercau să vândă oamenilor mărfuri și asigurări după adunări. Unele persoane chiar ajutau candidați politici în campania electorală pentru funcții. M-am gândit în sinea mea: „Oare ești tot creștin dacă tu crezi în Domnul căutând doar profitul personal și nu urmărești progresul în viața ta spirituală? Pastorii și prezbiterii nici măcar nu încearcă să împiedice aceste lucruri să se întâmple – este asta în acord cu voia și cerințele Domnului?” Situația din biserică m-a supărat și m-a dezamăgit. Deoarece nu primisem nicio provizie spirituală de multă vreme, mă simțeam sărăcită și slăbită spiritual. Ba mai mult, pentru că eram ocupată cu munca și deseori lucram ore suplimentare în weekend, am ajuns ca nici măcar să nu mă deranjez să particip la adunări. Doar când întâmpinam vreo problemă, îmi citeam Biblia și mă rugam în numele Domnului. Mă simțeam fără speranță și fără scop, pierdută și neputincioasă.

În octombrie 2016, l-am întâlnit pe fratele Wang de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic online. Fratele Wang m-a prezentat fratelui Jin și altor câțiva frați și surori. Părtășiile fratelui Jin m-au ajutat să înțeleg multe adevăruri pe care nu le înțelesesem până atunci. Părtășia sa cu privire la adevărul întrupării lui Dumnezeu a fost deosebit de practică și clară și am câștigat foarte mult din ea. Crezusem în Domnul mulți ani, studiasem Biblia și ascultasem nenumărate predici ale unor personaje spirituale, pastori și prezbiteri, dar niciodată nu auzisem pe cineva să aibă părtășie cu privire la acest aspect al adevărului în mod atât de incisiv și clar. Spiritul meu era udat, iar dorința de a căuta a apărut în mine. După aceea, am participat adeseori la întâlnirile lor online.

În timpul unei astfel de adunări, fratele Jin a spus: „Pentru a mântui complet omenirea, Dumnezeu a lansat un plan de gestionare de șase mii de ani (planul mântuirii), l-a împărțit în trei epoci diferite și îndeplinește o nouă etapă de lucru în fiecare epocă. Numele lui Dumnezeu se schimbă odată cu lucrarea diferită pe care o îndeplinește. În Epoca Legii, de exemplu, Dumnezeu Și-a îndeplinit lucrarea sub numele de «Iahve», proclamând legile și poruncile și conducându-i pe primii israeliți în viața lor pe pământ. Cu toate acestea, după ce Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea din Epoca Legii și Și-a început lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului, numele Lui s-a schimbat din «Iahve» în «Isus». Acum suntem în zilele de pe urmă, iar Dumnezeu îndeplinește lucrarea de judecată care începe din casa lui Dumnezeu pe temelia lucrării de răscumpărare a lui Isus. El a încheiat Epoca Harului, a inaugurat Epoca Împărăției și, făcând acest lucru, numele Lui s-a schimbat în «Dumnezeu Atotputernic»”. Când l-am auzit pe fratele Jin spunând că numele lui Dumnezeu s-a schimbat, m-am gândit în sinea mea: „Biblia afirmă clar: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna» (Evrei 13:8). Domnul Isus în care cred eu este singurul Dumnezeu adevărat, iar numele Domnului Isus nu se va schimba niciodată. Numai prin numele Domnului Isus putem fi mântuiți – cum poți spune că numele lui Dumnezeu s-a schimbat? Dacă, în rugăciunile noastre, nu apelăm la numele lui Isus, ci folosim un alt nume, cum poate asta să fie tot în acord cu Biblia?” Părtășia fratelui Jin a provocat profund convingerile mele. El a făcut următoarea analogie, spunând: „Soră Mu Zhen, dacă o companie te-a făcut responsabil de planificare un an și manager anul următor, atunci, dacă ești responsabil de planificare sau manager, cerințele muncii tale vor dicta schimbarea titlului. Oamenii te-ar fi numit responsabil de planificare Mu, dar acum te numesc manager Mu – în ciuda schimbării titlului și poziției, tu însăți te-ai fi schimbat? Nu ai fi tot tu?” I-am răspuns: „Aș fi tot eu” și nu am ridicat obiecții, dar, în inima mea, încă nu puteam accepta ceea ce spunea. Mă gândeam în sinea mea: „Numele lui Dumnezeu nu se poate schimba niciodată. Numai având încredere în numele Domnului Isus putem fi mântuiți. Nu mă vei convinge atât de ușor. O să vă ignor pe toți de acum încolo și gata.” După ce s-a terminat adunarea, i-am blocat pe toți frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic din aplicația de chat.

Spre uimirea mea, a doua zi după ce-i blocasem pe toți frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, în jurul orei 8 seara, în timp ce spălam vasele în bucătărie, am auzit dintr-o dată cum îmi sună soneria. Am deschis ușa și înaintea mea stăteau două fete pe care nu le mai văzusem niciodată. Una dintre fete mi-a înmânat niște informații. Inițial am fost foarte politicoasă cu ele, dar când am văzut că pe pliantul pe care fata mi-l înmânase scria cu litere mari: „Întoarcerea lui Hristos – Domnul Isus S-a întors pe nori”, mi-am dat seama brusc că veneau să predice Evanghelia. Deoarece pe vremea aceea credeam că numele Domnului Isus nu se va schimba niciodată, m-am supărat puțin pe cele două fete și le-am returnat pliantul pe care mi-l oferiseră. Păreau un pic descurajate și, în timp ce se întorceau să plece, una dintre surori m-a întrebat: „Soră, nu ești în stare să accepți această veste pentru că nu crezi în Dumnezeu sau pentru că ești din altă confesiune religioasă? Ai cercetat vreodată și ai căutat adevărul cu atenție?” Indiferent ce spuneau surorile, chiar nu voiam să le mai dau din timpul meu, așa că m-am întors pur și simplu să-mi spăl vasele în bucătărie. În timp ce spălam vasele, întrebarea surorii continua să-mi sune în minte: „Ai cercetat vreodată și ai căutat adevărul cu atenție?” M-am gândit în mintea mea: „Cred că într-adevăr nu am căutat vreodată adevărul cu atenție”. Mi-am adus aminte de modul în care fratele Wang și ceilalți avuseseră părtășie despre schimbarea numelui lui Dumnezeu și apoi m-am gândit la modul în care acest lucru era diferit de propria mea înțelegere. Dar, chiar și atunci când nu înțelesesem, nu avusesem dorința de a căuta adevărul și nu analizasem ceea ce spusese folosind cunoștințele mele despre Biblie. Acceptasem acele aspecte ale părtășiei lor cu care eram de acord, dar nu reușisem să caut sau să mă gândesc vreun pic la aspectele cu care nu eram de acord. Abia atunci mi-am dat seama cum cunoștințele mele despre Biblie mă determinaseră să-mi pierd puritatea și simplitatea inimii. Adoptasem o atitudine de neprihănire de sine față de adevăr – cum putusem să mă consider cineva care căuta sincer adevărul?

Când m-am liniștit un pic, mi-am amintit un lucru despre care frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic aveau adesea părtășie: „Oile lui Dumnezeu ascultă glasul lui Dumnezeu – dacă vrem să întâmpinăm întoarcerea Domnului, trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu, să îl discernem și să înțelegem care este adevărul.” Părtășia oferită de frați și surori era în acord cu Biblia. Fecioarele înțelepte trebuiau să asculte glasul lui Dumnezeu, iar Petru, în Epoca Harului, nu fusese oare capabil să-L urmeze pe Domnul Isus pentru că auzise glasul lui Dumnezeu în cuvintele Domnului? Dându-mi seama de acest lucru, am scos grabnic Biblia și am deschis la Cartea Apocalipsei, capitolul 3, versetele 20-22, unde se spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine. Celui ce învinge îi voi da dreptul să şadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot aşa cum şi Eu am învins şi am şezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” Am cugetat cu atenție la acest pasaj al Scripturii și m-am gândit în sinea mea: „Dumnezeu cere ca noi, de fiecare dată când vorbește Duhul Sfânt, să ascultăm. Acum, am fost destul de norocoasă să aud despre întoarcerea Domnului și să am ocazia de a mă familiariza cu lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, așadar de ce mai las ca noțiunile mele să mă tragă înapoi? De ce refuz să ascult orice idee pe care nu o înțeleg sau care este în contradicție cu noțiunile mele? Chiar dacă nu pot accepta imediat că numele lui Dumnezeu s-a schimbat, cel puțin ar trebui să caut și să cercetez această problemă și să iau o decizie odată ce am o înțelegere mai completă!” Am dat apoi de următorul pasaj din Matei capitolul 7, versetul 7: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” „Dacă Dumnezeu a venit cu adevărat să bată la ușă”, m-am gândit, „iar eu, după ce am fost înșelată de propriile noțiuni, îmi astup urechile și Îl închid afară, în insensibilitatea mea completă, și ratez mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu ar fi asta o rușine groaznică?”

În noaptea aceea, nu am putut să dorm și am continuat să-mi derulez în cap tot ce se întâmplase în acea seară. Mi-am spus: „Locuiesc aici de 18 ani și este prima dată când cineva a venit să răspândească Evanghelia. Sora aceea chiar m-a întrebat dacă am căutat și cercetat cu atenție adevărul – să fie cumva planul lui Dumnezeu ca aceste două surori, pe care nu le-am întâlnit niciodată, să vină să-mi propovăduiască Evanghelia? Apoi, când mă simțeam neliniștită după ce le respinsesem și am citit în Biblie căutând răspunsuri, Dumnezeu m-a îndrumat către un pasaj despre Domnul care bătea la ușă – am greșit să nu le las să intre? Este Dumnezeu Atotputernic într-adevăr Domnul Isus întors?” Cu aceste gânduri în minte, m-am ridicat imediat din pat și m-am rugat Domnului, cerând îndrumarea și luminarea Lui. După ce mi-am terminat rugăciunea, am deschis calculatorul și am navigat pe site-ul oficial al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, care se numește „Evanghelia pogorârii împărăției” și am căutat pasaje legate de numele lui Dumnezeu. Am găsit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Unii spun că numele lui Dumnezeu nu se schimbă. Atunci de ce numele lui Iahve a devenit Isus? S-a profețit despre venirea lui Mesia, atunci de ce a venit un om cu numele de Isus? De ce s-a schimbat numele lui Dumnezeu? Nu a fost făcută o asemenea lucrare acum mult timp? Nu poate Dumnezeu să facă o lucrare mai nouă astăzi? Lucrarea de ieri poate fi modificată, iar lucrarea lui Isus poate urma după aceea a lui Iahve. Nu poate atunci lucrarea lui Isus să fie urmată de o altă lucrare? Dacă numele lui Iahve poate fi schimbat în Isus, atunci nu poate fi schimbat și numele lui Isus? Nimic din acestea nu este neobișnuit; doar că oamenii sunt prea înguști la minte^[a]. Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu. Indiferent de schimbarea lucrării Sale și a numelui Său, firea și înțelepciunea Lui rămân neschimbate pentru totdeauna. Dacă tu crezi că Dumnezeu poate fi numit doar prin numele de Isus, atunci cunoașterea ta este mult prea limitată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în noțiunile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?”). După ce am citit acest pasaj, am înțeles că Dumnezeu face o lucrare nouă în fiecare epocă și Își ia un nume nou după cum cere noua Lui lucrare. M-am gândit cum, în Epoca Legii, numele lui Dumnezeu era Iahve și, sub acest nume, Dumnezeu i-a condus pe israeliți. Cu toate acestea, când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, nu se schimbase numele lui Dumnezeu din Iahve în Isus? Dumnezeu Atotputernic a explicat acum această chestiune cu mare claritate – cine ar fi putut dezvălui astfel de taine dacă Dumnezeu nu ar fi venit să exprime adevărul? Refuzasem să caut și să cercetez ideea schimbării numelui lui Dumnezeu deoarece nu se potrivise cu propriile mele păreri. Dacă Dumnezeu Atotputernic era într-adevăr reapariția Domnului Isus, iar eu L-am închis afară pe Domnul chiar dacă a bătut la ușa mea de nenumărate ori, ce rușine teribilă ar fi dacă aș pierde atunci ocazia de a întâmpina întoarcerea Domnului. Ca atare, am decis să caut și să cercetez cu atenție lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

Mai târziu, i-am deblocat pe frații și surorile de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și le-am povestit despre experiența pe care o avusesem în acea noapte. În cadrul unei adunări, frații și surorile au împărtășit cu mine acest pasaj al Scripturii: „Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită?” (Matei 18:12). Frații și surorile au spus că sunt exact ca acea oaie pierdută și că Dumnezeu plecase în căutarea mea și mă adusese înapoi înaintea Lui. Cu adevărat prin harul lui Dumnezeu, când m-am rătăcit, Dumnezeu m-a îndrumat să deblochez frații și surorile și să continui să particip la adunări. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a abandonat!

Tocmai atunci, sora Xiling m-a întrebat: „Soră Mu Zhen, ai blocat dintr-o dată pe toată lumea pentru că nu ai înțeles vreun aspect al adevărului?” Am dat din cap în semn de aprobare, zicând: „Biblia spune clar: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Acest lucru dovedește că Isus Hristos este veșnic neschimbat. Chiar și atunci când Dumnezeu Se întoarce în zilele de pe urmă, El ar trebui să fie cunoscut în continuare cu numele Isus – acest nume nu se va schimba niciodată. Totuși, fratele Jin a avut părtășie spunând că numele lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este Dumnezeu Atotputernic, iar eu pur și simplu pot să accept deloc acest lucru. De când am fost botezată, m-am rugat întotdeauna chemând numele Domnului Isus, deci cum aș putea să-L chem cu orice alt nume?” După ce am terminat, sora Xiling mi-a trimis următorul pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată. Dacă spui că lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi? Dacă lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El a făcut deja lucrarea a două epoci? […] Cuvintele «Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi» se referă la lucrarea Sa, iar cuvintele «Dumnezeu este imuabil» se referă la ceea ce Dumnezeu are și este în mod inerent. Indiferent de aceasta, tu nu poți face lucrarea de șase mii de ani să depindă de un singur punct sau să o definești prin cuvinte moarte. Astfel este prostia omului. Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât își imaginează omul, iar lucrarea Sa nu poate zăbovi în nicio epocă. Iahve, de exemplu, nu poate întotdeauna să simbolizeze numele lui Dumnezeu; Dumnezeu poate, de asemenea, să Își facă lucrarea sub numele de Isus. Acesta este un semn că lucrarea lui Dumnezeu se mișcă întotdeauna înainte” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”).

Sora Xiling a spus atunci: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic explică acest lucru foarte clar: când spunem că «Dumnezeu este imuabil», ne referim la firea și substanța Lui. Asta nu înseamnă că numele lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi, lucrarea lui Dumnezeu înaintează mereu, iar numele Lui trebuie să se schimbe pentru a reflecta schimbările din lucrarea Sa. Cu toate acestea, indiferent cum s-ar putea schimba numele lui Dumnezeu, substanța lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată – Dumnezeu este tot Dumnezeu. Și totuși, nu înțelegem la ce se referă cu adevărat «imuabil» și nu vedem cum lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și niciodată veche și, astfel, este foarte ușor pentru noi să delimităm lucrarea lui Dumnezeu și chiar să ne împotrivim lui Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor noastre. De exemplu, fariseii s-au agățat de noțiunea că «Iahve este singurul Dumnezeu, nu există un alt mântuitor decât Iahve.» Prin urmare, când Dumnezeu a venit să-Și facă lucrarea cu numele de «Isus» și fariseii au văzut că numele lui Iahve se schimbase, dar El nu Se numea «Mesia», așa cum preziseseră profețiile, au negat că Domnul Isus era Hristos, că El era Dumnezeu Însuși, și L-au condamnat frenetic pe Domnul Isus și I s-au împotrivit, până când, în cele din urmă, au uneltit cu autoritățile romane pentru a-L pironi pe cruce. Pentru acest păcat inadmisibil, ei au suferit pedeapsa lui Dumnezeu. În mod similar, dacă persistăm să ne agățăm orbește de Biblie și ne agățăm de noțiunea că numele lui Dumnezeu este neschimbat, negând lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, atunci vom fi oare cu ceva diferiți de farisei, care au pretins a crede în Dumnezeu, dar au luat calea împotrivirii față de Dumnezeu? ”

În continuare, ea mi-a cerut să citesc alte două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare epocă, Dumnezeu face o lucrare nouă și este numit cu un nou nume; cum ar putea El să facă aceeași lucrare în epoci diferite? Cum ar putea El să se agațe de ceea ce este vechi? Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci ar mai fi El cunoscut sub același nume când se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte aspectul temporal al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice nume care se potrivește firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”). „Poate numele lui Isus – «Dumnezeu cu noi» – să reprezinte firea lui Dumnezeu în ansamblul Său? Poate să Îl definească complet pe Dumnezeu? Dacă omul spune că Dumnezeu poate fi numit doar Isus și nu poate avea alt nume pentru că Dumnezeu nu Își poate schimba firea Sa, aceste cuvinte sunt într-adevăr o blasfemie! Crezi că numele Isus, Dumnezeu cu noi, de unul singur Îl poate reprezenta pe Dumnezeu în ansamblul Său? Dumnezeu poate fi cunoscut sub multe nume, dar printre aceste multe nume, nu există unul care să poată cuprinde tot ceea ce este Dumnezeu, niciunul care să-L poată reprezenta complet pe Dumnezeu. Și, astfel, Dumnezeu are multe nume, dar aceste multe nume nu pot defini complet firea lui Dumnezeu, pentru că firea lui Dumnezeu este atât de bogată încât pur și simplu depășește capacitatea omului de a-L cunoaște. […] Un anume cuvânt sau nume nu are capacitatea de a-L reprezenta pe Dumnezeu în întregimea Sa, deci crezi că numele Său poate fi neschimbat? Dumnezeu este atât de mare și de sfânt, totuși tu nu Îi permiți să Își schimbe numele în fiecare nouă epocă? De aceea, în fiecare epocă în care Dumnezeu personal Își face propria lucrare, El folosește un nume care se potrivește epocii pentru a îngloba lucrarea pe care El intenționează să o facă. El utilizează acest nume special, unul care posedă semnificație temporală, pentru a reprezenta firea Sa în acea epocă. Acesta este Dumnezeu care folosește limbajul omenirii pentru a-Și exprima propria fire” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”).

Sora Xiling a spus: „În orice epocă, Dumnezeu îndeplinește doar o parte din lucrarea planului Său și exprimă doar un aspect al firii Sale. Numele pe care îl ia într-o anumită epocă reprezintă doar firea pe care o manifestă și lucrarea pe care o face în acea epocă. În Epoca Legii, de exemplu, numele Iahve a fost folosit pentru a reprezenta lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o, precum și pentru a exprima aspectele maiestuoase, mânioase, milostive și blestemătoare ale firii Sale. Sub numele Iahve, Dumnezeu a proclamat legile și poruncile și a călăuzit omenirea în viața ei pe pământ. La rândul lui, comportamentul oamenilor a devenit tot mai reglementat și ei au învățat cum să se închine lui Dumnezeu. Spre sfârșitul Epocii Legii, deoarece oamenii deveniseră din ce în ce mai corupți de Satana, au încetat să respecte legile și poruncile și au riscat să fie condamnați și trimiși la moarte. Pentru a salva oamenii de rigiditatea legii, Dumnezeu a îndeplinit lucrarea de răscumpărare sub numele de Isus, începând astfel Epoca Harului și încheind Epoca Legii. El Și-a exprimat firea iubitoare și milostivă, a predicat calea pocăinței și a răscumpărat în cele din urmă omenirea prin răstignirea Lui. Toți cei care L-au acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor și s-au rugat în numele Domnului pentru a se confesa și a se pocăi au fost iertați. Din aceasta, putem vedea că numele ales de Dumnezeu în fiecare epocă este plin de însemnătate. Fiecare nume reprezintă doar o porțiune din lucrarea lui Dumnezeu și un aspect al firii Sale – un singur nume nu poate reprezenta întregimea lui Dumnezeu. Dacă, în Epoca Harului, Dumnezeu ar fi venit cu numele de Iahve și nu de Isus, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar fi încetat să progreseze dincolo de Epoca Legii și, noi, ca oameni corupți, nu ne-am fi primit niciodată răscumpărarea, ci am fi fost în schimb condamnați și trimiși la moarte pentru încălcarea legilor și a poruncilor. Dacă, în mod similar, atunci când Dumnezeu S-a întors în zilele de pe urmă, El ar fi fost numit tot Isus, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar înceta să progreseze dincolo de Epoca Harului. Păcatele noastre ar fi iertate, dar am trăi în continuare în acel cerc vicios al săvârșirii și mărturisirii păcatelor și am fi incapabili să ne desprindem de robia păcatului și să obținem purificarea. Ca atare, pentru a ne izbăvi complet de robia păcatului și a dobândi purificarea, Dumnezeu S-a întrupat din nou pentru a-Și exprima cuvintele și a îndeplini lucrarea de judecată și purificare, pentru a întemeia Epoca Împărăției și a pune capăt Epocii Harului. Odată cu schimbarea epocilor, și numele lui Dumnezeu s-a schimbat în „Dumnezeu Atotputernic”, ceea ce îndeplinește profeția din cartea Apocalipsa, capitolul 1, versetul 8, care spune: «Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!»”

Prin părtășia dată de frați și surori, am înțeles că pasajul Scripturii care afirmă că „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). nu înseamnă că numele lui Dumnezeu nu se va schimba niciodată, ci mai degrabă că substanța lui Dumnezeu este imuabilă. Am învățat, de asemenea, că Dumnezeu Și-a împărțit planul de gestionare de șase mii de ani în trei epoci – Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției – și, cu fiecare nouă etapă de lucru, Dumnezeu Își asumă un nou nume pentru a-I reprezenta lucrarea și firea din acea epocă. El folosește adoptarea unui nou nume și pentru a inaugura o nouă epocă. Cât de plin de însemnătate este numele lui Dumnezeu din fiecare epocă! Dacă, așa cum crezusem anterior, numele lui Dumnezeu nu s-ar schimba niciodată, iar când El Se întoarce, S-ar numi tot Isus, atunci nu ar rămâne lucrarea Lui într-un impas?

După adunare, am căutat din nou câteva pasaje din Apocalipsa: „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8). „Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:12). Brusc, totul a devenit clar după ce am citit aceste pasaje, și m-am gândit în sinea mea: „Am mai citit aceste două pasaje înainte, deci cum se face că nu am observat ce însemnau cu adevărat? Aceste două pasaje ale Scripturii prezic în mod clar cum, atunci când Dumnezeu Se întoarce în zilele de pe urmă, El nu Se va mai numi Isus, iar noul Său nume va fi „Atotputernicul”. Mă agățasem întotdeauna de citatul din Biblie care afirmă că «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna» (Evrei 13:8), crezând că numele lui Dumnezeu nu se va schimba niciodată, dar nu m-am gândit niciodată să examinez alte pasaje ale Scripturii, ci doar am respins încontinuu lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și m-am împotrivit ei. Cât de neștiutoare am fost!” Prin părtășia dată de frați și surori, precum și prin profețiile din Biblie cu privire la numele lui Dumnezeu, nu mai aveam nicio îndoială în legătură cu numele pe care Dumnezeu îl alesese în zilele de pe urmă.

Ceva mai târziu, în timpul unei adunări, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus și Mesia și, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau și Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoșteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în zilele de pe urmă, Dumnezeul care va aduce sfârșitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuși care Se înalță de la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire și plin de autoritate, onoare și glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată și au fost mereu neștiutori în privința firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfățișează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuiește printre oameni, adevărat și real, ca soarele arzător și focul mistuitor, plin de putere și abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele și nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate grație cuvintelor Mele și, de asemenea, sfărâmate în bucăți din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toți oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucerește toată omenirea și că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum și Soarele dreptății care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta și posed firea aceasta pentru ca toți oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept și că sunt soarele arzător și focul mistuitor. Este așa pentru ca toți să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, și ca să poată să Îmi vadă adevărata față: nu sunt numai Dumnezeul israeliților, și nu sunt doar Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ și mări” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”).

Sora Xiling a avut din nou părtășie: „În zilele de pe urmă, Dumnezeu a început lucrarea de judecată prin cuvinte din Epoca Împărăției sub numele de «Dumnezeu Atotputernic» și a dezvăluit omenirii firea Sa dreaptă, maiestuoasă, care nu îngăduie nicio jignire. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au expus realitatea corupției omenirii de către Satana, precum și sursa împotrivirii noastre față de Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu ne judecă răzvrătirea și nedreptatea și ne arată calea și direcția pe care trebuie să le urmăm pentru a ne transforma firile. Atâta vreme cât ne concentrăm pe urmărirea adevărului în toate lucrurile, folosim adevărul pentru a ne dezrădăcina firile corupte și pentru a ne comporta și a-i trata pe ceilalți conform cerințelor lui Dumnezeu, putem să scăpăm treptat de firile noastre corupte și dobândim mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic pe pământ va fi încheiată, toți cei care au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și au dobândit purificarea și mântuirea lui Dumnezeu vor fi conduși de Dumnezeu în Împărăția Sa pentru a se bucura de binecuvântările și de promisiunea Lui. Cât despre cei care au respins lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și chiar I s-au împotrivit, L-au condamnat, calomniat și hulit, toți vor fi distruși de marile dezastre din vremurile de pe urmă și vor fi pedepsiți și distruși de Dumnezeu. Deci, Dumnezeu ia numele de «Dumnezeu Atotputernic» pentru a-Și manifesta în fața întregii omeniri firea cea dreaptă și maiestuoasă care nu îngăduie nicio jignire, El separă oamenii după felul lor, pune capăt acestei epoci a răului și încheie toată lucrarea planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să vedem nu numai că El este Stăpânul și Creatorul tuturor lucrurilor, ci că poate să servească și ca jertfa noastră pentru păcat și poate chiar să desăvârșească, să transforme și să purifice omenirea. Dumnezeu este Primul și Ultimul, iar faptele Sale minunate sunt de neînțeles pentru om. Ca atare, faptul că Dumnezeu ia numele de «Dumnezeu Atotputernic» este deosebit de semnificativ. În prezent, Duhul Sfânt ocrotește doar lucrarea făcută sub numele de Dumnezeu Atotputernic. Toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și se roagă în numele lui Dumnezeu Atotputernic pot primi lucrarea Duhului Sfânt și furnizarea apei vii a vieții. Bisericile din Epoca Harului au devenit sumbre și pustii – credința adepților lor devine rece, predicile lor sunt lipsite de substanță, sunt impasibili când se roagă și tot mai mulți sunt seduși de tendințele lumești. Sursa problemelor lor constă în faptul că Dumnezeu îndeplinește o nouă lucrare, iar lucrarea Duhului Sfânt s-a mutat de la bisericile din Epoca Harului la bisericile din Epoca Împărăției. Nu au reușit să țină pasul cu urmele Mielului, nu au reușit să accepte lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic și, ca atare, nu pot câștiga provizia apei vii a vieții și trebuie să se tăvălească în întuneric fără nicio ieșire.”

Citind cuvântul lui Dumnezeu și ascultând părtășia surorii, am obținut o înțelegere mai profundă a semnificației faptului că Dumnezeu ia nume diferite în epoci diferite. Am dobândit, de asemenea, cunoștințe despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu și despre firea pe care El o exprimă în zilele de pe urmă – acest lucru este crucial pentru eliberarea noastră de legăturile păcatului și pentru mântuirea noastră de către Dumnezeu! După cum s-a dovedit, motivul pentru care nu mă simțisem aprovizionată ascultând predici în ultimii ani și pentru care credința fraților și surorilor mele devenise slabă, iar predicile erau lipsite de substanță, era că lucrarea Duhului Sfânt se preschimbase deja: Duhul Sfânt ocrotește acum doar lucrarea făcută sub numele de Dumnezeu Atotputernic. Pentru că nu acceptaserăm noul nume al lui Dumnezeu și nu ținuserăm pasul cu urmele Mielului, căzuserăm în întuneric. Doar atunci am știut în inima mea că Dumnezeu Atotputernic este cu adevărat Domnul Isus întors.

Mai târziu, frații și surorile mele au avut părtășie cu mine despre cum să discern bisericile adevărate de cele mincinoase, cum să deosebesc lucrarea Duhului Sfânt de lucrarea Satanei și alte aspecte ale adevărului. Am beneficiat mult de aceste părtășii. De fiecare dată când mă reuneam cu frații și surorile mele pentru a viziona filme și videoclipuri evanghelice, mă simțeam împlinită spiritual și un sentiment de pace și siguranță îmi umplea inima. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic nu numai că au rezolvat multe nelămuriri pe care le aveam înainte în credința mea în Domnul, ci au și rezolvat multe probleme pe care le aveam în viața mea. De asemenea, am recăpătat acel sentiment de credință pe care-l aveam când am început să cred în Domnul. M-am bucurat că Dumnezeu m-a ales să Îi accept lucrarea din zilele de pe urmă și am început să țin pasul cu urmele Mielului. Acum, citesc zilnic cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Cu cât citesc mai mult, cu atât simt mai mult lumina umplându-mi inima și sunt absolut sigură, din adâncul inimii mele, că al lui Dumnezeu Atotputernic cuvânt este adevărul și este glasul lui Dumnezeu. Am fost pe deplin convinsă că Dumnezeu S-a arătat și lucrează acum ca Dumnezeu Atotputernic, am acceptat numele lui Dumnezeu Atotputernic și m-am alăturat oficial Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic pentru că m-a mântuit!

Note de subsol:

a. În textul original „care este”.