Lucrarea în Epoca Legii

Lucrarea pe care Iahve a făcut-o asupra israeliților a stabilit printre oameni locul pământesc de origine al lui Dumnezeu, care a fost, de asemenea, locul sfânt în care El a fost prezent. El a luat poporul lui Israel ca sferă a lucrării Sale. La început, El nu a lucrat în afara Israelului; pentru a restrânge sfera lucrării Sale, a ales oameni potriviți. Țara Israelului este locul în care Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, iar din țărâna acelui loc Iahve l-a făcut pe om; acest loc a devenit baza lucrării Sale pe pământ. Israeliții au fost descendenții lui Noe, au fost, de asemenea, descendenții lui Adam și au fost temelia umană a lucrării lui Iahve pe pământ.

În acel moment, semnificația, țelul și pașii lucrării lui Iahve în Israel au fost să desfășoare pe întregul pământ lucrarea Sa care, având Israelul drept centru, s-a răspândit printre națiunile păgânilor. Acesta este principiul conform căruia El lucrează în interiorul universului – începând dintr-un anumit loc pentru a conduce întregul și apoi extinzându-Și lucrarea până când toți oamenii din univers primesc Evanghelia Lui. Primii israeliți au fost descendenții lui Noe. Acești oameni au avut doar suflarea lui Iahve și au știut cum să aibă grijă de necesitățile de bază ale vieții, dar ei n-au știut ce fel de Dumnezeu era Iahve și n-au știut care erau intențiile Lui față de om și cu atât mai puțin au știut cum ar trebui să se teamă omul de Creator. Cât despre existența vreunor reglementări, existența vreunor legi sau existența vreunei datorii pe care ființele create trebuiau să o facă pentru Creator, descendenții lui Adam nu știau nimic despre aceste lucruri. Tot ceea ce știau era că bărbatul trebuia să asude și să muncească pentru a-și întreține familia și că femeia trebuia să îi dea ascultare soțului ei și să perpetueze rasa umană creată de Iahve. Cu alte cuvinte, asemenea oameni, care aveau doar suflarea și viața lui Iahve, nu au știut nimic despre modul în care să respecte legile lui Dumnezeu sau cum să-L mulțumească pe Creator. Ei au înțeles prea puțin. Așadar, chiar dacă, în inimile lor, nu era nicio necinste sau nicio înșelătorie, iar invidia și disputa apăreau rar, cu toate acestea, ei nu aveau nicio cunoaștere sau înțelegere despre Iahve, Creatorul. Acești strămoși ai omului au știut numai să mănânce și să se bucure de lucrurile lui Iahve, însă fără a ști să se teamă de El; ei nu știau că Iahve era Acela căruia ar trebui să I se închine în genunchi. Deci cum au putut fi numiți aceștia ființe create? Atunci, oare cuvintele „Iahve este Creatorul” și „El a creat omenirea pentru ca omenirea să-L poată manifesta, să-L slăvească și să fie capabilă să-L reprezinte” nu ar fi fost rostite în zadar? Cum au putut oamenii care nu aveau inimi cu frică de Iahve să devină o mărturie a slavei Sale? Cum au putut deveni ei o manifestare a slavei Sale? Oare cuvintele lui Iahve – „Eu am creat omenirea după chipul Meu” – n-ar fi fost atunci exploatate de Satana, cel rău? N-ar fi devenit aceste cuvinte un semn de rușine la adresa creării omenirii de către Iahve? Pentru a finaliza această etapă a lucrării, după crearea omenirii, Iahve nu i-a instruit sau nu i-a călăuzit pe oameni în perioada de la Adam la Noe, ci a început în mod oficial să-i călăuzească pe israeliți – descendenții lui Noe, adică descendenții lui Adam – după ce potopul a distrus lumea. El a lucrat și a rostit cuvinte în Israel, îndrumându-i pe toți israeliții în timp ce aceștia își trăiau viețile pe tot cuprinsul țării Israelului, arătându-i astfel omului că Iahve nu numai că era capabil să sufle suflare în el, astfel încât să poată avea viață de la Iahve și să prindă viață din țărână și să devină o ființă umană creată, ci că Iahve putea, de asemenea, să incinereze omenirea și să blesteme omenirea și să-Și folosească toiagul pentru a guverna omenirea. La fel, omul a văzut că Iahve putea îndruma viața omului pe pământ și că putea vorbi și lucra printre oameni conform orelor zilei și ale nopții. El a făcut această lucrare doar pentru a le permite tuturor ființelor create să înțeleagă că omul a provenit inițial din țărâna pe care Iahve o ridicase de pe jos și, mai mult, că omul fusese făcut de Iahve. Asta nu e tot – El Și-a făcut mai întâi lucrarea în Israel cu atât mai mult pentru a le permite tuturor popoarelor și națiunilor care se aflau în afara Israelului (de fapt, ele nu se aflau în afara Israelului, ci mai degrabă erau popoare și națiuni ale păgânilor care se ramificaseră din israeliți, dar ai căror strămoși erau tot Adam și Eva) să primească din Israel Evanghelia lui Iahve, astfel încât toate ființele create din univers să se poată teme de Iahve și să poată să-L onoreze ca fiind măreț. Dacă Iahve nu ar fi lucrat în Israel la început, ci, în schimb, după ce a creat omenirea, i-ar fi lăsat pur și simplu pe oameni să trăiască vieți lipsite de griji pe pământ, atunci, în acel caz, având în vedere natura trupului omului (natura înseamnă că omul nu poate cunoaște niciodată lucrurile pe care nu le poate vedea, ceea ce înseamnă că nu ar ști că Iahve a fost Cel care a creat omenirea, cu atât mai puțin ar ști de ce a creat Iahve omenirea), el nu ar ști niciodată că Iahve a fost Cel care a creat omenirea și nu ar ști niciodată că El este Domnul tuturor lucrurilor. Dacă, după ce a creat omenirea și a pus-o pe pământ, Iahve Și-ar fi scuturat pur și simplu mâinile de praf și ar fi plecat, în loc să rămână printre oameni pentru a oferi îndrumare o perioadă de timp, atunci întreaga omenire ar fi fost redusă la neant; chiar și cerul și pământul și toate lucrurile pe care le-a creat, împreună cu omenirea, ar fi fost reduse la neant și ar fi devenit un loc pe care Satana să-l calce în picioare. În acel caz, dorința lui Iahve ca „pe pământ, adică în mijlocul creației Sale, El să poată avea un loc unde să stea – cu alte cuvinte, un loc sfânt” ar fi fost spulberată. Și astfel, după ce a creat omenirea, El l-a călăuzit pe om în viața sa din mijlocul omenirii și i-a vorbit omului din mijlocul omenirii – toate acestea au fost pentru a-Și realiza dorința și, de asemenea, pentru a-Și îndeplini planul. El Și-a făcut lucrarea în Israel doar pentru a îndeplini planul pe care îl făcuse înainte de crearea tuturor lucrurilor de către El și, prin urmare, lucrarea Sa mai întâi printre israeliți și crearea de către El a tuturor lucrurilor nu au fost în contradicție una cu cealaltă, ci au fost ambele făcute de dragul gestionării Sale, de dragul lucrării Sale, de dragul slavei Sale și de dragul adâncirii sensului creării omenirii de către El. El a îndrumat viața omenirii pe pământ timp de două mii de ani după Noe, permițându-le tuturor oamenilor să înțeleagă cum să se teamă de Iahve – Domnul tuturor lucrurilor – să înțeleagă cum să-și conducă viețile și cum să trăiască și, cu atât mai mult, să înțeleagă cum să aducă mărturie pentru Iahve, să I se supună și să se teamă de El, chiar lăudându-L bătând din tobe, așa cum au făcut David și preoții săi.

Înainte de cele două milenii în care Iahve Și-a făcut lucrarea, omul nu știa nimic și aproape toată omenirea se depravase în așa măsură încât, înainte de distrugerea lumii prin potop, ajunsese la un nivel extrem de promiscuitate și corupție și nu Îl avea deloc pe Iahve în inima sa, cu atât mai puțin calea Lui. Oamenii nu au înțeles niciodată lucrarea pe care Iahve urma să o facă; nu aveau deloc rațiune, aveau și mai puțină cunoaștere și, asemeni mașinăriilor care respirau, nu știau absolut nimic despre om, despre Dumnezeu, despre toate lucrurile, despre viață și așa mai departe. Pe pământ, s-au angajat în numeroase ademeniri, asemenea șarpelui, și au spus multe lucruri care erau ofense împotriva lui Iahve, dar pentru că erau ignoranți, Iahve nu i-a mustrat și nu i-a disciplinat. Abia după potop, când Noe avea 601 ani, Iahve i S-a arătat oficial lui Noe și l-a îndrumat pe el și pe familia sa, conducând păsările și animalele care au supraviețuit potopului, împreună cu Noe și descendenții lui, până la sfârșitul Epocii Legii care, în total, a durat 2500 de ani. El Și-a făcut lucrarea în Israel, și anume, lucrarea oficială, timp de 2000 de ani și a lucrat simultan în Israel și în afara acestuia timp de 500 de ani, pentru un total de 2500 de ani. În această perioadă, El i-a învățat pe israeliți că, pentru a-I sluji lui Iahve, trebuie să construiască un templu, să-și pună hainele preoțești și să intre desculți în zori, ca nu cumva încălțămintea lor să pângărească templul lui Iahve și focul să se coboare asupra lor din vârful templului și să-i ardă până la moarte. Ei și-au făcut îndatoririle și s-au supus rânduielilor lui Iahve. S-au rugat lui Iahve în templu și, după ce au primit revelația lui Iahve, adică după ce Iahve le-a vorbit, au condus mulțimile și le-au învățat că ar trebui să se teamă de Iahve – Dumnezeul lor. Iahve le-a spus să construiască un templu și un altar și, la momentul lui Iahve, adică de Paște, să pregătească vițeii și mieii întâi-născuți pe care să-i așeze pe altar ca jertfe pentru a-I sluji lui Iahve, ca să-i țină astfel în frâu și să pună în inimile lor frica față de Iahve. Respectarea sau nerespectarea acestei legi a devenit măsura loialității lor față de Iahve. De asemenea, Iahve a orânduit ziua Sabatului pentru ei, a șaptea zi a creației Lui. Ziua de după Sabat a făcut-o prima zi, o zi în care ei să-L laude pe Iahve, să-I aducă jertfe și să creeze muzică pentru El. În această zi, Iahve i-a chemat pe toți preoții să împartă jertfele de pe altar pentru ca poporul să mănânce și să se poată bucura de jertfele de pe altarul lui Iahve. Și Iahve a spus că ei erau binecuvântați, că s-au împărtășit cu El din aceeași parte și că erau aleșii Lui (acesta fiind legământul lui Iahve cu israeliții). De aceea, până în ziua de astăzi, poporul lui Israel continuă să susțină că Iahve este doar Dumnezeul lor și nu al păgânilor.

În timpul Epocii Legii, Iahve a stabilit multe porunci pe care Moise să le transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. La acea vreme, aceste porunci au fost acordate israeliților de către Iahve și nu au avut nicio legătură cu egiptenii; ele au fost menite să-i țină în frâu pe israeliți. El a folosit poruncile ca să stabilească cerințe pentru ei – dacă respectau sau nu Sabatul, dacă își onorau sau nu părinții, dacă se închinau sau nu la idoli și așa mai departe – acestea erau principiile după care erau judecați ca fiind păcătoși sau numiți drepți. Printre ei, au fost unii asupra cărora s-a pogorât focul lui Iahve, unii care au fost uciși cu pietre și alții care au primit binecuvântarea lui Iahve, toate acestea fiind determinate de respectarea sau nerespectarea de către ei a acestor porunci. Cei care nu respectau Sabatul erau uciși cu pietre. Focul lui Iahve s-a pogorât asupra acelor preoți care nu respectau Sabatul. Cei care nu-și onorau părinții erau, de asemenea, uciși cu pietre. Toate acestea au fost aprobate de Iahve. Iahve a stabilit poruncile și legile Sale întru totul astfel încât, în timp ce le conducea viața, oamenii să asculte de cuvântul Său, să se supună cuvântului Său și să nu se răzvrătească împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control rasa umană nou-născută, astfel încât să pună temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel, pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima epocă a fost numită Epoca Legii. Deși Iahve a rostit multe cuvinte și a făcut multă lucrare, El a călăuzit poporul doar în sens pozitiv, îndrumându-i pe acești oameni ignoranți să învețe cum să se poarte, să învețe cum să trăiască și să înțeleagă calea lui Iahve. În cea mai mare parte, lucrarea pe care a făcut-o a fost menită să-i facă pe oameni să adere la calea Lui și să-I urmeze legile. Lucrarea a fost făcută asupra oamenilor corupți superficial; nu s-a pus deloc problema unei schimbări a firii și nu s-a pus deloc problema unui progres în viață. El doar i-a ținut în frâu pe oameni și i-a controlat pe oameni prin a-i face să respecte legile. Pentru israeliți, la acea vreme, Iahve era doar Dumnezeul din templu și era, de asemenea, Dumnezeul din ceruri. El era un stâlp de nor, un stâlp de foc. Tot ce le-a cerut Iahve să facă a fost să asculte[a] de ceea ce astăzi oamenii cunosc ca fiind legi și porunci – s-ar putea spune chiar reglementări – pentru că ceea ce a făcut Iahve nu era menit să-i schimbe, ci să le acorde mai multe lucruri cu care omul se cuvenea să fie echipat și să le spună personal aceste lucruri, pentru că, după ce a fost creat, omul pur și simplu nu avea nimic din ceea ce se cuvenea să aibă. Astfel, Iahve le-a acordat lucrurile pe care omul se cuvenea să le dețină pentru viața lui pe pământ, permițându-i omenirii pe care El o călăuzise să-și depășească strămoșii – pe Eva și pe Adam – pentru că ceea ce le-a acordat lor Iahve a depășit ceea ce le acordase Evei și lui Adam la începuturi. Oricum, lucrarea făcută de Iahve în Israel a fost doar pentru a-l călăuzi pe om și pentru a-l face pe om să-L recunoască pe Creator. Nu a fost nici cucerire, nici schimbare, ci doar călăuzire. Aceasta este totalitatea lucrării lui Iahve în Epoca Legii. Este fundalul, povestea reală, esența lucrării Sale în întregul ținut al Israelului. Este, de asemenea, începutul lucrării Sale de 6000 de ani care viza ținerea omului sub controlul mâinii lui Iahve. Din toate acestea s-a ivit mai multă lucrare în planul Său de gestionare de 6000 de ani.

Note de subsol:

a. Textul original nu include cuvintele „să asculte”.

Anterior: Caracterul vostru, al tuturor, este atât de josnic!

Înainte: Adevărata poveste a lucrării din Epoca Răscumpărării

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2026!

Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă Expunerea antihriștilor Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor Despre urmărirea adevărului Despre urmărirea adevărului Judecata începe de la casa lui Dumnezeu Cuvinte esențiale de la Dumnezeu Atotputernic Hristos al zilelor de pe urmă Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Adevărurile-realitate în care trebuie să pătrundă credincioșii în Dumnezeu Urmați Mielul și cântați cântări noi Ghid pentru răspândirea Evangheliei Împărăției Oile lui Dumnezeu aud glasul lui Dumnezeu Auziți glasul lui Dumnezeu Iată arătarea lui Dumnezeu Întrebări esențiale și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 1) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 2) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 3) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 4) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 5) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 6) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 7) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 8) Mărturii bazate pe experiențe înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (Volumul 9) Cum m-am întors la Dumnezeu Atotputernic

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger