de Joselyn, Ecuador

În 2008, eu și mama mea ne-am pus credința în Domnul și, după aceea, am început să particip la adunări la biserica locală. Ulterior, chiar am devenit diacon de biserică. La fiecare întrunire, voiam să citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și să-I înțeleg mai bine voia, dar, cu timpul, am realizat că predicile pastorului nu mă aprovizionau. Nu-mi plăceau adunările și mă simțeam goală pe dinăuntru. În iunie 2020, tocmai când intram la seminar ca să-mi continui studiile, am cunoscut-o pe internet pe sora Garcia, membră a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Mi-a împărtășit Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și m-a invitat să particip la un grup de adunare. Am citit mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că aveau autoritate și putere, că erau glasul lui Dumnezeu și m-am convins că Dumnezeu Atotputernic e mult-așteptatul Domn Isus, Care S-a întors. Am fost emoționată până la lacrimi! Mă consideram foarte norocoasă să pot întâmpina întoarcerea Domnul și să primesc mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă.

După aceea, am vrut să le spun fraților și surorile mele despre întoarcerea Domnului, cât de repede posibil. Știind că Angel era predicatorul bisericii noastre, că era blând și responsabil și că adesea ne ajuta pe toți, am mers mai întâi la el cu vestea întoarcerii Domnului și i-am împărtășit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, având părtășie despre felul în care le-am înțeles eu. Spre surprinderea mea, Angel m-a întrerupt imediat, spunând: „E imposibil! Doar Biblia conține cuvintele lui Dumnezeu. Ele nu pot apărea sub nicio formă în afara ei. Să citești conținut care nu se găsește în Biblie este o trădare a Domnului!” Am răspuns repede: „Cum poate fi asta o trădare a Domnului? Nu înțelegi deloc lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, așa că ar trebui cel puțin să cercetezi, ca să vezi dacă vorbele lui Dumnezeu Atotputernic sunt glasul lui Dumnezeu. Apoi poți decide”. Dar m-a întrerupt iar și a spus cu trufie: „Nu-i nevoie să cercetez. Dacă vrei să auzi o predică, ascultă-mă pe mine. Trebuie să-ți amintești: orice-ar fi, nu citi alte cărți în afară de Biblie. Îndepărtarea de Biblie înseamnă trădarea Domnului”. Am fost foarte surprinsă și derutată de atitudinea lui față de lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă: „Înainte, ne spunea că ar trebui să fim ca fecioarele înțelepte și să-L așteptăm pe Domnul, altfel s-ar putea să-I ratăm întoarcerea. Acum, Domnul S-a întors deja, deci de ce Angel nu e dispus să caute și să cerceteze și chiar îmi cere să nu mai ascult cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic? El nu vrea să întâmpine întoarcerea Domnului?” Pur și simplu nu-i înțelegeam atitudinea. M-am gândit și la ce a spus: „Biblia conține toate cuvintele lui Dumnezeu. Acestea nu apar în afara Bibliei. Depărtarea de Biblie e trădarea Domnului”. Deși știam că, acceptându-L pe Dumnezeu Atotputernic, Îl întâmpinam pe Domnul și nu Îl trădam, tot eram derutată de ce a spus Angel.

Ulterior, am citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și am ascultat părtășia fraților și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, iar asta m-a lămurit. Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrurile care sunt consemnate în Biblie sunt limitate; ele nu pot reprezenta în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. Cele Patru Evanghelii au mai puțin de o sută de capitole în total, în care sunt scrise un număr limitat de întâmplări, precum blestemul lui Isus asupra smochinului, cele trei lepădări de Domnul ale lui Petru, apariția lui Isus în fața ucenicilor după răstignirea și învierea Lui, învățături despre post, învățături despre rugăciune, învățături despre divorț, nașterea și genealogia lui Isus, numirea discipolilor de către Isus și așa mai departe. Totuși, omul le prețuiește ca pe niște comori, chiar comparând lucrarea de astăzi cu acestea. Ei chiar cred că toată lucrarea pe care a făcut-o Isus în viața Lui s-a limitat doar la atât, de parcă Dumnezeu ar fi fost în stare să facă doar atât și nimic mai mult. Nu este acest lucru absurd?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (1)”). „În definitiv, ce este mai important: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie Dumnezeu să lucreze conform Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă Isus ar fi trebuit să practice având în vedere Sabatul și după poruncile din Vechiul Testament, de ce nu l-a ținut după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capete, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a cinstit Vechiul Testament, de ce a încălcat El aceste doctrine? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”). „Nimeni nu cunoaște realitatea Bibliei: că ea nu este nimic mai mult decât o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea documentează cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus pe pământ, relatată în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel – nu sunt acestea consemnări istorice? A aduce astăzi în discuție lucrurile din trecut face din ele istorie și, indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria nu se poate adresa prezentului, căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu cauți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației de către Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și urmărești viața, din moment ce urmărești cunoașterea lui Dumnezeu, iar nu slove și doctrine moarte sau o înțelegere a istoriei, trebuie să cauți voia lui Dumnezeu de astăzi și trebuie să cauți direcția lucrării Duhului Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (4)”). Îmi amintesc părtășia fraților și surorilor, care au spus că Biblia e doar o consemnare istorică a lucrării anterioare a lui Dumnezeu. E o colecție de consemnări scrise despre lucrarea lui Dumnezeu. Dat fiind că oamenii le-au adunat și editat, inevitabil s-au selectat anumite lucruri, în vreme ce altele au fost scoase și trecute cu vederea. Ar fi fost imposibil să se adune și consemneze în Biblie toate cuvintele și toată lucrarea lui Dumnezeu. Întocmai cum a spus apostolul Ioan: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile scrise” (Ioan 21:25). Asta arată că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu din Biblie sunt foarte limitate. Dumnezeu este Domnul creației și sursa vieții omenești. Timp de mai multe milenii, Dumnezeu a lucrat și a vorbit, aprovizionând omenirea cu un izvor nesecat de lucruri necesare și îndrumând-o înainte. Cuvintele lui Dumnezeu sunt ca un izvor de apă vie, care curge la nesfârșit, deci cum pot fi toate cuvintele lui Dumnezeu în Biblie? Dumnezeu stăpânește suveran peste toate lucrurile, nu este doar Domnul Sabatului, ci și Domnul Bibliei. Nu-Și face lucrarea conform Bibliei și nici nu e limitat de ea. El are autoritate deplină să tranceadă Biblie și să facă mai mult, o lucrare mai nouă, și să rostească mai multe cuvinte, conform propriilor planuri și nevoilor omenirii. De pildă, în Epoca Harului, Domnul Isus nu Și-a făcut lucrarea la fel cum consemnează Vechiul Testament că a fost făcută în Epoca Legii. A făcut o lucrare mai nouă și mai elevată, exprimând calea căinței, îndeplinind lucrarea răstignirii, răscumpărând păcatele omenirii, ca oamenii să nu mai fie condamnați și osândiți la moarte de lege și să poată continua să supraviețuiască. Acum că Dumnezeu a venit să-Și facă lucrarea în zilele de pe urmă, El nu repetă lucrarea anterioară, așa cum e consemnată în Biblie, ci exprimă noi cuvinte și face o nouă lucrare. Întocmai cum a profețit Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). În zilele de pe urmă, Domnul Isus S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic. El face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, exprimă toate adevărurile necesare ca să purifice și să mântuiască oamenii, permițându-le să se elibereze complet de constrângerile păcatului, să devină puri, desăvârșiți și să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă primesc udarea și provizia cuvintelor Lui și participă la ospățul nunții Mielului. Sunt la fel cum sunt descriși în Apocalipsa: „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4). E clar că ei urmează pașii Mielului și nu-L trădează pe Dumnezeu. Deci ideea că „Tot ce a spus și a făcut Dumnezeu e consemnat în Biblie și a te îndepărta de ea înseamnă a-L trăda pe Dumnezeu” este doar o aberație și nu e conform cuvintelor lui Dumnezeu sau faptelor. După părtășia cu frații și surorile, m-am lămurit și am dobândit discernământ asupra remarcilor aberante ale lui Angel.

După aceea, am mers să-i împărtășesc Evanghelia unei surori de la vechea mea biserică. Spre surprinderea mea, când a aflat Angel, s-a dus s-o tulbure pe soră și, ca să se asigure că nici alți membri nu acceptau Evanghelia, L-a condamnat și blasfemiat pe Dumnezeu Atotputernic și a spus că eu Îl trădasem pe Domnul, alăturându-mă unei noi confesiuni. El și pastorul au răspândit zvonuri despre mine în biserică, spunând că nu mai veneam la adunări fiindcă aveam un nou iubit, că nu aveam credință adevărată în Domnul și că ceilalți membri ar trebui să mă evite. Când toți au auzit zvorurile, m-au desconsiderat și-au început să mă evite. Unii chiar se uitau straniu la mine, de parcă eram o ciudată. Câteva zile mai târziu, pastorul i-a căutat pe părinții mei să le spună că luasem calea greșită și încetasem să particip la adunări. În plus, i-a zis mamei să mă supravegheze și să nu mă lase să mă duc nicăieri. Câns s-au întâmplat toate astea, m-am simțit groaznic și am crezut că-mi pierd mințile. Nu înțelegeam de ce mă tratau astfel. Nu făcusem decât să le mărturisesc întoarcerea Domnului, iar ei au scornit tot felul de zvonuri ca să mă denigreze și chiar mi-au încurajat părinții să mă suprime. Simțeam că un cuțit îmi sfâșie inima și sufeream enorm! Cu lacrimi în ochi, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I ajutorul. Când o soră a auzit despre situația mea, mi-a împărtășit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și m-a încurajat.

Am văzut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, care spunea: „În zilele noastre, aceia care caută și aceia care nu caută sunt două tipuri de persoane cu totul diferite, ale căror destinații sunt, de asemenea, foarte diferite. Aceia care caută cunoașterea adevărului și practică adevărul sunt cei cărora Dumnezeu le va aduce mântuirea. Aceia care nu cunosc adevărata cale sunt demoni și dușmani; ei sunt urmașii arhanghelului și vor fi țintele distrugerii. Chiar și aceia care sunt credincioșii pioși ai unui Dumnezeu nedeslușit – nu sunt și ei demoni? Oamenii care au conștiințe bune, dar nu acceptă adevărata cale sunt demoni; esența lor este una de împotrivire față de Dumnezeu. […] Oricine nu crede în Dumnezeul întrupat este demonic și, mai mult, va fi distrus. Aceia care au credință, dar nu practică adevărul, aceia care nu cred în Dumnezeul întrupat și aceia care nu cred deloc în existența lui Dumnezeu vor fi, de asemenea, ținte al distrugerii. Toți cei cărora li se va permite să rămână sunt oameni care au trecut prin suferința rafinării și au rămas neclintiți; aceștia sunt oameni care au îndurat cu adevărat încercările. Oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu este un dușman; adică, oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeul întrupat – indiferent dacă se află în acest curent sau în afara lui – este un antihrist! Cine este Satana, cine sunt demonii și cine sunt dușmanii lui Dumnezeu, dacă nu cei ce se împotrivesc și care nu cred în Dumnezeu? Nu sunt ei acei oameni care nu Îl ascultă pe Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Având părtășie cu sora mea despre cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că atunci când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, fariseii care-L venerau pe Iahve Dumnezeu în templu știau clar că ceea ce spunea Domnul Isus avea autoritate și putere, dar nu numai că n-au căutat și cercetat, dar I s-au opus frenetic și L-au condamnat, pretizând că folosea puterea lui Beelzebul ca să facă exorcisme. Au comis o blasfemie împotriva Duhului Sfânt și au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Fariseii nu numai că L-au blasfemiat și condamnat ei înșiși pe Domnul, dar au înșelat credincioșii, făcându-i să I se opună, ceea ce i-a făcut să piardă mântuirea lui Dumnezeu și să devină jertfele mortuare ale fariseilor. M-am gândit la felul în care Domnul Isus i-a blestemat pe farisei atunci: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13). Și: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). Prin cuvintele Domnului, putem vedea că fariseii erau antihriști potrivnici lui Dumnezeu. Pretindeau că erau blânzi, dar de fapt urau adevărul și-L considerau dușman pe Dumnezeu. Erau demoni care devorau suflete și ademeneau oamenii în iad. Pe baza faptelor ticăloase ale fariseilor, Domnul Isus i-a blestemat cu șapte vaiuri. De aici, putem vedea că firea lui Dumnezeu nu tolerează ofensă. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit să-Și facă lucrarea. A exprimat toate adevărurile necesare pentru a purifica și mântui omenirea și a făcut un grup de biruitori, cutremurând lumea religioasă. Deși Dumnezeu a îndeplinit o lucrare enormă, pastorii și predicatorii din lumea religioasă nu numai că nu caută și nu cercetează, dar fac tot posibilul să răspândească zvonuri și să împiedice credincioșii să cerceteze adevărata cale. Sunt exact ca fariseii, care, prin natura și esența lor, urau adevărul și se împotriveau lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, Dumnezeu face lucrarea de a alege pe fiecare după felul său, dând în vileag falșii credincioși și identificând-i pe cei adevărați. Cei care pretind că ar crede în Dumnezeu, dar nu acceptă adevărul și pe Dumnezeu întrupat, nu sunt credincioși adevărați și, în final, vor fi alungați. Numai cei care caută adevărul cu mintea deschisă și acceptă lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă vor avea șansa de a fi mântuiți de Dumnezeu. Angel părea un om blând, smerit și săritor, dar când a auzit de întoarcerea Domnului, nu a căutat și nu a cercetat deloc. A judecat și condamnat cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, ba chiar a răspândit zvonuri și i-a împiedicat pe alți credincioși să cerceteze adevărata cale. N-avea deloc frică de Dumnezeu. Am văzut că, deși credea în Domnul și-L slujea, prin esența lui, ura adevărul și Îi era potrivnic lui Dumnezeu. Nu era nicio diferență între el și fariseii de odinioară, potrivnici lui Dumnezeu. Când am realizat toate astea, am dobândit discernământ asupra lui Angel și a liderilor lumii religioase și am înțeles clar de ce se comportau în felul acela. După aceea, m-am simțit mai bine.

La scurt timp, am început să îndeplinesc o datorie în biserică. Participam la adunări, citeam zilnic cuvântul lui Dumnezeu împreună cu ceilalți și mă simțeam grozav! Dar când părinții mei au auzit zvonurile răspândite de pastor și de predicator, m-au mustrat furioși. M-au forțat să mă întorc la vechea mea biserică și mi-au interzis să cred în Dumnezeu Atotputernic. Din cauza piedicilor și tulburării din partea părinților, nu am putut să-mi fac datoria și să particip la adunări. Într-o zi, tata m-a prins că participam la o întrunire pe internet și s-a înfuriat atât de tare încât era să mă lovească. Din fericire, a venit mama și l-a oprit la timp. După aceea, părinții m-au ținut și mai din scurt. Mă încuiau în casă și nu mă lăsau să plec, așa că n-am mai putut participa la întruniri. Pe atunci, era prea mult pentru mine! Mă simțeam slabă și n-aveam încrederea de a-mi face datoria. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi dea credință și putere. După aceea, am găsit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am realizat că, în situația aceea, părea că părinții mă împiedicau să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic, dar, în culise, Satana era cel care mă tulbura. Era o bătălie spirituală. Dumnezeu a exprimat multe adevăruri în zilele de pe urmă, ca să ne permită să ne eliberăm de corupția noastră satanică și să fim mântuiți de Dumnezeu. Dar Satana nu voia ca eu să fiu mântuită de Dumnezeu, așa că s-a folosit de părinții mei ca să mă atace și să mă împiedice să cred în Dumnezeu și să-mi fac datoria. Satana voia să mă facă să-mi pierd complet șansa la mântuire și să fiu aruncată în iad cu el. Satana chiar este sinistru și ticălos! Dacă n-aș mai fi crezut în Dumnezeu Atotputernic, n-ar fi însemnat să mă las păcălită de Satana?

Apoi am găsit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi vin adesea înaintea Mea, implorându-Mi în genunchi binecuvântările? Copii prostuți! Credeți mereu că ceva cuvinte prielnice pot fi considerate binecuvântarea Mea, totuși nu recunoașteți că amărăciunea este una dintre binecuvântările Mele. Cei ce-Mi împărtășesc amărăciunea, Îmi vor împărtăși cu siguranță și dulceața. Aceasta este promisiunea și binecuvântarea Mea pentru voi” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am realizat că, deși suferisem puțin din cauza suprimării din partea pastorilor și a piedicilor din partea părinților mei, Dumnezeu a permis această situație pentru a-mi desăvârși credința. Asta era intenția cea bună a lui Dumnezeu! Dar am fost slabăși gata să-mi abandonez datoria doar din cauza unor mici greutăți. Am realizat că n-aveam imboldul de a suferi și de a plăti un preț pentru a câștiga adevărul. Nu aveam o atitudine sinceră față de Dumnezeu, iar statura mea era tot mică. Am ajuns să înțeleg intențiile lui Dumnezeu și nu m-am mai simțit pasivă și deprimată. De asemenea, aveam credință și putere și eram gata să înfrunt situația, bazându-mă pe Dumnezeu ca să rămân fermă în fața opresiunii. Ulterior, mă rugam adesea lui Dumnezeu, îi citeam cuvintele ca să-mi întăresc credința și-I ceream ajutorul ca să-mi deschidă o cale să pot să merg la adunări și să-mi fac datoria.

După aceea, zvonurile răspândite de Angel și ceilalți au început să-i afecteze pe părinții mei. Ca să scape de influența zvonurilor, m-au trimis să locuiesc cu bunica. Acolo, am putut să iau legătura pe internet cu frații și surorile și am putut să particip la întruniri și să-mi fac datoria. Când au aflat, părinții mei s-au înfuriat, dar nu am mai fost influențată de ei și le-am spus hotărâtă: „În credința mea, cel mai mult sper să pot întâmpina întoarcerea Domnului. Acum Domnul Isus S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic, deci chiar dacă voi nu înțelegeți, eu tot Îl voi urma pe Dumnezeu Atotputernic până la sfârșit. Dacă insistați opriți, n-o să am de ales și voi părăsi familia asta”. Văzând cât eram de neclintită, părinții mei n-au mai spus nimic. De atunci, deși se plângeau adesea sau încercau să mă tulbure când îmi făceam datoria, n-am mai fost constrânsă de ei și am rămas hotărâtă în datoria mea. Experimentând opresiunea și piedicile repetate din partea pastorului și a familiei mele, am suferit puțin, dar am ajuns să înțeleg adevărul, am dobândit discernământ, iar credința mea în Dumnezeu s-a adâncit. Orice situații voi întâlni pe viitor, sunt gata să mă bazez pe Dumnezeu ca să le depășesc.