de Wei Mo, China

Părinții mei m-au crescut în cadrul Bisericii Catolice și am devenit preot când m-am maturizat. Mai târziu, biserica a devenit din ce în ce mai sumbră. Episcopii și preoții erau constant implicați în conflicte interne și lupte pentru putere, iar călugării și călugărițele erau mereu invidioși și se certau între ei. Unul dintre episcopii noștri sufragani s-a supărat pentru că hirotonirea sa nu fusese săvârșită de către episcopul diecezan, așa că i-a adunat pe ceilalți preoți și le-a spus că, din moment ce episcopul diecezan a risipit banii bisericii pe mașini și dezvoltări imobiliare și s-a alăturat Bisericii Patriotice a celor Trei Piloni, ar trebui să fie înlăturat din funcție. Au avut chiar o altercație fizică în care s-au implicat enoriașii care îl susțineau pe episcopul diecezan. Cazurile de invidie și ură au devenit din ce în ce mai grave după aceea, iar biserica a început să se scindeze în facțiuni. Am fost cu adevărat dezgustat să îi văd luptându-se pentru statut în acest fel. Nu semăna deloc cu o biserică – era la fel de întunecată ca lumea laică. Episcopul diecezan a început să mă excludă pentru că nu voiam să mă alătur Bisericii patriotice. A desemnat un preot care să pretindă că-mi este asistent și să concureze pentru poziția mea. După ce a venit, acel preot i-a instigat pe enoriași să mă ostracizeze și, în scurt timp, biserica mea s-a împărțit în două facțiuni și au început să apară certuri și lupte. Eu nu am vrut să iau parte la acele lucruri, așa că i-am înaintat episcopului demisia mea. Am părăsit acea biserică plină de ură și conflicte și m-am alăturat altei biserici, departe, în munți, împreună cu mai mulți călugări și călugărițe.

Am crezut că membrii săi vor fi simpli și fără pretenții, că nu vor exista atâtea lupte pentru putere și că poate situația va fi mai bună acolo, dar, în mod surprinzător, lucrurile erau la fel de sumbre. Credința enoriașilor era călduță – nici măcar nu respectau poruncile și păcătuiau fără discernământ. Mințeau, trișau și se certau la nesfârșit. Necredincioșii veneau în mod constant, depunând la mine plângeri la adresa lor. Acestea erau probleme pe care nu le puteam rezolva. Deși mă rugam lui Dumnezeu cu regularitate, nu puteam simți prezența Duhului Sfânt și nu simțeam nicio luminare în cuvintele Bibliei. În predici, nu aveam nimic nou de spus. Mă simțeam pârjolit din punct de vedere spiritual – era ca și cum Duhul Sfânt m-ar fi abandonat.

Pe când mă simțeam pierdut și neajutorat, scufundat în suferință, preotul Liu și diaconul Zhang mi-au fost mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, spunându-mi că Domnul Isus S-a întors. Am fost șocat și profund mișcat când am auzit asta. Abia așteptam să aflu mai multe despre întoarcerea Domnului Isus și i-am rugat pe cei doi frați să-mi mai dea detalii. Ei au avut multă părtășie cu mine și au citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, inclusiv un fragment care m-a impresionat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „După lucrarea lui Iahve, Isus S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea printre oameni. Lucrarea Lui nu a fost făcută în izolare, ci a fost construită pe lucrarea lui Iahve. A fost o lucrare pentru o nouă epocă pe care Dumnezeu a făcut-o după ce a încheiat Epoca Legii. În mod similar, după ce lucrarea lui Isus s-a încheiat, Dumnezeu a continuat cu lucrarea Sa pentru următoarea epocă, deoarece întreaga gestionare a lui Dumnezeu progresează mereu. După ce vechea epocă va trece, va fi înlocuită de o nouă epocă, iar odată ce vechea lucrare va fi completată, va exista o nouă lucrare pentru a continua gestionarea lui Dumnezeu. Această întrupare este a doua întrupare a lui Dumnezeu, care este ulterioară lucrării lui Isus. Bineînțeles, întruparea aceasta nu se petrece independent; este a treia etapă a lucrării după Epoca Legii și Epoca Harului. De fiecare dată când Dumnezeu inițiază o nouă etapă a lucrării, trebuie să fie mereu un nou început și trebuie să aducă mereu o nouă epocă. La fel, există și schimbări corespunzătoare în firea lui Dumnezeu, în maniera Lui de a lucra, locația lucrării Lui și numele Lui. Deci, nu e de mirare că omului îi este greu să accepte lucrarea lui Dumnezeu în noua epocă. Dar, indiferent de cum I se opune omul, Dumnezeu Își face mereu lucrarea și conduce mereu înainte întreaga omenire. Când Isus a venit în lumea omului, El a inaugurat Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată și, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. Toți cei care sunt în stare să accepte cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduși în Epoca Împărăției și, mai mult, vor deveni capabili să accepte personal îndrumarea lui Dumnezeu. Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). După ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, au avut mult mai multă părtășie cu mine. Am aflat că lucrarea lui Dumnezeu avansează mereu – că Domnul Isus a săvârșit lucrarea de răscumpărare, iar credința în El obține doar iertarea de păcat. Totuși, naturile noastre păcătoase nu sunt înlăturate în acest fel, așa că trăim într-un ciclu în care păcătuim ziua și mărturisim noaptea, încă sub robia păcatului. Pentru a-i mântui pe deplin pe oameni de păcat și din domeniul Satanei, Dumnezeu trebuie să săvârșească o altă etapă a lucrării, exprimând adevăruri pentru a ne judeca și a ne curăți. Așa se înlătură cu adevărat firea noastră coruptă și natura noastră păcătoasă, astfel încât să putem scăpa de păcat, să fim curățiți și să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Lumea religioasă a pierdut lucrarea Duhului Sfânt cu mult timp în urmă. Pentru a obține călăuzirea Duhului Sfânt și susținerea adevărului, trebuie să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să ținem ritmul cu pașii Lui. Aceasta este singura cale pentru a ne dezvolta în viață. După aceea, am citit mult „Cuvântul Se arată în trup” – inima mea a fost atrasă de cuvintele lui Dumnezeu. Nu mă mai săturam de această carte, stând treaz până în jur de ora 2 în fiecare noapte și citind-o. După un timp, am devenit sigur că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și am acceptat bucuros lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Așa că i-am adus în biserica mea pe frații și surorile care împărtășeau Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic pentru a mărturisi lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă acelor enoriași care erau credincioși adevărați și, în cele din urmă, au acceptat-o cu toții. Ne adunam și citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic împreună în biserică și găseam o nouă iluminare și luminare în fiecare zi. Era atât de hrănitor și plăcut. Participam la ospățul de nuntă al Mielului!

În scurt timp, episcopii și preoții au început să mă deranjeze și să mă împiedice. Mai întâi a fost episcopul Zhao, care a spus: „Am auzit că te-ai alăturat Fulgerului de la Răsărit. Nu ai discutat cu mine ceva atât de important și ai luat cu tine mulți enoriași. Asta este o trădare a Domnului! Când El Se va întoarce, cu siguranță că ne va dezvălui asta mai întâi nouă, episcopilor. Cum să nu fi știut dacă El chiar S-a întors? Renunță la asta și întoarce-te! Știu că ești într-o zonă izolată și că viața este grea. Dacă te întorci, te voi ajuta cu orice ai nevoie.” De asemenea, a spus o mulțime de lucruri care Îl blasfemiau și Îl condamnau pe Dumnezeu Atotputernic. Ceea ce a zis mi s-a părut de neconceput. Îmi spusese de o mulțime de ori că Domnul Se va întoarce în curând, așa că trebuia ca noi să-i îndrumăm pe enoriași să se roage și să vegheze pentru a-L întâmpina pe Domnul, dar acum că Domnul Se întorsese, nu avea nicio intenție de a căuta, ba chiar blasfemia și condamna. Nu era niciun fel de credincios sincer. Am continuat să răspândesc Evanghelia, fără să fiu afectat de el.

Apoi, episcopul Wang a venit însoțit de altcineva și mi-a spus, tot un zâmbet: „Episcopul Zhao m-a rugat să te conving să-i faci o vizită la Episcopie. Este extrem de îngrijorat pentru binele tău, se teme că o iei pe o cale greșită.” Am fost foarte supărat să-l aud spunând asta. Nu-i băgau în seamă pe enoriașii care se simțeau negativi și slabi, dar acum nu încetau să mă sâcâie cu privire la credința mea în Dumnezeu Atotputernic. Aceasta era o încercare de a mă împiedica să accept lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. I-am spus: „Voi toți sunteți absolut hotărâți să mă țineți departe de credința mea. Bisericile au fost pustiite, lipsite de lucrarea Duhului Sfânt de ani de zile. Credința fraților și surorilor se răcește și ei se află într-un ciclu al păcătuirii și mărturisirii. S-au tot mărturisit, dar nu reușesc să se lepede de robia păcatului. Chiar fusesem îndurerat. Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am aflat că doar iertarea păcatelor ne aduce credința noastră în Domnul, dar nu și purificarea. Dacă naturile noastre păcătoase nu sunt înlăturate, nu vom scăpa niciodată de robia păcatului. Domnul S-a întors în zilele de pe urmă, exprimând adevăruri și săvârșind lucrarea de judecată pentru a înlătura rădăcina păcătoșeniei omenirii, astfel încât să putem fi eliberați de păcat. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic mi-au arătat calea pentru a fi purificat și mântuit pe deplin. După ce am cercetat acest lucru, nu am nicio îndoială că Dumnezeu Atotputernic este Domnul întors. Nu voi renunța la credința mea în Dumnezeu Atotputernic, indiferent de spusele voastre.” Episcopul Wang mi-a zis: „Este adevărat că bisericii îi lipsesc lucrarea Duhului Sfânt și prezența Domnului, dar este temporar – Domnul ne încearcă. Atât timp cât rămânem puternici până la sfârșit, vom vedea o mare reînviere a bisericii. Dacă îi duci pe toți în Fulgerul de la Răsărit, biserica va fi goală și cum am putea avea o reînviere? Domnul este pe cale să Se întoarcă, dar încă nu a făcut-o. Chiar crezi că nu-i va dezvălui acest lucru Papei când Se va întoarce? Din moment ce Papa și episcopii nu au auzit despre întoarcerea Domnului, nu există nicio îndoială că această știre este falsă. Dacă tu crezi în Dumnezeu Atotputernic fără aprobarea Papei sau a episcopilor, nu este asta apostazie?” De fapt, atunci când cercetam lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, m-am întrebat și eu același lucru, însă, după ce am căutat și am avut părtășie, am înțeles. Când episcopul Wang a spus că Domnul Își va dezvălui întoarcerea mai întâi Papei și episcopilor, asta era o afirmație neîntemeiată. Domnul Isus nu a spus niciodată așa ceva și acest lucru nu este consemnat în Biblie. Pentru a-I întâmpina întoarcerea, trebuie să ne luăm după propriile cuvinte ale Domnului. Domnul a spus: „Iată, stau la poartă și bat. Dacă vreun om va auzi glasul Meu și-Mi va deschide ușa, Eu voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). „Mai am multe lucruri să vă spun, însă nu le puteți duce acum. Dar când El, Duhul adevărului, va veni, vă va învăța întregul adevăr” (Ioan 16:12-13). Cuvintele Domnului sunt perfect clare. El va rosti mai multe cuvinte și ne va spune adevărul atunci când va veni, și numai dacă Îi ascultăm glasul și acceptăm adevărurile pe care El le exprimă Îl putem întâmpina pe Domnul. Domnul Isus a spus: „Oile Mele îmi vor auzi glasul: iar Eu le cunosc, și ele Mă urmează” (Ioan 10:27). Apostoli ca Petru și Matei, care L-au urmat pe Domnul, mai întâi au ascultat ceea ce a predicat El și abia apoi și-au dat seama că era Mesia pe care Îl așteptau. Dacă-I auzim glasul e criteriul după care Domnul decide dacă facem sau nu parte din turma Sa. De aceea, cheia pentru a cerceta adevărata cale este să auzim glasul Domnului și să ne folosim de acest lucru pentru a-L recunoaște și a-L accepta. Acest mod este cel mai fiabil. Se spune în Apocalipsa de multe ori: „Cine are urechi, să audă ceea ce spune bisericilor Duhul!” (Apocalipsa Capitole 2, 3). Când Se va întoarce în zilele de pe urmă, Domnul nu va dezvălui acest lucru mai întâi conducătorilor religioși și episcopilor – El le va vorbi direct bisericilor, lăsând să I se audă glasul. Dumnezeu Atotputernic a exprimat atât de multe adevăruri, dezvăluind atât de multe din tainele Bibliei, vorbindu-ne despre planul Său de gestionare pentru mântuirea noastră și oferindu-ne calea pentru a fi mântuiți și a intra în Împărăție. Acest lucru împlinește ceva ce a spus Domnul Isus: „Când El, Duhul adevărului, va veni, vă va învăța întregul adevăr. Căci El nu de Sine va vorbi; ci orice lucruri va auzi, El va spune; iar lucrurile care au să vină, vi le va arăta” (Ioan 16:13). Cei care recunosc glasul lui Dumnezeu din cuvintele Sale și Îl urmează sunt oile Sale și sunt singurii care Îl pot întâmpina pe Domnul. Așa că l-am contrazis pe episcopul Wang, spunându-i: „Susțineți că Papa și episcopii ar trebui să afle primii despre întoarcerea Domnului, dar se bazează acest lucru pe cuvântul Domnului? Domnul Isus nu a spus niciodată așa ceva, și nici Dumnezeu Tatăl sau Duhul Sfânt. Nimic de genul acesta nu este consemnat în Biblie. Așadar, ceea ce spuneți nu este doar o noțiune și o închipuire de-a omului? Pentru a-L întâmpina pe Domnul, trebuie să urmăm propriile cuvinte ale Domnului, nu noțiunile și închipuirile noastre. În Vechiul Testament este consemnat faptul că băiatul Samuel l-a slujit pe Iahve în prezența lui Eli. După închipuirea omului, Iahve ar fi trebuit să i se dezvăluie mai întâi lui Eli, dar nu așa a procedat Iahve. El l-a chemat pe copilul Samuel de patru ori pentru a-i spune voia Sa. Iar când a venit Domnul Isus, în loc ca acest lucru să fie dezvăluit preoților și cărturarilor evrei, un înger li s-a arătat păstorilor și le-a spus despre nașterea Domnului Isus. Evident, Domnul nu lucrează conform noțiunilor omului. Indiferent de cât timp este cineva credincios sau care este statutul său, atâta vreme cât este dispus să renunțe la noțiunile sale, să caute cu umilință și să se concentreze pe ascultarea glasului lui Dumnezeu, poate fi martor la arătarea lui Dumnezeu. Domnul a venit în zilele de pe urmă, exprimând adevăruri și săvârșind lucrarea de judecată. El nu are nevoie să ceară părerea nimănui sau să Se arate unei anumite persoane. Aceasta este lucrarea proprie a lui Dumnezeu în care nu se poate amesteca niciun om. Cine nu se supune sau se răzvrătește nu va face decât să jignească firea lui Dumnezeu, precum scribii și fariseii, care s-au agățat de noțiuni și L-au condamnat pe Domnul Isus, punând să fie răstignit. Ei au comis un păcat îngrozitor și au fost blestemați și pedepsiți de Dumnezeu. Nu este această lecție amară ceva la care putem reflecta?” El mi-a răspuns foarte supărat: „Ce obrăznicie, să îndrăznești să i te împotrivești Papei! Știi, preotul Liu a fost dat afară din biserică după ce s-a alăturat Fulgerului de la Răsărit. Membrii bisericii l-au respins și chiar și familia lui s-a împotrivit acestui lucru. A renunțat la preoție și a refuzat o mașină și bani. Nu crezi că este anormal?” M-am gândit atunci că Biserica Catolică chiar nu avea lucrarea Duhului Sfânt, iar episcopii nu puteau vorbi decât despre bani, statut și plăceri, la fel ca un necredincios. Cum însemna asta a-L sluji pe Dumnezeu? Indiferent de modul în care încercau să mă deranjeze și să îmi stea în cale, eram hotărât să Îl urmez pe Dumnezeu Atotputernic. Am spus: „Biblia spune: «Se cuvine mai degrabă să ascultăm de Dumnezeu, nu de oameni» (Faptele Apostolilor 5:29). Eu ascult doar de cuvintele lui Dumnezeu, nu de cele ale oamenilor. Puteți să renunțați la acest gând și să nu-mi mai dați sfaturi.” A plecat supărat când a văzut că nu vreau să-l ascult.

După aceea, episcopul Zhao și episcopul Wang au continuat să vină pentru a încerca să mă deranjeze și să îmi stea în cale. Mi-au spus: „Părinte Wei, nu poți fi inconștient! În trecut, ca să te ajutăm să devii preot, noi și alți preoți am riscat închisoarea pentru a te proteja, plătind un preț destul de mare ca să te ajutăm în cei 10 ani de pregătire pentru a ține predici. Ți-am oferit mâncare și băutură. Părinții tăi au muncit foarte mult pentru ca tu să poți să devii preot mai repede, dar acum li te-ai împotrivit prin credința ta în Fulgerul de la Răsărit. Mai îndrăznești să dai ochii cu noi? Mai îndrăznești să dai ochii cu părinții tăi? Renunță la această credință și întoarce-te la noi. Te așteptăm.” Gândurile mi se învolburau când îmi spuneau aceste lucruri. Mă gândeam la toți acei ani în care episcopii au avut grijă de mine – chiar au făcut multe. Poliția fusese pe urmele mele în acei ani, iar episcopii au aranjat într-adevăr lucrurile grijuliu pentru mine, pentru a-mi garanta siguranța. Familia mea era săracă, iar episcopii avuseseră grijă de mine. Mă temeam că ar fi fost o inconștiență din partea mea dacă nu i-aș fi ascultat, dar știam că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și nu puteam să-I întorc spatele. Așa că am spus o rugăciune: „O, Dumnezeule, mă simt slăbit. Te rog, dă-mi credință și putere ca să nu mă las convins de influențe exterioare.” După aceea, am deschis volumul „Cuvântul Se arată în trup” și am văzut acest pasaj: „Din momentul în care vii plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești datoria. Pentru planul lui Dumnezeu și pentru predestinarea Lui, îți îndeplinești rolul și îți începi călătoria vieții. Indiferent de trecutul tău și indiferent de drumul dinaintea ta, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și rânduielile Cerului și nimeni nu deține controlul asupra propriului destin, deoarece doar Cel care domnește peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare. Din ziua în care omul a luat ființă, Dumnezeu a lucrat mereu astfel, gestionând universul, direcționând regulile pentru schimbarea tuturor lucrurilor și traiectoria mișcării lor. La fel ca toate lucrurile, omul, în tăcere și fără să știe, e hrănit de dulceața, de ploaia și roua de la Dumnezeu; la fel ca toate lucrurile, omul trăiește, fără să știe, sub orchestrarea mâinii lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Mi-am amintit, de asemenea, că Domnul Isus a spus: „Uitați-vă la păsările cerului, căci ele nu sădesc, nici nu culeg roade și nici nu le adună în hambare, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare voi nu valorați mai mult decât ele?” (Matei 6:26). Dumnezeu are grijă de păsările cerului – gândiți-vă la cazul oamenilor! Eu am fost creat de Dumnezeu și El mi-a dat viața. Hrana mea, îmbrăcămintea mea, toate mi-au fost date de Dumnezeu. Faptul că episcopii au avut grijă de mine a fost rânduiala lui Dumnezeu, iar șansa mea de a-L sluji pe Dumnezeu ca preot a fost, de asemenea, rânduită și stabilită de El – a fost dragostea Lui. Dumnezeu ar fi trebuit să fie Cel căruia Îi mulțumeam. Dacă L-aș fi trădat pe Dumnezeu pentru a răsplăti așa-zisa bunătate a unei persoane, ar fi fost cu adevărat inconștient! M-am gândit din nou la toți acești episcopi și preoți care erau invidioși, însetați de putere și lacomi după beneficiile statutului. Domnul S-a întors, iar ei nu doar că au refuzat să caute sau să cerceteze acest lucru, ci i-au și împiedicat pe alții să-L întâmpine pe Domnul, chiar răspândind minciuni și blasfemii. Nu comiteau rău în tot ceea ce făceau? Indiferent cât de amabili păreau, nu încercau să aducă oamenii înaintea Domnului, să îi ajute să-L cunoască pe Domnul și să câștige adevărul și viața de la El. O făceau pentru a-i aduce pe oameni înaintea lor înșiși, să-i facă să îi aduleze și să îi urmeze pe ei, ceea ce îi împingea pe oameni tot mai departe de Domnul. Mi-a amintit cum i-a demascat Domnul pe farisei: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți; pentru că închideți Împărăția cerurilor în fața oamenilor, căci voi înșivă nu intrați și nici pe cei care vor să pătrundă nu-i lăsați. Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți, căci devorați casele văduvelor, rugându-vă îndelung. Pentru asta, veți fi mai aspru judecați” (Matei 23:13-14). Episcopii și preoții îi aveau pe toți cu fermitate sub puterea lor și îi împiedicau pe oameni să întâmpine întoarcerea Domnului. Prin ce se deosebea asta de ceea ce făcuseră cărturarii și fariseii? Nu erau ei slujitorii răi pe care îi demască lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Pentru ei, a avea conștiință ar reprezenta o adevărată trădare a Domnului.

Mai târziu, clericii din alte provincii au aflat și ei că acceptasem lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Episcopii și preoții din mai multe parohii m-au asediat. M-au tot învinuit, atacat și condamnat, spunând că, prin credința mea în Fulgerul de la Răsărit, Îl trădam pe Domnului, că eram un trădător și că ar trebui să fiu blestemat. Partea cea mai rea era că inventau lucruri și răstălmăceau faptele pentru a defăima și a ponegri Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și pentru a-L blasfemia pe Dumnezeu Atotputernic. Mai nimeni nu a vrut să mă asculte calm. Eram revoltat – cum puteau acești oameni, care aparent lucrau pentru Dumnezeu, să fie astfel? Tot ce ieșea din gurile lor era condamnare și blasfemie, atât de plin de ură față de Dumnezeu! Pentru o vreme, am simțit că ceva îmi strângea puternic inima și nu am putut găsi niciun pic de liniște. Știam că, dacă ei mă condamnau și mă respingeau în acest fel, cu siguranță enoriașii lor mă vor trata la fel. Oriunde m-aș fi dus, probabil că m-aș fi înecat în calomniile și zvonurile lor. Acest lucru a fost cu adevărat dureros și dezamăgitor pentru mine. Apoi, mi-am amintit ce a spus Domnul: „Fericiți veți fi când, din cauza Mea, ei vă vor ocărî, vă vor persecuta și, mințind, vor spune numai rele despre voi” (Matei 5:11). Dumnezeu a devenit trup și a venit pe pământ pentru a mântui omenirea, suferind condamnarea și renegarea lumii religioase, dar tot a exprimat adevăruri pentru a ne mântui. Ce a fost această suferință a mea, în comparație cu aceea? Merită un pic de suferință pentru a-L urma pe Dumnezeu și a primi adevărul și viața. Gândindu-mă la asta în acest fel, judecata sau condamnarea altora nu m-a mai îngrijorat. Ei pot să se lepede de mine și să mă condamne, dar eu Îl primisem pe Domnul, Îi citisem cuvintele și primisem udarea și aprovizionarea Sa. Aceasta a fost cea mai mare binecuvântare. Acest lucru a fost cu adevărat reconfortant și mi-a adus un sentiment de pace. În vechea mea biserică, nu eram susținut spiritual și trăiam în întuneric, dar, urmându-L pe Dumnezeu Atotputernic, primeam susținerea adevărului și puteam vedea mântuirea la orizont. A fost ca și cum m-aș fi întors din morți. Găsisem calea vieții veșnice și, indiferent de modul în care clericii catolici mă condamnau și mă împiedicau, aveam să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic. Apoi, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau perturbări umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și perturbarea oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, la exterior, eram atacat și reprimat de episcopi și preoți. În spatele lor, însă, era Satana care mă tulbura și mă încerca. Prin intermediul episcopilor și al preoților, Satana folosea banii, puterea și prestigiul pentru a mă ispiti să-L trădez pe Dumnezeu. Când nu au obținut ce au vrut, s-au năpustit asupra mea – voiau să mă forțeze să renunț la credința mea în Dumnezeu Atotputernic și să pierd mântuirea Lui. Nu puteam să mă las păcălit de trucurile Satanei. Cu cât clericii mă judecau și mă atacau mai mult, cu atât mai mult vedeam adevărul despre modul în care I se împotriveau lui Dumnezeu și urau adevărul. Nici măcar unul dintre ei nu căuta sau nu tânjea după arătarea lui Dumnezeu. Erau aroganți și incapabili să accepte adevărul. Cu toții erau farisei din zilele noastre care lucrau împotriva lui Dumnezeu.

Într-o dimineață devreme, douăzeci de zile mai târziu, pe când se crăpa de ziuă, mă aflam la biserică, în rugăciune cu câțiva călugări, călugărițe și enoriași care tocmai Îl acceptaseră pe Dumnezeu Atotputernic. Chiar în acel moment, preoții Wang și Li au apărut împreună cu diaconii și câțiva enoriași care, de obicei, nu erau evlavioși – probabil vreo 70 de persoane care au dat buzna cu toții în curtea bisericii. Aveau niște expresii cu adevărat amenințătoare și m-am gândit că recurgeau la violență pentru a-i împiedica pe frați și surori să cerceteze adevărata cale. Mi-a fost destul de frică și m-am rugat repede lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Statura mea este mică, Te rog să-mi dai credință și putere ca să nu mă plec în fața acestor forțe religioase antihriste.” M-am simțit alinat după rugăciunea mea, nu atât de speriat. M-am apropiat foarte calm de ei și i-am întrebat: „Părinte Wang, părinte Li, de ce i-ați adus pe toți acești oameni aici?” Preotul Wang a arătat spre mine și a spus: „Ai acceptat Fulgerul de la Răsărit și, mai rău, i-ai implicat pe enoriași! A întâmpina întoarcerea Domnului este un lucru important, dar voi ați trecut la Fulgerul de la Răsărit în secret, fără să discutați cu noi. Vă răzvrătiți! Ați uitat propriile cuvinte ale Domnului? Biblia spune: «Atunci, dacă vă va spune cineva: uitați, aici este Hristos, sau acolo, să nu-L credeți. Căci vor apărea falși hristoși și falși profeți și vor face mari semne și minuni, în așa fel încât să-i înșele (dacă e posibil) chiar și pe cei aleși» (Matei 24:23-24). Orice veste despre cea de-a doua întrupare a Domnului este falsă. Ai fost indus în eroare și L-ai trădat pe Domnul, iar acum mai ai o ultimă șansă. Renunță la Fulgerul de la Răsărit și adu-i pe ceilalți înapoi în turmă, iar tu vei rămâne preot.” I-am spus foarte ferm: „Părinte Wang, poți să-mi faci ce vrei, dar este absolut inacceptabil să ne împiedici să cercetăm adevărata cale, să auzim glasul lui Dumnezeu și să întâmpinăm întoarcerea Domnului. Este adevărat că există hristoși falși și profeți falși care îi induc în eroare pe oameni în zilele de pe urmă, dar Domnul a spus că Se va întoarce cu siguranță. Nu putem să nu întâmpinăm întoarcerea Domnului de teama de a fi înșelați de falșii hristoși. Nu este ca și cum ai renunța să mănânci de teamă să nu te îneci? Domnul Isus ne-a spus să ne ferim de hristoșii falși, pentru că ei nu pot exprima adevărul, ci doar îi vor induce pe oameni în eroare cu semne și minuni. Numai Hristos întrupat poate exprima adevărul, poate dărui omenirii viață și ne poate îndrepta pe calea mântuirii, spre Împărăția lui Dumnezeu. Hristos este Duhul lui Dumnezeu în formă trupească și are esența divină, așa că numai El poate exprima adevărul pentru a-i susține și a-i păstori pe oamen, numai El poate exprima firea lui Dumnezeu și poate finaliza lucrarea de răscumpărare și de mântuire a omului. Niciun om nu poate face acest lucru și niciun om nu poate imita acest lucru. Dumnezeu Atotputernic S-a arătat și lucrează în zilele de pe urmă, dezvăluind tainele planului de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu și întrupările, exprimând toate adevărurile necesare pentru a purifica și mântui omenirea. Numai Dumnezeu Însuși ar putea săvârși toată această lucrare. Cine altcineva, în afară de Dumnezeu, ar putea exprima adevărul? Cine altcineva ar putea săvârși lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Cine altcineva ar putea purifica și mântui pe deplin omenirea? Nicio persoană. Faptul că Dumnezeu Atotputernic exprimă atât de multe adevăruri dovedește pe deplin că El este Domnul Isus întors, că El este Hristos din zilele de pe urmă.” Preotul Wang, cu ochii mari, a arătat spre mine și a spus: „Nu ne pasă cât de multă dreptate ai! Din moment ce nu vrei să te întorci și ești hotărât să continui cu Fulgerul de la Răsărit, episcopii ne-au spus să te avertizăm – trebuie să încetezi imediat să răspândești Fulgerul de la Răsărit și să ne predai cărțile lor.” Apoi, preotul Li a spus: „Să ne predai cheile bisericii și să ni-l predai și pe preotul acela de la Fulgerul de la Răsărit!” În acel moment, preotul Wang le-a ordonat enoriașilor: „Cercetați acest loc și găsiți toate cărțile lor despre Fulgerul de la Răsărit! Ei nu-și pot practica credința fără acele cărți.” Apoi a ordonat câtorva dintre ei să mă țină în loc. Unul dintre diaconi s-a aruncat în genunchi în fața mea și a strigat: „Nu poți crede în Dumnezeu Atotputernic! Ce ne vom face dacă nu vei mai fi preotul nostru? Trebuie să ne îndrumi spre cer…” Nu am reușit să mă îndepărtez de ei. Nu am putut decât să privesc neputincios când ceilalți s-au grăbit în curtea bisericii cu lopețile și sapele lor, apoi am auzit sunete de ferestre și uși care se spărgeau. Eram foarte supărat și îngrijorat – fratele Chen Guang, care împărtășea Evanghelia, era înăuntru. Ar fi fost o problemă dacă ar fi pus mâna pe el. Enoriașii de acolo erau noi în lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și nu aveau o bază bună. Mi-era teamă că nu ar fi avut tăria de a rămâne fermi în fața unei astfel de perturbări. În scurt timp, ei răscoliseră, practic, fiecare încăpere din biserică. Răsturnaseră chiar și tabernaculul. Nu găsiseră cărți despre cuvintele lui Dumnezeu și nu erau gata să renunțe. Au pătruns în casele membrilor bisericii, intimidându-i, amenințându-i și răspândind zvonuri, luând cărțile despre cuvintele lui Dumnezeu de la majoritatea dintre ei. Chen Guang a fost bătut atât de rău, încât nu s-a mai putut ridica de la podea; preoții au spus chiar că aveau să-l ducă la poliție. M-am înfuriat și le-am zis: „Chen Guang este un credincios adevărat. L-ați bătut atât de rău și chiar l-ați amenințat că îl veți duce la poliție – aveți măcar o conștiință? Sunteți credincioși în Dumnezeu? Dumnezeu este drept, iar cei care fac rău și I se împotrivesc cu siguranță vor avea parte de pedeapsă.” Preoții și diaconii nu l-au predat poliției după ce le-am spus asta. Apoi, preotul Wang mi-a zis: „Episcopii și preoții au doar cele mai bune intenții, sper că înțelegi asta. Întoarce-te cu noi la Episcopie.” I-am spus: „Nu vin cu voi. Am auzit glasul lui Dumnezeu și pășesc pe urmele Mielului. Sunt hotărât pe această cale!” După asta, au plecat exasperați.

În acea noapte, doar am stat în pat, fără să pot dormi. Evenimentele din acea zi mi se derulau în minte ca un film. Gândurile mi se învolburau. Mă întrebam cum de episcopii și preoții, slujitori ai Domnului de o viață întreagă, puteau să urască atât de mult faptul că investigam adevărata cale. O biserică este un loc de închinăciune, dar ei chiar au avut îndrăzneala să o distrugă, să bată un frate care împărtășea Evanghelia și să ia de la credincioși cărți despre cuvintele lui Dumnezeu. Erau capabili de orice fel de rău! Preoții aveau relații la guvern, așa că nu se știa când m-ar fi putut denunța la poliție. Întotdeauna am refuzat să mă alătur bisericii oficiale, iar șeful Secției de Securitate Politică m-a considerat mereu un ghimpe în coasta lui. Mă amenințase înainte, spunând că, pentru că nu m-am alăturat Bisericii patriotice, a fost criticat de Departamentul Provincial de Securitate Publică și de Biroul Municipal de Securitate Publică și că avea de gând să-mi arate cum stă treaba când avea ocazia. Acum, drept credincios în Dumnezeu Atotputernic, dacă poliția ar fi pus mâna pe mine, m-ar fi putut chiar omorî prin tortură. Era foarte dureros pentru mine să fiu renegat și condamnat de lumea religioasă și urmărit de Partid. Nu făceam decât să calc pe urmele Domnului, urmându-L pe Hristos din zilele de pe urmă. De ce era atât de greu? Nu am putut dormi deloc în acea noapte. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Te rog, ajută-mă, dă-mi credință și putere ca să-mi pot depăși slăbiciunea trupească și să rămân ferm în această situație.” Apoi, m-am gândit la un imn al cuvintelor lui Dumnezeu pe care îl învățasem:

1  Dumnezeu Atotputernic, Conducătorul tuturor lucrurilor, Își exercită puterea regească de pe tronul Său. El stăpânește peste tot universul și toate lucrurile și ne călăuzește pe tot Pământul. Vom fi în fiecare clipă aproape de El și vom veni înaintea Lui în tăcere, fără să ratăm vreodată o clipă și mereu cu lecții pe care să le învățăm. Totul, de la mediul din jurul nostru, la oameni, situații și lucruri, există datorită permisiunii tronului Său. Să nu permiți, în niciun caz, ca nemulțumirile să se nască în inima ta, sau Dumnezeu nu-Și va pogorî harul asupra ta.

[…]

4  Credința este ca un pod dintr-un singur buștean: cei care se agață în mod abject de viață vor avea dificultăți în a-l traversa, dar cei care sunt gata să se sacrifice pot să-l traverseze siguri pe picioare și fără griji. Dacă oamenii au gânduri sfioase și pline de frică, asta se datorează faptului că Satana i-a păcălit, de teamă că vom traversa podul credinței pentru a pătrunde în Dumnezeu. […]

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 6

Fredonarea repetată a acestui imn mi-a dat o oarecare putere interioară. Este adevărat – totul în univers este în mâinile lui Dumnezeu, inclusiv soarta mea, așa că, și dacă aș fi fost arestat sau nu, depindea tot de Dumnezeu. Satana îmi cunoștea slăbiciunile, folosindu-se de faimă, de statut și de amenințarea cu arestarea pentru a mă ataca și a mă face să Îl trădez pe Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Se folosea de situație pentru a-mi desăvârși credința și pentru a vedea dacă aveam hotărârea de a renunța la tot pentru a continua să-L urmez. Am suferit din cauza constrângerii lor, dar am putut simți călăuzirea lui Dumnezeu, iar credința mea în El a sporit. Mi-am amintit că Domnul a spus: „Căci omul care vrea să-și salveze viața o va pierde, iar cine și-o va pierde pentru Mine o va găsi” (Matei 16:25). Pentru a răscumpăra omenirea, Domnul Isus a fost răstignit de lumea religioasă și de guvern. Discipolii care L-au urmat au fost cu toții persecutați. Au fost omorâți în bătaie cu pietre, târâți până la moarte de cai sau spânzurați. Au fost martirizați pentru că au răspândit Evanghelia, oferind o mărturie frumoasă, și au obținut aprobarea lui Dumnezeu. A-L urma pe Dumnezeu înseamnă a lua calea crucii. Domnul Isus a slujit deja drept model pentru noi – ar trebui să bem din acea cupă amară din care a băut El și să mergem pe calea pe care a pășit El. Acum, că Îl urmam pe Dumnezeu Atotputernic, chiar dacă ar fi însemnat că aveam să fiu arestat și torturat de Partidul Comunist, aș fi îndurat persecuția de dragul dreptății. Asta ar obține aprobarea lui Dumnezeu și ar fi ceva glorios. Apoi, indiferent cu ce m-aș fi putut confrunta, eram gata să-mi dau viața pentru asta, să-L urmez pe Dumnezeu chiar până la sfârșit.

Mai târziu, m-am gândit la motivul pentru care episcopii și preoții nu căutau și nu cercetau deloc Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și i se opuneau atât de mult. Am citit acestea în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să cunoașteți esența fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au urmărit viața-adevăr. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a se agăța de simplul nume al lui Mesia, în timp ce se opuneau esenței lui Mesia, prin orice mijloace posibile. Acești farisei, în esență, erau încăpățânați, aroganți și nu se supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu era: indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu este această credință absurdă și ridicolă?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am aflat că fariseii s-au opus Domnului Isus pentru că erau încăpățânați, aroganți și urau adevărul. Ei au auzit cuvintele Domnului Isus, dar nu au vrut să recunoască faptul că El a rostit adevărul. Au văzut că Domnul Isus le-a permis orbilor să vadă, a vindecat leproșii și a înviat morții, arătând atât de multe semne și minuni, dar nu au vrut să admită că El era Mesia Cel profețit, Dumnezeu Însuși. Erau convinși că Domnul Isus era doar un om și chiar L-au blasfemiat, spunând că El a alungat diavolii prin intermediul prințului demonilor. Ei nu au recunoscut lucrarea Duhului Sfânt, nu au acceptat adevărul și nu au ascultat de cuvintele lui Dumnezeu. S-au agățat de numele „Mesia”, au insistat asupra propriilor noțiuni și închipuiri și, în cele din urmă, au pus ca Domnul Isus să fie răstignit. Acum, Domnul S-a întors ca Dumnezeu Atotputernic, exprimând adevăruri pentru a judeca și a curăți omenirea și afișând în mod deschis firea dreaptă și maiestuoasă a lui Dumnezeu, care nu suportă ofensă. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt puternice și autoritare și au zguduit inimile adevăraților credincioși în Dumnezeu din fiecare confesiune. Cu toții recunosc că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și că sunt cuvintele Duhului Sfânt către biserici, dar episcopii și preoții se agață de scriptura literală și de propriile noțiuni și închipuiri, așteptând cu aroganță ca Domnul să Se întoarcă și să le ofere mai întâi o revelație. Ei nu caută deloc adevărul și nici nu încearcă să audă glasul lui Dumnezeu, ci doar îi împiedică nebunește pe oameni să accepte lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Toate aceste lucruri pe care ei le fac le dezvăluie adevăratul chip care urăște adevărul și pe Dumnezeu. Ei sunt adevărați farisei moderni.

După ce au vandalizat biserica, am plecat alături de câțiva călugări și călugărițe care doreau să împărtășească Evanghelia. Câteva zile mai târziu, un frate mi-a trimis un mesaj în care îmi spunea să nu mă mai întorc indiferent ce s-ar întâmpla – la o zi după ce plecasem, poliția se dusese la biserică pentru a mă aresta. Când nu m-au găsit, au campat în biserică, așteptându-mă. Au arestat mai multe persoane care tocmai acceptaseră Evanghelia și au cerut să știe unde eram. Acel frate a spus că respectivul căpitan al Brigăzii de Securitate Națională avea un raport comun despre mine de la diaconii din mai multe parohii, în care se spunea că nu mă alăturasem Bisericii patriotice și că îndemnasem și alți diaconi și preoți să nu se alăture nici ei, deci mă opuneam direct guvernului. Căpitanul respectiv a spus că predicarea Fulgerului de la Răsărit este o infracțiune care se pedepsește cu moartea și că puteau deschide focul pentru a ucide. Poliția i-a amenințat pe frați și surori, spunând că ar putea fi condamnați pentru infracțiune dacă nu divulgau locul în care mă aflam. Am fost incredibil de furios când am auzit vestea. Partidul mă hărțuise încontinuu de ani de zile, presându-mă să mă alătur Bisericii patriotice. Acum că Îl urmam pe Dumnezeu Atotputernic și împărtășeam Evanghelia din zilele de pe urmă, devenisem un adevărat ghimpe în coasta lui. Voiau să mă aresteze și să mă vadă mort imediat. Acei demoni ai Partidului Comunist sunt josnici! Știam în inima mea că, fără permisiunea episcopilor și a preoților, diaconii nu m-ar fi denunțat niciodată de unii singuri. Făcând acest lucru, și-au arătat și mai clar natura sinistră și malefică. M-am gândit la farisei – pentru a-i împiedica pe credincioșii evrei să accepte mântuirea Domnului Isus, ei colaboraseră cu guvernul roman să pună ca Domnul să fie răstignit cu sălbăticie și i-au hărțuit și persecutat pe discipolii Săi. Acum, clericii lucrau cu regimul satanic al Partidului Comunist pentru a mă urmări și a mă forța să mă întorc împotriva lui Dumnezeu Atotputernic. Nu erau cu nimic diferiți de fariseii de atunci.

La scurt timp după raportul diaconilor, casa gazdelor mele era supravegheată de poliție, așa că frații și surorile mele m-au scos imediat pe furiș de acolo. A doua zi, am aflat că soții care mă găzduiau fuseseră arestați. Poliția le arătase o fotografie cu mine și ceruse să știe unde mă aflam. După aceea, a trebuit să fiu mereu în mișcare pentru a evita arestarea. Mă ascundeam mereu, încercând să scap de Partidul Comunist, și întrebându-mă când se vor încheia în sfârșit acele zile. În timpul Revoluției Culturale, unchiul meu a fost omorât în bătaie pentru că era catolic și a rămas cu urme de lanțuri și cicatrici pe corp după ce a fost înfierat. Acest lucru este încă întipărit în mintea mea. Mi-era teamă – dacă aș fi căzut în mâinile Partidului, cum m-ar fi torturat?

Apoi, am ascultat un imn al cuvintelor lui Dumnezeu:

Ar trebui să te lepezi de toate, pentru adevăr

1  Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale de dragul unei desfătări de moment.

2  Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. […]

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cât am cântat, m-am gândit la semnificația imnului. Făcând acest lucru, am înțeles mai bine voia lui Dumnezeu, iar credința mi-a crescut. În China, această națiune care I se opune lui Dumnezeu, a-L urma pe Dumnezeu și a dobândi adevărul necesită o anumită suferință. Numai prin greutăți și încercări se desăvârșește credința noastră și dobândim discernământ în privința multor lucruri. Am fost respins și vândut de lumea religioasă pentru că Îl urmam pe Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, iar acum eram urmărit de marele balaur roșu, mereu pe fugă. Eram ca pe ghimpi în fiecare zi și sufeream cu adevărat. Dar aceste experiențe m-au ajutat să văd mai clar realitatea că membrii clerului urăsc adevărul și Îl urăsc pe Dumnezeu. De asemenea, am experimentat cu adevărat călăuzirea lui Dumnezeu. Ori de câte ori mă simțeam nefericit și slab, Dumnezeu mă călăuzea să-I înțeleg voia, întărindu-mă și dându-mi credință, astfel încât nu mai eram slab și speriat. Simțeam că Dumnezeu mă îndruma și veghea asupra mea. Deși a fost destul de multă suferință, aceasta avea sens și valoare. Chiar dacă ajungeam să fiu arestat, știam că va fi cu permisiunea lui Dumnezeu și eram pregătit să mă supun orchestrărilor și aranjamentelor Sale. Eram gata să-L urmez pe Dumnezeu, indiferent cât de mult s-ar fi agravat situația!

Deși părăsisem biserica, clericii au continuat să încerce totul pentru a mă împiedica să răspândesc Evanghelia. Într-o zi, m-am dus să mă întâlnesc cu cineva în stația de autobuz și, chiar când am ajuns la ieșire, mai multe persoane s-au înghesuit brusc în jurul meu și m-au înhățat. Am fost foarte șocat și nu am știut ce se întâmplă. Apoi, câțiva membri ai familiei mele și niște rude au coborât dintr-o mașină și m-au îndesat în ea fără nicio explicație. Am aflat mai târziu că episcopii îi ceruseră unui diacon să-mi sune familia și câțiva enoriași și să le spună că mă alăturasem Fulgerului de la Răsărit, că-mi pierdusem mințile injectându-mi și consumând substanțe psihoactive, că nu mai voiam să fiu preot și că nici măcar nu-mi păsa de bani. Spuneau că eram controlat și că îmi încălcasem jurămintele făcute Domnului – că mă căsătorisem cu o văduvă și că aveam copii de vârsta asta și cealaltă. Le-au cerut familiei și rudelor mele să colaboreze cu episcopii pentru a mă aduce înapoi, pentru a mă împiedica să Îl urmez pe Dumnezeu Atotputernic și să împărtășesc Evanghelia. Membrii familiei mele îi adorau cu adevărat pe clerici și au crezut în totalitate lucrurile pe care aceștia le spuneau, așa că i-au ascultat pe episcopi și au venit să mă ia. M-am înfuriat să aud acele zvonuri și am văzut și mai clar că membrii clerului sunt diavoli în carne și oase. Se spune în Biblie: „Voi aparțineți diavolului, tatăl vostru, și-i veți îndeplini dorințele. A fost un ucigaș de la început și nu a rămas în adevăr, căci adevărul nu este în el. Cine zice o minciună, vorbește cum îi e firea: căci este un mincinos și tatăl minciunilor” (Ioan 8:44). Numai demonii ar minți și ar răspândi zvonuri cu atâta rea voință, aducând mărturii false pentru a-i înșela pe oameni.

Apoi, familia mea m-a dus cu forța la Episcopie. Episcopul Zhao era tot numai zâmbete, dându-mi o îmbrățișare falsă: „Te-ai întors – oaia rătăcită s-a întors acasă.” Apoi le-a spus tuturor celorlalți să plece, ca să poată vorbi cu mine singur. Mi-a zis: „Înainte, voiai să mergi la universitate pentru a-ți continua studiile, dar noi nu am fost de acord. De data aceasta, vom fi de acord cu toate cerințele tale și vei putea merge la orice universitate dorești. O mulțime de școli teologice duc lipsă de instructori și multe parohii duc lipsă de preoți. Dacă nu vrei să mergi la universitate, poți fi instructor la o școală teologică sau poți alege în ce parohie ai vrea să slujești drept preot. Nu întinerești, iar în ultimii ani ți-a fost greu. Ți-am pregătit bani, o mașină și o casă. Nici măcar nu va trebui să-ți faci griji pentru pensie. Renunță doar la Fulgerul de la Răsărit pentru a fi preot și nu vei avea nicio grijă.” Am fost cu adevărat dezgustat să-l aud spunând asta. Acei episcopi nu se gândeau decât la statut, bani și faimă. Ei credeau în Domnul, dar nu-I urmau cuvintele. Nu căutau și nu cercetau deloc vestea că Domnul S-a întors – pentru a-și proteja statutul și faima, i-au împiedicat nebunește pe alții să accepte Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Puteau oare statutul și faima lor să îi mântuiască, într-adevăr, de păcat? Așa că i-am spus episcopului Zhao: „Episcope, nu vreau nimic din toate acestea. Când Satana L-a ispitit pe Domnul Isus, acesta s-a folosit de bani și de faimă pentru a încerca să-L facă să Se plece în fața lui. Deci, de la cine vin cu adevărat aceste lucruri despre care vorbiți? Când m-ați consacrat ca preot, am jurat în fața Domnului să luăm crucea și să-L urmăm pe viață. Acum, Domnul S-a întors și sunt hotărât să-L urmez. Chiar dacă Papa îi va întoarce pe toți împotriva mea și îi va face să mă respingă, asta nu mă va opri!” Când episcopul Zhao a văzut că nu mă putea ademeni, m-a avertizat: „Ar fi bine să nu le mai spui membrilor bisericii despre Fulgerul de la Răsărit!” Nu i-am dat niciun răspuns. Apoi, m-a dus să mănânc în oraș, iar câteva dintre rudele mele erau acolo. Unul dintre ei mi-a spus: „Ești singurul preot din familia noastră de generații și ești mândria familiei noastre. Nu ne-am imaginat niciodată că te vei alătura Fulgerului de la Răsărit. Tatăl tău are acum 80 de ani, iar tu ești plecat să predici Fulgerul de la Răsărit, în loc să ai grijă de părinții tăi. Ai renunțat chiar și la preoție. Aceasta este o trădare a Domnului și vei merge în iad pentru asta!” Apoi, fratele meu a intervenit: „Eu am suferit mult ca tu să devii preot! Când erai la școala teologică, abia dacă aveam ce mânca, iar eu mă străduiam să-ți fac ție rost de mâncare și de bani. Nu a fost ușor să-ți obținem preoția. Dar acum ești alături de Fulgerul de la Răsărit – L-ai trădat pe Domnul. Nu ești preot și nu-ți pasă de bani. Ți-ai pierdut mințile?” I-am răspuns: „Este adevărat că am avut nevoie de sprijinul tău pentru a deveni preot, dar cum rămâne cu faptul că spui că nu mă voi duce acasă să am grijă de părinții noștri? Când am obținut preoția, am jurat în fața Domnului să renunț la casă, la familie și la șansa de a mă căsători pentru a-L sluji pe viață. Se spune în Biblie: «Cel ce-și iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine nu e vrednic de Mine, iar cel ce-și iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine nu e vrednic de Mine, cum nu e nici cel care nu-și ia crucea și nu Mă urmează» (Matei 10:37-38). Spui că ar trebui să renunț la împărtășirea Evangheliei și să mă duc acasă pentru a mă purta ca un fiu, dar este acest lucru conform cuvintelor Domnului? Credința noastră înseamnă să purtăm crucea și să împărtășim Evanghelia, ducând-o în fiecare familie și în fiecare casă. Acum, Domnul S-a întors și săvârșește lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, așa că împărtășirea acestei Evanghelii este un lucru foarte drept. Nu Îl trădez pe Domnul, ci Îi urmez pașii…” Înainte să pot termina, fratele meu a întins mâna ca și cum avea să mă lovească, spunând că am făcut de rușine generații întregi din familia noastră și că îmi va rupe picioarele dacă voi continua să împărtășesc Evanghelia și a zis și câteva lucruri blasfematoare. După aceea, episcopul Zhao m-a ținut acolo și nu m-a lăsat să plec, spunând că aveam nevoie de îngrijiri medicale. Dacă aș fi plecat, aș fi fost urmărit – m-am simțit ca un infractor, fără nicio libertate. Din fericire, în a patra zi, m-am bazat pe Dumnezeu și am evadat când nu erau atenți, întorcându-mă la frați și la surori pentru a continua să împărtășesc Evanghelia.

Am văzut că membrii clerului nu doar că îi împiedicau pe oameni să audă glasul lui Dumnezeu și să Îl întâmpine pe Domnul, ci și că recurgeau la tot felul de tactici pentru a-i înșela pe credincioși și a-i conduce pe o cale împotriva lui Dumnezeu, transformându-i în obiectele lor de sacrificiu. Faptul că familia mea lucra împotriva lui Dumnezeu și Îl blasfemia era în întregime consecința minciunilor, condamnărilor și atacurilor episcopilor împotriva lui Dumnezeu. Mi-am amintit că, atunci când Domnul i-a blestemat pe farisei, El a spus: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți; pentru că închideți Împărăția cerurilor în fața oamenilor, căci voi înșivă nu intrați și nici pe cei care vor să pătrundă nu-i lăsați. […] Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți, căci străbateți mările și pământul ca să faceți un prozelit, iar după asta, de două ori mai mult decât voi îl sortiți să ajungă-n iad” (Matei 23:13-15). Și episcopii și preoții îi făceau pe oameni să se alăture religiei, apoi îi obligau pe toți să-i asculte pe ei, să se opună lui Dumnezeu și să-i transforme în copii ai iadului. Erau demoni care devorau sufletele oamenilor! Dumnezeu Atotputernic spune: „Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi perturbă pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat ce fel de oameni sunt cu adevărat acei lideri religioși. Ei se laudă mereu cu autoritatea lor de a ierta păcatele. Când credincioșii păcătuiesc, trebuie să îngenuncheze în fața clericilor și să se spovedească pentru a primi iertarea. Clericii iau poziția lui Dumnezeu și lucrează pentru a-i înșela pe oameni, făcându-i să li se închine lor, să-i urmeze și să-i trateze ca pe Dumnezeu. După ce au fost înșelați în această măsură, oamenii devin reticenți în a auzi glasul lui Dumnezeu și în a-L urma. Clericii au devenit precum Dumnezeu în ochii enoriașilor. Acum, când Domnul S-a întors și exprimă adevăruri pentru a mântui omenirea, ei nu vor căuta sau cerceta și nici nu le vor permite credincioșilor să accepte acest lucru. În schimb, ei răspândesc minciuni, judecând, condamnând și defăimând Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Ei nu Îl iubesc pe Dumnezeu sau adevărul, ci doar statutul și banii, și tânjesc după beneficiile statutului. Pentru a-și proteja poziția și mijloacele de trai, ei îi țin pe credincioși ferm în mâna lor, devorând sufletele oamenilor în timp ce pretind că Îl slujesc pe Dumnezeu. Sunt demoni de bună credință, antihriști ascunși în biserică, care urăsc adevărul și sunt dușmani ai lui Dumnezeu. Trecând prin ispitele și tulburările liderilor religioși de nenumărate ori, am văzut clar că au o esență anti-Dumnezeu, antihristă. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au fost cele care mi-au dezvoltat discernământul și mi-au dat credință și putere pentru a putea depăși ispitele și atacurile lor, pentru a vedea esența acestor antihriști din lumea religioasă, pentru a mă elibera de constrângerile lor și a-L urma pe Dumnezeu. Am avut experiența personală a faptului că sunt adevărul și viața cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Sunt atât de recunoscător pentru mântuirea lui Dumnezeu!