By Thalia, Mexic

Pe 18 noiembrie 2021, am făcut cunoștință cu frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic pe internet. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și ascultând părtășia lor, m-am convins că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus revenit. Am fost foarte emoționată și am acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Am vrut să împărtășesc rapid această veste fericită cu familia mea, în special cu tatăl meu. El era creștin de la vârsta de treizeci de ani. Acum avea șaizeci de ani și în tot acest timp tânjise după întoarcerea Domnului. Dacă ar fi aflat că Domnul Isus a revenit, eram sigură că ar fi acceptat asta cu aceeași bucurie ca și mine. În mod neașteptat, după ce i-am spus tatălui meu vestea despre revenirea Domnului, el mi-a spus să nu cred în ea. „Biblia nu spune că Dumnezeu va reveni întrupat,” a spus el. „Biblia spune că Dumnezeu coboară pe un nor pentru a-i ridica pe credincioși în Împărăția cerurilor.” I-am spus: „Tată, de fapt, Domnul Isus a spus de multe ori că, în zilele de pe urmă, va reveni ca Fiul Omului. De exemplu: «Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului» (Matei 24:27). «Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului» (Matei 24:37). «Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!» (Matei 24:44). Toate aceste versete din Biblie menționează că Domnul vine ca Fiul Omului. Asta înseamnă că Dumnezeu vine întrupat ca Fiul Omului…” Înainte de-a termina, tatăl meu m-a întrerupt și a spus: „Domnul Isus este Fiul Omului. Este imposibil ca El să revină ca Fiul Omului. Domnul va veni doar pe un nor pentru a ne lua în Împărăția cerurilor.” I-am spus: „Nu doar pe un nor poate reveni Domnul. În Biblie se profețește revenirea Sa în două moduri. El vine întrupat în taină, iar apoi vine fățiș pe un nor. În Apocalipsa se profețește: «Iată, Eu vin ca un hoț» (Apocalipsa 16:15). «Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț» (Apocalipsa 3:3). Și Matei 25:6 spune: «La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”» Toate aceste profeții spun că Domnul Isus va reveni ca un hoț. Asta înseamnă că El vine în liniște, fără ca nimeni să știe. Dacă Domnul Isus ar veni fățiș, călare pe un nor alb pe cer, toată lumea L-ar vedea. Așadar, cum s-ar împlini aceste profeții? În zilele de pe urmă, Dumnezeu vine mai întâi în taină, întrupat ca Fiul Omului, pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată. Fecioarele înțelepte aud glasul lui Dumnezeu și Îl întâmpină pe Domnul, ele sunt judecate și purificate de cuvintele lui Dumnezeu și sunt transformate de Dumnezeu în biruitoare. Apoi, marile dezastre încep să coboare, iar etapa lucrării secrete a lui Dumnezeu în trup se încheie. După marile dezastre, Dumnezeu coboară pe un nor și se arată în mod fățiș tuturor. Astfel, se împlinește profeția din Apocalipsa: «Iată, El va veni pe nori și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui» (Apocalipsa 1:7).” I-am spus tatălui meu: „Tată, ia gândește-te. Este logic că, atunci când Domnul Isus va reveni pe un nor, toată lumea va fi fericită de venirea Mântuitorului. Atunci de ce spune: «Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui»? Pentru că, atunci când Dumnezeu lucrează ca Fiul Omului întrupat, El săvârșește lucrarea de judecată și purificare. Cei care doar așteaptă ca Domnul să vină pe un nor și care se împotrivesc și Îl condamnă pe Dumnezeu Atotputernic vor pierde șansa de a accepta judecata și purificarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar când Domnul va veni pe un nor pentru a-i răsplăti pe cei buni și a-i pedepsi pe cei răi, ei vor avea parte de dezastre și vor plânge amarnic.” Apoi, i-am arătat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și un videoclip cu mărturii evanghelice, dar el încă ținea la punctul său de vedere. A avut o atitudine foarte arogantă și furioasă față de mine și mi-a spus să nu cred în Dumnezeu Atotputernic.

Mai târziu, a văzut că participam des la întrunirile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, și, ca pretext pentru a mă opri, a spus: „Îți petreci mai toată ziua participând la întruniri pe telefon. Vreau să muncești și să câștigi bani pentru a plăti cheltuielile casei. Nu-ți voi mai da niciun ban de acum înainte! Dacă nu-ți iei o slujbă, poți pleca din această casă!” Ceea ce a spus tatăl meu m-a îngrijorat foarte tare. Nevoită să muncesc, n-aș fi avut timp să particip la întruniri și să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Dar, dacă nu-mi găseam o slujbă, tatăl meu m-ar fi dat afară și nu aș fi avut unde să locuiesc. Mi-a fost foarte teamă, așa că mi-am găsit o slujbă și am lucrat de la șase dimineața până la patru după-amiaza. Cu timpul, am început să-mi neglijez datoria. Neputând folosi telefonul la slujbă, nu puteam să-i ud pe nou-veniți. Zilnic, când veneam de la slujbă, eram epuizată, deci la întruniri eram foarte obosită. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi deschidă o cale pentru a-mi face datoria. După câteva zile, am renunțat la acea slujbă. M-am angajat ca menajeră, unde trebuia să lucrez doar patru ore pe zi. Deși nu câștigam mult, aveam timp să particip la întruniri și să-mi fac datoria. Tatăl meu a continuat să intervină când a văzut că iar participam regulat la întruniri. Adesea îmi cerea să fac ceva pentru el înainte de a avea o întrunire, iar uneori, când mă vedea că particip la o întrunire online, îmi cerea să ies cu el. Întâi, nu prea am înțeles ce se întâmplă. M-am gândit doar că, fiind tatăl meu, trebuia să-l ascult, dar îmi era greu, pentru că nu voiam să lipsesc de la întruniri. Odată, m-a rugat să ies din nou cu el, iar eu i-am spus că am o întrunire, ceea ce l-a nemulțumit foarte mult. La început, nu știam cum să gestionez aceste lucruri.

Mai târziu, la o întrunire, frații și surorile au citit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic care m-au ajutat să văd lucrurile un pic mai clar. „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). „Când Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană și o apreciază și când o favorizează și o aprobă, Satana se ține și el îndeaproape în urma acesteia, încercând să o înșele și să-i facă rău. Dacă Dumnezeu dorește să câștige această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite vicleșuguri ca să ispitească, să tulbure și să submineze lucrarea lui Dumnezeu. Care este acest obiectiv? El nu vrea ca Dumnezeu să câștige pe nimeni; vrea să pună stăpânire pe toți cei pe care vrea Dumnezeu să-i câștige, vrea să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să i se alăture în a comite fapte rele și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IV”). Citind cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles puțin din șiretlicurile Satanei. Când Dumnezeu vrea să mântuiască o persoană, Satana încearcă totul și folosește oamenii și lucrurile pentru a nu o lăsa să fie câștigată de Dumnezeu. Mi se întâmpla și mie. Aflând că eu credeam în Dumnezeu Atotputernic, tatăl meu s-a străduit să mă oprească și să mă perturbe. A găsit scuza că trebuia să lucrez, mi-a cerut să fac lucruri de fiecare dată înainte de a avea o întrunire și mi-a întrerupt intenționat întrunirile, cerându-mi să merg cu el cu treburi. Era doar Satana care se folosea de tatăl meu ca să mă perturbe, să mă facă să nu pot participa la întruniri sau să citesc cuvântul lui Dumnezeu așa cum trebuie. Nu aveam discernământ asupra șiretlicurilor Satanei, așa că atunci când tatăl meu m-a amenințat, l-am ascultat, temându-mă să nu fiu dată afară din casă. Am căzut în ispita Satanei, așa că n-am putut participa regulat la întruniri și nu mi-am putut face bine datoria. Acum am înțeles, Satana se folosea de perturbările tatălui meu ca să mă-ndepărteze de Dumnezeu și să mă facă să pierd mântuirea lui Dumnezeu. Satana este diabolic. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu e exercitată datorită șiretlicurilor Satanei. Experimentând acest mediu, am putut să caut adevărul, să învăț lecții, să învăț să discern șiretlicurile Satanei, să rămân fermă în mărturia mea și să-l umilesc pe Satana. Doar cu ajutorul luminării și îndrumării lui Dumnezeu am obținut un oarecare discernământ asupra stării reale a lucrurilor. A trebuit să rămân fermă în mărturia mea și să nu mai cad în capcanele Satanei.

Apoi, am insistat să particip la întruniri și să-mi fac datoria. Tatăl meu a continuat să mă împiedice și să mă deranjeze, ba chiar a vrut să mă dea afară din casă de câteva ori. Era atât de supărat pe mine încât nu voia să vorbească deloc cu mine. Indiferent de ceea ce mi-a făcut, știam că trebuia să vorbesc cu el. Într-o zi, l-am întrebat: „Tată, de ce nu vrei să vorbești cu mine? De ce vrei să mă dai afară din casă?” Mi-a răspuns: „Îți pasă doar de întruniri și ești foarte neascultătoare.” I-am spus: „Dumnezeu ne-a spus să ne respectăm părinții, așa că nu voi înceta să vorbesc cu tine, dar nici nu voi înceta să particip la întruniri.” A tăcut și apoi nu mi-a mai spus nimic. Mai târziu, i-am predicat Evanghelia mamei mele vitrege. I s-a părut bună și a participat la întruniri timp de o lună. Dar când tatăl meu a aflat, i-a interzis să mai participe și a vrut să mă dea afară din casă. Asta m-a întristat. Nu voiam ca relația cu tatăl meu să fie distrusă. Într-o dimineață, citeam cuvântul lui Dumnezeu pe telefon. Tatăl meu m-a certat când a văzut asta: „Dacă mai participi la întruniri pe telefon, ți-l iau!” Apoi a încercat să-mi ia telefonul din mână. Nu am vrut să i-l dau, așa că mi-a spus furios: „Dacă nu vrei să mă asculți, poți să-ți iei lucrurile și să pleci din casa asta!” A fost sfâșietor. Relația cu tatăl meu fusese întotdeauna bună. Nu voiam să-l părăsesc vreodată pe el sau casa lui, dar atitudinea tatălui meu față de mine și aceste cuvinte grele mi-au provocat o suferință de nedescris. Dacă aș fi fost dată afară din casă, nu aș fi avut unde să mă duc. Nu aveam nici bani. Nu știam ce să fac. Am început să plâng și-am simțit o durere în piept. Din cauza piedicilor și perturbărilor tatălui meu, am îndurat foarte multă anxietate și mă simțeam foarte slăbită și necăjită. Nu voiam să mă mai confrunt cu aceste dificultăți și alegeri, așa că m-am gândit la sinucidere.

Știam că gândirea mea era greșită, așa că m-am rugat lui Dumnezeu să caut și le-am spus fraților și surorilor mele despre starea mea. Ei mi-au împărtășit cuvintele lui Dumnezeu. „Dacă asupra ta se abat multe lucruri care nu se potrivesc noțiunilor tale, dar, totuși, ești în stare să le lași deoparte și să ajungi să cunoști acțiunile lui Dumnezeu din aceste lucruri și dacă în toiul rafinărilor îți dezvălui inima de iubire pentru Dumnezeu, atunci asta înseamnă să mărturisești ferm. Dacă al tău cămin este liniștit, te bucuri de mângâierile trupului, nimeni nu te persecută, iar frații și surorile tale din Biserică te ascultă, poți să-ți arăți inima iubitoare de Dumnezeu? Poate această situație să te rafineze? Numai prin rafinare poți să-ți arăți iubirea de Dumnezeu și numai prin lucrurile care nu se aliniază noțiunilor tale poți fi desăvârșit. Cu serviciul multor lucruri contrare și negative și folosind tot felul de manifestări ale Satanei – acțiunile, acuzațiile, tulburările și înșelăciunile sale – Dumnezeu îți arată clar chipul hidos al Satanei și, astfel, îți desăvârșește abilitatea de a-l deosebi pe Satana, ca să poți să-l urăști și să te lepezi de el” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi vin adesea înaintea Mea, implorându-Mi în genunchi binecuvântările?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). „Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt îndrăgiți de către Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni ajunge la extrem, iar gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! […] Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să fiți mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți credincioși lui Dumnezeu și la mila lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că drumul către Împărăție nu este unul ușor. Trebuie să plătim un preț și să rezistăm provocărilor din tot felul de medii dificile, pentru a primi aprobarea și binecuvântările lui Dumnezeu. Pe calea credinței în Dumnezeu, fără suferință și rafinare, nu putem dezvolta o dragoste adevărată pentru Dumnezeu. Tatăl meu mi s-a opus pentru că am crezut în Dumnezeu Atotputernic. A încercat să mă împiedice și să-mi perturbe întrunirile și datoria ba chiar a vrut să mă dea afară din casă de câteva ori. Acest lucru a fost foarte dureros pentru mine. Nu înțelegeam de ce Dumnezeu mi-a permis să sufăr astfel de provocări, dar nu am căutat voia lui Dumnezeu sau cum să experimentez acest mediu. În schimb, mă simțeam groaznic, eram neliniștită și îngrijorată și îmi era teamă de greutățile cu care mă voi confrunta când voi fi dată afară. Eram atât de slăbită, până la punctul în care am crezut că cea mai bună cale de ieșire era moartea. Gândurile mele negative mă controlau complet. Din cuvântul lui Dumnezeu, știam acum cât de greșite erau ideile mele. Eram o lașă. Ar fi trebuit să fiu curajoasă și suficient de puternică pentru a face față oricăror dificultăți, pentru că Dumnezeu a vrut să-mi perfecționeze credința prin aceste circumstanțe, să mă facă aptă să mă supun și să accept indiferent de dificultățile pe care le întâlneam să mă facă aptă să mă rog și să mă bazez pe Dumnezeu pentru a rămâne fermă în mărturia mea și a-l umili pe Satana. Contemplând cuvântul lui Dumnezeu, inima mea s-a luminat. Nu mai puteam fi timidă. Trebuia să merg înainte, pentru că Dumnezeu era cu mine și Dumnezeu avea să mă ajute. Așadar, n-am încetat să particip la întruniri și să-mi fac datoria.

Câteva zile mai târziu, fratele meu mai mare s-a întors. I-am mărturisit lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și l-am invitat să participe la întruniri, iar el a acceptat invitația mea. Dar, după un timp, tatăl meu a aflat și a început să-l împiedice și să-l perturbe, așa că fratele meu mai mare nu a mai participat la întruniri. În plus, tatăl meu m-a avertizat să nu mai predic familiei mele Evanghelia. Am fost puțin tristă, dar știam că asta, deși părea o piedică de la tatăl meu, era de fapt perturbare de la Satana, așa că am încercat să mă calmez. Apoi, în cuvântul lui Dumnezeu, am citit: „Trebuie să ai curajul Meu în tine și trebuie să ai principii când te confrunți cu rudele care nu cred. Dar, de dragul Meu, nu trebuie să cedezi în fața niciunei forțe întunecate. Bizuie-te pe înțelepciunea Mea pentru a merge pe calea perfectă; nu permite niciuneia dintre conspirațiile Satanei să preia controlul. Depune toate eforturile pentru a-ți pune inima înaintea Mea, iar Eu te voi alina și îți voi aduce pace și fericire. Nu te strădui să fii într-un fel anume în fața altor oameni; nu este mai valoros și mai important să Mă mulțumești pe Mine?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). „Pe baza cărui principiu cuvintele lui Dumnezeu le cer oamenilor să-i trateze pe ceilalți? Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El: acesta este principiul la care ar trebui să se adere. Dumnezeu îi iubește pe cei care urmează adevărul și care-I pot respecta voia. Aceștia sunt oamenii pe care și noi ar trebui să-i iubim. Cei care nu pot urma voia lui Dumnezeu, cei care-L urăsc pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui – acești oameni sunt disprețuiți de Dumnezeu și ar trebui să-i disprețuim și noi. Asta le cere Dumnezeu oamenilor. Dacă părinții tăi nu cred în Dumnezeu, dacă știu prea bine că a crede în Dumnezeu reprezintă calea cea dreaptă și că aceasta poate conduce la mântuire, dar totuși rămân nereceptivi, atunci nu există nicio îndoială că sunt oameni sătui de adevăr, care urăsc adevărul și nu există niciun dubiu că sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu și-L urăsc – iar Dumnezeu, în mod natural, îi detestă și îi disprețuiește. Ai putea disprețui asemenea părinți? Unii oameni sunt predispuși la a I se împotrivi lui Dumnezeu și la a folosi injurii la adresa Lui – caz în care cu siguranță sunt disprețuiți și blestemați de Dumnezeu. Ai putea să-i disprețuiești și să-i blestemi și tu? Acestea sunt toate întrebări reale. Dacă părinții tăi te-ar împiedica să crezi în Dumnezeu, cum i-ai trata? După cum cer cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să iubești ce iubește Dumnezeu și să urăști ce urăște El. În timpul Epocii Harului, Domnul Isus a spus: «Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?» «Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă» (Matei 12:48, 50). Aceste vorbe existau deja în Epoca Harului, iar acum cuvintele lui Dumnezeu sunt și mai potrivite: «Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El.» Aceste cuvinte pun punctul pe «i», însă oamenii sunt adeseori incapabili să le aprecieze adevăratul sens” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”). Citind cuvântul lui Dumnezeu, mi-am amintit de faptele tatălui meu de când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. I-am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic de multe ori și am mărturisit lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Deși nu m-a putut contrazice, tatăl meu s-a agățat de noțiunile sale și nu a căutat deloc, a negat lucrarea lui Dumnezeu și-a condamnat-o și a încercat prin toate mijloacele să ne împiedice pe mine și pe ceilalți să credem în Dumnezeu Atotputernic. Acum, am văzut clar că tatăl meu s-a opus și ne-a persecutat pentru că nu iubea adevărul; îl ura. El era exact ca fariseii care se împotriveau Domnului Isus. Când au auzit că Domnul Isus a venit să facă o lucrare nouă, în loc să caute și să cerceteze, s-au împotrivit și au condamnat-o, ceea ce dezvăluie pe deplin natura lor de a urî adevărul și de a se împotrivi lui Dumnezeu. Tatăl meu crezuse în Dumnezeu mai mult de 30 de ani, dar în fața revenirii Domnului Isus, el s-a agățat cu încăpățânare de noțiunile religioase, nu avea nici o dorință de a căuta, a refuzat să asculte glasul lui Dumnezeu și a încercat să ne pună piedici. Nu ni se opunea nouă, ci se împotrivea adevărului și lui Dumnezeu. El nu era oaia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-l aproba. Lui Dumnezeu nu-i pasă cât timp ai crezut în Domnul, dacă ai un statut sau cât de bine cunoști Biblia. Dumnezeu vede dacă poți căuta cu smerenie adevărul, dacă înțelegi glasul lui Dumnezeu și dacă accepți apariția și lucrarea lui Dumnezeu. Tatăl meu nu era o persoană care să creadă cu adevărat în Dumnezeu și să caute adevărul. Indiferent câți ani crezuse în Domnul, dacă nu accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și se împotrivea și condamna astfel, el nu avea să primească niciodată mântuirea lui Dumnezeu și avea să fie condamnat și blestemat de Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu m-a luminat și m-a îndrumat, m-a lăsat să-nțeleg puțin adevăr și mi-a dat discernământ asupra naturii și esenței tatălui meu. Nu mai puteam să acționez pe baza emoțiilor. Trebuia să acționez conform principiilor adevărului și cuvântului lui Dumnezeu, să-mi păstrez credința în Dumnezeu Atotputernic și să fiu loială lui Dumnezeu.

Experimentând acest mediu, am dobândit mai mult discernământ față de tatăl meu și, ori de câte ori îmi punea piedici, mă rugam și mă bazam pe Dumnezeu. Frații și surorile mele mi-au împărtășit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic pentru a mă ajuta, făcându-mă să înțeleg voia lui Dumnezeu și dându-mi credință să-L urmez pe Dumnezeu. Am simțit dragostea lui Dumnezeu, așa că am fost foarte fericită și recunoscătoare lui Dumnezeu. Mai apoi, când tatăl meu mi-a pus piedici și m-a perturbat, nu am mai fost constrânsă. Am putut să-i țin piept și să-i spun că, orice s-ar întâmpla, voi continua să cred în Dumnezeu Atotputernic și să particip la întruniri, că știu care este responsabilitatea mea, că trebuie să-mi pun datoria pe primul loc și că trebuie să răspândesc Evanghelia și să-mi fac bine datoria.

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. „Astăzi, iubesc pe oricine poate să-Mi facă voia, pe oricine poate arăta considerație pentru poverile Mele și pe oricine poate să dea totul pentru Mine cu o inimă adevărată și cu sinceritate. Îi voi lumina în mod constant și nu-i voi lăsa să se strecoare de lângă Mine. Eu zic deseori «Pe cei care se sacrifică pentru Mine cu sinceritate îi voi binecuvânta, cu siguranță, din belșug». La ce se referă «binecuvântare»? Știi? În contextul lucrării actuale a Duhului Sfânt, se referă la poverile pe care ți le dau. Pentru toți cei care sunt capabili să poarte o povară pentru biserică și care se oferă sincer de dragul Meu, poverile și corectitudinea lor sunt ambele binecuvântări ce vin de la Mine. În plus, revelațiile Mele către ei sunt, de asemenea, o binecuvântare de la Mine” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 82). „Ridică-te și colaborează cu Mine! Cu siguranță nu-i voi trata cu zgârcenie pe cei care se sacrifică sincer pentru Mine. Celor care Mi se dedică sincer le voi acorda toate binecuvântările Mele. Oferă-te Mie în întregime! Ceea ce mănânci, ceea ce porți și viitorul tău sunt toate în mâinile Mele; voi aranja totul cum se cuvine, ca să ai parte de bucurie nesfârșită, pe care nu o vei epuiza niciodată. Asta pentru că am spus că «Pe cei care se sacrifică pentru Mine cu sinceritate îi voi binecuvânta, cu siguranță, din belșug». Toate binecuvântările vor ajunge la fiecare persoană care se sacrifică pentru Mine cu sinceritate” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 70). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că este foarte important să porți o povară în datoria ta și să fii sincer. M-am întrebat: „Sunt cu adevărat dedicată predicării Evangheliei Împărăției? Mi-am îndeplinit datoria conform cerințelor lui Dumnezeu?” Știam că tatăl meu nu-mi va permite să dedic acasă mai mult timp întrunirilor și datoriei mele, pentru că mereu încerca să mă împiedice și să mă perturbe. Dacă voiam să mă dedic pe deplin lucrării evanghelice, trebuia să plec de acasă și să predic Evanghelia în altă parte. Dumnezeu vrea ca Evanghelia Împărăției să se răspândească cât mai repede, pentru ca tot mai mulți oameni să poată primi mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Am responsabilitatea de a răspândi Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, pentru ca mai mulți oameni să poată auzi glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpine pe Domnul. Așa că mi-am luat bagajul și am plecat într-un alt oraș, fiind, în sfârșit, liberă să predic Evanghelia. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!