de Wang Zhi, China

La începutul anului 2010, soția mea a văzut la televizor unele zvonuri și propagandă negativă răspândite de Partidul Comunist despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Se temea că voi fi arestat și a început să mă supună presiunilor. Într-o zi, mi-a spus foarte supărată: „Uite ce spun la televizor. Fulgerul de la Răsărit este o țintă națională majoră pentru represiune și eliminare. În întreaga țară, credincioșii sunt arestați și condamnați, iar poliția pune oamenii obișnuiți să-i spioneze și să-i reclame. Renunță la credința ta! Dacă ești arestat, și restul familiei vor fi implicați.” I-am spus: „Partidul Comunist conduce în China și Îl urăște pe Dumnezeu mai mult decât orice, așa că ei persecută în special credincioșii. Calea credinței este o cale în care ești oprimat. Salvatorul, Dumnezeu Atotputernic, a venit să mântuiască omenirea. Acum că am reușit să întâmpin întoarcerea Domnului, nu pot renunța la credința mea de teama persecuției.” Văzând că nu vreau să ascult de sfatul ei, a încercat orice pentru a-mi pune bețe-n roate, nelăsându-mă să merg la adunări sau să-mi fac datoria.

Odată, când mă pregăteam să plec, s-a grăbit să-mi sară înainte și m-a prins strâns să nu pot pleca. Abia m-am smuls din brațele ei și am ajuns în hol, când a strigat: „Îți este interzis să participi la adunări!” Temându-mă că vecinii vor observa și voi fi raportat, am intrat repede înapoi și am închis ușa. Mi-a spus amenințător: „Dacă îndrăznești să mergi la o adunare, te voi reclama Biroului de Siguranță Publică! Știu cine sunt toți ceilalți din grupul tău. Vă voi reclama pe toți, voi chema poliția să-i aresteze pe toți și să vedem atunci dacă o să continui să crezi!” M-a înfuriat s-o aud spunând asta. Am avertizat-o că asta L-ar jigni pe Dumnezeu și că va fi pedepsită. Nu a vrut să mă asculte deloc, ci doar a continuat să se certe cu mine din zori și până seara, ca eu să renunț la credința mea. Chiar m-a enervat. Nu mă lăsa să citesc cuvintele lui Dumnezeu acasă și se uita la orice făceam.

Nu am putut participa la adunări un timp, mă simțeam nefericit și chinuit. Tânjeam după ziua în care soția mea nu m-ar mai oprima, să pot participa la adunări și să fac o datorie normal. Mă rugam lui Dumnezeu, cerându-I să-mi deschidă o cale de ieșire din acea situație. Mai târziu, mi-am amintit un imn cuprinzând cuvintele lui Dumnezeu.

1. Dumnezeul întrupat suferă tot felul de batjocuri, insulte, judecăți și condamnări. El este, de asemenea, urmărit de diavol și este respins și de cercurile religioase care I se opun. Nimeni nu poate compensa această durere din inima Lui! El mântuiește omenirea coruptă printr-o răbdare extremă; iubește oamenii cu o inimă rănită. Aceasta este cea mai dureroasă lucrare. Împotrivirea feroce a omenirii, condamnările și calomniile, acuzațiile false, persecuțiile, vânătoarea și măcelul ei fac ca trupul lui Dumnezeu să se confrunte cu pericole extreme în îndeplinirea acestei lucrări. El suferă aceste dureri, dar cine Îl poate înțelege și cine Îl poate mângâia?

2. Domnul Isus a lucrat pe pământ și a trăit treizeci și trei de ani și jumătate. A fost ușurat abia după ce a fost răstignit, a murit, a înviat și S-a arătat omenirii timp de patruzeci de zile, încheind astfel anii dureroși în care a trăit cu omenirea. Cu toate acestea, inima lui Dumnezeu a suferit întotdeauna același tip de durere, din cauza îngrijorării cu privire la destinația omenirii. Această durere nu poate fi înțeleasă de nimeni și nici nu poate fi suportată de nimeni. De la început, tot ceea ce a dezvăluit lucrarea trupului întrupat este iubire; substanța lucrării Sale este iubirea; El a oferit omenirii tot ce avea, totul.

din Urmați Mielul și cântați cântări noi, Dumnezeu, chiar și rănit, iubește omul

Am fost foarte mișcat când m-am gândit la imnul acesta și am putut simți dragostea lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu a suportat dureri și umilințe enorme în ambele întrupări pentru a ne mântui! Regele Irod a vrut să-L omoare pe Domnul Isus din clipa în care S-a născut și, după ce Și-a început lucrarea, a fost batjocorit, defăimat și condamnat de farisei. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic Își asumă riscuri de mii de ori mai mari decât în Epoca Harului, întrupându-Se în bârlogul marelui balaur roșu pentru a lucra și a mântui omenirea. El Se confruntă cu urmărirea și condamnarea de către Partid, cu respingerea și defăimarea de către lumea religioasă. Dumnezeu suportă în tăcere tot felul de suferințe pentru a ne mântui. Acum că-L urmez pe Dumnezeu, că urmăresc mântuirea, ce contează dacă îndur puțina suferință provocată de toate astea? Întotdeauna am spus că voiam să-L iubesc pe Dumnezeu și că-L voi urma până la sfârșit, prin suferință și oprimare, însă îmi lipsea credința când am fost pus într-o situație reală. Unde-mi era mărturia? Văzând că, înainte, înțelesesem doar doctrina literală, mi-a fost foarte rușine. În tăcere, m-am decis că, indiferent ce tip de oprimare sau piedici aș întâlni, Îl voi urma pe Dumnezeu până la sfârșit. În zilele următoare, soția mea a continuat să mă împiedice, hotărâtă să nu cedeze până nu-și atingea țelul. Însă, slavă îndrumării cuvintelor lui Dumnezeu, nu m-am mai simțit la fel de constrâns.

Ceva mai târziu, când am venit acasă de la serviciu într-o zi, mi-am dat seama că soția mea găsise și distrusese o carte conținând cuvintele lui Dumnezeu și câteva CD-uri cu imnuri pe care le ascunsesem. Furios, am întrebat-o: „De ce mi-ai distrus cărțile și CD-urile? Îl urăști și I te opui lui Dumnezeu atât de mult și chiar vrei să pui să fie arestați frații și surorile. Vei fi pedepsită.” Mi-a spus răutăcioasă: „Nu te voi lăsa să crezi chiar dacă sunt pedepsită!” A continuat să facă scandal, însă, văzând că nu vreau să o ascult, mi-a spus revoltată: „Dacă îți păstrezi credința, eu vreau să divorțez!”

M-am supărat să o aud că voia să divorțeze. Întreaga noastră căsnicie, a avut întotdeauna multă grijă de mine și, în toți acești ani, nu ne-am certat aproape deloc. Toți ceilalți chiar ne admirau. Am fost cam reticent la perspectiva reală a unui divorț. Apoi mi-am adus aminte ceva ce a spus Dumnezeu: „Credincioșii și necredincioșii nu sunt compatibili; mai degrabă, sunt opuși unii altora” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). „Oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu este un dușman; adică, oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeul întrupat – indiferent dacă se află în acest curent sau în afara lui – este un antihrist! Cine este Satana, cine sunt demonii și cine sunt dușmanii lui Dumnezeu, dacă nu cei ce se împotrivesc și care nu cred în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Așa e. Credincioșii și necredincioșii sunt două tipuri diferite de oameni pe două căi diferite. Credința mea este de a urma adevărul și de a mă supune lui Dumnezeu, de a face datoria unei ființe create. Văzând că Partidul Comunist aresta și persecuta credincioșii, soția mea a fost de acord cu asta și m-a oprimat. Ba chiar mi-a distrus cartea conținând cuvintele lui Dumnezeu și a amenințat că va pune să fie arestați credincioșii. Esența ei era de a-L urî pe Dumnezeu. Deși eram soț și soție, eram tipuri diferite de oameni pe căi diferite. Ea era hotărâtă să urmeze Partidul Comunist și să I se opună lui Dumnezeu – îi aparținea Satanei. Pentru că voia să divorțeze, ar trebui să-i respect alegerea și apoi, pe viitor, nimeni nu mă va opri să particip la adunări și să-mi fac datoria. Așa că am spus hotărât: „Tu și eu nu mai suntem pe aceeași cale. Hai să mergem fiecare pe drumul său. Ar trebui să divorțăm.” După ce am spus asta, n-a mai vrut să divorțeze.

A crezut că se încheiase subiectul, însă i-a convins pe fiul și pe nora noastră să-și unească forțele cu ea. Nora mi-a spus: „Tată, nu-ți iubești mult nepotul? Oamenii spun deseori că bunicii sunt mai apropiați de nepoți decât de copii și tu așa ești.” I-am confirmat că e adevărat. Văzând cât de fericit m-a făcut acest lucru, a continuat: „Tată, îl iubești atât de mult, hai să discutăm despre asta. Unchiul meu este director de Securitate Publică. A spus că credincioșii în Dumnezeu Atotputernic sunt infractori politici și sunt condamnați dacă sunt arestați. Copiii lor și generațiile următoare sunt implicați și nu pot lucra pentru guvern sau intra la liceu. Tată, ar trebui să renunți la credința ta. Dacă ești arestat, carierele noastre vor fi afectate. Trebuie să te gândești la noi, nu? Chiar dacă nu te gândești la noi, trebuie să te gândești la nepotul tău. Dacă nu poate intra la liceu sau găsi un serviciu bun din cauza credinței tale, va fi numai vina ta.” M-a supărat foarte tare s-o aud spunând asta. Apoi, fiul meu a spus cu o expresie serioasă pe chip: „Tată, picioarele îți fac necazuri. Dacă nu mai poți merge? Dacă încetezi să crezi în Dumnezeu Atotputernic, vom avea grijă de tine. Dar, dacă îți păstrezi credința, când vei îmbătrâni, dacă picioarele te vor durea prea mult să mergi, nu vom avea grijă de tine.” Am fost extrem de dezamăgit să-l aud spunând așa ceva. Nu mi-aș fi închipuit niciodată că ar spune ceva atât de nemilos doar din cauza credinței mele. Mi-am pus tot sufletul în creșterea lui, însă el a folosit drept amenințare grija față de mine când voi fi bătrân. Făcusem toate acele lucruri pentru nimic! Aveam reumatism și o creștere excesivă a oaselor de la picioare. Când aveam o criză, picioarele îmi rămâneau complet înțepenite timp de două săptămâni, nu le puteam îndoi și mă dureau prea mult să pot munci ceva. În plus, știam că îmbătrânesc, așa că, atunci când voi fi bătrân, durerea se va înrăutăți. Nu aveam o pensie sau altceva din care să mă întrețin. Dacă fiul meu nu avea grijă de mine, cum m-aș descurca? M-am supărat din ce în ce mai mult. În acel moment, mi-am dat seama brusc că ăsta era unul din trucurile Satanei. Îmi folosea afecțiunea și viitorul copiilor mei, precum și problema modului în care mă voi descurca pe viitor pentru a mă încerca, pentru a mă ispiti să-L trădez pe Dumnezeu. L-am strigat pe Dumnezeu imediat: „Dumnezeule! Te rog, veghează-mi inima și îndrumă-mă să trec încercarea Satanei.” M-am gândit la aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: în ciuda faptului că omul întotdeauna se agită și își găsește ocupații în nume propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, ai mai fi o făptură creată?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Corect. Dumnezeu domnește peste tot și soarta noastră este în întregime în mâinile Sale. Cum se descurcă pe viitor și ce tip de muncă face nepotul meu, cum îi merge în carieră fiului meu și dacă va fi afectat de credința mea, toate sunt stabilite de Dumnezeu. De asemenea, lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă se va încheia și marile dezastre sunt pe cale să se abată asupra noastră. Dacă ei nu-L urmează pe Dumnezeu și nu I se închină, chiar dacă merg la liceu și au posturi bune, tot vor cădea pradă dezastrelor și vor fi distruși când se încheie lucrarea lui Dumnezeu. Atunci, ce perspective bune vor avea? Aparent, fiul meu și soția lui spuneau aceste lucruri pentru a mă perturba și oprima, însă, în realitate, aceasta era o încercare a Satanei. Satana știa cât de mult îmi iubeam nepotul și că, timp de ani de zile, cea mai mare îngrijorare a mea a fost că starea picioarelor mele se înrăutățea și nu aveam pe cineva care să aibă grijă de mine. Folosea aceste lucruri să mă intimideze să-L trădez pe Dumnezeu. Satana este atât de sinistru! Dacă, în viitor, mai puteam să merg sau nu era în mâinile lui Dumnezeu și ar trebui să mă supun conducerii și aranjamentelor Lui. La acest gând, am spus ferm: „Voi trăiți-vă viețile voastre. Nu vă mai faceți griji dacă pot merge, dacă trăiesc sau mor. Dacă vă temeți că veți fi implicați dacă sunt arestat, putem tăia orice legături acum. Sunt ferm în credința mea în Dumnezeu Atotputernic!” Văzând cât de clar am fost, au schimbat o privire, au dat din cap neajutorați și n-au mai spus nimic altceva. I-am mulțumit lui Dumnezeu din inimă că m-a îndrumat să biruiesc încercarea și atacul Satanei.

Fiul și nora mea nu au venit să mă vadă multe luni după asta și nici n-au sunat. Soția mea se certa mereu cu mine, spunându-mi să nu mai cred în Dumnezeu. După un timp, am început să mă îngrijorez. Oare fiul meu chiar se spălase pe mâini de mine? Dacă, într-o zi, divorțam de soție și nu puteam să merg sau să mă îngrijesc, iar fiul meu nu avea grijă de mine, ce-aș face? Gândul de a mă confrunta cu atât de multă durere și greutăți în viitor m-a făcut să mă simt părăsit. Știam că n-ar trebui să gândesc așa și că din nou mă păcălea Satana, așa că am apelat repede la Dumnezeu, cerându-I tăria de a rămâne ferm în mărturia mea. Apoi, mi-a venit în minte un imn conținând cuvintele lui Dumnezeu.

Tu ești o ființă creată – ar trebui, desigur, să-L slăvești pe Dumnezeu și să urmărești o viață plină de sens. Deoarece ești o ființă omenească, ar trebui să te sacrifici pentru Dumnezeu și să înduri toate suferințele! Ar trebui să accepți cu bucurie și cu încredere mica suferință la care ești supus astăzi și să trăiești o viață plină de sens, ca Iov și Petru. Sunteți oameni care urmăriți calea cea dreaptă, aceia care își doresc o îmbunătățire. Sunteți oameni care vă ridicați în națiunea marelui balaur roșu, cei pe care Dumnezeu îi numește drepți. Nu este aceasta viața cea mai plină de sens?

din Urmați Mielul și cântați cântări noi, Cea mai însemnată viață

Mi-a dat tărie să mă gândesc la cuvintele lui Dumnezeu. Nu este nimic mai drept decât să cred în Dumnezeu și să fac datoria unei ființe create. Este calea corectă în viață și orice tip de suferință pentru a câștiga adevărului și a-L mulțumi pe Dumnezeu este valoroasă și-I câștigă aprobarea. În retrospectivă, deși am suferit o oarecare oprimare, chiar am câștigat unele lucruri din asta. Înainte, am crezut că aveam credință în Dumnezeu. Nu m-aș fi dat înapoi în fața oprimării de către Partidul Comunist, iar barierele soției și copilului meu nu mi-ar fi putut zdruncina voința de a-L urma pe Dumnezeu. Am crezut că Îi eram devotat lui Dumnezeu. Însă, când ceva chiar s-a întâmplat, când fiul meu m-a ignorat luni de zile, m-am temut că mă voi îmbolnăvi și nu voi putea avea grijă de mine, fără cineva care să mă îngrijească. Mă gândeam doar la viitorul meu personal – nu aveam niciun pic de credință în Dumnezeu. Chiar nu mi-am văzut adevărata statură până când n-am trecut prin asta și apoi am câștigat puțină cunoaștere de sine. Am câștigat și puțin discernământ privind trucurile Satanei și am ajuns să văd esența familiei mele opuse lui Dumnezeu, necredincioase. A fost mântuirea lui Dumnezeu. A trebuit să fiu precum Iov, să-L urmez pe Dumnezeu indiferent cum m-a atacat Satana sau cum m-a oprimat familia. După ce am decis asta, atitudinea fiului și nurorii mele față de mine s-a schimbat puțin. Uneori, când unchiul nurorii mele spunea că Partidul făcea mai multe planuri să aresteze credincioși, să îndeplinească vreo operațiune, mi le transmitea și-mi spunea să am grijă când îmi fac datoria. Nu m-a slăbit.

Însă ce m-a surprins cu adevărat a fost că, într-o zi, soția mea a deschis brusc o fereastră, s-a prins de ramă, a pus un picior pe pervaz și mi-a strigat: „Ți-am spus să renunți la credința ta, dar nu vrei să asculți. Toată familia noastră va fi ruinată dacă ești arestat. Te întreb o ultimă dată – îți păstrezi credința sau nu? Dacă ți-o păstrezi, o să sar!” Apoi, s-a ridicat în picioare pe pervaz, gata să sară. Am fost îngrozit. Casa noastră era la etajul șapte. Dacă sărea, sigur murea. M-am grăbit s-o trag jos, dar ea m-a arătat cu degetul și a strigat: „Nu te apropia! Dacă îndrăznești să te apropii de mine, o să sar imediat!” Nu am îndrăznit să mă apropii, văzând că era cu ambele picioare pe pervaz. M-am rugat în inima mea la Dumnezeu fără întrerupere, implorându-L să mă îndrume. Atunci mi-am dat seama că soția mea folosea asta ca pe o amenințare să mă facă să-L trădez pe Dumnezeu și nu puteam să fiu păcălit de trucul Satanei. Nu mă mai simțeam la fel de emoționat și am spus calm: „Dacă vrei să mori, nimeni nu te poate opri. Dar nu folosi sinuciderea drept amenințare – n-o să funcționeze. Dacă sari pe fereastră și mori, este alegerea ta. Sunt hotărât în credința mea și nimeni nu mă poate opri!” Și-a tras piciorul înapoi când a văzut că nu i-a mers amenințarea și a spus: „Nu sunt atât de proastă. Moartea mea ți-ar fi prea convenabilă – atunci nimeni n-ar sta între tine și Dumnezeu.” Am văzut cât de extremă îi era ura pentru Dumnezeu, încât și-a folosit moartea pentru a mă forța să-L trădez pe Dumnezeu. Era manifestarea unui diavol. În același timp, am urât Partidul Comunist și mai mult. Folosea televizorul pentru a răspândi tot felul de zvonuri și minciuni pentru a induce oamenii în eroare, arestând nebunește creștinii, implicând familii întregi când un credincios era arestat, ca membrii familiei care erau necredincioși să I se opună lui Dumnezeu și să oprime și ei credinciosul. Partidul Comunist este malefic până în măduva oaselor. Este un diavol care I se împotrivește lui Dumnezeu, un duh malefic! L-am blestemat și l-am respins din inimă și am devenit și mai hotărât să-L urmez pe Dumnezeu.

Am crezut că va renunța să încerce să-mi stea în cale, dar, nu după mult timp, într-o zi, după micul dejun, a sărit în picioare când nu eram atent, a înhățat un cuțit pentru fructe cam așa de lung, mi l-a pus la gât și mi-a spus cu sălbăticie: „O să-ți tai gâtul dacă-ți păstrezi credința!” Avea o privire ucigașă pe chip și o sclipire aprigă în ochi. Arăta ca posedată de un diavol. Eram speriat și furios în același timp. Soția mea ar recurge la orice truc malefic pentru a mă face să-L trădez pe Dumnezeu. I-am spus ferm: „Dacă-mi tai gâtul azi, tot voi crede în Dumnezeu Atotputernic. Nu-L voi părăsi.” A fost șocată să vadă cât de hotărât eram. A rămas în picioare, ținând cuțitul, ca și cum era înghețată, nemișcându-se deloc. După un timp, a lăsat cuțitul jos pe masă și a spus: „Nu te voi mai băga în seamă. Du-te și crezi în orice vrei.” I-am mulțumit și L-am slăvit pe Dumnezeu, văzând că nu a reușit să mă împiedice. După asta, m-am despărțit de soție și ne-am dus fiecare pe drumul său. Nu s-a mai amestecat în credința mea.

Prin toate acestea am văzut că, de fapt, oprimarea nebunească a soției mele și încercarea ei de a-mi pune capăt credinței, chiar amenințându-mă cu suicidul și să mă omoare, precum și dorința fiului și nurorii mele de a mă abandona, se datorau toate persecuției de către Partidul Comunist. Fără zvonurile și minciunile sale, fără arestările și persecuția sa turbată, implicând familiile întregi ale unui credincios, familia nu mi-ar fi oprimat niciodată credința astfel și căminul meu n-ar fi fost distrus niciodată. Văzând ce diavol malefic, opus lui Dumnezeu, care distruge oamenii, este Partidul Comunist m-a făcut să-l disprețuiesc profund. De asemenea, am văzut esența demonică a soției mele de a I se opune și de a-I fi inamică lui Dumnezeu. Nu m-am mai simțit constrâns de ea. Indiferent ce tip de opresiune sau greutăți mi se pot ivi în cale pe viitor, Sunt hotărât să-L urmez pe Dumnezeu până la sfârșit!