Am fost prizoniera propriei familii
În 2019, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Citind cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că Dumnezeu Atotputernic dezvăluie adevărul ascuns al celor trei etape ale lucrării de mântuire, taina întrupării lui Dumnezeu, sensul lucrării de judecată, felul în care Satana corupe oamenii, felul în care Dumnezeu îi mântuiește, felul în care oamenii pot fi curățiți și cum pot avea o destinație frumoasă. Aceste cuvinte aveau autoritate, iar eu nu le mai auzisem. Păreau noi și practice și mă aprovizionau, potolindu-mi setea spirituală. Eram sigură că Dumnezeu Atotputernic era Domnul Isus întors și eram foarte încântată. Nu mă așteptam să-L pot întâmpina pe Domnul Isus în timpul vieții mele. Eram norocoasă. După aceea, am participat des la întruniri, am predicat Evanghelia și fiecare zi era plină de satisfacții și bucurii. Dar după două luni, fratele meu mai mic și cumnata mea au aflat despre credința mea. Cumnata mea e chineză și lucra într-un departament guvernamental, așa că fratele meu a plecat cu ea în China. Fratele meu m-a sunat și m-a certat, spunând: „Guvernul chinez persecuta credincioșii în Dumnezeu Atotputernic. N-am nimic împotriva credinței tale în Domnul Isus, dar nu poți crede în Dumnezeu Atotputernic. Tu crezi într-un om, nu-n Dumnezeu.” Imediat ce l-am auzit, am știut că repeta un zvon, fiindcă în căutarea și cercetarea mea, am văzut multe filme în care credincioșii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic erau persecutați de PCC și știam că adevărata cale a fost persecutată din vremuri străvechi. Când Dumnezeu vine să lucreze, sigur e perseutat de forțele Satanei. Ca atunci când Domnul Isus a venit să lucreze: liderii religioși și guvernul roman I s-au împotrivit și L-au persecutat frenetic. I-am spus: „Cred în Dumnezeu, nu într-un om. Când Dumnezeu vine pe pământ să lucreze și să mântuiască omenirea, El trebuie să Se întrupeze drept Fiul Omului înainte să ne putem apropia de El. De vreme ce Dumnezeu devine om, El trebuie să se nască într-o familie și să trăiască o viață omenească obișnuită. Dumnezeu Atotputernic apare să fie un om obișnuit, dar are Duhul lui Dumnezeu, iar esența Lui e a lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic a exprimat multe adevăruri și lucrează ca să purifice și să mântuiască omenirea, lucru pe care nu-l poate face nimeni altcineva. Domnul Isus arăta ca un om obișnuit, dar esența lui era aceea a lui Dumnezeu, iar El putea să exprime adevărul și să răscumpere omenirea. Asta-i ceva ce oamenii obișnuiți nu pot face. Poți spune că a crede în Domnul Isus înseamnă a crede într-un om? Nu ghici prostește ceea ce nu înțelegi. Păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu poate fi iertat niciodată. Fariseii L-au blasfemat pe Domnul Isus, spunând că Beelzebul L-a ajutat să alunge demoni. În final, au fost pedepsiți și blestemați de Dumnezeu. Eu nu te forțez să crezi, așa că nu mă împiedica să cred în Dumnezeu!” Nu m-a ascultat deloc. Cu cât îl contraziceam, cu atât mă certa mai înverșunat. Când am văzut că fusese înșelat de zvonurile PCC și Îl blasfemia pe Dumnezeu, am fost dezamăgită de el. A doua zi, cumnata mea m-a sunat și ea să mă convingă să nu cred și a încercat să mă sperie: „Credința ta în Dumnezeu Atotputernic e ilegală în China. Poți fi împușcat pentru asta. Dacă ai fi crezut în Dumnezeu în China, ai fi fost arestată de mult. Guvernul chinez arestează orice credincios găsește de la biserica ta. Nimeni nu scapă.” Cuvintele cumnatei mele mi-au arătat adevăratul fel în care PCC se împotrivește lui Dumnezeu și persecută creștini, iar eu am înțeles situația dificilă a fraților și surorilor chinezi care cred în Dumnezeu. În același timp, părea foarte ciudat. Credeam în Domnul de opt ani, dar familia mea n-a intervenit niciodată. De ce m-au persectat imediat ce am început să cred în Dumnezeu Atotputernic și au devenit indiferenți cu mine? Atunci mi-am amintit că frații și surorile mele au avut părtășie spunând că, din vremuri străvechi, adevărata cale a fost persecutată și că, oriunde lucrează Dumnezeu, intervine Satana. Am înțeles că Satana mă tulbura prin persecuția din partea familiei mele. Cu cât mă persecutau, cu atât îmi doream să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic și să evit trucurile Satanei.
După aceea, frații și surorile mi-au împărtășit cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Citind cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că aceasta era o luptă spirituală. Când Dumnezeu mântuiește pe cineva, Satana face tot ce poate să-l tulbure, să-i stea în cale și să-l tragă în iad după el. Aparent, ce s-a întâmplat în ziua aceea era că fratele meu și cumnata mea îmi stăteau în cale, dar de fapt, Satana era cel care tulbura. Înainte, mă înțelegeam bine cu ei, iar fratele meu mă asculta, dar după ce au plecat urechea la zvonurile PCC, păreau alți oameni. Au folosit tot felul de trucuri ca să mă facă să-L abandonez pe Dumnezeu, iar cuvintele lor mi-au înghețat inima. Eu credeam în Dumnezeu în Tailanda, iar ei voiau să mă controleze. Dacă aș fi fost în China, m-ar fi trimis la închisoare. Am văzut că Satana chiar e malefic și că eu nu mergeam pe aceeași cale ca ei. Erau rudele mele, dar nu eram deloc compatibili spiritual. Nu vorbeam aceeași limbă, nu eram același fel de oameni și între noi nu mai exista afecțiunea din trecut. În seara aceea, am urmărit un film cu o mărturie despre surorile și frații torturați de PCC. Oricât le-a suferit trupul, ei L-au urmat hotărâți pe Dumnezeu. Rugându-se lui Dumnezeu și cu îndrumarea cuvântului Său, au putut depăși slăbiciunea trupului, iar unii chiar și-au dat viața ca să rămână fermi în mărturia lor. Aceste experiențe m-au inspirat. În împrejurări dureroase, ei au putut să-și păstreze credința în Dumnezeu și n-au făcut compromisuri cu Satana. Comparativ, persecuția pe care o sufeream eu nu era nimic. Asta mi-a dat mai multă credință să înfrunt ceea ce avea să urmeze.
Când nu m-au putut convinge, l-au ațâțat pe soțul meu să mă împiedice, spunând că, dacă eu credeam, n-aveam să vreau copii sau o familie. Și pastorul a răspândit aberații calomnioase ca să-l înșele pe soțul meu, spunând că eu credeam într-un om. După ce soțul meu a auzit aceste lucruri, mi s-a împotrivit și el. Dacă vedea că participam la întruniri online sau intram pe site-ul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, scotea cablul de rețea și apoi închidea ușa să nu pot intra. A făcut tot ce-a putut să mă tulbure și să mă împiedice să particip la întruniri sau să citesc cuvântul lui Dumnezeu. Știam că era intervenția Satanei, așa că nu puteam face compromisuri. Cum soțul nu mi-a putut sta în cale, a spus: „Dacă vei continua să crezi în Dumnezeu Atotputernic, vom divorța! Va trebui să pleci de acasă. Hotărăște-te azi!” I-am spus: „Dacă n-aș fi crezut în Dumnezeu, aș fi divorțat de mult. Ai avut o amantă, iar eu am trecut cu vederea deoarece cred în Dumnezeu. Nu fac nimic rău crezând în Dumnezeu, deci de ce încerci să mă oprești? Dacă vrei să divorțezi și să mă alungi, n-am de ales. Chiar dacă trebuie să plec, voi crede în Dumnezeu!” Așadar, mi-am făcut bagajul și am plecat la un prieten. Atunci nu știam ce să fac. Când m-am gândit la copilul meu mic, n-am vrut să plec. Așadar, le-am spus fraților și surorilor despre starea mea, iar sora mea mi-a trimis un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „De-a lungul lucrării Sale, chiar de la începuturi, Dumnezeu a pregătit încercări pentru fiecare persoană – sau, am putea spune, pentru fiecare persoană care Îl urmează – iar aceste încercări au magnitudini diferite. Sunt cei care au trecut prin încercarea de a fi respinși de familie, cei care au trecut prin încercarea unor medii ostile, cei care au trecut prin încercarea de a fi arestați și torturați, cei care au trecut prin încercarea de a fi confruntați cu decizii și cei care au trecut prin încercările care implică averi și statut. În general vorbind, fiecare dintre voi a trecut prin tot felul de încercări. De ce lucrează Dumnezeu în acest fel? De ce îi tratează El pe toți astfel? Ce fel de rezultat caută El? Acesta este aspectul pe care doresc să vi-l comunic: Dumnezeu vrea să vadă dacă persoana respectivă este sau nu genul de om care se teme de El și se ferește de rău. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu îți scoate în cale o încercare și te face să dai piept cu o anumită situație sau alta, intenția Lui este să testeze dacă ești sau nu o persoană care se teme de El și se ferește de rău” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că persecuția din partea familiei mele era un test, pentru a vedea dacă Îl mulțumeam pe Dumnezeu sau pe Satana. Mi-am dat seama că trebuia să aleg. Dar încă mai aveam un strop de speranță. Încă voiam ca soțul meu să se răzgândească. Însă atunci soțul și sora mea mai mică m-au găsit și au spus: „Trebuie să nu mai crezi în Dumnezeu Atotputernic. Nu vezi? Nu-ți mai vrei nici măcar copilul și familia!” Furioasă, i-am spus soțului meu: „N-am spus niciodată că nu-mi vreau copilul sau familia. Tu m-ai persecutat, m-ai împiedicat să cred și chiar m-ai amenințat cu divorțul. Cer prea mult dacă-mi doresc libertatea religioasă?” M-a sunat și tata și mi-a spus: „Unde este acest Dumnezeu? Nu crede în asta. Du-te acasă cu soțul tău și du o viață bună!” Asta m-a înfuriat, așa că m-am certat cu ei: „Nu-i greșit să crezi în Dumnezeu. De ce încercați să mă controlați?” Când tatăl meu a văzut că eram hotărâtă, i-a spus soțului meu să mă lege și să mă bată, spunând că-și asuma el vina dacă muream. Nu m-a lovit, dar mi-a confiscat cardul bancar și apoi mi-a sfărâmat telefonul și calculatorul. După aceea, soțul și sora mea m-au băgat cu forța în mașină și m-au dus acasă. Pe drum, au stat lângă mine și au fost amândoi crânceni cu mine. Asta m-a făcut să înțeleg cum s-au simțit surorile și frații chinezi când au fost arestați. Nu simțeam deloc că eram o familie și nu mai aveam nicio speranță pentru ei. Nu știam cum aveau să mă persecute, așa că m-am rugat în sinea mea, cerându-I lui Dumnezeu să mă îndrume ca să fac alegerea corectă. În noaptea aceea, am fost foarte tristă. De obicei, la ora aceea, predicam Evanghelia, dar acum nu puteam face nimic. De când au aflat rudele mele că eu credeam în Dumnezeu Atotputernic, s-au unit ca să mă persecute. Întrucât cumnata mea lucra pentru guvernul chinez și avea bani, rudele mele i s-au supus, iar ea le-a instigat să mă persecute în fel și chip, până în punctul în care să mă omoare în bătaie decât să mă lase să cred. Atunci le-am văzut clar adevărata față și împotrivirea față de Dumnezeu. Nu erau decât niște diavoli, dușmanii lui Dumnezeu. M-am gândit cum Iov a înfruntat o încercare dureroasă, dar nu s-a plâns de Dumnezeu. În schimb, s-a rugat înaintea lui Dumnezeu și I-a căutat voia, așa că și eu trebuia să mă bazez pe Dumnezeu ca să rămân fermă și să nu cedez Satanei, orice s-ar fi întâmplat.
A doua zi, soțul și tatăl meu m-au dus înapoi acasă la părinții mei. Mama și soția fratelui meu mai mare se temeau să nu fug, așa că imediat ce am ajuns, m-au percheziționat și mi-au luat buletinul. Nu m-au lăsat deloc singură. Când făceam duș sau mergeam la toaletă, mama stărea de pază afară. Ba chiar au pus-o pe nepoata mea să doarmă cu mine și, dacă aprindeam lumina noaptea, mama imediar bătea la ușă să vadă ce făceam și-mi spunea să sting lumina și să mă culc. Lucrurile erau și mai insuportabile prin faptul că, la trei sau patru dimineața, mama făcea zgomot, țipa și bătea la ușă. Eram foarte frustrată! În timpul zilei, mă supravegheau și mai atent. N-aveam voie să vorbesc cu nimeni, nici măcar cu vecina, iar vecinii se uitau la mine de parcă nu mă cunoșteau. În fiecare zi, n-aveam de ales decât să fac ce-mi programau rudele. Mă tratau ca pe o prizonieră și mă supravegheau zilnic. Mă simțeam ca-n închisoare. Rudele mă tratau așa fiindcă ascultau zvonurile PCC și de cumnata mea din guvern. Voiau să mă izoleze de frați și surori și să mă facă să-mi pierd credința în Dumnezeu. Eram tristă în fiecare zi. Îmi era dor de adunări și de frații și surorile mele. Lucrarea lui Dumnezeu se apropia de sfârșit, dar eu nu puteam să merg la întruniri, să citesc cuvântul lui Dumnezeu sau să-mi fac datoria. Aveam să fiu alungată? Asta mă neliniștea și nu voiam decât să scap din acele împrejurări și să pot crede liber în Dumnezeu. Mă ascundeam în baie și mă rugam, cerându-I lui Dumnezeu să deschidă o cale pentru mine. Părinții mi-au cerut să lucrez în livadă împreună cu fratele meu mai mare și soția lui, unde mă puteau supraveghea. Cumnata mea mai în vârstă nu mă restricționa cu asprime, așa că ziua, când lucram, ascultam cuvântul lui Dumnezeu pe telefon. I-am mulțumit lui Dumnezeu din suflet că mi-a deschis o cale.
Îmi amintesc un pasaj foarte emoționant din cuvântul lui Dumnezeu. „După ce a trecut prin aceste două încercări, s-a născut în Iov o experiență mai bogată, iar această experiență l-a făcut mai matur și mai experimentat, l-a făcut mai puternic, cu o convingere mai profundă și l-a făcut mai încrezător în dreptatea și valoarea integrității pe care și-a păstrat-o cu fermitate. Încercările lui Iahve Dumnezeu pentru Iov i-au dat o înțelegere și o măsură profundă a preocupării lui Dumnezeu pentru om și i-au permis să simtă valoarea iubirii lui Dumnezeu, iar din acest moment, respectul și iubirea față de Dumnezeu au fost adăugate fricii sale de Dumnezeu. Încercările lui Iahve Dumnezeu nu numai că nu l-au îndepărtat pe Iov de El, ci i-au adus inima mai aproape de Dumnezeu. Când durerea trupească îndurată de Iov a atins punctul culminant, grija pe care o simțea din partea lui Iahve Dumnezeu nu i-a dat de ales decât să-și blesteme ziua nașterii. Un astfel de comportament nu a fost planificat cu mult timp înainte, ci a fost o revelație naturală a respectului și iubirii pentru Dumnezeu din inima sa, a fost o revelație naturală care a venit din respectul și iubirea sa pentru Dumnezeu. Adică, deoarece era dezgustat de el însuși și nu era dispus și nu putea rezista să-L chinuiască pe Dumnezeu, respectul și iubirea sa au atins astfel punctul de altruism. În acest moment, Iov și-a ridicat adorația și dorul său de lungă durată pentru Dumnezeu și devotamentul pentru El la nivelul de respect și iubire. În același timp, el și-a ridicat și credința și ascultarea față de Dumnezeu și frica de Dumnezeu la nivelul de respect și iubire. Nu și-a permis să facă nimic care I-ar provoca rău lui Dumnezeu, nu și-a permis un comportament care L-ar răni pe Dumnezeu și nu și-a permis să aducă tristețe, durere sau chiar nefericire asupra lui Dumnezeu, din motive personale. În ochii lui Dumnezeu, deși Iov era același ca înainte, credința, ascultarea și frica sa de Dumnezeu Îi aduseseră lui Dumnezeu bucurie și mulțumire deplină. În acest stadiu, Iov atinsese desăvârșirea pe care Dumnezeu Se aștepta să o atingă; el devenise cineva cu adevărat vrednic de a fi numit «desăvârșit și neprihănit» în ochii lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). Iov a înfruntat ispitele și atacurile Satanei, i s-au luat copiii și toată averea, trupul i-a fost acoperit cu bube, iar durerea era de nesuportat, dar, întrucât avea frică de Dumnezeu, nu a vorbit și nu a acționat cu neglijență. În schimb, a venit înaintea lui Dumnezeu să se roage și să-I caute voia. Și-a dat seama că inima lui Dumnezeu era alături de el și a simțit grija Sa pentru oameni. Iov n-a suportat să-L lase pe Dumnezeu să sufere, deci ar fi preferat să blesteme ziua în care s-a născut decât să-L învinuiască. În final, a rămas ferm și a rostit cuvinte care l-au umilit pe Satana: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu” (Iov 1:21). Oricât l-au batjocorit soția și prietenii, Iov și-a păstrat credința adevărată, iar mărturia lui l-a umilit pe Satana, care nu l-a mai putut acuza. În această experiență, nu m-am bazat pe Dumnezeu ca să deslușesc uneltirile Satanei și nu am căutat intențiile bune ale lui Dumnezeu în acest mediu. În schimb, m-am împotrivit, m-am plâns și l-am lăsat pe Satana să râdă de mine. Contemplând cuvântul lui Dumnezeu, m-am rugat, iar credința mea a sporit: orice împrejurări aș fi întâlnit, aveam să-l imit pe Iov, să rămân ferm în mărturia mea pentru Dumnezeu și să-l umilesc pe Satana.
Zilnic mergeam la lucru pe câmp cu fratele meu mai mare și soția lui. Văzând iubirea dintre ei, cum plecau și se întorceau împreună, nu puteam să nu-i invidiez. Eu de ce nu puteam avea o viață de familie normală? Gândindu-mă la asta, am simțit că voiam să cedez. Mai ales la cină, când îi vedeam împreună și fericiți, în vreme ce eu eram singură, inima îmi era slabă și începeam să plâng. Mi-am dat seama că mă preocupa trupul și m-am gândit cum Dumnezeu S-a întrupat în zilele de pe urmă și a exprimat adevărul ca să purifice și să mântuiască oamenii. Era un moment critic, în care trebuia să urmăresc adevărul, dar soțul meu mă forța să nu mai cred. N-aveam nimic în comun și chiar când eram împreună, fără nicio tragere de inimă, nu eram fericiți. Când m-am gândit la asta, n-am mai fost atât de tristă. Am împrumutat telefonul de la cumnata mea mai în vârstă și am ascultat imnuri la volum mic. A început „Ar trebui să te lepezi de toate, pentru adevăr”:
1 Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale de dragul unei desfătări de moment.
2 Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!
– Urmați Mielul și cântați cântări noi
Slavă Ție, Dumnezeule că mi-ai permis să ascult acest cântec în acel moment! Nu puteam renunța la urmărirea adevărului pentru plăcerea trupului. Dumnezeu face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă pentru a încheia această epocă. Dacă nu obținem adevărul, vom pierde șansa la mântuire și, în final, ne vom prăbuși în dezastre și vom fi distruși. Ce contează dacă avem o viață de familie fericită? Nu sunt toate lucruri temporare? Nu există durere sau pierdere mai mare decât să nu obținem adevărul. La acest gând, m-am simțit ușurată, de parcă eram față-n față cu Dumnezeu. Eram în siguranță, bucuroasă și nu m-am mai simțit singură.
După ce am stat trei săptămâni la părinții mei, într-o zi, când rudele nu erau atente, am fugit și m-am cazat la un hotel, dar nepotul și fratele meu mai mare m-au găsit rapid și m-au dus înapoi. După aceea, părinții mei au chemat tot satul la cină și i-au rugat pe oameni să mă supravegheze și să mă prindă, în caz că aflau că fugisem. Soțul meu a venit cu fiul nostru de cinci ani, să-mi ceară să nu mai cred și să mă duc acasă. Fiul meu nu se apropia de mine și când l-am întrebat de ce, a spus: „Tata spune că ești nebună și s-ar putea să mă omori.” M-am înfuriat când am auzit asta. Nu-mi venea să cred că l-a învățat așa ceva pe un copil mic. După aceea, eu și fiul meu n-am mai avut o relație normală. Numai când îi aduceam dulciuri îndrăznea că-mi vorbească. Eram foarte tristă și-mi doream ca familia să nu-mi mai stea în cale, dar am realizat că greșeam. Toți Îl urau pe Dumnezeu și n-aveau să se schimbe. Soțul meu a continuat să vrea mă convingă, iar părinții – să-mi ceară să nu cred. Am spus: „Nu pot să nu mai cred în Dumnezeu.” Când a văzut că încă eram decisă, soțul meu l-a luat pe fiul meu înapoi acasă.
O săptămână mai târziu, fratele meu s-a întos acasă, ținând în mână una dintre rochiile mele. A spus: „Am fost la un exorcist ca să te purifice.” Apoi a venit și tata și mi-a ordonat să mă îmbrac cu rochia, spunând: „Dacă te îmbraci cu ea, te vei vindeca.” Am spus: „Nu mă îmbrac cu ea. Nu sunt posedată și nu sunt bolnavă, cred în unicul Dumnezeu adevărat.” Când tata a văzut că nu accept „tratamentul”, m-a forțat să mă așez pe un scaun. M-a amenințat cu un băț gros cât brațul meu și a spus: „De vreme de ești neascultătoare, vom vedea dacă putem să-ți dăm o lecție! Nu te-am lovit niciodată, dar azi o să-ți arăt ce se întâmplă când o fac. Și te voi bate până mori sau până nu mai crezi în Dumnezeu!” Nu-l mai văzusem pe tata atât de furios. Mi-era frică de bătaie, iar bățul era atât de gros încât probabil că avea să-mi rupă oasele. Când tata mi-a cerut să mă schimb, m-am rugat repede lui Dumnezeu, spunând că orice s-ar fi întâmplat, n-aveam să-i cedez Satanei. M-am gândit cum Satana l-a ispitit și l-a atacat pe Iov iar și iar, dar Iov și-a păstrat integritatea și a rămas ferm în mărturia lui, iar în final, Satana a fost umilit, a eșuat și a renunțat complet. Deși îi eram inferioară lui Iov, știam că Satana venea după mine, ca să-mi distrugă credința în Dumnezeu, să fiu descurajată și dezamăgită de Dumnezeu și să mă facă să-L trădez. Nu mă puteam lăsa păcălită! Așa că m-am rugat lui Dumezeu și I-am jurat: „Dumnezeule, chiar dacă sunt omorâtă în bătaie, nu îi voi ceda Satanei! Voi continua să cred în Tine și voi rămâne fermă în mărturia mea!” După ce m-am rugat, nu m-am mai temut și am riscat totul. Mi-a trecut prin minte un vers dintr-un imn: „Nu trebuie să-mi abandonez dorința și hotărârea; să mă dau bătut ar însemna să fac un compromis cu Satana, ar însemna autodistrugere și ar însemna să-L trădez pe Dumnezeu” (Urmați Mielul și cântați cântări noi, Hotărârea necesară pentru a urma adevărul). Acest vers din cuvintele lui Dumnezeu mi-a oferit încredere și putere. N-aveam să-i cedez Satanei. Tata s-a opropiat cu bășul în mână, pe cale să mă lovească. Arăta ca un demon, dar nu m-am temut deloc. Atunci s-au întors soțul și mama mea de pe câmp. Mama a sărit în fața mea, ca să-l blocheze pe tata și apoi m-a îndemnat să nu mai cred. Am spus: „Credința în Dumnezeu nu e furt sau jaf, iar eu nu distrug familiile altora. Nu fac decât să merg la întruniri. Cu ce-am greșit de vrei să mă omori în bătaie? Mai sunteți familia mea?” Nepotul meu a spus disprețuitor: „Mătușă, uită-te la oamenii care au mașini și bani. Crezi în Dumnezeu, dar ce ți-a dat El?” Am spus: „La ce sunt bune aceste lucruri? Vor salva ele oamenii, când vor veni dezastrele? Numai Dumnezeu poate mântui oamenii. Dacă vrei să urmărești acele lucruri, eu nu te voi opri. Cred în Dumnezeu, de ce te amesteci?” Nepotul meu a spus mânios: „Dacă nu vrei să-ncetezi să crezi, nu ne poți învinui că suntem nemiloși. Te vom suspenda timp de trei zile și trei nopți și apoi vom vedea dacă mai crezi!” Întreaga familie a fost de acord să mă suspende și să nu mă lase jos până nu renunțam să cred. Eram revoltată. Asta era familia mea? Nu erau decât niște diavoli! Mi-a fost teamă și m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume. Soțul a încercat să mă convingă: „Credința mea în Domnul Isus e doar o credință. De ce ești atât de serioasă în privința asta. Nu mai crede!” Am spus: „Dacă nu accepți că Domnul Isus S-a întors să te mântuiască, nu te voi obliga, deci încetează să mă obligi! Îl voi urma pe Dumnezeu Atotputernic!” După ce am făcut această declarația fermă, rudele mele au tăcut, iar eu am știut că Satana pierduse. Am simțit o dulceață în suflet pe care n-o mai simțisem și nu aveam decât recunoștință pentru Dumnezeu!
După aceea, rudele mele m-au ținut tot închisă-n casă. Dar nu mai eram mâhnită, ci voiam să ascult și să învăț din aceste împrejurări. De obicei, când nu erau atenți, luam telefonul so;iei fratelui meu mai mare și ascultam „Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu”. Mă rugam des lui Dumnezeu și voiam să mă supun rânduielilor Lui. De El depindea când puteam să plec, iar eu eram dispusă să aștept. Treptat, rudele nu m-au mai supravegheat atât de atent. Odată, era o nuntă într-o familie din sat și s-au dus toți membrii familiei mele. Am profitat de ocazie ca să scap. Am luat legătura cu frații și surorile și am plecat din oraș. Acum sunt în sfârșit liberă să cred în Dumnezeu și să-mi fac datoria. Am experimentat persecuția din partea familiei mele și, deși am suferit puțin, am câștigat multe. Pot vedea clar răutatea PCC și esența împotrivirii familiei mele față de Dumnezeu și am experimentat practic că Dumnezeu a fost alături de mine, sprijinindu-mă. De fiecare dată când sunt pesimitsă și slabă, Dumnezeu Își folosește cuvintele ca să mă lumineze, să mă îndrume, să-mi dea curaj și înțelepciune, ca să am încrederea de a rămâne fermă. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!
Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!