de Keanna, Ucraina

În vara lui 2020. Pe atunci, eu și sora Albina am dat peste un film făcut de Biserica lui Dumnezeu Atotputernic: „Trezirea din vis”. În film, se spunea că Domnul Isus S-a întors deja. Am fost curioase și am descărcat aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și am luat legătura cu frații și surorile din biserică. Ei ne-au fost martori că Dumnezeu Atotputernic exprimase multe adevăruri, îndeplinise lucrarea de judecată și făcuse deja un grup de biruitori. Entuziasmată, am continuat să citesc mult din cuvintele Lui. Am văzut că erau pline de autoritate și putere, că erau toate adevărate și am realizat că niciun om obișnuit nu le-ar putea exprima. Acesta era glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors! Inspirate, eu și sora mea am acceptat bucuroase lucrarea Lui din zilele de pe urmă. Pe internet, aveam adesea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu cu frații și surorile.

Însă, când tatăl nostru a văzut că participam la întrunirile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și nu ne rugam la icoanele ortodoxe, a spus că veneram un Dumnezeu diferit și-L trădam pe Domnul Isus. A greșit spunând asta. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am aflat că El și Domnul Isus sunt același Dumnezeu, același Duh. Ei Îl reprezintă pe Dumnezeu, Care face lucrări diferite în epoci diferite. În Epoca Harului, Dumnezeu s-a numit Isus, ca să facă lucrarea de răscumpărare. Acum, în zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat sub un nume nou, ca să facă lucrarea de judecată și curățire. Dumnezeu Atotputernic e noul nume luat de Domnul Isus când Se-ntoarce. Crezând în Dumnezeu Atotputernic, nu-L trădam pe Domnul Isus, ci întâmpinam venirea Domnului și urmam pașii lui Dumnezeu. Tata nu citise cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, n-a recunoscut lucrarea lui Dumnezeu și nu știa că Dumnezeu Atotputernic e Domnul Isus întors. Am încercat să-i explic, dar nu m-a lăsat să vorbesc și a rămas la parerile lui, ba chiar m-a certat. A spus că, dacă mai citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, ne va omorî în bătaie, pentru a ne împiedica să credem în Dumnezeu Atotputernic. Când l-am auzit, am avut un șoc. Nu mi-am închipuit că ne-ar putea critica atât de vehement doar ca să ne împiedice să credem. În ziua aceea, ne-a gonit din casă și am fost forțate să stăm afară, în pijama, timp de mai multe ore. Am fost foarte supărată și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, mă simt cam slabă, dar știu că trebuie să fiu puternică și să îndur toate astea. Oricum mi-ar sta în cale tata, eu voi continua să cred în Tine. Te rog să-mi dai credință și putere.” Mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să ai curajul Meu în tine și trebuie să ai principii când te confrunți cu rudele care nu cred. Dar, de dragul Meu, nu trebuie să cedezi în fața niciunei forțe întunecate. Bizuie-te pe înțelepciunea Mea pentru a merge pe calea perfectă; nu permite niciuneia dintre conspirațiile Satanei să preia controlul. Depune toate eforturile pentru a-ți pune inima înaintea Mea, iar Eu te voi alina și îți voi aduce pace și fericire” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). Cuvintele Lui mi-au avertizat inima și m-au ajutat să mă adun. Datorită lor am văzut că, oricum m-ar fi împiedicat, tata era tot în mâinile lui Dumnezeu și nu trebuia să mă tem. Ar trebui să mă rog lui Dumnezeu ca să-mi dea curaj să pot depăși acest chin. Apoi, deși tata mă certa și mă amenința adesea, interzicându-mi să iau legătura cu ceilalți și îmi verifica des telefonul, eu tot m-am străduit să-i evit supravegherea, ascunzându-mă des în toaletă, duș, beci sau grădină, ca să pot vorbi cu frații și surorile.

La scurt timp, ne-am instruit pentru udarea nou-veniților și am preluat îndatoriri în secret, dar numărul celor care aveau nevoie de udare a crescut și am ajuns să am zilnic părtășie cu ei în camera mea. Tata a suspectat că aveam iar întruniri, așa că și-a întețit supravegherea. Îmi verifica telefonul, și, când eram singură în cameră, se furișa înăuntru să vadă ce făceam. A instalat și camere de supraveghere în casă și l-a pus pe fratele meu mai mic să mă supravegheze, dându-i cadouri. Uneori, trebuia să șterg de pe telefon tot ce era legat de biserică și de datoria mea și să ies de pe grupul de chat, dar, în cele din urmă, tata m-a prins practicându-mi credința. În ziua aceea, băuse iar și a început să mă certe și chiar a spus blasfemii despre Dumnezeu. Nu mai puteam suporta, așa că am zis: „Cred în Dumnezeul adevărat, Domnul Isus întors. Dumnezeu Atotputernic a exprimat adevăruri ca să ne mântuiască și să ne scape de păcat și dezastre. E singura mea șansă la mântuire. Trebuie să-mi practic credința. Dacă tot mă împiedici să cred în El, n-o să am de ales și o să plec să găsesc altă locuință.” N-a spus nimic și, un timp după aceea, n-a mai zis multe despre credința mea și n-a mai încercat să mă suprime. Am crezut că toate astea trecuseră și nu mi-am închiput că era doar calmul dinaintea furtunii. Într-o zi, când începeam o întrunire, sora mea a venit să-mi spună că tata a cerut să-mi vadă telefonul, dar eu nu i l-am dat, știind că s-ar putea să-l strice. Era singura cale de a lua legătura cu biserica și de a citi cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am contactat repede o soră de la biserică, i-am explicat situația mea familială și i-am repartizat ei nou-veniții pe care îi udam eu. După aceea, mi-am ascuns telefonul.

În ziua aceea, tata l-a învitat pe unchiul la noi, cerându-i să ne împiedice să credem în Dumnezeu Atotputernic. Nu știam ce metode aveau să folosească pentru a ne suprima. Apoi m-am gândit la câteva cuvinte ale lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). „Când Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană și o apreciază și când o favorizează și o aprobă, Satana se ține și el îndeaproape în urma acesteia, încercând să o înșele și să-i facă rău. Dacă Dumnezeu dorește să câștige această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite vicleșuguri ca să ispitească, să tulbure și să submineze lucrarea lui Dumnezeu. Care este acest obiectiv? El nu vrea ca Dumnezeu să câștige pe nimeni; vrea să pună stăpânire pe toți cei pe care vrea Dumnezeu să-i câștige, vrea să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să i se alăture în a comite fapte rele și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? […] Războindu-se cu Dumnezeu și ținându-se scai după El, obiectivul Satanei este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care vrea Dumnezeu să îi câștige. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IV”). Prin cuvintele Lui, am realizat că reprimarea credinței mele era un test și o perturbare de la Satana. Satana nu voia să-L urmez pe Dumnezeu și să fiu mântuită de El. S-a folosit de familia mea ca să mă forțeze să-L neg și să-L trădez pe Dumnezeu. Era intriga perfidă a Satanei. M-am gândit cum a fost atacat Iov de Satana când a fost încercat. Toate proprietățile i-au fost distruse, i-au murit copiii, iar trupul i s-a umplut de bube. În ciuda acestei suferințe imense, Iov tot a fost mărturie pentru Dumnezeu și l-a umilit pe Satana. Trebuia să-i calc pe urme lui Iov: oricum m-ar fi împiedicat tatăl și unchiul meu, trebuia să stărui fermă în credința mea în Dumnezeu Atotputernic și să-l umilesc pe Satana.

Imediat ce a intrat în cameră, ne-a îndemnat să renunțăm la credința noastră. A spus: „L-ați părăsit pe Domnul Isus și nu mergeți la biserică. Înseamnă că L-ați trădat!” Am răspuns: „El și Dumnezeu Atotputernic sunt unul și același Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic a exprimat milioane de cuvinte și-a dezvăluit adevăruri și taine, precum, taina planului de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu, povestea secretă a celor trei etape ale lucrării Lui, cât și tainele numelor lui Dumnezeu. A dezvăluit și esența păcătoșeniei omenirii și realitatea corupției noastre de către Satana, arătându-ne calea spre mântuire. Mulți oameni din toată lumea recunosc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic drept adevărul și glasul lui Dumnezeu și au întâmpinat întoarcerea Domnului. Cum poți spune că-L trădăm pe Domnul, crezând în Dumnezeu Atotputernic? Când Domnul Isus a venit să lucreze, mulți au părăsit templul ca să-L urmeze. Ai spune că ei L-au trădat pe Iahve Dumnezeu? Doar cei care n-aud glasul lui Dumnezeu și nu-L urmează pe Domnul, când oamenii Îi mărturisesc întoarcerea, Îl trădează pe Domnul.” Auzind asta, unchiul meu s-a înfuriat. A spus: „Uită-te la ea! Nu s-a gândit deloc la ce-am spus și chiar a încercat să-mi facă morală. Face prozelitism și încearcă să mă atragă în biserică!” Apoi, soția lui a încercat să mă convingă. Pe un ton batjocoritor, mi-a sugerat să mă mărit, la fel ca alte femei, și să am o familie și o carieră stabilă, în loc să-mi petrec timpul practicând credința și făcând prozelitism. Am ripostat, spunând: „De când cred, am citit mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles multe lucruri, am aflat sensul vieții și ce e mai însemnat de urmărit în viață. În acești ani, când pandemiile, războaiele și foametea se intensifică, ne pot garanta siguranța bucuriile trupești și relaxarea sau ne pot proteja de calamități? Doar acceptând lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, obținând adevărul și lepădându-ne de păcat, putem fi protejați de Dumnezeu în fața calamităților și intra în Împărăția Sa. Asta este singura calea spre mântuire.” N-au spus o vorbă. Văzându-mi determinarea, i-au chemat pe bunicul și pe alt unchi ca să mă atace cu toții. M-am gândit cum surorile și frații chinezi pot rămâne puternici în fața persecuției și a pericolului. Voiam să fiu mărturie pentru Dumnezeu și să-l umilesc pe Satana la fel ca ei, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Nu știu ce-mi vor spune sau face bunicul și ceilalți. Te rog să-mi dai credință și putere!” Când a sosit, bunicul ne-a certat pe mine și pe sora mea și ne-a arătat cureaua, spunând: „Dacă nu renunțați la credința în Dumnezeu Atotputernic, nu veți mai fi nepoatele mele!” Auzind asta, mi-am spus: nu voi renunța să cred în Dumnezeu Atotputernic, chiar dacă mă abandonează întreaga familie. Domnul Isus a spus: „De oricine se va lepăda de Mine în fața oamenilor mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10:33). Să fii abandonat de oameni nu e de speriat. Poți trăi fără semeni, dar dacă ne abandonează Dumnezeu, totul s-a sfârșit. Așa că, oricum m-ar împiedica, nu-L voi nega pe Dumnezeu. Am spus cu hotărâre: „Știu că Dumnezeu Atotputernic e Dumnezeul adevărat. Orice ați spune, nu voi renunța niciodată la credința mea în El.” Și sora mea a spus că nu-și va abandona credința în El. Toți au fost șocați de cuvintele noastre. Unchiul meu s-a înfuriat, mi-a smuls telefonul și m-a interogat: „Pe cine suni în fiecare zi? Cine sunt ei? Cum îi cheamă? Dă-mi numerele lor de telefon! Îi voi raporta la poliție!” Apoi mi-a spus să-mi deblochez telefonul. N-am răspuns, s-a înfuriat și mai tare și a spus: „Se pare că ești o cauză pierdută, nu vrei să asculți ce-ți spunem. Ar trebui să te trimitem la psihiatru să te trateze.” În ochii lor, credința era doar un fel de convingere religioasă și credeau că oamenii care se sacrificau pentru Dumnezeu erau anormali. Apoi, alți membri ai familiei m-au mustrat și certat pe rând, dar eu și sora mea n-am șovăit și chiar i-am contrazis. În cele din urmă, s-au săturat de noi și au plecat acasă.

Nu s-au oprit acolo. După două zile, tata ne-a arătat mai multe filme care discreditau Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Le-am găsit foarte ofensatoare, fiindcă știam că erau false și calomniau biserica. Poate că nu credeam demult în Dumnezeu Atotputernic, dar Îi citisem cuvintele și înțelegeam parțial adevărul. Știam calea de a fi eliberați de păcat și purificați și ce lucruri în viață meritau să fie urmărite. Începusem să practic privind lucrurile prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu și dobândisem discernământ asupra binelui și a răului. Deja făcusem îmbunătățiri în unele domenii, iar credința mea în Dumnezeu Atotputernic mă ajutase mult. Mă simțeam împăcată și împlinită și eram convinsă că asta e adevărata calea, cea pe care Dumnezeu ne îndruma. Așa că i-am spus tatălui meu: „N-ai cercetat noua lucrare a lui Dumnezeu și crezi toate zvonurile și aberațiile de pe internet. Acestea sunt minciunile diavolului. Eu cred în adevăratul Dumnezeu…” Dar după ce spusesem asta, tata m-a întrerupt imediat și a început să mă certe iar. Ulterior, unchiul a venit iar și a început să mă preseze: „Keanna, ești rudă cu noi și toți te iubim foarte mult. Facem asta pentru binele tău. Ne vei mulțumi mai târziu. Te rugăm să părăsești urgent biserica asta!” Cuvintele lui mi-au amintit cum Satana s-a folosit de soția lui Iov ca să-l atace. Soția lui Iov a spus: „Încă rămâi neclintit în curăția ta? Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9). Dar Iov nu a fost de acord cu ea, ci a certat-o fiindcă a vorbit „așa cum vorbește o femeie nesăbuită”. Acum, și eu eram constrânsă de familia mea. Cică o făceau spre binele meu, dar de fapt mă forțau să-L abandonez pe Dumnezeu Atotputernic. Mă săturasem de minciunile și înșelăciunile lor, așa că nu am spus nimic și i-am ignorat. Voiam să le spun atât de multe lucruri, dar știam că n-aveau să mă asculte. Văzând că nu cedam cerințelor lor, tata și-a scos cureaua și m-a lovit de mai multe ori. Durerea mi-a străfulgerat mâinile și-am izbucnit în lacrimi. În final, ne-au consfiscat amândurora telefoanele și n-am mai putut contacta biserica. Tata a continuat să ne supravegheze și ne-a interzis să citim cuvintele lui Dumnezeu. Mă urmărea peste tot, ca să nu pot fi singură și chiar îmi analiza expresiile. Dacă părea că mă gândeam la ceva, striga: „Nu cumva să te gândești la Dumnezeul în care crezi!” Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Credincioșii și necredincioșii nu sunt compatibili; mai degrabă, sunt opuși unii altora” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). „Oricine nu crede în Dumnezeul întrupat este demonic și, mai mult, va fi distrus. […] Cine este Satana, cine sunt demonii și cine sunt dușmanii lui Dumnezeu, dacă nu cei ce se împotrivesc și care nu cred în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Dumnezeu a dezvăluit esența necredincioșilor. Credeam că familia îmi era cea mai apropiată, dar după ce m-au oprimat de multe ori și comparând asta cu ale lui Dumnezeu cuvinte, le-am văzut în sfârșit adevărata față. Deși ei cred în Domnul, nu vor să caute când se confruntă cu ceva incredibil ca întoarcerea Domnului. Nu au ascultat glasul lui Dumnezeu, nu L-au întâmpinat pe Domnul și chiar au făcut totul ca să nu-L acceptăm pe Dumnezeu Atotputernic, perorând judecăți și condamnări la adresa Lui. Erau oameni care-L urau pe Dumnezeu și I se împotriveau. Fiind dușmanii lui Dumnezeu, erau și dușmanii mei. Eu nu eram ca ei.

Deși dobândisem discernământ asupra lor, eram supravegheată, nu puteam să particip la întruniri și nici măcar să vorbesc în privat cu sora mea despre chestiuni spirituale, așadar, cu timpul, am început să mă simt slabă. M-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi vin adesea înaintea Mea, implorându-Mi în genunchi binecuvântările? Copii prostuți! Credeți mereu că ceva cuvinte prielnice pot fi considerate binecuvântarea Mea, totuși nu recunoașteți că amărăciunea este una dintre binecuvântările Mele. Cei ce-Mi împărtășesc amărăciunea, Îmi vor împărtăși cu siguranță și dulceața. Aceasta este promisiunea și binecuvântarea Mea pentru voi” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). Cuvintele Lui m-au umplut de căldură și L-am simțit aproape de mine. Dumnezeu a înțeles ce gândeam și prin ce treceam și m-a alinat și încurajat prin cuvintele Sale. Știam că drumul spre Împărăția cerurilor era atât de dificil, iar adevărata cale era constant persecutată și respinsă, fiindcă Satana stăpânește această lume și nu-I permite lui Dumnezeu să vină să exprime adevărul și să ne mântuiască și nici oamenilor să-L urmeze pe Dumnezeu și să creadă în El. Drept urmare, oamenii care o fac sunt persecutați. În Epoca Harului, mulți au fost persecutați și chiar martirizați din cauza credinței lor în Domnul Isus. Acum, în Epoca Împărăției, Dumnezeu S-a întrupat iar, pentru a ne mântui. În China, mulți credincioși în Dumnezeu Atotputernic au fost arestați, persecutați, bătuți și torturați de PCC, dar ei rămân neclintiți în credința lor în Dumnezeu și sunt martori pentru El. Să fiu persecutată de familie pentru credința mea a fost o onoare incredibilă să fiu mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei, treceam prin dificultăți, dar în ele erau bunele intenții ale lui Dumnezeu. Îmi lipsea credința și nu puteam să văd uneltirea Satanei, așa că Dumnezeu a lucrat prin persecuția din partea familiei, ca să mă învețe să mă bazez pe El și să caut adevărul pentru discernământ. Această situație m-a ajutat să înțeleg adevărul și să-mi dezvolt statura. După ce am realizat care erau intențiile lui Dumnezeu, m-am simțit mai liniștită și am decis să mă bazez pe El în această experiență. Cât timp era lângă mine, nu conta cine mi se opunea sau îmi punea piedici.

Pe atunci, familia ne-a supravegheat și suprimat continuu. Nu puteam citi cuvintele lui Dumnezeu, iar eu mă simțeam groaznic și m-am gândit să fug. Din perspectiva mea, fuga era singura scăpare. Dacă plecam de acasă, aveam să-mi pot practica normal credința, dar toate căile de evadare erau blocate. Tata era mereu acasă și nu știam cum să-l evit. Și alți membri ai familiei mă supravegheau. Pe deasupra, nu aveam bani și nu știam unde să mă duc. Mă temeam că, dacă fugeam, tata ar fi chemat poliția să aresteze frații și surorile. Eram deprimată, plângeam mereu și nu voiam să fiu văzută în acea stare. În perioada aceea, trăiam într-o frică permanentă. Când mă rugam în camera mea, mă temeam că tata avea să dea buzna, să spargă ușa și să țipe la mine. Ba mai mult, că avea să ne bată și să ne certe. Nu știam cât avea să mai dureze această persecuție. Gândindu-mă cum ceilalți se puteau întruni regulat și-și puteau face datoria, îmi vreme ce eu n-aveam șansa asta, i-am invidiat, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, mi-e greu să practic credința acasă. Vreau să plec, ca să pot să merg la întruniri și să-mi fac liber datoria. Te rog să-mi deschizi o cale!”

Într-o zi, am scăpat de familia mea și am văzut pe telefon două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „În timp ce sunt supuși încercărilor, este normal ca oamenii să fie slabi, ca negativitatea să sălășluiască în ei sau să fie lipsiți de claritate în ceea ce privește voia lui Dumnezeu sau calea lor de practică. Dar, în orice caz, trebuie să ai încredere în lucrarea lui Dumnezeu și să nu-L tăgăduiești, întocmai ca Iov. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua în care s-a născut, nu a negat că toate lucrurile din viața oamenilor sunt dăruite de Iahve și că El este și Cel care putea să le ia pe toate. Indiferent cum a fost încercat, și-a păstrat această credință. În experiența ta, indiferent la ce rafinare te supun cuvintele lui Dumnezeu, credința și dragostea pentru El sunt, pe scurt, ceea ce îi cere omenirii. Credința, iubirea și aspirațiile oamenilor sunt ceea ce desăvârșește El lucrând în acest fel. Dumnezeu face lucrarea de desăvârșire asupra oamenilor, iar ei nu pot să o vadă, nu pot să o simtă; în astfel de împrejurări, ți se cere să ai credință. Credința oamenilor e necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar credința ta e necesară când nu poți renunța la propriile tale noțiuni. Când lucrarea lui Dumnezeu nu îți este clară, ceea ce ți se cere este să ai credință, să iei o poziție fermă și să fii martor. Când Iov a ajuns în acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, doar din credința ta vei putea să-L vezi pe Dumnezeu și, când ai credință, El te va desăvârși. Fără credință, El nu poate să te desăvârșească” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). „Dacă asupra ta se abat multe lucruri care nu se potrivesc noțiunilor tale, dar, totuși, ești în stare să le lași deoparte și să ajungi să cunoști acțiunile lui Dumnezeu din aceste lucruri și dacă în toiul rafinărilor îți dezvălui inima de iubire pentru Dumnezeu, atunci asta înseamnă să mărturisești ferm. Dacă al tău cămin este liniștit, te bucuri de mângâierile trupului, nimeni nu te persecută, iar frații și surorile tale din Biserică te ascultă, poți să-ți arăți inima iubitoare de Dumnezeu? Poate această situație să te rafineze? Numai prin rafinare poți să-ți arăți iubirea de Dumnezeu și numai prin lucrurile care nu se aliniază noțiunilor tale poți fi desăvârșit. Cu serviciul multor lucruri contrare și negative și folosind tot felul de manifestări ale Satanei – acțiunile, acuzațiile, tulburările și înșelăciunile sale – Dumnezeu îți arată clar chipul hidos al Satanei și, astfel, îți desăvârșește abilitatea de a-l deosebi pe Satana, ca să poți să-l urăști și să te lepezi de el” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, I-am văzut clar intenția și că, în credința noastră, trebuie să trecem prin încercări și rafinări. Doar prin aceste rafinări putem obține credință adevărată în El. De pildă, povestea lui Iov: după ce a trecut printr-o încercare și a rămas ferm în mărturia lui, credința lui în Dumnezeu a sporit, iar Satana s-a retras umilit. Știam că trebuia să-l iau pe Iov drept model și să rămân fermă în această încercare, dar dovedisem că-mi lipsea credința. Când puteam merge la întruniri în mod regulat și în siguranță, credința mea era puternică și chiar spuneam: „Orice s-ar întâmpla, nu-L voi învinovăți pe Dumnezeu.” Însă, oprimată de familia mea și închisă în cușca de acasă, privată de libertate, am devenit negativă și slabă. N-am renunțat la credința mea în Dumnezeu, dar m-am plâns mereu și am vrut să evit greutățile, căutând o viață și o formă de venerare relaxantă. Asta mi-a arătat clar că natura mea era trădătoare de Dumnezeu. M-am gândit la cât de ferm a fost Iov. Când Satana l-a încercat și l-a atacat, el nu s-a plâns deloc lui Dumnezeu, nu I-a cerut niciodată lucruri absurde, nici nu s-a îndoit de El fiindcă a permis să i se întâmple astfel de lucruri. Iov s-a supus și L-a venerat pe Dumnezeu, însă eu nu. Am realizat că Dumnezeu folosea această situație pentru a mă încerca și a-mi desărvâși credința. Dacă mereu voiam să practic în tihnă credința, să evit situațiile pe care El le-a creat și nu învățam din ele, n-aș fi rămas cu nimic. M-am gândit că, deși am suferit puțin, Dumnezeu mi-a fost mereu alături ca să mă îndrume. Când am devenit slabă, cuvintele Lui m-au alinat și încurajat. Deci, cum puteam să mă plâng lui Dumnezeu? Îmi lipsea complet conștiința. Înainte, îi invidiam pe ceilalți care nu erau oprimați de familiile lor, dar acum că m-am gândit, cine câștigă mai mult la final? Cel care trăiește în tihnă și har sau cel care experimentează opresiune și greutăți? Răspunsul era evident. Totul e în mâinile lui Dumnezeu și orchestrat de El, iar El nu face lucrări lipsite de sens. Doar El știe ce situații vor fi mai bune pentru progresul meu în viață, nu eu, așa că ar trebui să mă supun și să caut.

La scurt timp, tata și-a găsit de muncă și a început să iasă mult. Cât era plecat, noi participam la întruniri și aveam părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Cât despre camerele de supraveghere pe care le-a instalat, nu doar că n-au acționat împotriva noastră, ba chiar ne-au protejat. Când tata se întorcea acasă, noi îl vedeam venind pe camere și întrerupeam întrunirea. Odată ce pleca iar, ne continuam părtășia. Când tata era acasă, nu puteam participa la întruniri, așa că îi ceream voie să mergem la magazin și profitam de oportunitate ca să avem părtășie în parc. În 2022, liderul de biserică m-a desemnat să continui udarea nou-veniților, iar ulterior am devenit supraveghetoare. Am continuat să-mi fac datoria chiar și suprimată de tatăl meu.

Am experimentat cuvintele Lui, I-am văzut atotputernicia și înțelepciunea și am dobândit credință în El. Am învățat să mă bazez pe El și am băut și mâncat singură cuvintele Lui, ca să-mi rezolv problemele. Le-am și discernut pe rudele care nu credeau și-am învățat cum să mă port cu ele. Dacă aș fi trăit în tihnă, n-aș fi învățat asta niciodată. Lucrarea lui Dumnezeu e minunată și foarte practică! Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic!