de Finley, Taiwan

În 2006, am plecat din orașul natal și am venit să lucrez în Taipei, unde l-am cunoscut pe pastorul Huang. Pastorul Huang a văzut că eram zelos în urmărirea mea și a spus că voia să se concentreze pe cultivarea mea. Mă invita deseori să discutăm despre Biblie și să participăm la sesiunile de instruire ale bisericii. Îi eram foarte recunoscător Domnului și simțeam că întâlnisem un pastor bun. Când predica, pastorul spunea deseori: „Biblia spune: «Orice persoană trebuie să se supună autorităților, pentru că nu există nici o autoritate care să nu fi fost instituită de Dumnezeu. Autoritățile care există au fost instituite de Dumnezeu» (Romani 13:1). «Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu» (Faptele Apostolilor 20:28). Universul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, iar toți cei care dețin puterea sunt și ei desemnați de Dumnezeu, așa că ar trebui să ne supunem acestora. Pastorii și prezbiterii sunt numiți de Dumnezeu să păstorească turma, așa că ar trebui să ne supunem lor. A ne supune lor înseamnă a ne supune lui Dumnezeu…” După ce am auzit cuvintele pastorului, m-am gândit: „Dumnezeu i-a desemnat pe pastori și pe prezbiteri să păstorească turma, în credința în Domnul, ar trebui să îl ascultăm pe pastor. A asculta de pastori și de prezbiteri înseamnă a te supune lui Dumnezeu. Atât timp cât îl urmez pe pastor în credința în Domnul, voi intra cu siguranță în Împărăția Cerurilor.” Așadar, în chestiuni mari sau mici, cum ar fi găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe sau a unui partener, aveam să caut îndrumarea pastorului cu privire la toate acestea. Treptat, pastorul a devenit un idol în inima mea.

În octombrie 2018, am intrat în legătură cu câțiva frați și câteva surori pe Facebook. Am văzut că aveau o perspectivă unică asupra Bibliei și că predica lor era proaspătă și luminătoare, iar eu chiar îi invidiam. Studiind cu ei Biblia, mi-am dat seama că întoarcerea Domnului nu este doar sub forma coborârii pe nori și că există multe scripturi care profețesc sosirea tainică a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, ca un „hoț”. Așadar, în întâmpinarea Domnului, nu putem aștepta doar ca El să coboare pe nori. Important este să ne concentrăm pe ascultarea glasului Său și pe cercetarea lucrării Sale în timpul sosirii Sale secrete. De asemenea, am aflat despre felul în care lucrarea lui Dumnezeu, consemnată în Vechiul Testament, Noul Testament și Cartea Apocalipsei, progresează pas cu pas, înălțându-se și aprofundându-se. Vechiul Testament consemnează lucrarea lui Iahve Dumnezeu în timpul Epocii Legii și, de vreme ce primii oameni nu știau cum să trăiască pe pământ, nici cum să-L venereze pe Dumnezeu, El a emis legea prin Moise pentru a îndruma omenirea cum să trăiască pe pământ. Noul Testament consemnează lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului prin Domnul Isus. În ultimele etape ale Epocii Legii, întrucât oamenii nu mai puteau respecta legea, păcatele pe care le comiteau continuau să sporească și riscau cu toții să fie condamnați la moarte de lege. Însă Dumnezeu nu a vrut ca omenirea să piară sub efectul legii, așadar, conform nevoilor ei de la acea vreme, Dumnezeu S-a întrupat printre oameni ca să predice calea pocăinței. El i-a oferit omenirii har din belșug și, în cele din urmă, a fost răstignit, devenind jertfă pentru păcat și răscumpărând omenirea din păcat. Atât timp cât Îl acceptam cu sinceritate pe Domnul Isus, ne mărturiseam și ne pocăiam față de Domnul, păcatele noastre aveau să fie iertate. Cartea Apocalipsei a profețit că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu va exprima adevărul și va face lucrarea de judecată și va curăți și va transforma complet firea coruptă a omenirii, împlinind profeția Domnului Isus: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu acceptă cuvintele Mele are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). Nu mai auzisem până atunci lucrurile despre care aveau ei părtășie și toate se aliniau cu Biblia și aveau un sentiment special de luminare, așa că am continuat să am părtășie cu ei. Când mi-au spus că Domnul Isus S-a întors și că El este Dumnezeu Atotputernic întrupat, mi-am amintit imediat că pastorul spunea deseori: „Fulgerul de la Răsărit dă mărturie că Domnul S-a întors. Nu trebuie să ascultați învățăturile sale.” Mi-am dat seama că erau credincioși din Fulgerul de la Răsărit și nu am mai putut asculta nimic din părtășia lor după aceea. De îndată ce s-a încheiat părtășia, l-am sunat repede pe pastor și i-am spus că întâlnisem oameni din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Pastorul m-a avertizat de nenumărate ori să nu îi mai contactez și mi-a spus să îi blochez. Și uite-așa, am renunțat la prima mea ocazie de a cerceta lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu.

Dar, în mod neașteptat, cu doar câteva zile înainte de Crăciun, am dat din nou peste câteva surori din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Mi-am amintit că părtășia lor fusese destul de luminătoare, dar pastorul îmi interzisese să ascult, așa că m-am gândit să mă uit un pic și să ascult întâi. Dar cu cât ascultam mai mult, cu atât simțeam că lucrurile despre care aveau părtășie erau pe deplin aliniate cu Biblia și nu puteam găsi niciun cusur. Acest lucru m-a lăsat în imposibilitatea de a le respinge, mai ales când ele au spus: „Mulți oameni cred în ideea că «din moment ce am primit iertarea păcatelor noastre prin credința în Domnul, putem merge direct în Împărăția Cerurilor când va veni Domnul.» Dar este acest lucru corect? De ce încă păcătuim și ne mărturisim zilnic, și adesea mințim și îi înșelăm pe alții? Deși uneori putem să plătim un preț și să ne consumăm pentru Domnul, atunci când se întâmplă ceva nefavorabil sau ne confruntăm cu un dezastru, ne plângem de Dumnezeu și chiar ne împotrivim Lui. Mai mult, atunci când avem anumite înzestrări sau talente, avem o părere bună despre noi înșine, devenim aroganți și îngâmfați, îi disprețuim pe ceilalți și nici măcar nu putem accepta sfatul cuiva. Uneori, chiar îi certăm și îi denigrăm pe alții. Acest lucru arată că, deși păcatele noastre au fost iertate, natura noastră păcătoasă nu a fost înlăturată, iar noi nu am scăpat încă de robia păcatului. Biblia spune: «Voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt» (Leviticul 11:45). «Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul» (Evrei 12:14). Dumnezeu e drept și sfânt. Dacă natura noastră păcătoasă nu este înlăturată, nu vom fi niciodată vrednici să-I vedem chipul lui Dumnezeu sau să intrăm în Împărăția Sa. Pentru a ne mântui pe deplin de păcat, Dumnezeu S-a întors în trup în zilele de pe urmă. Pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, El a exprimat adevărul și a început lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Numai experimentând lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu putem să ne eliberăm de firea noastră coruptă, să scăpăm complet de păcat și să fim curățiți, devenind astfel oameni care se supun lui Dumnezeu și se tem de El cu adevărat.” În acel moment, mi-au citit câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Deși Isus a venit printre oameni și a lucrat mult, El a completat doar lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri și a slujit drept jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui coruptă de Satana. Și astfel, după ce omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai înalt și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). „Dacă oamenii rămân blocați în Epoca Harului, atunci nu vor fi niciodată eliberați de firea lor stricată, și cu atât mai puțin vor cunoaște firea inerentă a lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc mereu în mijlocul unei abundențe de har, dar nu au calea vieții care le permite să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să-L mulțumească, atunci ei nu Îl vor câștiga niciodată cu adevărat în credința lor în El. Acest tip de credință e de-a dreptul deplorabil” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). „Lucrarea lui Dumnezeu în întruparea prezentă e pentru a-Și exprima firea în primul rând prin mustrare și judecată, iar pe această temelie, să-i aducă mai mult adevăr omului și să îi arate mai multe moduri de practică, atingându-Și astfel obiectivul de a-l cuceri și de a-l mântui de propria-i fire stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”). După ce am auzit aceste cuvinte, am fost pe deplin convins. Am reflectat asupra faptului că, deși am încercat din greu să pun în practică învățăturile Domnului, adesea, când familia sau colegii mei făceau ceva care mă nemulțumea, nu mă puteam abține să nu-mi dezvălui impulsivitatea. Uneori, pentru a-mi proteja interesele și mândria, mințeam și înșelam oamenii… Într-adevăr, trăiam încă în păcat și eram incapabil să mă eliberez. Aveam nevoie ca Dumnezeu să revină pentru a-Și îndeplini lucrarea de judecată și a-mi curăți păcatele. Dar când m-am gândit la faptul că pastorul ne tot spunea să nu intrăm în contact cu oamenii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, am ezitat puțin, gândindu-mă: „Pastorii și prezbiterii cred de mulți ani în Domnul, sunt buni cunoscători ai Bibliei și au studiat teologia. Ei chiar predau Biblia la seminarii. Oare ar trebui să-i mai întreb o dată despre asta?” Așa că am decis să mă adresez din nou pastorului, ca să mă păzească. Însă, spre surprinderea mea, pastorul mi-a spus cu severitate: „De câte ori ți-am spus să nu interacționezi cu oamenii din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic? De ce nu mă asculți? Mulți pastori și prezbiteri din comunitatea religioasă se opun Fulgerului de la Răsărit. De ce îl mai cercetezi? Să nu mai ai niciun contact cu ei! Dacă ai întrebări, îți voi răspunde eu la ele. Nu crezi ce spun eu?” După ce l-am auzit pe pastor spunând acest lucru, nu am putut să nu mă gândesc: „Potrivit pastorului, nu ar trebui să mai ascult predica Fulgerului de la Răsărit. Însă ei mărturisesc că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors și că El a exprimat adevărul și a început lucrarea de judecată pornind din casa lui Dumnezeu pentru a curăți și a mântui temeinic omenirea, împlinind profeția Domnului Isus: «Pe cel ce Mă respinge și nu acceptă cuvintele Mele are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:48). De asemenea, lucrurile despre care au avut părtășie se aliniază bine cu Biblia, de parcă ar fi fost de la Dumnezeu Însuși. Acest lucru e complet diferit de ceea ce a spus pastorul. Mă simt derutat. De ce nu cercetează pastorul dacă Fulgerul de la Răsărit este într-adevăr întoarcerea Domnului? De ce îl condamnă orbește, interzicându-ne să ascultăm? Oare chiar ar trebui să refuz să ascult, pur și simplu?” Mă simțeam foarte contrariat. Dar apoi m-am gândit la ce spune Biblia: „Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:28). Pastorii și prezbiterii sunt aleși și numiți de Dumnezeu, sunt slujitorii lui Dumnezeu și, dacă nu ne supunem pastorilor și prezbiterilor, ne împotrivim lui Dumnezeu. După multă cumpănire, am decis să îl ascult pe pastor.

Ulterior, i-am spus surorii de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic că voi înceta să mai cercetez. Sora mi-a spus: „Dacă nu cercetezi, vei pierde șansa de a-L întâmpina pe Domnul. Domnul Isus a spus: «La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”» (Matei 25:6). Pentru a ști dacă Dumnezeu Atotputernic este cu adevărat Domnul întors, cheia este să-I asculți glasul. Dacă nu cercetezi și îl respingi pur și simplu, poți să-L întâmpini cu adevărat pe Domnul?” După ce am auzit cuvintele surorii, m-am emoționat, gândindu-mă: „Are dreptate, am renunțat deja o dată la oportunitatea de a cerceta, iar acum am auzit din nou Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic. Să fie oare aceasta cu adevărat rânduiala lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu Atotputernic chiar este Domnul Isus reîntors, dacă nu accept acest lucru, nu voi pierde șansa de a-L întâmpina pe Domnul și de a fi răpit în Împărăția Cerurilor? Mai mult, au adus mărturie despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, împlinind profeția Domnului Isus. Părtășia acestor frați și surori este, totodată, foarte edificatoare pentru mine. Ar trebui să continui să cercetez. Dar pastorii și prezbiterii sunt numiți de Dumnezeu, nu m-aș împotrivi lui Dumnezeu dacă nu m-aș supune lor?” Eram bulversat, nu știam pe cine să ascult. În acel moment, sora mi-a trimis un film intitulat „Ignoranță fatală” și m-a îndemnat să îl văd înainte de a decide dacă să continui cercetarea. În confuzia mea, m-am rugat Domnului: „Doamne, Te-ai întors cu adevărat? Dacă Dumnezeu Atotputernic este într-adevăr întoarcerea Ta, Te rog să mă îndrumi ca să Te recunosc.” După rugăciune, cu o atitudine de căutare, m-am uitat la filmul „Ignoranță fatală” în întregime. Filmul mi-a transmis un mesaj important, și anume că, în privința întâmpinării Domnului, dacă nu căutăm adevărul sau nu urmărim cuvintele Domnului, ci doar ascultăm cuvintele omului, vom rata în mod nesăbuit ocazia de a-L întâmpina pe Domnul. De asemenea, ce m-a impresionat cel mai mult a fost că fecioarele nesăbuite au ascultat mereu cuvintele oamenilor și au fost constrânse de sofismele și de cuvintele diavolești ale Satanei, în timp ce fecioarele înțelepte au ascultat doar glasul lui Dumnezeu și, astfel, L-au întâmpinat pe Domnul. Exact așa cum a spus Domnul Isus: „Căci oricine cere primește; cel ce caută găsește, iar celui ce bate i se va deschide” (Matei 7:8). Atât timp cât căutăm și ascultăm umil glasul lui Dumnezeu, cu siguranță El ne va îndruma. Dacă ascultăm orbește cuvintele pastorilor și prezbiterilor și nu căutăm sau nu cercetăm atunci când cineva mărturisește că Domnul S-a întors, nu vom auzi niciodată glasul lui Dumnezeu și nici nu-L vom putea întâmpina pe Domnul. Aceasta este o nesăbuință și o ignoranță care ne face rău nouă. Trebuia să cercetez cu atenție dacă erau cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic glasul lui Dumnezeu. Nu mai puteam asculta orbește cuvintele pastorilor sau ale prezbiterilor.

După aceea, am continuat să am părtășie la adunări cu surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și am urmărit schițe și dialoguri produse de Biserică. Cu cât mă uitam mai mult, cu atât mai limpede îmi era în sinea mea și simțeam că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este într-adevăr călăuzită de Dumnezeu. Într-o zi, am deschis YouTube și am dat peste un dialog numit „Pastorul nostru a spus…” Am fost imediat atras de el și am apăsat repede pe butonul de vizionare.

Yu Shunfu: Dar nu se spune asta în Biblie? „Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:28). Dumnezeu a stabilit pastorii și prezbiterii, așa că, în ceea ce privește întoarcerea Domnului, cred că trebuie să îi ascultăm mai întâi pe ei.

Zheng Yang: Acestea au fost cuvintele apostolului Pavel?

Yu Shunfu: Exact, apostolul Pavel!

Zheng Yang: Tu spui că Dumnezeu i-a desemnat ca pastori și prezbiteri pe baza cuvintelor lui Pavel. Oameni buni, cuvintele lui Pavel Îl reprezintă pe Domnul? (Nu!) Recunoaște Domnul Isus aceste cuvinte? (Nu!) Duhul Sfânt depune mărturie despre aceste cuvinte? (Nu!)

Liu Xin: Așadar, această idee nu stă în picioare!

[…]

Zheng Yang: Nu este o chestiune simplă pentru Dumnezeu să instituie pe cineva. Trebuie să fie cineva favorizat de Dumnezeu, despre care Dumnezeu Însuși mărturisește, și trebuie măcar să existe dovezi ale lucrării Duhului Sfânt.

Liu Xin: Hei, da! Cineva ca Moise! Moise a fost stabilit de Dumnezeu, și există dovezi în acest sens!

Yu Shunfu: Atunci, spune-mi.

Liu Xin: Iahve Dumnezeu i s-a arătat lui Moise în flacăra unui rug aprins și i-a spus: „Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel” (Exodul 3:10). Prin urmare, Moise a fost stabilit personal de Dumnezeu!

Zheng Yang: Corect. Iar în Epoca Harului, Petru a fost stabilit personal de Dumnezeu, iar cuvintele Domnului Isus sunt acolo pentru a dovedi acest lucru! Domnul Isus a spus: „Iar Eu îți spun că tu ești Petru și pe această piatră Îmi voi zidi Biserica, iar porțile Locuinței Morților n-o vor birui” (Matei 16:18).

Liu Xin: Cuvintele Domnului Isus sunt dovada!

Yu Shunfu: Ei bine, și pastorul nostru are „dovezi”!

Zheng Yang、Liu Xin: Ce dovezi?

Yu Shunfu: O diplomă de pastor de la un seminar.

Zheng Yang: Ha! Diploma unui pastor nu reprezintă aprobarea lui Dumnezeu sau faptul că el are lucrarea Duhului Sfânt.

Liu Xin: Da.

Yu Shunfu: Asta așa e.

Zheng Yang: Lucrarea și predicile pastorilor și prezbiterilor de astăzi se bazează exclusiv pe calibru și pe talent. Ei predică teorii teologice și cunoaștere biblică și se înalță pe sine și se dau în spectacol la fiecare pas. Nu vorbesc niciodată despre voia Domnului sau despre cerințele lui Dumnezeu, iar atunci când credincioșii au probleme, nu caută niciodată ce are de spus Domnul. Așadar, puteți ghici ce se întâmplă!

Liu Xin: „Pastorul nostru a spus…”

Zheng Yang: Așadar, vedeți? Nu înseamnă asta a lua locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor?

Liu Xin: Ai perfectă dreptate! Oamenii cred în Dumnezeu, iar acești pastori se duc și strică totul! Îi conduc pe aleșii lui Dumnezeu să li se închine lor în schimb. Nu fac altceva decât să-i inducă în eroare pe oameni, să-i înșele și să-i rănească. Credeți că Dumnezeu ar folosi pe cineva de acest fel?

Zheng Yang: Dumnezeu stabilește și folosește oameni pentru a-Și îndeplini voia și lucrarea. Ei ar trebui să fie oameni care se tem de Dumnezeu, care se supun lui Dumnezeu, care pot îndeplini voia lui Dumnezeu și care Îi sunt pe deplin loiali lui Dumnezeu. Nu așa stau lucrurile, oameni buni? Ba da!

Yu Shunfu: Stai… de ce deodată am impresia că pastorul meu mă păcălește?

Liu Xin: Nu e doar o impresie! Asta face!

După vizionarea acestui videoclip, am simțit un amestec de emoții. Nu puteam descrie ce simțeam. Simțeam că fusesem atât de nesăbuit de ascultător. Cele două surori avuseseră o părtășie foarte clară: cei pe care i-a desemnat Dumnezeu au cuvintele lui Dumnezeu ca mărturie a lor și confirmarea Duhului Sfânt. Deși pastorii și prezbiterii au studiat teologia și au diplome de la seminarii, nu au cuvintele lui Dumnezeu ca dovadă, iar Duhul Sfânt nu depune mărturie pentru ei sau nu îi folosește, așadar, cum pot fi considerați a fi desemnați de Dumnezeu? Mai mult, predicile pastorilor preamăresc mereu cuvintele oamenilor din Biblie, având rareori părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu din Biblie și fără a vorbi aproape niciodată despre intențiile sau cerințele lui Dumnezeu. De asemenea, predicile lor conțin aceleași platitudini vechi și sunt lipsite de lumină, lăsându-i pe credincioși în imposibilitatea de a obține hrană spirituală în viața lor, mulți dintre ei fiind slabi cu duhul și agățându-se de lume, ceea ce arată că pastorii clar nu au lucrarea Duhului Sfânt și că nu e cu putință să aibă confirmarea Duhului Sfânt. Așa stând lucrurile, pastorii tot se folosesc de versetul biblic „la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori” pentru a-și justifica autoritatea, proclamându-se ca fiind desemnați de Dumnezeu, astfel încât oamenii să asculte de ei. Nu a fost aceasta o interpretare greșită a Bibliei pentru a-i induce în eroare pe oameni?

După aceasta, am văzut pe site-ul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic părtășia fraților și surorilor, care spunea: „Mulți oameni care cred în Domnul nu Îl onorează ca fiind măreț și, în schimb, venerează orbește înzestrările, statutul și autoritatea și, totodată, se închină pastorilor și prezbiterilor și cred orbește în ei. Nu pot discerne dacă oamenii au lucrarea Duhului Sfânt sau dacă dețin adevărul-realitate. Ei cred că, atât timp cât cineva are un certificat de pastor, posedă înzestrări și poate explica Biblia, acesta este desemnat de Dumnezeu și trebuie ascultat. Unii oameni sunt chiar mai absurzi, crezând că supunerea față de pastori și de prezbiteri este același lucru cu supunerea față de Dumnezeu, și că a se opune pastorilor și prezbiterilor înseamnă a se împotrivi lui Dumnezeu. Dacă urmăm aceste tipuri de noțiuni umane, atunci cum rămâne cu preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii evrei din vechime? Erau buni cunoscători ai Bibliei și o explicau adesea altora, dar când Domnul Isus a apărut și a lucrat, I s-au opus și L-au condamnat și chiar L-au răstignit. Se poate să fi fost ei desemnați și folosiți de Dumnezeu? Cei care i-au urmat în împotrivirea față de Domnul Isus, se poate spune că L-au urmat pe Dumnezeu și că I s-au supus? Prin urmare, punctul de vedere conform căruia «supunerea față de pastori și prezbiteri înseamnă supunerea față de Dumnezeu» este într-adevăr absurd și delirant!” Părtășia a menționat, de asemenea: „Dacă pastorii și prezbiterii sunt oameni care urmăresc și iubesc adevărul și au lucrarea Duhului Sfânt, ne pot conduce să practicăm și să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu, să ne temem de Dumnezeu și să ne ferim de rău, iar noi ar trebui să-i respectăm pe oamenii de acest fel. Acest lucru este în conformitate cu intenția lui Dumnezeu. Dar dacă pastorii și prezbiterii nu-L preamăresc pe Dumnezeu sau nu dau mărturie despre El și nu ne conduc să practicăm și să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu, ci doar explică teorii teologice și cunoștințe biblice pentru a se da mari și a se afirma, ajungând chiar să-i facă pe oameni să-i venereze și să-i urmeze, atunci cum ar putea acești pastori și prezbiteri să aibă lucrarea Duhului Sfânt? Ei deviază de la calea Domnului și sunt dușmani ai lui Dumnezeu. Poate Dumnezeu să numească și să folosească astfel de păstori falși? Dacă încă îi venerăm, îi imităm și ne supunem unor astfel de oameni, asta înseamnă să fim dușmani ai lui Dumnezeu și să mergem complet împotriva intențiilor Sale.” După ce am citit asta, am înțeles că pastorii și prezbiterii nu sunt numiți de Dumnezeu și că supunerea față de ei nu echivalează cu supunerea față de Dumnezeu. Deși credeam în Domnul, nu mă concentrasem pe cuvintele Domnului și nici nu căutasem lucrarea Duhului Sfânt, ci doar avusesem încredere oarbă în cuvintele pastorilor și prezbiterilor, venerasem înzestrările și cunoștințele lor biblice și le urmasem fără rezerve cuvintele. Deși am confirmat în inima mea că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic erau autoritare și puternice, că veneau de la Dumnezeu și că părtășia celor din Biserică era luminătoare și avea lucrarea Duhului Sfânt, nu am căutat sau nu am cercetat și am continuat să mă adresez pastorului pentru a mă păzi. Ce fel de credință era aceasta? În esență, am crezut în pastor ca și cum ar fi fost Dumnezeu. Am fost atât de nesăbuit! Mi-am amintit că Biblia spune: „Blestemat fie omul care se încrede în om și care face din trup sprijinul lui și a cărui inimă se depărtează de Iahve” (Ieremia 17:5). Firea lui Dumnezeu nu tolerează ofensa. În aparență, credeam în Dumnezeu, dar în inima mea, veneram și urmam omul. Aceasta era idolatrie, iar acest lucru este cu adevărat urât și detestat de Dumnezeu, și condamnat de El. Dându-mi seama de acest lucru, m-am simțit oarecum speriat și profundamente plin de regrete și vinovat, așa că am căutat cuvintele „a-L urma pe Dumnezeu” pe site-ul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și am dat peste un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie conform cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu: indiferent dacă tu cauți intrarea în viață sau satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele de astăzi ale lui Dumnezeu. Dacă lucrurile despre care ai părtășie și în care cauți să intri nu sunt centrate în jurul cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele lui Dumnezeu, dar nu au putut să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea actuală a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu, astfel încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea actuală a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult se zbat, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va aproba. […] «Urmărirea lucrării Duhului Sfânt» înseamnă să înțelegi intențiile lui Dumnezeu astăzi, să fii capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, să fii capabil să I te supui și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci pot și să cunoască, din ultima lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și răzvrătirea omului, natura și esența omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit adevărata cale” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). Apoi, am citit un fragment din părtășia dintre frați și surori care spunea: „A-L urma pe Dumnezeu se referă în principal la a urma lucrarea actuală a lui Dumnezeu, a te supune și a pune în practică cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, fiind capabil să respecți poruncile lui Dumnezeu, căutând intențiile lui Dumnezeu în toate lucrurile, practicând conform cuvintelor lui Dumnezeu, supunându-te în mod absolut lucrării și călăuzirii Duhului Sfânt, și, în cele din urmă, devenind o persoană care practică adevărul și urmează voia lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii o persoană care Îl urmează pe Dumnezeu și obține mântuirea Lui. Dacă practicăm doar conform cuvintelor omenești din Biblie, dar nu ne supunem și nu practicăm cuvintele lui Dumnezeu sau nu pricepem intențiile lui Dumnezeu și respectăm doar ritualurile și reglementările religioase, asta înseamnă a-l urma pe om. Dacă privim cuvintele oamenilor din Biblie ca fiind cuvintele lui Dumnezeu pe care trebuie să le ascultăm și să le punem în practică, neglijăm și marginalizăm cuvintele Domnului Isus și nu respectăm deloc poruncile Domnului, vom sfârși asemenea fariseilor ipocriți și vom fi disprețuiți și respinși și blestemați de Domnul Isus. La fel ca astăzi, oamenii cred în Domnul, dar îi venerează și îi idolatrizează pe pastori și pe prezbiteri, cerând sfaturi și consultându-i pe pastori și pe prezbiteri în orice problemă, chiar apelând la pastori și la prezbiteri pentru cercetarea adevăratei căi. Drept urmare, sunt înșelați și induși în eroare de fariseii ipocriți și de liderii religioși și sfârșesc pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Acestea sunt consecința și rezultatul urmării omului. Exact ca atunci când Domnul Isus lucra, mulți credincioși evrei urmau doar învățăturile preoților cei mai de seamă și ale fariseilor și nu acceptau cuvintele și lucrarea Domnului Isus. Ca urmare, au pierdut mântuirea din partea Domnului. Aparent, ei credeau în Dumnezeu, dar, în realitate, îi urmau pe preoții cei mai de seamă, pe cărturari și pe farisei. Însă Petru și Ioan au văzut că lucrarea și cuvintele Domnului Isus aveau autoritate și putere și că erau de la Dumnezeu și L-au urmat imediat pe Domnul Isus, fără a fi constrânși de farisei. Ei au fost cei care L-au urmat pe Dumnezeu și I s-au supus cu adevărat.” Părtășia a menționat, totodată: „O persoană Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu în credința sa doar dacă se supune lucrării Duhului Sfânt, acceptă cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și urmează pașii lui Dumnezeu. Mai ales în zilele de pe urmă, când Dumnezeu a îndeplinit lucrarea de judecată, întreaga lume religioasă a pierdut lucrarea Duhului Sfânt și a devenit pustiită, iar oamenii sunt obligați să caute adevărata cale. În acest moment, ar trebui să acordăm mai multă atenție cercetării lucrării Duhului Sfânt, căutând cuvintele pe care Duhul Sfânt le spune bisericilor și ținând pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu. Exact așa cum se spune în Cartea Apocalipsei: «Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge» (Apocalipsa 14:4). Dacă cineva ascultă doar cuvintele pastorilor și prezbiterilor, fără să caute lucrarea și cuvintele Duhului Sfânt, și nu ascultă glasul lui Dumnezeu, va fi abandonat și eliminat de lucrarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, va cădea în marile dezastre, în timp ce se tânguie și scrâșnește din dinți. Atunci când oamenii sunt induși în eroare și îl urmează pe om în credința lor în Dumnezeu, ei au deviat deja de la calea Domnului. Acest lucru reprezintă o opoziție și o trădare gravă față de Dumnezeu și, dacă nu se pocăiesc, vor fi cu siguranță abandonați și eliminați de Dumnezeu.” După ce am citit asta, am înțeles deodată că a-L urma cu adevărat pe Dumnezeu înseamnă a fi capabil să asculți cuvintele lui Dumnezeu în toate lucrurile și să practici în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și, cel mai important, pentru a ține pasul cu lucrarea actuală a lui Dumnezeu, să te supui cuvintelor Sale actuale și să urmezi îndeaproape pașii Mielului. Am reflectat la felul în care Petru și Ioan au putut să-L urmeze pe Domnul Isus. Au fost capabili să facă asta deoarece au văzut că lucrarea și cuvintele Domnului Isus erau de la Dumnezeu. I-au recunoscut glasul lui Dumnezeu și au lăsat totul pentru a-L urma pe Domnul și au fost cei care L-au urmat pe Dumnezeu și I-au ascultat cuvintele cu adevărat. În acel moment, am hotărât că nu îi mai puteam asculta orbește pe pastori și că trebuia să caut lucrarea Duhului Sfânt, să ascult glasul lui Dumnezeu și să fiu o persoană care Îl urmează pe Dumnezeu. În timpul vacanței Festivalului Primăverii, am urmărit multe filme evanghelice produse de Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, la fel de nerăbdător ca o persoană care moare de sete, cum ar fi Așteptând, „Dezvăluiți taina despre Biblie”, „Taina evlaviei” și „Visul meu despre Împărăția Cerească”. Am văzut că multe taine ale adevărului au fost dezvăluite de cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, cum ar fi taina întrupării, taina numelui lui Dumnezeu, modul în care Dumnezeu îi judecă și îi purifică pe oameni în zilele de pe urmă și cum determină Dumnezeu finalul și destinația diferitelor tipuri de oameni… Cine în afară de Dumnezeu Însuși ar putea dezlega aceste taine? Cine altcineva ar putea exprima adevărul pentru a purifica și a schimba oamenii? În inima mea, am devenit din ce în ce mai sigur că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors și am acceptat cu bucurie lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic.

Privind acum în urmă, pretindeam că eu cred în Dumnezeu și că mă supun Lui, dar îi consultam și îi ascultam constant pe pastori, mergând pe calea de a-l urma pe om și de a mă împotrivi lui Dumnezeu. Astfel, aproape că am ratat mântuirea din partea Domnului din zilele de pe urmă. Am fost într-adevăr nesăbuit și ignorant! Mila lui Dumnezeu față de mine a fost cea care m-a condus treptat spre înțelegerea adevărului și mi-a permis să urmez pașii Mielului. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!