de Wang Yuan, China

Am început să fac videoclipuri în biserică la scurt timp după ce L-am găsit pe Dumnezeu. Mai târziu, am făcut datorie bazată pe texte și am fost persoana de contact a conducătorilor superiori. Am crezut că îndeplinirea acestor sarcini îmi va permite să înțeleg mai mult adevăr și că îmi va spori speranțele de a fi mântuit. De fiecare dată când interacționam cu surori și cu frați implicați în lucrarea de activități generale, vedeam că se ocupau de chestiuni externe în fiecare zi. Simțeam că erau doar entuziasmați și că majoritatea nu înțelegeau adevărurile-principii sau că nu aveau nicio intrare în viață. Acest lucru m-a făcut să fiu și mai sigur că aceia care erau conducători și lucrători și făceau o datorie bazată pe texte aveau o șansă mai mare de mântuire, iar eu eram foarte norocos că puteam să fac în continuare datorie bazată pe texte.

În aprilie 2023, am fost realocat pentru că nu obțineam niciun rezultat în datoria mea bazată pe texte. După aceea, am făcut lucrare de curățire în biserică. Într-o zi, un conducător mi-a scris și mi-a spus: „Avem nevoie urgentă de oameni care înțeleg tehnologia de rețea. Ești bun la asta, așa că intenționăm să te însărcinăm cu această datorie.” La citirea acestei scrisori, inima mi-a devenit neliniștită și plină de împotrivire: „Știi măcar cum să rânduiești lucrurile? Am făcut datorie bazată pe texte timp de mulți ani și am înțeles câteva principii despre discernământ. De ce nu-mi rânduiți îndatoririle pe baza atuurilor mele?” În următoarele două zile, doar gândul că va trebui să fac datoria legată de tehnologia de rețea mă supăra. „Să faci această datorie presupune să trudești și să ai de-a face cu diferite tipuri de software în fiecare zi și, din moment ce vor fi mai puține interacțiuni cu oamenii și cu lucrurile în această datorie, voi câștiga mai puține adevăruri. Indiferent cât de bine mă descurc, voi fi doar un muncitor și, în cele din urmă, tot voi fi eliminat. Cu toate acestea, în conducere și în îndatoririle bazate pe texte, voi avea zilnic acces la cuvintele lui Dumnezeu și la adevărurile-principii și cu cât mă pregătesc mai mult, cu atât voi înțelege mai bine adevărurile-principii, viața mea va progresa rapid, și, prin urmare, speranța mea de fi mântuit va fi mai mare.” Dar în cele din urmă, din motive de raționalitate, am acceptat cu reticență această datorie.

La început, fratele Zhao Lei m-a instruit în această tehnologie. În timpul studiilor mele, am urmărit o mulțime de tutoriale despre software-uri pe care nu știam cum să le folosesc și am uitat majoritatea lucrurilor de bază pe care le învățasem înainte. Dar nu voiam să depun efort în cercetare și simțeam că: „Dacă pun suflet în învățare, ajung chiar să stăpânesc rapid această tehnologie iar conducătorii observă că învăț bine, oare nu mă vor pune să fac această datorie pe termen lung?” Gândind astfel, am devenit mai puțin sârguincios în studiile mele și nici nu am avut nicio motivație să urmăresc tutorialele tehnice bune pe care mi le trimitea Zhao Lei. După doar câteva zile de studiu, a trebuit să oprim instruirea, deoarece casa gazdei fusese luată în vizor. M-am simțit norocos, pentru că asta însemna că nu va trebui să fac această datorie. Când i-am raportat conducătorului despre cum decurgeau studiile mele, am declarat intenționat un număr mai mic de aptitudini pe care le dobândisem, în speranța că, astfel, conducătorul avea să vadă că nu obțin prea multe din studiile mele, să creadă că nu sunt bun la asta și să îmi rânduiască alte îndatoriri. În mod neașteptat, câteva zile mai târziu, conducătorul mi-a spus: „Fratele care repară dispozitive electronice pleacă în altă parte pentru a-și face datoria și avem nevoie urgentă de cineva care să preia această lucrare. Având în vedere că nu ai reușit să stăpânești tehnologia de rețea, ar trebui să înveți să repari computere. Să vedem dacă poți învăța să faci asta!” Când am auzit, am fost uimit, gândindu-mă: „Cum au putut lucrurile să decurgă așa? Să trebuiască să studiez reparații este chiar mai rău decât să studiez tehnologia de rețea! Aș fi doar ca un non-credincios care face muncă manuală! Ce adevăr pot obține făcând asta? Am auzit despre un frate care a reparat electronice pentru frați și surori timp de opt ani. Dacă voi deveni capabil să fac asta, oare voi sfârși prin a rămâne blocat în această datorie ca acel frate?” În acel moment, m-am simțit complet lipsit de speranță, gândindu-mă: „E posibil să fiu condamnat să pot să fac doar lucrare de activități generale, să trăiesc doar o viață de muncă? Cu lucrarea lui Dumnezeu aproape de sfârșit, mai am vreo speranță de mântuire?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai tulburat. În următoarele câteva zile, nici măcar n-am avut poftă de mâncare și mi-am petrecut zilele abătut. Frații și surorile au văzut starea mea și au avut părtășie cu mine pentru a mă face să mă supun acestei situații. Dar eu mă simțeam foarte potrivnic, gândindu-mă: „Ceea ce spuneți sună bine, dar dacă învăț o lecție și mă supun, voi sfârși prin a rămâne blocat în această datorie. Dacă se întâmplă asta, nu voi fi doar un muncitor? Cum aș mai putea fi mântuit atunci?” Mai târziu, în timp ce mă lăsam copleșit de deznădejdea mea, am început să învăț tehnici de reparații, dar fără niciun pic de entuziasm. Mă gândeam că, după toți anii în care mi-am făcut cu pasiune datoria în credința mea, în cele din urmă, devenisem doar un muncitor. Nici măcar nu îndrăzneam să mă gândesc care avea să fie finalul meu. În următoarele câteva zile, am constatat că eram în continuare incapabil să mă entuziasmez câtuși de puțin pentru datoria mea. Simțeam că starea în care îmi făceam datoria nu era corectă, iar conștiința mea avea o tentă de vinovăție, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu mă pot supune și am sentimente foarte negative. Am un sentiment constant că nu voi avea un viitor bun sau o destinație bună dacă fac această datorie. Dumnezeule, știu că starea mea nu este corectă. Te rog, luminează-mă și îndrumă-mă să înțeleg intenția Ta, astfel încât să pot să mă supun acestei situații și să-mi fac bine datoria.” După ce m-am rugat, mi-am amintit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Să începeți să-l urmăriți în mod serios de acum înainte – dar cum ar trebui să-l urmăriți? Trebuie să reflectați la aspectele în care vă răzvrătiți adesea împotriva lui Dumnezeu. El ți-a rânduit fără încetare circumstanțe, ca să-ți dea o lecție, să te schimbe prin aceste chestiuni, să-I asimilezi cuvintele, să te facă să pătrunzi într-un aspect al adevărului-realitate și să te împiedice să trăiești după firea coruptă a Satanei în chestiunile respective, trăind în schimb conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât cuvintele Sale să se întipărească în mintea ta și să devină viața ta. Dar tu te răzvrătești deseori împotriva lui Dumnezeu în aceste chestiuni, nu te supui Lui și nici nu accepți adevărul, nu-I consideri cuvintele drept principii pe care ar trebui să le urmezi și nu trăiești cuvintele Sale. Acest lucru e dureros pentru Dumnezeu și, în repetate rânduri, îți pierzi ocazia de a fi mântuit. Așadar, cum ar trebui să te schimbi? Începând de azi, în problemele pe care poți să le recunoști prin reflecție și să le simți clar, ar trebui să te supui orchestrării lui Dumnezeu, să-I accepți cuvintele drept adevăr-realitate și drept viață și să schimbi modul în care trăiești. Când întâmpini astfel de situații, ar trebui să te răzvrătești împotriva trupului tău și a preferințelor tale și să acționezi potrivit adevărurilor-principii. Nu e aceasta calea de practicare? (Ba da.)” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (20)”]. Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că în această perioadă în care am tot fost realocat în datoria mea, cu cât eram mai puțin dispus să mă supun, cu atât mai mult nu se aliniau realocările la dorințele mele. S-a dovedit că în spatele acestor lucruri se afla intenția lui Dumnezeu, care era aceea de a mă determina să vin activ înaintea Lui pentru a reflecta asupra mea și pentru a căuta adevărul. Dar L-am înțeles greșit pe Dumnezeu și am privit această șansă pe care El mi-o oferise pentru a mă desăvârși și a obține adevărul ca pe dorința Lui de a mă dezvălui și de a mă elimina. Gândurile mele Îl răneau cu adevărat pe Dumnezeu! Mai întâi trebuia să mă supun, să reflectez la corupția pe care o dezvăluisem în aceste situații în care am fost realocat în datoria mea și să mă concentrez pe căutarea adevărului pentru a rezolva această problemă.

În următoarele câteva zile, mă tot întrebam: „De ce nu am putut să mă supun realocării în datoria mea? Întotdeauna am crezut că aceia care făceau datorii de conducere și bazate pe texte puteau fi mântuiți, spre deosebire de aceia care se ocupau de activități generale. Este punctul meu de vedere în conformitate cu adevărul?” În căutarea mea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Multor oameni nu le este clar ce înseamnă să fii mântuit. Unii oameni cred că dacă au crezut în Dumnezeu mulți ani, atunci s-ar putea să fie mântuiți. Unii oameni cred că, dacă înțeleg multe doctrine spirituale, atunci s-ar putea să fie mântuiți, sau unii cred că liderii și lucrătorii vor fi cu siguranță mântuiți. Acestea sunt toate noțiuni și închipuiri omenești. Elementul cheie este că oamenii trebuie să înțeleagă ce înseamnă mântuirea. A fi mântuit înseamnă în primul rând să fii eliberat de păcat, de influența Satanei, și să te întorci cu adevărat către Dumnezeu și să I te supui. Ce trebuie să dețineți pentru a fi liberi de păcat și de influența Satanei? Adevărul. Dacă oamenii speră să dobândească adevărul, trebuie să fie înarmați cu multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fie capabili să le experimenteze și să le practice, astfel încât să poată înțelege adevărul și să intre în realitate. Numai atunci pot fi mântuiți. Dacă o persoană poate fi sau nu mântuită nu are nicio legătură cu cât de mult timp a crezut în Dumnezeu, cunoștințele pe care le are, dacă are daruri sau puncte forte sau cât de mult suferă. Singurul lucru direct legat de mântuire este posibilitatea persoanei de a dobândi adevărul. Așadar, astăzi, câte adevăruri ai înțeles în mod autentic? Și câte dintre cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața ta? În care dintre toate cerințele lui Dumnezeu ai dobândit intrarea? În timpul anilor tăi de credință în Dumnezeu, cât de mult ai intrat în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? Dacă nu știi sau dacă nu ai reușit să intri în realitatea niciunuia dintre cuvintele lui Dumnezeu, atunci, sincer, nu ai nicio speranță de mântuire. Nu e cu putință să fii mântuit. Nu contează dacă ai un nivel înalt de cunoștințe sau dacă ai crezut în Dumnezeu mult timp, ai o înfățișare bună, poți vorbi bine și ai fost lider sau lucrător timp de câțiva ani. Dacă nu urmărești adevărul și nu practici cum se cuvine și nu experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și-ți lipsește adevărata mărturie bazată pe experiență, atunci nu există nicio speranță ca tu să fii mântuit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că indiferent de datoria pe care o face o persoană, atât timp cât o îndeplinește cu o inimă supusă, se concentrează pe căutarea adevărului pentru a rezolva firi corupte și gânduri eronate atunci când se întâmplă ceva, este capabilă să se lepede de trup pentru a se baza pe adevărurile-principii în datoria sa și nu se mai răzvrătește împotriva lui Dumnezeu sau nu I se mai împotrivește, atunci o astfel de persoană va obține mântuirea. Mântuirea unui om nu are nimic de-a face cu cât de multă doctrină poate vorbi sau cu datoria pe care o face. Obișnuiam să cred că să fiu conducător și să fac datoria bazată pe texte însemna să am contact cu vorbele lui Dumnezeu în fiecare zi, cântărind cum să rezolv diferitele stări și probleme ale fraților și surorilor mele și având părtășie zilnic despre subiecte legate de intrarea în viață și că, astfel, aveam să dobândesc mai multe adevăruri, să cresc mai repede în viață și să am o speranță mai mare de a fi mântuit. Credeam că îndeplinirea îndatoririlor legate de activitățile generale era doar o chestiune de muncă manuală și nu aducea nicio intrare în viață și că, făcând acest lucru, aveam să devin în cele din urmă doar un muncitor. Prin urmare, această percepție m-a determinat să trăiesc într-o stare de negativitate și împotrivire și să nu fiu dispus să îndeplinesc această datorie. Părerile mele erau greșite și nu se aliniau la cuvintele lui Dumnezeu. Gândindu-mă la antihriștii excluși din biserică, mi-am dat seama că cei mai mulți dintre ei făcuseră datoria de conducători și lucrători și erau capabili să vorbească despre multe doctrine și erau buni la părtășia cu alții, dar nu au căutat niciodată adevărul pentru a-și rezolva firile corupte. Chiar și după ani de zile în care și-au făcut datoria de conducători și lucrători, viața-fire nu li s-a schimbat niciodată. Unii dintre ei au urmărit în mod constant statutul, au exclus disidenți și și-au suprimat frații și surorile, tulburând și perturbând pe parcurs lucrarea bisericii și astfel au fost excluși. Unii vorbeau doctrine pentru a se înălța întru sine, pentru a se da mari și pentru a induce în eroare oamenii, determinându-i să vină înaintea lor. Ei au încercat să creeze împărății independente și au fost excluși. Alții, după ce au fost arestați, au cedat amenințărilor și tentațiilor din partea poliției de dragul intereselor personale și au semnat „Cele trei declarații”, devenind iude. Pentru aceasta, au fost excluși. Reflectând asupra anilor în care am făcut datoria bazată pe texte și am citit cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, în conformitate cu noțiunile mele, ar fi trebuit să dobândesc unele adevăruri și să obțin unele adevăruri-realități, dar, când am fost realocat și mi s-a cerut să mă ocup de activitățile generale, nu am reușit să accept sau să mă supun și am trăit într-o stare de negativitate și împotrivire. Acest lucru a arătat că nu aveam deloc adevăr-realitate! Am văzut că părerea mea conform căreia cei care îndeplinesc îndatoriri de conducere și bazate pe texte au speranțe mai mari de a fi mântuiți era complet nefondată. Numai după ce am reflectat asupra acestui lucru am înțeles că, dacă o persoană nu urmărește adevărul sau dacă nu se concentrează pe învățarea lecțiilor pentru a-și rezolva firea coruptă în timp ce își face datoria, atunci îndeplinirea oricărei datorii este doar o muncă. Mi-am dat seama că nu este important ce datorie face o persoană și că, de fapt, contează dacă poate reflecta frecvent asupra ei înseși când își face datoria și dacă poate să urmărească în mod activ adevărul și să îl practice pentru a-și rezolva firea coruptă. Numai atunci când o persoană dobândește în cele din urmă adevărul poate să obțină mântuirea lui Dumnezeu.

Mai târziu, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Când îndatoririle le sunt modificate, dacă decizia a fost luată de biserică, oamenii ar trebui să accepte și să asculte, trebuie să reflecteze asupra lor și să înțeleagă esența problemei și propriile neajunsuri. Acest lucru este foarte benefic pentru oameni și este ceva ce s-ar cuveni să fie practicat. Cu un lucru atât de simplu, oamenii obișnuiți pot descoperi problema și o pot trata corect, fără să întâmpine prea multe dificultăți sau orice obstacole de netrecut. Când se fac modificări în îndatoririle lor, oamenii ar trebui cel puțin să se supună, să beneficieze de pe urma reflectării asupra lor și să aibă o evaluare exactă a gradului de adecvare al felului în care își îndeplinesc îndatoririle. Dar situația nu e aceeași pentru antihriști. Ei manifestă ceva diferit de oamenii normali, indiferent ce li se întâmplă. În ce constă această diferență? Nu ascultă; nu cooperează în mod proactiv, nici nu caută adevărul deloc. În schimb, simt antipatie față de modificare și i se împotrivesc, o analizează, o contemplă și-și frământă creierii cu speculații: «De ce nu mi se permite să îndeplinesc această datorie? De ce sunt transferat la o datorie neimportantă? Este acesta un mijloc de a mă dezvălui și de a mă elimina?» În mintea lor, se tot gândesc la cele întâmplate, analizându-le la nesfârșit și meditând intens asupra lor. Când nu se întâmplă nimic, ei sunt perfect în regulă, dar când se întâmplă ceva, încep să le clocotească inimile ca în apele furtunoase, iar capetele lor sunt pline de întrebări. Din exterior, poate părea că ei sunt mai buni decât alții în cântărirea problemelor, dar, de fapt, antihriștii sunt pur și simplu mai ticăloși decât oamenii normali. Cum se manifestă această ticăloșie? Considerațiile lor sunt extreme, complexe și secrete. Lucrurile care nu i s-ar întâmpla unei persoane normale, unei persoane cu conștiință și rațiune, sunt obișnuite pentru un antihrist. Când se face o simplă modificare la datoria lor, oamenii ar trebui să răspundă printr-o atitudine de ascultare, să facă așa cum le spune casa lui Dumnezeu și ceea ce sunt capabili și, indiferent de ceea ce fac, să facă acel lucru pe cât de bine le permite puterea lor, din toată inima și din toată puterea lor. Ceea ce a făcut Dumnezeu nu este din greșeală. Un adevăr atât de simplu poate fi practicat de către oameni cu puțină conștiință și rațiune, dar acest lucru depășește abilitățile antihriștilor. […] Antihriștii nu ascultă niciodată de rânduielile casei lui Dumnezeu și întotdeauna leagă strâns datoria, faima, câștigul și statutul lor de speranța de a dobândi binecuvântări și viitoarea lor destinație, de parcă, odată ce și-au pierdut reputația și statutul, nu vor mai avea nicio speranță să dobândească binecuvântări și recompense, iar acest lucru ar fi de parcă și-ar pierde viața. Ei se gândesc: «Trebuie să fiu atent, nu trebuie să fiu neglijent! Nu pot să mă bazez pe casa lui dumnezeu, pe frați și surori, pe conducători și lucrători și nici măcar pe dumnezeu. Nu pot să am încredere în niciunul dintre ei. Tu însuți ești persoana pe care poți să te bazezi cel mai mult și care e cea mai demnă de încredere. Dacă nu-ți faci planuri pentru tine, atunci cui îi va păsa de tine? Cine se va gândi la viitorul tău? Cine se va gândi dacă vei primi sau nu binecuvântări? Prin urmare, trebuie să fac planuri și calcule atente spre binele meu. Nu pot să comit greșeli sau să fiu nici măcar puțin neglijent, altminteri, ce voi face dacă va încerca cineva să profite de mine?» Prin urmare, ei se păzesc de conducătorii și lucrătorii casei lui Dumnezeu, temându-se că cineva îi va discerne sau îi va vedea așa cum sunt în realitate și că atunci vor fi demiși, iar binecuvântările la care visează vor fi spulberate. Consideră că trebuie să-și păstreze reputația și statutul pentru a avea vreo speranță de a dobândi binecuvântări. Un antihrist vede faptul de a fi binecuvântat ca fiind mai măreț decât cerurile, mai măreț decât viața, mai important decât urmărirea adevărului, schimbarea firii sau mântuirea personală și mai important decât a-și îndeplini bine datoria și de a fi o ființă creată care corespunde standardelor. Ei cred că a fi o ființă creată care e conform așteptărilor, își face bine datoria și e mântuită sunt lucruri neînsemnate care nu merită menționate sau remarcate, în timp ce dobândirea binecuvântărilor este singurul lucru din întreaga lor viață ce nu poate fi uitat niciodată. Indiferent ce situație înfruntă, indiferent cât de importantă sau neînsemnată este, ei o pun pe seama faptului că sunt binecuvântați și sunt incredibil de precauți și atenți și-și lasă întotdeauna o cale de scăpare” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”). Dumnezeu expune că antihriștii nu au deloc o rațiune normală. Cred în Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle cu unicul scop de a obține binecuvântări. Indiferent de îndatoririle rânduite de biserică, primul lucru la care se gândesc antihriștii nu este cum să se supună și cum să accepte sau cum să facă tot ce pot mai bine în îndatoririle lor, ci, mai degrabă, dacă datoria actuală le va afecta viitorul și destinația. Ei fac calcule atente, îngrijorându-se că dorințele lor de binecuvântări vor fi spulberate dacă le sunt realocate îndatoririle. Dacă ceva nu le este benefic pentru binecuvântările viitoare, se vor simți dezgustați, potrivnici și suspicioși și vor încerca să analizeze acest lucru. Natura lor este cu adevărat rea. În lumina expunerii cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că firea pe care o dezvăluiam era exact ca aceea a unui antihrist. Conducătorii rânduiseră ca eu să învăț tehnologia de rețea în funcție de nevoile lucrării și de atuurile mele. Era cu scopul de a proteja lucrarea bisericii. Oamenii cu o umanitate normală ar lua în considerare intențiile lui Dumnezeu și s-ar supune și ar accepta această rânduială. Dar eu am crezut că datoria tehnologiei de rețea era doar o parte din lucrarea de activități generale, că adevărul pe care îl puteam obține era mic și că șansele mele la mântuire ar fi, de asemenea, mici, așa că m-am împotrivit și am nutrit plângeri împotriva conducătorilor. Chiar dacă, mai târziu, am fost de acord cu reticență să fac această datorie, tot nu am studiat cu sârguință. Am fost chiar mincinos, raportând conducătorilor mai puține aptitudini decât dobândisem, în speranța de a-i face să creadă în mod eronat că nu eram potrivit pentru această datorie. Mai târziu, conducătorul mi-a cerut să învăț tehnici de reparații. Asta pentru a se asigura că frații și surorile pot folosi dispozitive electronice pentru devoționalele și îndatoririle lor în condiții normale. Dar m-am gândit că dacă fac datoria de reparații nu m-ar ajuta să urmăresc sau să dobândesc adevărul și că aceasta era doar muncă manuală, așa că nu am vrut să o accept. Conducătorii mi-au realocat îndatoririle conform principiilor, iar faptul că am primit alte îndatoriri a dezvăluit, de asemenea, impuritățile din credința mea și opiniile mele eronate cu privire la îndatoririle mele, permițându-mi să caut adevărul pentru a rezolva aceste firi corupte. Acest lucru a fost benefic pentru intrarea mea în viață, dar am înțeles greșit și m-am plâns, bănuind că Dumnezeu folosea aceste îndatoriri de afaceri generale pentru a mă dezvălui și elimina. Eram plin de suspiciune și de prudență față de Dumnezeu. Acest lucru a fost foarte rău din partea mea! Prin revelația lui Dumnezeu, am reflectat la anii în care m-am sacrificat și m-am consumat și mi-am dat seama că nu făcusem aceste lucruri pentru a lua în considerare intențiile lui Dumnezeu și a îndeplini datoria unei ființe create, ci pentru a schimba îndeplinirea îndatoririlor mele cu o destinație bună de la Dumnezeu. După ce îndatoririle mele au fost realocate, am crezut că speranța mea pentru binecuvântări fusese spulberată, așa că am început să-mi îndeplinesc îndatoririle cu superficialitate. Mi-am dat seama că într-adevăr nu aveam umanitate și că eram complet egoist și detestabil!

Mai târziu, am citit mai multe din cuvintele lui Dumnezeu: „Când Noe a făcut așa cum l-a îndrumat Dumnezeu, el nu a știut care erau intențiile lui Dumnezeu. El nu a știut ce voia să îndeplinească Dumnezeu. Dumnezeu doar îi dăduse o poruncă și îl îndrumase să facă ceva și, fără prea multe explicații, Noe s-a conformat și a făcut acel lucru. El nu a încercat să deslușească în secret dorințele lui Dumnezeu, nici nu I s-a opus lui Dumnezeu și nici nu a arătat lipsă de sinceritate. El doar a mers mai departe și a făcut acel lucru cu o inimă curată și simplă. Ceea ce Dumnezeu l-a pus, el a făcut și supunerea și ascultarea cuvântului lui Dumnezeu au reprezentat credința care a stat la baza acțiunilor sale. Atât de direct și simplu a tratat el ceea ce îi încredințase Dumnezeu. Esența sa – esența acțiunilor sale era supunerea, nu îndoiala, nu rezistența și, mai mult, faptul că nu se gândea la propriile interese sau la pierderile și la câștigurile sale. Mai mult, când Dumnezeu a spus că va distruge lumea cu un potop, Noe nu a întrebat când, nu a întrebat ce se va alege de lucruri și, cu siguranță, nu L-a întrebat pe Dumnezeu cum avea să distrugă lumea. El doar a făcut cum i-a poruncit Dumnezeu. Oricum a vrut Dumnezeu să fie făcut și cu ce a vrut El, Noe a făcut exact cum i-a cerut Dumnezeu și, de asemenea, a început imediat. A acționat conform instrucțiunilor lui Dumnezeu, cu o atitudine dornică de a-L mulțumi pe Dumnezeu. O făcea ca el însuși să evite dezastrul? Nu. L-a întrebat el pe Dumnezeu cât avea să mai dureze înainte ca lumea să fie distrusă? Nu. L-a întrebat sau a știut cât va dura să construiască arca? Nici asta nu știa. Pur și simplu s-a supus, a ascultat și a acționat întocmai” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că atitudinea lui Noe față de datoria lui s-a bucurat de aprobarea lui Dumnezeu și că aceasta era ceea ce trebuia să imit și să urmez. Când Dumnezeu l-a instruit pe Noe să construiască arca, Noe nu I-a înțeles intenția, dar nu s-a împotrivit însărcinării lui Dumnezeu și nici nu a făcut speculații referitoare la dorințele Lui. Pur și simplu a ascultat, s-a supus și a făcut tot ce i-a spus Dumnezeu să facă. Trebuia să urmez exemplul lui Noe și să-mi fac datoria cât pot de bine, fără să caut binecuvântări, ci doar să mă supun cu adevărat lui Dumnezeu. În plus, trebuia să mă concentrez să învăț lecțiile în datoria mea. Indiferent de datoria pe care o făceam, tot aș fi dezvăluit corupție, iar în situațiile pe care le-a rânduit Dumnezeu, trebuia să mă concentrez la folosirea gândurilor și ideilor mele ca să reflectez asupra mea și să caut adevărul pentru a rezolva aceste lucruri. Prin aceasta, puteam câștiga ceva. Dumnezeu este drept față de fiecare persoană care Îl urmează. Dumnezeu nu a spus niciodată că îndeplinirea datoriei de conducere sau a celei bazate pe texte garantează mântuirea sau că îndeplinirea îndatoririlor de activități generale nu poate câștiga aprobarea Sa. Indiferent de ce datorie îndeplinește o persoană, cheia este dacă aceasta poate căuta adevărul și dacă poate învăța lecții. La fel ca în videoclipurile cu mărturii bazate pe experiență, unii frați și unele surori făceau datorii de găzduire, în timp ce alții se ocupau de repararea dispozitivelor electronice și așa mai departe. Acestea sunt toate slujbe de activități generale, dar acești oameni erau capabili să se concentreze la căutarea adevărului pentru a-și rezolva corupția în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle și astfel, viața-fire li s-a putut schimba. Nu înțelegeam principiile prin care Dumnezeu hotărăște finalurile și destinațiile oamenilor și am vrut întotdeauna să îndeplinesc îndatoriri despre care credeam că mi-ar fi benefice pentru intrarea în viață. Dar nu m-am concentrat pe a reflecta asupra mea în timpul îndeplinirii îndatoririlor și nici nu am căutat schimbări în viața-fire. Așadar, chiar dacă aș continua să fac îndatoriri bazate pe texte, care ar fi diferența? Ar însemna că aș obține adevărul? Ar însemna asta o schimbare în firea mea? Dacă nu aș urmări adevărul, tot aș fi eliminat până la urmă. După ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, ceea ce trebuia să fac în continuare era să-mi fac bine datoria actuală și nu trebuia să mă gândesc eu dacă aveam să primesc în cele din urmă mântuirea lui Dumnezeu sau nu.

După aceea, am început să-mi fac datoria cu suflet și m-am concentrat să reflectez asupra gândurilor, ideilor și firii mele corupte în timp ce îmi făceam datoria. Să învăț reparații presupunea să mă uit la schemele circuitelor și să mă familiarizez cu modul de funcționare a diferitelor componente. La început, m-am simțit copleșit, gândindu-mă: „E destul de greu să repar aceste dispozitive. Oare pot s-o fac având acest calibru?” Uneori, în timp ce mă uitam la aceste lucruri, nu-mi mai venea să învăț. Dar, reflectând, mi-am dat seama că motivul pentru care mă retrăgeam atunci când întâmpinam dificultăți în datoria mea era în principal pentru că nu eram ferm în datoria mea, că râvneam la trup, îmi lipsea motivarea și nu aveam o inimă care să ia în considerare intențiile lui Dumnezeu. Așa că am căutat cuvintele lui Dumnezeu cu privire la acest lucru pentru a mânca și a bea și am găsit mărturiile bazate pe experiență ale fraților și surorilor ca să le urmăresc. Din aceste lucruri, am găsit o cale de practică: n-ar trebui să mă retrag atunci când întâmpin dificultăți în îndatoririle mele; ar trebui să îl imit pe Noe și să am o inimă care să ia în considerare intențiile lui Dumnezeu. Indiferent cât de dificil a fost pentru Noe să construiască arca și indiferent cât de mare a fost volumul de muncă, Noe nu a fost descurajat de aceste dificultăți, ci, dimpotrivă, a luat în considerare intențiile lui Dumnezeu și a colaborat cât a putut de mult, a rezolvat activ diversele probleme apărute în construirea arcei și, în cele din urmă, a îndeplinit însărcinarea lui Dumnezeu. Dificultatea datoriei mele nu putea fi comparată cu cea a lui Noe și am avut resurse și experiențe împărtășite de frații și de surorile mele ca să învăț reparații. Atât timp cât mă bazam pe Dumnezeu și colaboram cu fermitate, aceste dificultăți puteau fi depășite. Când mi-am liniștit inima și am început să învăț lucrurile puțin câte puțin, deși învățam încet, tot am fost în stare să o fac și n-a fost atât de dificil pe cât crezusem. După ce am practicat o vreme, nu numai că am învățat câteva tehnici de reparații, dar și viața mea a progresat puțin și mi-am petrecut zilele simțindu-mă împlinit.

Fiind realocat în datoria mea, am ajuns să înțeleg și să îndrept unele dintre perspectivele greșite pe care le aveam despre îndatoriri. În același timp, mi-am dat seama că intenția mea în credința în Dumnezeu și în realizarea îndatoririlor nu era corectă și că nu-mi făceam datoria de ființă creată pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci pentru a obține binecuvântări. Acest lucru nu era în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Acum doresc doar să mă supun cu adevărat orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să-mi fac bine datoria actuală. Slavă lui Dumnezeu!