de Yixun, Japonia

Anul trecut în decembrie, biserica a ales un nou lider, sora Margareta. Am fost foarte surprinsă și m-am gândit: „Margareta? Ea nutrește o dorință aprigă de faimă și statut. În trecut, era invidioasă pe partenera ei, sora Nadia, așa că a denigrat-o și a judecat-o în public. Drept urmare, frații și surorile au fost nemulțumiți de Nadia și nu i-au susținut lucrarea, ceea ce a perturbat lucrarea bisericii. Liderii au avut părtășie cu ea de multe ori, dar ea nu s-a schimbat și, în final, a fost demisă. Chiar și după un eșec atât de mare, ea nu a reflectat asupra ei înseși. A zâmbit în continuare, ca și cum nimic nu se întâmplase, și nu a căpătat înțelegere sau ură față de sine. Dat fiind că după aceea nu s-a axat pe căutarea adevărului și reflectarea asupra sinelui, cum putea cineva ca ea să fie potrivit ca lider? Selectarea unui lider al bisericii este o chestiune majoră. Faptul că un lider al bisericii este bun sau slab afectează în mod direct pătrunderea în viață a tuturor aleșilor lui Dumnezeu din biserică. Dacă un lider al bisericii nu se axează pe urmărirea adevărului, cum i-ar putea călăuzi pe frați și pe surori în realitățile adevărului? Oare Margareta chiar e potrivită ca lider?” Dar apoi m-am gândit: „Nu am mai luat legătura cu ea de aproape doi ani. E posibil să se fi căit și să se fi schimbat acum? Principiile selectării liderilor prevăd că acei lideri demiși în trecut pentru fărădelegi pot fi încă aleși dacă au dat dovadă de căință autentică și pot face lucrare practică. Nu-i pot delimita pe ceilalți și trebuie să-i privesc prin prisma faptului că se pot schimba.” După aceea, nu m-am gândit prea mult la asta.

Dar după aceea, tot mă simțeam neliniștită. Am vrut să le spun ce aveam în minte, dar apoi m-am gândit că liderilor nu li se părea că era ceva în neregulă cu Margareta. Dacă mi-aș exprima îndoielile, cum m-ar privi conducătorii? Ar crede oare că le cream probleme și le îngreunam situația în mod intenționat? Ar crede oare că mă întorceam împotriva lor? Nu voiam să-i jignesc pe lideri. Și fusesem demisă recent. Dacă aș fi formulat o obiecție după asta, oare n-ar crede toți că încercam să provoc dispute și să profit de greșelile altora ca să concurez pentru poziția de lider? Lasă, m-am gândit, e prea mare deranjul. Așadar, mi-am înghițit vorbele. Eram puțin neliniștită, dar nu mai era nimic de făcut. Puteam doar să mă consolez, spunând: „Deja s-a decis. Dacă este nepotrivită, va fi înlocuită.” Nu m-am mai gândit la asta și problema a trecut.

Într-o zi, câteva surori mi-au pomenit despre asta și mi-au mai spus că erau puțin suspicioase în ce privește măsura în care Margareta deținea cunoaștere și căință adevărate față de fărădelegile ei trecute. În discuții s-a menționat, de asemenea, că atunci când Margareta a fost înlăturată și înlocuită, nu era deloc conștientă de propriile fărădelegi, nu reflectase și nu părea o căutătoare a adevărului. Dacă nu se axa pe urmărirea și căutarea adevărului, cum îi putea călăuzi pe alții să înțeleagă adevărul și să-i pătrundă realitățile? Discuția m-a făcut să mă gândesc la un fragment din cuvântul lui Dumnezeu: „Care este cauza apariției categoriei de oameni care sunt conducători și lucrători și cum au apărut ei? Pe scară largă, sunt necesari lucrării lui Dumnezeu; pe scară mai restrânsă, ei sunt solicitați pentru lucrarea bisericii, sunt ceruți de aleșii lui Dumnezeu. […] Diferența dintre conducători și lucrători și restul aleșilor lui Dumnezeu este doar o caracteristică specială a îndatoririlor pe care ei le îndeplinesc. Această caracteristică specială se vede, în principal, în rolurile lor de conducere. De exemplu, indiferent câți oameni are o biserică, șeful este conducătorul. Așadar, ce rol joacă acest conducător în rândul membrilor? Conduce pe toți aleșii din biserică. Deci, ce efect are în întreaga biserică? Dacă acest conducător o apucă pe calea greșită, aleșii lui Dumnezeu din biserică îl vor urma pe conducător pe calea greșită, ceea ce va avea un impact uriaș asupra tuturor. Luați-l drept exemplu pe Pavel. El a condus multe dintre bisericile pe care le-a întemeiat și pe aleșii lui Dumnezeu. Când Pavel a apucat-o pe căi greșite, bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conducea au făcut la fel. Așadar, când conducătorii o apucă pe căi greșite, nu sunt singurii afectați; și bisericile și aleșii lui Dumnezeu pe care îi conduc sunt afectați” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul unu”). Contemplând cuvântul lui Dumnezeu, inima îmi era grea. Liderul bisericii este conducătorul întregii bisericii. Faptul că un lider al bisericii este bun sau slab are legătură directă cu măsura în care aleșii lui Dumnezeu pot înțelege adevărul și intra în realitățile acestuia. Dacă cineva care urmărește adevărul este ales drept lider, poate răspunde de lucrarea bisericii și de intrarea în viață a fraților și surorilor, poate folosi adevărul pentru a rezolva dificultățile pătrunderii lor în viață, poate avea părtășie despre propria cunoaștere a practicării cuvintelor lui Dumnezeu și poate călăuzi și conduce oamenii treptat înspre realitățile adevărului. Dacă cineva care nu urmărește adevărul este ales drept lider, acesta nu practică la rândul său adevărul, așadar nu-și poate conduce frații și surorile spre adevăr. Poate doar rosti slove și doctrine pentru a deruta și îngrădi oamenii. Astfel, nu sunt oare aleșii lui Dumnezeu vătămați și distruși?

În seara aceea, câteva surori și cu mine i-am contactat pe lideri ca să le împărtășim gândurile și îngrijorările noastre. Liderii au promis că vor investiga din nou, în mod amănunțit, și că vor reevalua lucrurile în funcție de situație. Nu peste mult timp, prin intermediul unei investigări amănunțite a purtării efective a Margaretei și al evaluării sale de către cei din interior, liderii au văzut că Margareta nu dispunea de o înțelegere reală a fărădelegilor sale trecute, nu a reflectat asupra sa atunci când s-a întâmplat ceva și i s-a părut greu să accepte adevărul. Liderii au spus: „Nu am cunoscut situația propriu-zisă a Margaretei până acum. Pur și simplu am văzut că este eficientă în îndatorirea ei, așa că am crezut că s-a căit. Acum, din câte am aflat, vedem că Margareta chiar nu este potrivită să fie lider.” Când am auzit acest rezultat, nu am putut descrie emoția pe care am simțit-o. Mi-a părut rău că nu mi-am exprimat reținerile la timp. M-am temut că-i jignesc pe lideri și pe lucrători și că ceilalți ar crede în mod eronat că isc probleme fiindcă doresc să fiu lider. În cele din urmă, pentru a mă proteja, am dat înapoi ca o lașă. Nu am practicat deloc adevărul, nici nu am protejat lucrarea bisericii. M-au preocupat și am protejat doar interesele mele personale. Am fost atât de egoistă și demnă de dispreț!

Mai târziu, am căutat câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu cu privire la starea mea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ce fire este atunci când oamenii nu își asumă nicio responsabilitate față de datoria lor, își fac datoria într-o manieră neglijentă și superficială, se comportă asemeni celor care le fac pe plac tuturor și nu apără interesele casei lui Dumnezeu? Aceasta este viclenie, este firea Satanei. Cel mai izbitor element din filosofiile de trai ale omului este viclenia. Oamenii cred că, dacă nu sunt vicleni, vor fi predispuși să îi ofenseze pe ceilalți și incapabili să se apere; ei cred că trebuie să fie suficient de vicleni pentru a nu răni sau jigni pe nimeni, păstrându-se astfel în siguranță, protejându-și mijloacele de trai și câștigând un punct ferm de sprijin în rândul maselor. Toți necredincioșii trăiesc după filosofia Satanei. Toți sunt oameni de paie și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu. Prin urmare, de ce ești mereu un om de paie? Oamenii de paie își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie oameni de paie și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil și acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere. […] Numai cei care iubesc adevărul și dețin realitatea adevărului pot păși în față atunci când lucrarea casei lui Dumnezeu și aleșii le-o cer, numai ei pot lua atitudine, curajoși și legați prin datorie, să fie mărturie pentru Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, conducându-i pe aleșii lui Dumnezeu pe calea cea bună și permițându-le să ajungă la ascultare față de lucrarea lui Dumnezeu; și numai aceasta reprezintă o atitudine de responsabilitate și manifestare a grijii față de voia lui Dumnezeu. Dacă nu aveți această atitudine, sunteți neglijenți în modul vostru de a gestiona lucrurile și gândiți: «Voi face lucrurile în limitele sferei propriei mele datorii, dar nu îmi pasă de nimic altceva. Dacă mă întrebi ceva, îți voi răspunde – dacă am o dispoziție bună. Altfel, nu o voi face. Aceasta este atitudinea mea», atunci acesta este un tip de fire coruptă, nu-i așa? A vă proteja doar propria poziție, reputație, stimă de sine și a proteja numai lucrurile care au legătură cu propriile interese – oare protejați astfel o cauză justă? Protejați lucrurile pozitive? În spatele acestor motive meschine, egoiste, se află firea de a-ți fi lehamite de adevăr. Majoritatea dintre voi afișează frecvent aceste tipuri de comportamente și, în momentul în care întâlniți ceva care are legătură cu interesele familiei lui Dumnezeu, sunteți echivoci și spuneți: «Nu am văzut», sau «nu știu», sau «nu am auzit». Indiferent dacă într-adevăr nu ești conștient de acest lucru sau doar pretinzi asta, dacă, atunci când contează cel mai mult, dezvălui acest tip de fire coruptă, atunci este greu de spus dacă ești o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu sau nu; pentru Mine, fie ești cineva care este confuz în credința sa, fie ești un non-credincios. În niciun caz, nu ești o persoană care iubește adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au străpuns inima. Dumnezeu a revelat că oamenii iresponsabili față de îndatoririle lor au o fire vicleană. Când am văzut cuvântul „vicleană”, m-am gândit la cuvintele și faptele înșelătoare ale Satanei. În acest fel s-a manifestat starea mea și așa mi-a fost firea. Am fost vicleană și înșelătoare și nu am fost sinceră față de Dumnezeu. În ce privește alegerea Margaretei, nu mi-a lipsit întru totul claritatea sau discernământul față de chestiune. Evident, am avut obiecții și îndoieli privind promovarea Margaretei ca lider și am înțeles clar pericolul reprezentat pentru biserică și pentru aleșii lui Dumnezeu dacă era ales liderul greșit. Dar din cauza naturii mele viclene și înșelătoare, m-am temut că exprimându-mi părerea i-aș stânjeni și jigni pe lideri și lucrători și mi-am făcut griji, de asemenea, că ceilalți aveau să creadă că voiam să fiu lider și aveau să-și facă o impresie proastă despre mine. Pentru a-mi proteja reputația și statutul, pentru a mă pune la adăpost, am ales să mă fac că nu văd și să le fac pe plac oamenilor, așa încât nimeni să nu fie jignit. Nu am avut nici cea mai mică frică de Dumnezeu. Am tratat lucrarea bisericii cu prea multă ușurință și iresponsabilitate! Deși la acea vreme nu eram sigură dacă Margareta se ridica la înălțimea sarcinii de lider, aș fi putut întreba și analiza mai în detaliu. Întrebările mele nu aveau să reprezinte obiecții, nici nu însemna că le îngreunam liderilor situația în mod voit, ci însemna că examinam faptele și că protejam alegerile conform principiilor. Dacă aș fi cercetat-o pe Margareta mai devreme și aș fi aflat că nu a reflectat asupra fărădelegilor sale trecute, că tot nu a acceptat adevărul și că nu era potrivită să fie lider, ar fi trebuit să opresc asta din timp. Procedând astfel, însemna să-mi asum răspunderea pentru mine însămi, precum și pentru lucrarea bisericii și pentru viețile aleșilor lui Dumnezeu. Dar într-o problemă atât de importantă precum alegerile din biserică, nu am ținut cont decât de interesele personale. Nu am protejat deloc lucrarea bisericii. Pur și simplu nu am avut conștiință sau rațiune. După ani de credință în Dumnezeu, trăiam tot după toxine satanice de genul: „Când știi că un lucru e greșit, e mai bine să spui mai puțin” și „Fiecare om pentru el însuși”. Principiul meu a fost întotdeauna „interesul propriu și beneficiul propriu”. Am fost egoistă, demnă de dispreț, vicleană, înșelătoare și am avut gânduri necinstite. Am crezut că urmând această logică satanică, nu aveam să jignesc pe nimeni și mi-aș putea asigura locul într-o mulțime. Dar Dumnezeu îmi observă faptele și acțiunile, și purtarea mea l-a făcut pe Dumnezeu să mă disprețuiască și să mă osândească. M-am gândit la modul migălos în care Dumnezeu a avut părtășie cu noi în ultimii câțiva ani despre cum să discernem falșii lideri și antihriștii, despre importanța alegerii unor lideri ai bisericii destoinici, despre responsabilitățile lucrării ce revin conducerii bisericii și despre multe alte aspecte ale adevărului. Dumnezeu a procedat astfel pentru a ne permite să învățăm să discernem oamenii și aspectele și să putem cu toții să menținem mai bine viața bisericii și să protejăm lucrarea bisericii. Dar după ce am auzit atât de multe predici, nu am luat în serios cuvintele lui Dumnezeu. Când s-au întâmplat lucruri, am trăit tot după filosofii satanice și nu am putut practica adevărul. Gândindu-mă la asta, m-am simțit tare tristă și vinovată. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent cât de mult suferă lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu, ești nepăsător, nu intervii și nici nu te simți vinovat, ceea ce te face să fii cineva care nu are conștiință sau rațiune, un necredincios, un făcător de servicii. Mănânci ceea ce este a lui Dumnezeu, bei ceea ce este a lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la Dumnezeu, dar crezi că orice daună adusă intereselor casei lui Dumnezeu nu are legătură cu tine, ceea ce te face un trădător care mușcă mâna ce îl hrănește. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, ești măcar om? Acesta este un demon care s-a insinuat în biserică. Pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, pretinzi că ești unul dintre cei aleși și vrei să mănânci și să bei gratis în casa lui Dumnezeu. Nu trăiești viața unei ființe umane și, în mod clar, ești unul dintre non-credincioși” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvântul lui Dumnezeu, am simțit ura și dezgustul Său pentru oamenii egoiști și mânați de propriul interes ca mine. Am simțit și un profund regret pentru ceea ce făcusem. Dumnezeu avea întru totul dreptate. Nu eram decât un trântor în biserică. Crezusem în Dumnezeu ani de-a rândul și mă bucurasem de udarea și de cuvântul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu avea loc în inima mea și nu am fost niciodată într-o singură inimă cu Dumnezeu. În momentul critic, nu am putut proteja interesele bisericii. Am știut clar că Margareta nu era potrivită să fie conducătoare, dar nici măcar nu am avut curajul să spun adevărul. Oare asta era atitudinea pe care ar trebui să o aibă un om cu credință în Dumnezeu? Nu eram oare doar o necredincioasă, o atee? Un adevărat membru al aleșilor lui Dumnezeu tratează tot timpul treburile bisericii ca pe ale sale însuși, poate sta de partea lui Dumnezeu și proteja lucrarea bisericii. Dar nu m-am purtat ca un membru al casei lui Dumnezeu. Am fost nepăsătoare față de lucrarea bisericii și față de interesele bisericii. Când am observat o problemă, nu am întrebat în legătură cu ea. Nici măcar nu am putut îndeplini responsabilitățile de bază ale unui om cu credință în Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu să recunoască vreodată o asemenea credință? Gândindu-mă la asta, m-am simțit distrusă și mi-au dat involuntar lacrimile. M-am urât pentru că nu am avut conștiință sau rațiune. M-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi: „Dumnezeule! Sunt coruptă prea profund de Satana. Nu țin cont decât de interesele personale și nu pot menține lucrarea bisericii. Sunt atât de egoistă și demnă de dispreț! Dumnezeule, îmi doresc să mă căiesc.”

Ulterior, am citit din cuvântul lui Dumnezeu: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost devotat, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar tu s-ar putea să nu obții rezultate bune – dar vei fi făcut tot ce îți stă în putință. Nu îți satisfaci propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, acorzi mereu atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune în datoria ta, inima ta se va fi îndreptat; dacă, în plus, poți să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, vei fi la înălțimea standardului în îndeplinirea datoriei tale și, în același timp, vei putea să intri în realitatea adevărului. Asta este ceea ce înseamnă să ai mărturie” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”). „Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu. Ar trebui să sprijini și să-ți asumi responsabilitatea pentru orice lucru care are legătură cu interesele casei lui Dumnezeu sau care privește lucrarea casei lui Dumnezeu și numele lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi are această responsabilitate și obligație și asta este ceea ce trebuie să faceți” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Despre decretele administrative ale lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a oferit o cale de a practica. Când se întâmplă lucruri, ar trebui să renunț la statutul și imaginea mea, să prioritizez lucrarea bisericii și să-mi îndeplinesc responsabilitatea. Când văd că interesele bisericii sunt vătămate, ar trebui să susțin principiile și interesele bisericii și să nu mă tem că jignesc oameni. Chiar dacă nu pot percepe clar anumite lucruri, ar trebui să mă axez pe căutarea și practicarea adevărului și să protejez lucrarea bisericii. Nu ar fi trebuit să-mi pese de ce credeau ceilalți sau liderii mei. Ar fi trebuit să accept scrutarea lui Dumnezeu și să mă axez pe protejarea lucrării bisericii și a intereselor aleșilor lui Dumnezeu. Odată ce am înțeles aceste lucruri, m-am simțit un pic ușurată.

Mai târziu, am avut părtășie și am cercetat împreună cu surorile mele și am descoperit că mai aveam un punct de vedere eronat. Consideram că diversele decizii ale liderilor mei erau luate conform principiilor și nu ar trebui să fie contestate. Dacă nu eram de acord, le îngreunam în mod voit situația, stânjenindu-i și contrazicându-i. De fapt, punctul meu de vedere nu era deloc în concordanță cu adevărul. Era bazat în întregime pe imaginația mea. În timpul devoționalelor mele, am citit un fragment din cuvântul lui Dumnezeu care m-a învățat principiile corecte în raport cu liderii și lucrătorii. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi lider, acesta este doar promovat și cultivat în sens direct; nu înseamnă că e deja un lider calificat sau unul competent, că e deja capabil să întreprindă lucrarea unui lider și poate face o muncă reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu înțeleg clar aceste lucruri și îi admiră pe cei promovați, bazându-se pe închipuirile lor, dar aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mulți ani au crezut, oare cei care sunt promovați chiar dețin realitatea adevărului? Nu neapărat. Sunt ei capabili să ducă la bun sfârșit rânduielile lucrării casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al responsabilității? Sunt dotați cu angajament? Pot să se supună lui Dumnezeu? Când se confruntă cu o problemă, sunt ei capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. […] Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept pentru ei. Puteți să le monitorizați lucrarea și, dacă descoperiți probleme sau lucruri care încalcă principiile pe parcursul lucrării lor, puteți să ridicați problema și să căutați adevărul pentru a rezolva aceste chestiuni. Nu ar trebui să-i judecați, condamnați, atacați sau excludeți, pentru că sunt în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca oameni care sunt perfecți sau ca oameni care dețin realitatea adevărului. Sunt ca voi: acesta e momentul în care sunt instruiți. Diferența e că își asumă mai multă lucrare și responsabilități decât oamenii obișnuiți. Ei au o responsabilitate și o obligație de a face mai multă lucrare; plătesc un preț mai mare, îndură mai multe greutăți, suferă mai multă durere, rezolvă mai multe probleme, tolerează cenzura mai multor oameni și, bineînțeles, fac un efort mai mare, dorm mai puțin, mănâncă mai puține mâncăruri fine și se angajează în mai puțină vorbărie decât oamenii normali. Iată ce e special la ei; în afară de asta, sunt la fel ca oricine altcineva. Care e scopul pentru care Eu zic asta? Pentru a le spune tuturor că trebuie să abordeze corect promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de talente în casa lui Dumnezeu și nu trebuie să fie duri în cererile lor față de acești oameni. Bineînțeles, oamenii nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. E o prostie să fiți prea apreciativi sau reverențioși față de ei, nici nu e uman sau realist să fiți exagerat de duri în cerințele voastre față de ei. Deci, care e cel mai rațional mod de a acționa față de ei? Să ne gândim la ei ca la oameni obișnuiți și, atunci când există o problemă care trebuie cercetată, să avem părtășie cu ei și să învățăm fiecare din punctele forte ale celuilalt și să ne completăm reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să vegheze dacă liderii și lucrătorii fac o lucrare reală, dacă folosesc adevărul să rezolve probleme; acestea sunt standardele și principiile prin care se stabilește dacă un lider sau lucrător este la nivelul corespunzător” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Cuvântul lui Dumnezeu e foarte clar. Liderii bisericii sunt selectați și cultivați din rândurile aleșilor lui Dumnezeu. Ei nu sunt oameni perfecți și practică în continuare cu toții. Ei încă sunt în curs de urmărire a adevărului și de schimbare a firii. Abaterile și greșelile din lucrarea lor sunt inevitabile. Aleșii lui Dumnezeu trebuie să trateze corect asta și să-și asume responsabilitatea de a-și supraveghea și proteja lucrarea. Dacă ceea ce fac liderii bisericii este inadecvat sau în detrimentul lucrării, aleșii lui Dumnezeu ar trebui să ridice problema și să coopereze cu liderii pentru a finaliza lucrarea bisericii. Aceasta este totodată o datorie pe care aleșii lui Dumnezeu ar trebui să o îndeplinească. De fiecare dată când alegem un lider, de ce citim atât de multe evaluări interne și de ce trebuie să voteze aleșii lui Dumnezeu? Pentru că aleșii lui Dumnezeu cunosc faptele. Fără cooperarea aleșilor lui Dumnezeu, evaluarea liderilor și a lucrătorilor este predispusă la erori. Doar când majoritatea aleșilor lui Dumnezeu poartă o povară și își îndeplinesc responsabilitățile e posibil ca selectarea liderilor să fie relativ corectă și în concordanță cu principiile. Dar eu nu am văzut lucrurile potrivit faptelor. Pe baza noțiunilor mele, am crezut că opiniile și deciziile liderilor erau luate conform principiilor și că nu vor avea probleme. Viziunea mea era complet absurdă! Aveam o părere prea bună despre lideri. Îi ascultam orbește și mă supuneam lor fără niciun principiu. De câtă nesăbuință și ignoranță am dat dovadă! Doar după ce am citit cuvântul lui Dumnezeu mi-am dat seama cum să-i tratez corect pe liderii bisericii. Nu ar trebui să-i ascult și să mă supun lor orbește. Dacă ceea ce fac ei este corect și în concordanță cu principiile adevărului, ar trebui să accept și să mă supun. Asta nu înseamnă să te supui unei persoane sau unui lider, înseamnă să te supui adevărului. Dacă ceea ce spun sau fac ei nu este în concordanță cu principiile adevărului, indiferent la ce nivel se află liderul, ar trebui să resping asta, să refuz să mă supun, să-mi deschid inima, să am părtășie și să cercetez alături de ceilalți, până când toți înțelegem problema. Asta înseamnă să protejezi lucrarea bisericii. Dacă toată lumea poate să trateze cu seriozitate principiile adevărului, să coopereze armonios cu liderii și să-și îndeplinească propriile responsabilități, lucrarea bisericii și viața în biserică a aleșilor lui Dumnezeu va fi garantată și menținută. Dacă toată lumea ar avea aceeași viziune ca mine și i-ar lua drept model pe lideri și lucrători, ar lăsa toate problemele în seama liderilor și lucrătorilor, ar fi nepăsătoare chiar și față de aspectele importante cum ar fi alegerile liderilor, ar practica exact cum au spus liderii, nu și-ar îndeplini propriile responsabilități, nu ar coopera cu liderii ca să țină lucrurile sub observație și nu ar căuta sau nu ar vorbi deschis când ar ști că lucrurile sunt în mod clar deplasate, atunci nu doar că nu și-ar putea face propriile îndatoriri, ci ar fi și probabil să aleagă liderii greșiți. Asta doar ar face rău lucrării bisericii și fraților și surorilor. În același timp, am învățat că în privința lucrurilor pe care nu le înțeleg, ar trebui să caut adevărul cu o inimă care se teme de Dumnezeu, până când înțeleg clar întrebarea. Câtă vreme intenția noastră este corectă, de a proteja lucrarea bisericii, chiar dacă nu suntem de acord cu liderii noștri, noi nu cauzăm o perturbare sau nu ne opunem liderilor, noi căutăm în mod corect adevărul și cercetăm problema, protejând totodată lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Dacă liderul este persoana corectă, va fi capabil să accepte adevărul și nu va oprima pe nimeni din cauza asta. Dacă un lider îi suprimă pe ceilalți din cauza părerilor diferite, asta dovedește că liderul nu acceptă adevărul, ceea ce ne poate de asemenea ajuta să dezvoltăm discernământ. Odată ce mi-am dat seama de aceste lucruri, am simțit lumină și ușurare în inimă. Acum știam cum să cooperez cu liderii și cum să protejez lucrarea bisericii.

Odată, frații și surorile au raportat-o și au expus-o pe Mureal, spunând că era foarte egoistă și lacomă și că adesea profita de frații și surorile ei și că le cerea lucruri. Oamenii o considerau respingătoare și o influență foarte proastă. Conform principiilor, ea trebuia îndepărtată. După ce liderii au investigat și au verificat raportul, s-a dovedit a fi adevărat, dar liderii au spus că ea era eficientă în lucrarea Evangheliei și că putea rămâne să-și facă datoria. Când am auzit asta, m-am gândit la unele dintre purtările anterioare ale lui Mureal în îndeplinirea datoriei sale. Avea o fire vicioasă, făcea lucrurile în mod arbitrar și cerea să aibă ultimul cuvânt. Dacă cineva atrăgea atenția asupra problemelor ei, ea riposta și îl pedepsea și nu accepta deloc adevărul. În cele din urmă, a fost demisă. Nici măcar atunci Mureal nu s-a căit, era în continuare lacomă și încă cerea des lucruri de la frați și surori. Conform principiilor, ea era o țintă pentru îndepărtare. Cu toate acestea, eu încă aveam niște temeri. Umanitatea ei era malefică, era perfidă și lacomă și dacă rămânea în biserică, avea să săvârșească mai mult rău și să perturbe lucrarea Evangheliei. Dacă așteptam să ne ocupăm de asta de îndată ce avea un impact major asupra lucrării, nu avea să fie oare prea târziu? M-am gândit: „Nu ar trebui să le spun liderilor despre asta?” Dar apoi m-am gândit: „Liderii pot evalua și monitoriza lucrurile conform principiilor. Dacă spun ceva acum, cum mă vor privi? Vor crede că am o problemă cu aranjamentele lor? Nimeni altcineva nu a spus nimic, așa că o las baltă, nici eu nu o voi face.” Când am gândit astfel, nu m-am simțit în largul meu. Mi-am amintit de experiența mea cu puțin timp în urmă și mi-am dat seama că iar îmi protejam propriile interese. Așa că m-am rugat în liniște lui Dumnezeu pentru a spune că îmi doream să am intențiile corecte, să accept scrutarea lui Dumnezeu și să protejez lucrarea bisericii, indiferent de cum mă vedeau ceilalți. Așadar, mi-am exprimat temerile și le-am cerut tuturor părerea. După ce am terminat, ceilalți frați și surori mi-au dat și ei niște sugestii. După aceea, liderii au investigat și au stabilit că Mureal nu era potrivită să rămână în biserică, așa că a fost epurată din biserică, potrivit principiilor. Când am văzut cum a fost gestionată situația, m-am simțit foarte în siguranță. Am văzut că netrăind după filosofii satanice și practicând adevărul este singura cale de a trăi ca un om adevărat și cu demnitate. Slavă Ție, Dumnezeule!