de Su Yan, China

În noiembrie 2023, am început să fac datoria de a evalua și selecta predici. Gândindu-mă la cum fusesem demisă pe vremea când eram conducătoare, pentru că aveam un calibru slab și nu puteam face o lucrare reală, am știut că a putea face această datorie bazată pe texte era înălțarea și harul lui Dumnezeu. Chiar dacă aveam un calibru slab, eram dispusă să fac tot posibilul să cooperez, așa că, după aceea, am studiat principiile în mod proactiv. Am văzut că ceilalți frați și surori puteau cu toții să aplice în îndatoririle lor principiile pe care le învățau și, după un timp, toți au făcut progrese. Chiar îi invidiam. Dar apoi m-am uitat la mine: puteam înțelege principiile în timp ce le studiam, dar când venea vorba să le aplic efectiv, nu puteam să fac legătura între lucruri sau să aplic principiile în mod flexibil. Predicile pe care le selectam aveau mereu abateri și probleme. M-am gândit: „Calibrul meu este pur și simplu prea slab. Se pare că doar cei cu un calibru bun și care prind repede pot face bine această datorie. În trecut, în calitate de conducătoare, am fost responsabilă de mai multe elemente ale lucrării, dar din cauza calibrului meu slab și a lipsei capacității de lucru, nu am obținut rezultate în datoria mea. Acum, am studiat doar această singură sarcină de a evalua predici și tot nu am obținut niciun rezultat. Dacă nu pot face bine nici măcar această datorie, mă tem că îmi voi pierde șansa de a dobândi mântuirea.” De îndată ce m-am gândit la asta, mi-am pierdut toată motivația de a studia. Am simțit că studiul era fără rost, având în vedere calibrul meu slab. După aceea, îmi făceam datoria de formă și nu am mai vrut să depun efort în privința principiilor; predicile pe care le selectam aveau și ele probleme frecvent. Ulterior, conducătoarea a rânduit-o pe sora Zhao Ying să mă ajute. Am vrut să învăț cu seriozitate de la ea și să stăpânesc principiile cât mai curând posibil pentru a-mi face bine datoria. Dar când am văzut ce calibru bun avea Zhao Ying și cât de repede prindea, fiind capabilă să pună principiile în practică și obținând rezultate bune în datoria ei, iar apoi m-am uitat la mine: calibru slab, prinzând greu și obținând rezultate slabe în datoria mea, m-am gândit: „Cu un calibru ca al meu, pot eu oare să fac bine această datorie? Dacă nu pot și sunt eliminată, nu-mi voi pierde oare șansa de a dobândi mântuirea?” La acest gând, am început să bombănesc în sinea mea: „Dumnezeule, Tu ne-ai creat pe toți. De ce le-ai dat altora un calibru atât de bun, iar mie unul atât de slab?” Cu cât gândeam mai mult în felul acesta, cu atât inima mea devenea mai întunecată. Dându-mi seama că mă plângeam de Dumnezeu, nu am îndrăznit să mă mai gândesc la asta și L-am implorat pe Dumnezeu să-mi protejeze inima. Ulterior, Zhao Ying a avut părtășie cu mine despre abaterile din evaluările pe care le făceam predicilor. Când mi-a arătat neajunsurile mele unul câte unul, am devenit și mai demoralizată. Am simțit că făceam această datorie de câteva luni, dar încă aveam atâtea probleme. Calibrul meu chiar nu era la nivelul cerut. În timp ce studiam principiile, Zhao Ying mi-a cerut să am părtășie, dar m-am gândit că, având calibrul meu, chiar dacă aș avea părtășie, nu aș putea să o aplic mai târziu, așa că am spus doar câteva cuvinte superficiale. Drept urmare, nu am câștigat nimic după două zile de studiu. Mi-am dat seama că starea mea era greșită, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, mereu simt că am un calibru slab și că, dacă nu pot face bine această datorie, voi fi demisă și eliminată. Sunt blocată în aceste emoții negative și nu pot ieși din ele. Dumnezeule drag, Te implor să mă luminezi și să mă îndrumi.” Ulterior, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Abilitatea de a-și realiza bine datoria nu depinde doar de calibrul unei persoane, ci, în principal, de atitudinea față de datoria sa, de caracterul său, de faptul că umanitatea sa este bună sau rea și dacă persoana este capabilă să accepte adevărul. Acestea sunt chestiunile de bază” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă”). Dumnezeu spune că dacă cineva își poate face bine datoria nu depinde în întregime de calibrul său, ci în principal de atitudinea sa față de datorie și de faptul că poate sau nu accepta adevărul. Ce fel de calibru are o persoană este predeterminat de Dumnezeu. Atât timp cât face tot posibilul și acționează conform principiilor în datoria sa, va fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Dar apoi m-am uitat la propria mea atitudine față de datorie: când evaluările pe care le făceam predicilor conțineau multe abateri, nu mi-am frământat mintea căutând modalități de a depăși dificultățile. În schimb, am devenit negativă și mi-am dat singură verdictul. M-am gândit că, din moment ce studiasem deja ceea ce trebuia, cu calibrul meu, nu aș stăpâni niciodată principiile și nu mi-aș face bine datoria, oricât de mult aș încerca. Așa că am încetat să mai vreau să mă străduiesc. Gândindu-mă la asta, acestea nu erau manifestările cuiva care acceptă adevărul. Dacă nu mă străduiam, Duhul Sfânt nu putea lucra pentru a mă îndruma și, cu siguranță, nu aș putea să-mi fac bine datoria.

După aceea, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o mai bună înțelegere a problemei mele. Dumnezeu Atotputernic spune: „Unii oameni simt că este prea scăzut calibrul lor și că le lipsește abilitatea de înțelegere, așa că se delimitează și simt că, indiferent cât de mult urmăresc adevărul, nu vor putea îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Ei cred că, oricât de mult s-ar strădui, este inutil și că nu este nimic mai mult de atât, așa că sunt întotdeauna negativi și, drept urmare, chiar și după ani de credință în Dumnezeu, nu au dobândit niciun adevăr. Fără să depui munca grea pentru a urmări adevărul, spui că este prea slab calibrul tău, renunți la tine și trăiești mereu într-o stare negativă. Drept urmare, nu înțelegi adevărul pe care ar trebui să-l înțelegi sau nu practici adevărul din sfera capacității tale – nu ești tu cel care își pune singur piedică? Dacă spui mereu despre calibrul tău că nu este suficient de bun, nu înseamnă acest lucru a fugi și a te eschiva de responsabilitate? Dacă poți să suferi, să plătești un preț și să dobândești lucrarea Duhului Sfânt, atunci vei putea în mod inevitabil să înțelegi unele adevăruri și să pătrunzi în câteva realități. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu sau nu te bazezi pe El și renunți la tine fără să depui niciun efort sau să plătești un preț și, pur și simplu, te dai bătut, atunci nu ești bun de nimic și nu ai nicio fărâmă de conștiință și rațiune. Indiferent dacă ești de calibru slab sau remarcabil, dacă ai un pic de conștiință și rațiune, ar trebui să îndeplinești în mod corespunzător ceea ce ai de făcut și misiunea ta; a fi un dezertor este un lucru groaznic și o trădare față de Dumnezeu. Este ceva iremediabil. Urmărirea adevărului necesită o voință fermă, iar oamenii care sunt prea negativi sau slabi nu vor realiza nimic. Ei nu vor fi capabili să creadă în Dumnezeu până la sfârșit și, dacă doresc să dobândească adevărul și să obțină o schimbare a firii, au și mai puțină speranță. Numai cei care sunt hotărâți și urmăresc adevărul îl pot dobândi și pot fi desăvârșiți de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Ceea ce a expus Dumnezeu era exact starea mea. Am văzut că frații și surorile aplicau principiile pe care le învățaseră și obțineau rezultate bune în îndatoririle lor. Dar eu, după ce am studiat, nu numai că nu am evoluat, ci am avut în mod constant abateri și probleme. Drept urmare, mi-am dat singură verdictul că am un calibru slab și că prind greu, trăind în mijlocul emoțiilor negative și nefiind dornică să depun efort în privința principiilor. Conducătoarea o rânduise pe Zhao Ying să mă îndrume, ceea ce era benefic atât pentru mine, cât și pentru lucrare. Dar când am văzut că avea un calibru bun, că înțelegea repede principiile și că obținea rezultate în datoria ei, nu am învățat din punctele ei forte pentru a-mi compensa propriile neajunsuri. În schimb, L-am învinuit pe Dumnezeu că nu mi-a dat un calibru bun și mi-am dat singură verdictul că sunt incapabilă să fac ceva bine din cauza calibrului meu slab. Mi-am pierdut motivația pentru datoria mea și nu am mai fost dornică să depun efort pentru a cugeta la principii. Am văzut că eram prea fragilă și lipsită de perseverență – eram o lașă neisprăvită. Oamenii cu o umanitate bună iau în considerare intențiile lui Dumnezeu și au un simț al responsabilității față de datoria lor. Chiar și atunci când se confruntă cu dificultăți, nu devin negativi, nu lenevesc și nu renunță la ei înșiși. Nu-și varsă frustrările pe datoria lor, cu atât mai puțin să se certe cu Dumnezeu sau să-L înțeleagă greșit. Dar eu mi-am dat singură verdictul, convinsă că, având calibrul meu slab, nu aș putea niciodată să-mi fac bine datoria, oricât de mult aș încerca. De asemenea, am devenit nedispusă să studiez principiile și mi-am făcut datoria într-un mod superficial, doar de formă. Acest lucru a dus la multe abateri și probleme în evaluările pe care le făceam predicilor, ceea ce a întârziat lucrarea. Dumnezeu mi-a oferit atât de mult adevăr și a rânduit frați și surori să mă ajute, dar am fost fără tragere de inimă și iresponsabilă în datoria mea. Când am dat de dificultăți, m-am comportat ca o dezertoare. Eram cu adevărat nevrednică să mănânc, să beau și să mă bucur de cuvintele lui Dumnezeu. Dacă aș continua așa, chiar aș fi eliminată. Gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că nu mai puteam să-mi tratez datoria atât de negativ și pasiv: trebuia să-mi dau toată silința să o fac bine. Treptat, am început să găsesc un mic drum în datoria mea și am reușit să obțin unele rezultate.

Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a intențiilor Lui. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Deși calibrul meu e mic, am o inimă onestă.» Aceste cuvinte sună foarte adevărat și vorbesc despre o cerință pe care o are Dumnezeu de la oameni. Care cerință? Aceea că, dacă oamenii sunt lipsiți de calibru, nu e sfârșitul lumii, dar trebuie să aibă o inimă onestă și, dacă o au, vor putea primi aprobarea lui Dumnezeu. Oricare ar fi situația ta sau mediul de proveniență, trebuie să fii o persoană onestă, să vorbești cu onestitate, să acționezi cu onestitate, să fii capabil să-ți îndeplinești datoria cu toată inima și mintea ta, să fii devotat datoriei tale, să nu cauți scurtături, să nu fii o persoană vicleană sau înșelătoare, să nu minți sau să înșeli ori să vorbești întortocheat. Trebuie să acționezi conform adevărului și să fii cineva care urmărește adevărul. Mulți oameni cred că sunt de calibru slab și că nu-și îndeplinesc niciodată datoria bine sau conform standardelor. Ei dau tot ce au mai bun în ceea ce fac, dar nu pot pricepe niciodată principiile și tot nu pot obține rezultate foarte bune. În cele din urmă, tot ce pot face este să se plângă că au calibrul prea slab și devin negativi. Așadar, când o persoană este de calibru slab, oare nu există nicio cale de urmat? A fi de calibru slab nu este o boală fatală, iar Dumnezeu nu a spus niciodată că nu mântuiește oamenii care sunt de calibru slab. După cum a spus Dumnezeu înainte, El este mâhnit de cei care sunt cinstiți, dar ignoranți. Ce înseamnă să fii ignorant? Ignoranța, în multe cazuri, provine de la faptul de a avea un calibru slab. Când oamenii sunt de calibru slab, au o înțelegere superficială a adevărului. Aceasta nu este suficient de specifică sau de practică și se limitează adesea la o înțelegere de suprafață sau literală – se limitează la doctrine și reglementări. De aceea, ei nu pot vedea clar multe probleme și nu pot niciodată să înțeleagă principiile în timp ce-și fac datoria sau să-și facă bine datoria. Atunci, nu vrea Dumnezeu oameni de calibru slab? (Ba da.) Spre ce cale și direcție îi îndreaptă Dumnezeu pe oameni? (Aceea de a fi persoane oneste.) Poți fi o persoană onestă doar spunând asta? (Nu, trebuie să avem manifestările unei persoane oneste.) Care sunt manifestările unei persoane oneste? În primul rând, să nu se îndoiască de cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre manifestările unei persoane oneste. În afară de asta, cea mai importantă manifestare este de a căuta și practica adevărul în toate chestiunile – acest lucru este crucial” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că a avea un calibru slab nu este un defect fatal. Dumnezeu nu a spus niciodată că oamenii cu un calibru slab nu pot dobândi mântuirea. Dumnezeu are cerințe diferite pentru oameni, în funcție de calibrele lor diferite. Atât timp cât o persoană poate să-și abordeze datoria cu o inimă cinstită, să practice atât de mult din adevăr pe cât înțelege și să își dea silința în datoria sa, Dumnezeu nu o va elimina. Este un fapt că am un calibru slab, că nu pot gândi deductiv când vine vorba de principii, iar capacitatea mea de înțelegere nu este la fel de bună ca a surorii mele spirituale. Dar nu este ca și cum nu aș putea înțelege deloc niciun principiu; sunt doar puțin mai lentă. Așadar, ar trebui să mă rog mai mult lui Dumnezeu și să depun mai mult efort în a cugeta la cuvintele Sale. Când surorile mele spirituale îmi arată problemele din evaluările pe care le-am făcut predicilor, ar trebui să mă concentrez asupra acelor probleme și să studiez principiile pentru a-mi compensa neajunsurile. Acesta este modul de a progresa rapid. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu, o favoare specială doar pentru mine! După ce am înțeles intențiile lui Dumnezeu, nu am mai fost negativă și am încetat să-mi mai fac planuri pentru propriul meu viitor. Am devenit dornică să absorb căile bune de practică ale fraților și surorilor mele, să studiez principiile într-un mod practic, să nu fiu șireată și să nu ascund nimic și să fac tot posibilul pentru a-mi îndeplini datoria.

După aceea, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a rădăcinii negativității mele. Dumnezeu spune: „Cel mai trist lucru referitor la credința omenirii în Dumnezeu este că omul își conduce propria gestionare în mijlocul lucrării lui Dumnezeu și, totuși, nu acordă atenție gestionării lui Dumnezeu. Cel mai mare eșec al omului constă în modul în care, în timp ce urmărește să I se supună lui Dumnezeu și să I se închine, omul își construiește propria destinație ideală și urzește cum să primească cea mai mare binecuvântare și cea mai bună destinație. Chiar dacă oamenii înțeleg cât de jalnici, detestabili și vrednici de milă sunt ei, câți pot să renunțe cu ușurință la idealurile și la speranțele lor? Și cine poate să-și oprească proprii pași și să nu se mai gândească doar la el însuși? Dumnezeu are nevoie de cei care vor coopera strâns cu El pentru a-Și completa gestionarea. El are nevoie de cei care I se vor supune dedicându-și toată mintea și tot trupul lucrării Sale de gestionare. Nu are nevoie de oameni care întind mâinile ca să cerșească de la El în fiecare zi, cu atât mai puțin de cei care dau puțin și apoi așteaptă să fie răsplătiți. Dumnezeu îi disprețuiește pe cei care aduc o contribuție măruntă și apoi se culcă pe lauri. El îi urăște pe acei oameni cu sânge rece care-I detestă lucrarea de gestionare și care vor să vorbească numai despre a merge în rai și a câștiga binecuvântări. Îi urăște și mai mult pe cei care profită de ocazia oferită de lucrarea pe care El o face pentru a mântui omenirea. Asta pentru că acestor oameni nu le-a păsat niciodată de ceea ce dorește Dumnezeu să realizeze și să dobândească prin lucrarea gestionării Sale. Lor le pasă doar de modul în care pot folosi ocazia oferită de lucrarea lui Dumnezeu pentru a câștiga binecuvântări. Nu sunt atenți la inima lui Dumnezeu, fiind preocupați în totalitate de propriile perspective și propria soartă. Cei care detestă lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și nu au nici cel mai mic interes pentru modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea și pentru intențiile Lui fac doar ceea ce le place, într-un mod detașat de lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Comportamentul lor nu este nici amintit de Dumnezeu, nici aprobat de Dumnezeu – cu atât mai puțin este privit favorabil de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi mântuit numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”). „Un antihrist vede faptul de a fi binecuvântat ca fiind mai măreț decât cerurile, mai măreț decât viața, mai important decât urmărirea adevărului, schimbarea firii sau mântuirea personală și mai important decât a-și îndeplini bine datoria și de a fi o ființă creată care corespunde standardului. Ei cred că a fi o ființă creată care corespunde standardului, își face bine datoria și e mântuită sunt lucruri neînsemnate care nu merită menționate sau remarcate, în timp ce dobândirea binecuvântărilor este singurul lucru din întreaga lor viață ce nu poate fi uitat niciodată. Indiferent ce situație înfruntă, indiferent cât de importantă sau neînsemnată este, ei consideră că are legătură cu faptul că sunt binecuvântați și sunt incredibil de precauți și atenți și-și lasă întotdeauna o cale de scăpare” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”). Din expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că antihriștii cred în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări și beneficii pentru ei înșiși. Ei nu urmăresc adevărul pentru a obține o schimbare a firii și a-L mulțumi pe Dumnezeu; în schimb, încearcă să-și dea la schimb eforturile și consumarea din îndatoririle lor pentru binecuvântările lui Dumnezeu. Ei se folosesc de Dumnezeu și încearcă să negocieze cu El. Consideră primirea binecuvântărilor mai importantă decât urmărirea adevărului sau schimbarea firii. Am văzut că propriile mele manifestări erau exact ca ale unui antihrist. De când am început să cred în Dumnezeu, am fost întotdeauna dispusă să sufăr și să plătesc un preț pentru a coopera, indiferent dacă biserica rânduise să-i ud pe nou-veniți sau să fiu conducătoare ori lucrătoare. Asta pentru că știam că, îndeplinind mai multe îndatoriri și pregătind mai multe fapte bune, puteam dobândi mântuirea și intra în Împărăția Cerurilor. Dar când am văzut cum calibrul meu slab mă împiedica să fac datoria de conducere și că nu puteam aplica principiile atunci când evaluam predici, m-am îngrijorat că nu voi putea face bine nicio datorie și că voi fi eliminată, și că speranța mea de a dobândi mântuirea va fi pierdută. Când am simțit că dorința mea de binecuvântări fusese spulberată, am devenit negativă, mi-am dat singură verdictul și am renunțat la mine; în datoria mea, doar făceam lucrurile de formă și superficial. Am văzut că, în credința mea în Dumnezeu și în datoria mea, doar încercam să mă târguiesc cu Dumnezeu. Îl înșelam și mă foloseam de El: eram o persoană detestabilă pentru care profitul era pe primul loc. Îmi făceam datoria cu intenția de a încerca să mă târguiesc, în loc să urmăresc o schimbare a firii mele. Dacă acest lucru ar continua, nu numai că nu aș putea dobândi mântuirea, dar aș fi și eliminată și pedepsită de Dumnezeu. Când mi-am dat seama de acest lucru cugetând, m-am simțit incredibil de vinovată, așa că am îngenuncheat și m-am rugat: „Dumnezeule drag, Tu mi-ai dăruit această ocazie de a-mi face datoria, totuși mă agăț mereu de dorința mea de binecuvântări. Sunt atât de egoistă și detestabilă! O, Dumnezeule, sunt dornică să mă pocăiesc.”

Mai târziu, prin cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg mai clar intențiile și cerințele Lui. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să fie desăvârșită, să fie în final câștigată de El, să fie complet curățită de El și să devină un om pe care El îl iubește. Nu contează dacă vă spun că sunteți înapoiați sau de calibru slab – acestea sunt toate adevărate. Totuși, faptul că Eu spun aceasta nu dovedește că intenționez să vă abandonez, că mi-am pierdut speranța în voi, cu atât mai puțin că nu sunt dispus să vă mântuiesc. Astăzi, am venit să fac lucrarea mântuirii voastre, ceea ce înseamnă că lucrarea pe care o fac Eu este o continuare a lucrării de mântuire. Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi conform calibrului tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești un om cu știință de carte, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să faci datoria de găzduire, cerințele Mele față de tine vor fi în conformitate cu aceasta; dacă spui că nu poți face datoria de găzduire și poți îndeplini doar o anumită funcție, fie că este vorba de a predica Evanghelia, de a îngriji biserica sau de a te ocupa de alte treburi generale, desăvârșirea Mea asupra ta va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești. A fi loial, a te supune până la capăt și a căuta să ai o iubire supremă pentru Dumnezeu – asta este ceea ce trebuie să realizezi, doar aceste trei lucruri, și acestea sunt cele mai bune practici. În cele din urmă, oamenilor li se cere să realizeze aceste trei lucruri, iar cei care le pot realiza vor fi desăvârșiți. Dar, mai presus de toate, trebuie să urmărești cu adevărat, trebuie ca în mod activ să continui să avansezi și să nu fii pasiv în privința asta. Am spus că fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită și este capabilă să fie desăvârșită, și lucrul acesta e adevărat, dar nu încerci să fii mai bun în urmărirea ta. Dacă nu obții aceste trei criterii, atunci în final trebuie să fii eliminat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El le dă oamenilor calibre diferite, iar cerințele Sale pentru ei sunt, de asemenea, diferite. Cei care au un calibru bun au cerințe aplicabile lor; la fel și cei cu un calibru slab. Indiferent dacă ai un calibru înalt sau scăzut, atât timp cât poți să-ți oferi devotamentul, să practici adevărul și să-L mulțumești pe Dumnezeu, vei avea o șansă de a dobândi mântuirea. Dar nu am înțeles intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu în mântuirea omenirii. Am crezut că, având calibrul meu slab, nu puteam fi mântuită și că doar cei cu un calibru bun și care prind repede aveau vreo speranță. Perspectiva mea era atât de denaturată! Dacă o persoană poate dobândi mântuirea depinde de faptul că urmărește sau nu adevărul, că firea sa se schimbă sau nu și că dă dovadă sau nu de devotament și supunere în datoria sa. M-am gândit la o conducătoare de district pe care o cunoșteam, care avea o oarecare inteligență și calibru. Toți frații și surorile aveau o stimă deosebită pentru ea. Dar când își făcea datoria, nu putea coopera armonios cu ceilalți. Acționa dictatorial, perturbând și tulburând lucrarea bisericii. Când frații și surorile aveau părtășie cu ea, nu accepta și refuza cu încăpățânare să se pocăiască. În cele din urmă, a fost exclusă. Pe de altă parte, calibrul unei alte surori era puțin mai slab, dar era destul de serioasă. Când întâmpina dificultăți în datoria ei, se ruga lui Dumnezeu și se concentra asupra căutării adevărului pentru a-și rezolva propria corupție și a reușit să obțină unele rezultate în datoria ei. Din aceste fapte, am înțeles că, și dacă cineva are un calibru bun și prinde repede, nu poate dobândi mântuirea dacă nu urmărește adevărul și firea sa nu se schimbă. Chiar dacă am un calibru slab, tot ar trebui să practic toate adevărurile-principii pe care le pot înțelege și să nu precupețesc niciun efort în a-mi face datoria. În acest fel, chiar dacă într-o zi chiar nu voi fi la înălțime și voi fi demisă, nu voi avea niciun regret. De asemenea, mi-am dat seama că intenția lui Dumnezeu se află în spatele faptului că nu mi-a dat un calibru bun și daruri. Am o fire arogantă. Sunt în mod clar un nimic, totuși, când am cooperat în îndatoririle mele cu frații și surorile, am fost totuși arogantă și neprihănită de sine și nu am putut coopera în armonie cu ei. Acum, din cauza calibrului meu slab, tot dau de obstacole în datoria mea, așa că nu mai pot fi arogantă. Pot doar să-mi fac datoria cu smerenie. Când este ceva ce nu știu sau nu înțeleg, pot să caut și să accept sugestiile fraților și surorilor mele. Acest lucru mă împiedică, de asemenea, să provoc perturbări și tulburări cu firea mea coruptă. Calibrul meu slab mă protejează!

După aceea, m-am rugat lui Dumnezeu și am petrecut mai mult timp cugetând la principii și la cuvintele lui Dumnezeu. După un timp, am făcut unele progrese în datoria mea și am obținut unele rezultate. Într-o zi, aveam părtășie despre experiențele mele cu o soră, iar ea a spus: „Chiar ai făcut unele progrese recent în comparație cu înainte. A avea un calibru slab nu contează. Atât timp cât suntem dispuși să practicăm adevărul și putem dobândi lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu va compensa neajunsul de a avea un calibru slab.” Chiar am fost de acord cu acest lucru și am priceput ceea ce spune Dumnezeu: „Poate capacitatea voastră de a pricepe cuvântul lui Dumnezeu este slabă, dar, când practicați cuvântul Său, El poate îndrepta acest neajuns” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică”). Am înțeles că Dumnezeu nu Se uită la calibrul unei persoane, ci la faptul că aceasta poate practica sau nu adevărul după ce îl înțelege. Când o persoană practică adevărul, Dumnezeu o luminează și o îndrumă pe baza calibrului său inerent, permițându-i să găsească o cale în datoria sa. Slavă lui Dumnezeu!