de Musheng, China

Înainte de a-L găsi pe Domnul Isus, am îndurat multe dureri, încercări grele, eșecuri și impedimente. Mai întâi, am avut doi fii gemeni care s-au născut prematur și nu au supraviețuit, apoi am suferit mai multe eșecuri în afaceri și oamenii au uneltit împotriva mea, până când nu am mai putut rămâne în afaceri. Dar lucrul cel mai greu de suportat pentru mine a fost trădarea soțului meu. Toate aceste lovituri una după alta m-au torturat până aproape că mi-am pierdut curajul de a continua să trăiesc. Abia în 2001, când L-am găsit pe Domnul Isus, am văzut speranța. După ce L-am găsit pe Domnul, am început să citesc Biblia, să particip la adunări, să mă rog Domnului în fiecare zi, încredințându-I poverile și durerile mele, și, fără să îmi dau seama, durerea și grijile mele au dispărut, iar inima mea a avut un sentiment de pace și de ușurare pe care nu îl mai trăisem niciodată. De asemenea, am devenit mult mai fericită și mai relaxată. Mai târziu, am avut un alt fiu, iar viața a devenit treptat mai ușoară. Aceste schimbări m-au făcut să simt că Domnul Isus este cu adevărat demn de încredere și minunat; eram atât de fericită că L-am găsit pe Domnul și eram cu adevărat recunoscătoare pentru mântuirea pe care mi-a dat-o Domnul Isus.

În mai 2003, am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic și am întâmpinat întoarcerea Domnului. Am aflat că aceasta este etapa finală a lucrării lui Dumnezeu de a mântui omenirea și că scopul acesteia este să rezolve cauza fundamentală a păcatului omenesc, să corecteze firile corupte ale oamenilor și, în cele din urmă, să-i ducă pe cei mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu. M-am simțit cu adevărat binecuvântată, am fost extrem de entuziasmată și de fericită și m-am hotărât să urmăresc adevărul cu sârguință. După aceea, m-am rugat și am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic în fiecare zi și am participat la adunări fără nicio abatere, indiferent de vreme. Chiar dacă soțul meu se opunea credinței mele, nu eram constrânsă; am făcut datoria de găzduire acasă și predicam Evanghelia ori de câte ori aveam timp. Credeam că, urmărind adevărul cu atâta entuziasm, cu siguranță, Dumnezeu mă va aproba, îmi va dărui har, mă va binecuvânta și mai mult și îmi va oferi în viitor o viață trăită în pace și în siguranță.

Mai târziu, fiul meu de un an a început să facă frecvent febră, care, câteodată, ajungea până la 39 de grade Celsius și era însoțită de un astm sever. Uneori vomita, medicamentele pentru febră nu aveau niciun efect și trebuia să meargă la spital pentru tratamente intravenoase continue, timp de câteva zile sau chiar o jumătate de lună, înainte de a se simți mai bine. Văzându-mi copilul fie făcând injecții, fie luând medicamente în fiecare zi, cu fața lui plinuță, care își pierduse culoarea roz și strălucirea anterioară, și corpul lui tot mai slab, inima mi s-a frânt și am început să plâng. Îmi doream pur și simplu să se poată ca această boală să mă afecteze pe mine în locul lui. Doctorul a spus că suferea de astm alergic congenital și că această boală era destul de complicată. Fiul meu era prea mic și avea o imunitate slabă. Nu era disponibil niciun plan special de tratament, doar tratamente convenționale pentru a controla afecțiunea, dar a spus că, pe măsură ce va crește, starea lui ar putea să se îmbunătățească. Ascultând cuvintele vagi ale doctorului, m-am umplut de durere și de sentimente de neputință. Mă rugam adesea lui Dumnezeu, cerându-I să vindece boala copilului meu. Dar starea sa de sănătate nu se îmbunătățea niciodată și am început să am noțiuni greșite, gândindu-mă: „Am fost întotdeauna ferventă în urmărirea mea, rugându-mă și citind cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi; nu am întârziat niciodată adunările și mi-am făcut în mod activ îndatoririle. Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze, nu-i așa? Când credeam în Domnul Isus, aveam har, binecuvântări, pace și bucurie. Dar acum, când cred în Dumnezeu Atotputernic, de ce nu a vindecat El boala copilului meu? Dumnezeu este atotputernic, de ce nu ar putea pur și simplu să vindece boala fiului meu cu un singur cuvânt? De ce nu-mi ascultă Dumnezeu rugăciunile?” Mi-am amintit în mod deosebit de copilul unei rude care a rămas cu leziuni cerebrale din cauza tratamentului întârziat pentru febră ridicată. Fiul meu era încă atât de mic și mă întrebam dacă accesele lui frecvente de febră ridicată ar putea să-i lezeze creierul și să-i afecteze inteligența. Numai gândindu-mă la asta, mă umpleam de o durere care îmi rupea inima. Gemenii mei de dinainte deja nu mai erau și doctorul spusese că aveam dificultăți în a rămâne însărcinată, așadar, dacă i s-ar întâmpla ceva fiului meu, cum aș fi putut să merg mai departe? Gândindu-mă la toate acestea, nu mă puteam abține să nu plâng cu amărăciune. Și am plâns în timp ce mă rugam disperată lui Dumnezeu, cerându-I să aibă milă, să-l protejeze pe fiul meu și să-l vindece repede. Dar, indiferent cât de mult mă rugam, părea că Dumnezeu nu mă asculta. După un timp, nu doar că boala copilului meu nu s-a ameliorat, dar el a început să facă febră și mai frecvent. De fiecare dată când avea febră, nu putea să respire cum trebuie, nu putea mânca nimic și, dacă mânca, vomita imediat după aceea. Să îmi văd copilul având de îndurat atâta suferință la o vârstă atât de fragedă era aproape prea mult pentru inima mea și am început să am îndoieli față de Dumnezeu, gândindu-mă: „Când credeam în Domnul Isus, El îmi oferea mereu vindecare când mă rugam pentru o boală, dar acum, când am ajuns să cred în Dumnezeu Atotputernic, de ce nu îmi funcționează rugăciunile? Oare cred în ceea ce nu trebuie? Este Dumnezeu Atotputernic cu adevărat Domnul Isus revenit pe pământ?” Din cauza faptului că fiul meu era bolnav atât de des, toată atenția mea era îndreptată asupra îngrijirii lui. Nu mai participam regulat la adunări, nu mă puteam concentra să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu și nu aveam nimic de spus în rugăciunile mele. Inima mea se îndepărta de Dumnezeu.

Mai târziu, câteva surori au venit să mă ajute și să mă sprijine și au găsit pentru mine câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, să le citesc. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „În fiecare etapă a lucrării pe care Dumnezeu o face asupra oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau tulburări umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și tulburarea oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele a toate acestea este o luptă. […] Tot ceea ce fac oamenii cere ca ei să plătească un anumit preț pentru eforturile lor. Fără greutăți reale, nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu; și nici măcar nu sunt aproape de a-L mulțumi pe Dumnezeu și spun doar sloganuri goale! Pot aceste sloganuri goale să-L mulțumească pe Dumnezeu? Când Dumnezeu și Satana se luptă în tărâmul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia față de El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a aduce mărturie” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Una dintre surorile mele a spus: „Vor fi multe lucruri dezamăgitoare în viețile noastre și în spatele fiecăruia dintre ele se află o bătălie spirituală. Din punctul Lui de vedere, Dumnezeu ne pune la încercare, ca să vadă dacă avem credință în El și dacă putem rămâne neclintiți în mărturia noastră; din punctul de vedere al Satanei, el ne atacă și ne ispitește cu scopul de a ne determina să ne îndoim de lucrarea lui Dumnezeu, făcându-ne să-L tăgăduim și să-L trădăm. Așa cum a fost și cu Iov. La suprafață, părea doar că hoții i-au luat averea și că trupul îi era plin de bube dureroase, dar, în realitate, acesta era Satana care făcuse un pariu cu Dumnezeu, doar pentru a vedea de ce parte va rămâne Iov. Astăzi, Dumnezeu Atotputernic a venit să exprime adevărul pentru a ne mântui, iar Satana nu poate suporta acest lucru, așa că folosește bolile copiilor noștri pentru a ne ataca și a ne tulbura, încercând să ne facă să ne îndoim de Dumnezeu sau chiar să-L tăgăduim și să-L părăsim. Trebuie să ne rugăm și să ne bizuim mai mult pe Dumnezeu pentru a desluși uneltirile Satanei.” După ce am ascultat părtășia surorii, am reflectat asupra comportamentelor mele și a lucrurilor pe care le dezvăluiam și am înțeles că nu aveam nicio credință reală și nici supunere față de Dumnezeu, și că nu discerneam deloc uneltirile Satanei. Mă bazam doar pe entuziasmul meu în credință și, potrivit noțiunilor și închipuirilor mele, credeam că Domnul Isus vindeca bolnavii, alunga demonii și oferea har și binecuvântări, și că, dat fiind că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus revenit pe pământ, cu siguranță El poate să arate semne și să facă minuni pentru a vindeca bolnavii și a alunga demonii, așa că mă rugam în continuare lui Dumnezeu, cerându-I să-mi vindece copilul. Credeam că Dumnezeu va lua cu siguranță în considerare urmărirea mea înflăcărată și că îmi va vindeca rapid copilul. Dar când realitatea se dovedea complet opusă față de ceea ce gândeam eu și starea copilului meu nu doar că nu s-a ameliorat, dar a devenit mai gravă, am început să mă îndoiesc de Dumnezeu și mi-am pierdut motivația de a mă ruga, de a participa la adunări și de a-mi face îndatoririle. Am dezvăluit atâta corupție fără ca măcar să-mi dau seama. Crezusem chiar că ideile mele erau complet corecte, dar mi-am dat seama că fusesem cu adevărat confuză în credința mea în Dumnezeu! Dându-mi seama de neajunsurile mele, am început să mănânc și să beau conștient mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și să particip la mai multe adunări. De asemenea, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi dea credință și putere pentru a rămâne neclintită în această situație și pentru a trage învățăminte din boala copilului meu.

Într-o zi, am citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „În noțiunile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus. Însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a încheiat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar. De ce este astăzi lucrarea lui Dumnezeu diferită de lucrarea lui Isus? De ce astăzi Dumnezeu nu arată semne și minuni, nu alungă demoni și nu vindecă bolnavii? Dacă lucrarea lui Isus ar fi aceeași cu lucrarea înfăptuită în timpul Epocii Legii, ar fi putut El să-L reprezinte pe Dumnezeul Epocii Harului? Ar fi putut El să fi terminat lucrarea răstignirii? Dacă, așa cum era în Epoca Legii, Isus ar fi intrat în templu și ar fi ținut Sabatul, atunci El nu ar fi fost persecutat de nimeni și ar fi fost îmbrățișat de toți. Dacă ar fi fost așa, ar fi putut El să fie răstignit? Ar fi putut El să finalizeze lucrarea de răscumpărare? Care ar fi sensul dacă Dumnezeul întrupat al zilelor de pe urmă ar arăta semne și minuni, așa cum a făcut Isus? Numai dacă Dumnezeu înfăptuiește o altă parte a lucrării Sale în zilele de pe urmă, una care reprezintă o parte a planului Său de gestionare, omul poate dobândi o cunoaștere mai profundă de Dumnezeu și numai atunci poate fi finalizat planul Său de gestionare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”). „Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea cuvintelor vieții pentru om, expunerea naturii-esențe a omului și a firii lui corupte; și eliminarea noțiunilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite și a cunoașterii și culturii omului. Toate aceste lucruri trebuie să fie curățite prin darea în vileag de către cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, pentru a-l desăvârși pe om, Dumnezeu folosește cuvinte, și nu semne și minuni. El Își folosește cuvintele pentru a-l dezvălui pe om, a-l judeca, a-l mustra și a-l desăvârși astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul să ajungă să-I vadă înțelepciunea și frumusețea și să înțeleagă firea lui Dumnezeu; astfel încât, prin cuvintele Lui, omul să Îi vadă faptele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”). „Astăzi, tuturor ar trebui să vă fie clar că, în zilele de pe urmă, «Cuvântul devine trup» este faptul realizat de Dumnezeu, în principal. Prin lucrarea Sa reală pe pământ, îl face pe om să-L cunoască, să interacționeze cu El și să-I vadă faptele practice. Îl face pe om să vadă clar că El este capabil să arate semne și minuni și că există și momente în care El nu este în stare să facă acest lucru și că asta depinde de epocă. Din aceasta, poți vedea că Dumnezeu nu este incapabil să arate semne și minuni, ci că Își schimbă modul de lucru conform lucrării pe care trebuie să o facă și în funcție de epocă. În stadiul actual al lucrării, El nu arată semne și minuni; în epoca lui Isus, El a arătat câteva semne și minuni pentru că lucrarea Lui din acea epocă era diferită. Dumnezeu nu face acea lucrare astăzi și unii oameni cred că El este incapabil să arate semne și minuni sau, altfel, cred că dacă El nu arată semne și minuni, atunci El nu este Dumnezeu. Nu este o concluzie greșită? Dumnezeu este capabil să arate semne și minuni, dar El lucrează într-o epocă diferită și, astfel, nu face o asemenea lucrare. Deoarece aceasta este o epocă diferită și pentru că aceasta este o etapă diferită a lucrării lui Dumnezeu, faptele dezvăluite de El sunt de asemenea diferite. Credința omului în Dumnezeu nu este credința în semne și minuni, nici credința în miracole, ci credința în lucrarea Sa practică din noua epocă. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin modul în care lucrează El și această cunoaștere naște în om credința în Dumnezeu, și anume credința în lucrarea și faptele Sale. În această etapă a lucrării, Dumnezeu vorbește în principal. Nu aștepta să vezi semne și minuni; nu le vei vedea! Pentru că nu te-ai născut în Epoca Harului. Dacă te-ai fi născut atunci, ai fi putut vedea semne și minuni, dar te-ai născut în zilele de pe urmă și, astfel, poți vedea numai caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu. Nu te aștepta să-L vezi pe Isus Cel supranatural în zilele de pe urmă. Îl poți vedea numai pe Dumnezeul practic întrupat, care nu este diferit de orice ființă umană normală. În fiecare epocă, Dumnezeu dezvăluie diferite fapte. În fiecare epocă, El dezvăluie o parte din faptele Sale, iar lucrarea fiecărei epoci reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu și o parte din faptele Lui. Faptele pe care El le dezvăluie variază în funcție de epoca în care lucrează, dar toate îi oferă omului o cunoaștere a lui Dumnezeu, care este mai profundă, o credință în Dumnezeu, care este mai autentică și mai fermă. Omul crede în Dumnezeu datorită tuturor faptelor Sale, pentru că Dumnezeu este atât de minunat, atât de mare, pentru că El este atotputernic și de nepătruns” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”).

După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, inima mi-a devenit mult mai înseninată. Am dobândit ceva înțelegere despre lucrarea pe care Dumnezeu o face în zilele de pe urmă. Când Dumnezeu face lucrarea din zilele de pe urmă, nu este vorba de faptul că El nu poate să arate semne și să facă minuni, ci mai degrabă că, în această epocă finală, Dumnezeu nu mai lucrează în acest fel. Ceea ce face Dumnezeu acum este lucrarea prin care folosește cuvintele pentru a-i desăvârși și a-i purifica pe oameni. Prin cuvintele Sale, El expune lucruri precum firile satanice și corupte ale oamenilor, gândurile învechite ale acestora și diversele lor noțiuni religioase despre Dumnezeu, permițându-le oamenilor să se elibereze de firile lor satanice și corupte. Dacă lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu ar fi continuat să fie despre vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor și arătarea semnelor și a minunilor, permițându-le oamenilor să-L vadă pe Dumnezeu ca fiind în special supranatural, firile corupte ale oamenilor nu ar fi ușor de dezvăluit și nu ar avea loc nicio împotrivire sau răzvrătire față de Dumnezeu. Astfel, nu am ajunge niciodată să ne dăm seama de lucrurile din noi care se împotrivesc și se răzvrătesc față de Dumnezeu și nici nu am fi purificați ori desăvârșiți. Așa cum s-a întâmplat cu mine – dacă boala copilului meu ar fi fost vindecată imediat după ce m-am rugat, nu aș fi avut nicio noțiune despre Dumnezeu, nici nu aș fi avut vreo îndoială față de El și aș fi crezut că am o mare credință în Dumnezeu și că într-adevăr urmăresc cu sinceritate. Dar când boala copilului meu nu a fost vindecată, am început să am neînțelegeri și noțiuni greșite despre Dumnezeu, mă plângeam că nu-mi ascultă rugăciunile și chiar am început să mă îndoiesc de El. Nu mai voiam să mă rog sau să particip la adunări, iar entuziasmul meu inițial s-a risipit rapid. Prin aceste revelații reale și practice, corupția mea, răzvrătirea și noțiunile mele greșite despre Dumnezeu au fost pe deplin dezvăluite. Abia atunci mi-am dat seama că evaluam dacă lucrarea este a lui Dumnezeu sau nu, așteptând să văd semne și minuni ori dacă bolile oamenilor sunt vindecate sau nu și dacă demonii sunt alungați sau nu, dar acest punct de vedere este fals. Dumnezeu face o etapă a lucrării în fiecare epocă, iar o epocă nouă necesită o lucrare nouă. În Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit lucrarea de răscumpărare și a vindecat bolnavii, a alungat demonii și a arătat câteva semne și minuni. Dar acum este Epoca Împărăției, ultima epocă, și Dumnezeu face lucrarea de judecată și de purificare a oamenilor prin cuvintele Sale, sortând așadar toți oamenii după felul lor și apoi răsplătindu-i pe cei buni și pedepsindu-i pe cei răi și sfârșind această epocă veche. Dacă Dumnezeu Atotputernic ar lucra la fel ca Domnul Isus, arătând semne și făcând minuni, vindecând bolnavii și alungând demonii, nu ar repeta El oare lucrarea Sa? Cum ar putea atunci să se încheie epoca? Mai mult decât atât, spiritele rele pot imita și ele lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o și, dacă aș evalua dacă lucrarea este sau nu a lui Dumnezeu după faptul dacă se arată semne și minuni sau dacă bolile oamenilor sunt vindecate, aș ajunge să tratez lucrarea Satanei și a spiritelor rele ca fiind lucrarea lui Dumnezeu și aș huli împotriva Lui! În aparență, am acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, dar nu aveam nicio înțelegere adevărată a lui Dumnezeu și încă priveam lucrarea Sa actuală din perspectiva de a căuta să mănânc pe săturate în Epoca Harului. Încercam pur și simplu să merg pe același vechi drum purtând încălțări noi. Acest tip de credință nu are aprobarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă nu vizează desăvârșirea oamenilor prin semne și minuni, ci, mai degrabă, prin cuvintele Sale. Aceasta este cu adevărat atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu! Dacă s-ar manifesta prin semne și minuni, atunci toți oamenii ar crede când le-ar vedea și nu ar exista nicio împotrivire, dar atunci cum ar fi posibil să discernem între capre și oi, între neghină și grâu, între credincioșii adevărați și cei falși, între slujitorii buni și cei răi? Cum ar putea Dumnezeu să facă lucrarea de desăvârșire, de dezvăluire și de eliminare a oamenilor? Acum, Dumnezeu Atotputernic lucrează exprimând adevărul pentru a cuceri și a mântui oamenii și nu arată semne și minuni. El doar se uită să vadă dacă oamenii pot accepta adevărul și, în acest fel, doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu pot fi mântuiți, iar cei care îi aparțin diavolului Satana vor fi dezvăluiți și eliminați. Văd că pe cât lucrarea lui Dumnezeu este mai firească și mai practică, pe atât conține mai mult din înțelepciunea Sa. Căile prin care Dumnezeu își face lucrarea sunt cu adevărat minunate! Dacă nu ar fi fost revelația faptelor și expunerea cuvintelor lui Dumnezeu, niciodată nu mi-aș fi dat seama că credeam în Dumnezeu cu neclarități și noțiuni greșite, nici nu mi-aș fi dat seama că încă mă împotriveam și mă răzvrăteam împotriva Lui și, cu atât mai puțin, aș fi dobândit o înțelegere a lucrării practice a lui Dumnezeu. În acel moment, am simțit în inima mea o mare ușurare și eliberare și nu mai nădăjduiam disperată ca Dumnezeu să arate semne și să facă minuni pentru a vindeca boala copilului meu.

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „Acum înțelegi ce înseamnă credința în Dumnezeu? Înseamnă credința în Dumnezeu să vezi semne și minuni? Înseamnă ridicarea la ceruri? Credința în Dumnezeu nu este câtuși de puțin ușoară. Acele practici religioase ar trebui eliminate; căutarea vindecării bolnavilor și alungarea demonilor, concentrarea asupra semnelor și a minunilor, râvnirea la mai mult din harul lui Dumnezeu, pacea și bucuria, căutarea prospectelor și conforturilor trupului – acestea sunt practici religioase, și astfel de practici religioase sunt o formă vagă de credință. Ce este astăzi credința reală în Dumnezeu? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca viață-realitate a ta și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți să te supui lui Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o ființă creată. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra ființelor Sale create – acestea sunt lucrurile de bază în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață a trupului la o viață de iubire față de Dumnezeu; de la traiul în corupție la traiul în viața cuvintelor lui Dumnezeu; este ieșirea de sub controlul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a te supune lui Dumnezeu și nu trupului, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca marea putere și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să respecți voia lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să aduci mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie despre căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și a fi capabil să te supui lui Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Acestea sunt principalele obiective ale credinței în Dumnezeu. […] Dacă, în credința ta în Dumnezeu, încerci întotdeauna să vezi semne și minuni, atunci punctul de vedere al acestei credințe în Dumnezeu este greșit. Credința în Dumnezeu este în primul rând acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca viață-realitate. Scopul lui Dumnezeu e atins doar punerea în aplicare a cuvintelor lui Dumnezeu din gura Lui și purtarea lor în tine. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să se străduiască să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să fie în supunere totală față de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să fii atent la intențiile lui Dumnezeu, să atingi statura lui Petru și să deții stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci asta va fi când vei fi dobândit succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles perspectiva corectă asupra credinței. Nu crezi de dragul de a obține har și binecuvântări și nici pentru o viață trupească liniștită și fără probleme. Aceasta nu este credința adevărată. Dumnezeu speră că putem să urmărim adevărul, să trăim după cuvintele Lui atunci când se întâmplă lucruri și că putem să folosim trăirea noastră propriu-zisă pentru a aduce mărturie despre El și a-L preamări. Aceasta este adevărata credință. Eu eram concentrată doar pe speranța că boala copilului meu va fi vindecată, dar nu știam care era intenția lui Dumnezeu sau cum ar trebui să stau neclintită în mărturia mea pentru El. Mă lăsam complet copleșită de firea mea coruptă, judecându-L și limitându-L pe Dumnezeu în funcție de propriile mele noțiuni și chiar îndoindu-mă de El și tăgăduindu-I lucrarea. În ce fel aveam eu vreo credință adevărată sau vreo supunere față de Dumnezeu? Nu aduceam cu adevărat nicio mărturie! Când copilul meu era bolnav, Dumnezeu îmi scruta, de asemenea, atitudinea, văzând dacă aveam o credință adevărată în El și o supunere reală față de El. Trebuia să dau deoparte propriile mele noțiuni și, indiferent ce se întâmpla cu boala copilului meu, nu puteam să rămân atât de negativă, de slabă sau să mă îndepărtez de Dumnezeu.

Dar hotărârile sunt ușor de luat. Este mult mai greu să practici cu sinceritate adevărul. Într-o după-amiază, chiar când ne pregăteam să ne adunăm, copilul meu a făcut din nou febră și mi-am dat clar seama în inima mea că acesta era Satana care încerca să mă ispitească și să mă facă să renunț la adunare. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă nu poți fi mărturie înaintea Satanei, Satana va râde de tine, te va trata ca pe o glumă, ca pe o jucărie, adesea te va prosti și te va scoate din minți” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Satana știa: ceea ce mă îngrijora cel mai mult era copilul meu; așa că a tot folosit boala copilului meu pentru a încerca să mă tulbure și să mă împiedice să particip la adunări. În trecut, nu înțelegeam adevărul și nu reușeam să deslușesc uneltirile Satanei și, de fiecare dată când trebuia să aleg între o adunare și boala copilului meu, mă panicam și abandonam repede adunarea pentru a-mi duce copilul la medic. Astfel, Satana mă făcea să joc după cum îmi cânta el. Când nu aveam nicio adunare, copilul meu nu făcea febră, dar de îndată ce urma una, febra apărea. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât devenea mai clar că aceasta era în totalitate o uneltire a Satanei și știam că nu mai puteam să fiu înlănțuită și controlată de el. M-am rugat lui Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule, nu mai vreau să fiu păcălită sau chinuită de Satana. Vreau să mă adun cu frații și cu surorile mele. Te rog, ajută-mă!” După ce m-am rugat, inima mi s-a liniștit un pic. L-am examinat pe copilul meu, febra lui era ușoară și părea că se simte bine, așa că l-am lăsat cu soacra mea, pe care am rugat-o să-i dea niște medicamente pentru febră, și am plecat la adunare. Spre surprinderea mea, după adunare, m-am întors și mi-am găsit copilul jucându-se fericit cu jucării. Soacra mea mi-a spus că febra îi scăzuse fără medicamente. Am fost atât de fericită și de emoționată încât am izbucnit în plâns. M-am gândit cum, înainte, febra copilului meu nu se oprea niciodată și cum trebuia să mergem la spital pentru perfuzii ca să se simtă mai bine, dar, de data aceasta, febra a dispărut fără niciun medicament. Nu îmi venea să cred și, în inima mea, Îi tot mulțumeam și Îl tot slăveam pe Dumnezeu. Prin această experiență, am înțeles și că, deși la început, când copilul meu era bolnav, m-am rugat lui Dumnezeu, El nu l-a vindecat și că, în asta, era înțelepciunea lui Dumnezeu. La acel moment, inima mea era plină de noțiuni greșite, de închipuiri și de limitări cu privire la Dumnezeu și nu aveam nicio înțelegere a lucrării Lui din zilele de pe urmă, cea prin care cucerește și desăvârșește oamenii prin cuvintele Sale; de asemenea, nu aveam niciun discernământ față de ispitele și de tulburările provocate de Satana. Așa că Dumnezeu a îngăduit ca ispitele și tulburările Satanei să vină în continuare pentru a mă purifica, astfel încât să pot să înțeleg adevărul și să-L cunosc pe El. În acest proces, am dezvăluit noțiuni greșite, neînțelegeri, plângeri și îndoieli față de Dumnezeu, iar apoi El a folosit cuvintele Sale pentru a mă lumina și a mă îndruma, expunând și judecând noțiunile mele greșite și corupția mea, permițându-mi să înțeleg natura firească și practică a lucrării Lui din zilele de pe urmă și, de asemenea, să-mi recunosc propria răzvrătire și împotrivire. Totodată, m-a ajutat să văd clar bătălia spirituală și să învăț să discern uneltirile Satanei. În cele din urmă, am reușit să las deoparte noțiunile greșite, să mă răzvrătesc împotriva trupului meu și să practic adevărul. Am văzut că Dumnezeu lucrând în acest fel este cu adevărat atotputernic și practic, și extrem de înțelept. Prin această experiență, am ajuns să recunosc cu adevărat autoritatea și puterea cuvintelor lui Dumnezeu și am înțeles că El folosește cuvinte practice și o lucrare practică pentru a-i cuceri și a-i desăvârși pe oameni și pentru a le câștiga inimile. Acest fel de a lucra al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este mult mai semnificativ decât arătarea de semne și minuni. Asta mi-a amintit de un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „În lucrarea din zilele de pe urmă, puterea cuvântului este mai mare decât cea a manifestării semnelor și minunilor, iar autoritatea cuvântului o depășește pe aceea a semnelor și minunilor” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”]. Aceste cuvinte sunt atât de reale!

Mai târziu, am citit încă două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o oarecare înțelegere a firii mele corupte. Dumnezeu Atotputernic spune: „Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec. Atât de mulți cred în Mine doar ca să Îmi folosesc puterea pentru a alunga spiritele necurate din trupurile lor, și atât de mulți cred în Mine doar pentru a putea primi pace și bucurie de la Mine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a pretinde de la Mine mai multă bogăție materială. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a-și petrece această viață în pace și pentru a fi teferi și nevătămați în lumea care vine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a evita suferința iadului și pentru a primi binecuvântările cerești. Atât de mulți cred în Mine doar pentru confort temporar, totuși nu caută să câștige nimic în lumea care vine. Când Îmi revărs mânia asupra oamenilor și le iau toată bucuria și pacea pe care o aveau cândva, aceștia devin plin de îndoieli. Când revărs asupra oamenilor suferința iadului și iau înapoi binecuvântările cerești, ei se înfurie. Când Îmi cer să îi vindec, Eu nu le acord atenție și simt dezgust față de ei; aceștia pleacă de lângă Mine ca să caute în schimb calea leacurilor rele și a vrăjitoriei. Când retrag tot ceea ce oamenii Îmi ceruseră, dispar cu toții fără nicio urmă. Din acest motiv, spun că oamenii au credință în Mine deoarece harul meu este prea îmbelșugat și pentru că se obțin prea multe beneficii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). „Voi ar trebui să înțelegeți motivul pentru care credeți în Mine; dacă vreți doar să fiți ucenicii sau pacienții Mei, sau să deveniți unii dintre sfinții Mei în cer, atunci faptul că Mă urmați nu va avea nicio însemnătate. A Mă urma în felul ar fi, pur și simplu, o risipă de energie; a avea o astfel de credință în Mine ar însemna doar să vă pierdeți timpul, să vă risipiți tinerețea. Și, la sfârșit, nu ați primi nimic. Oare nu ar fi aceasta o muncă în zadar? Am plecat demult din mijlocul iudeilor și nu mai sunt medicul și nici medicamentul oamenilor. Nu mai sunt un animal de povară pe care omul să îl conducă sau să-l măcelărească după bunul plac; dimpotrivă, am venit printre oameni ca să îi judec și să îi mustru și ca ei să poată să Mă cunoască. Tu ar trebui să știi că odată am făcut lucrarea de răscumpărare; am fost cândva Isus, însă nu puteam rămâne Isus pentru totdeauna, la fel cum fusesem cândva Iahve, iar mai târziu am devenit Isus. Eu sunt Dumnezeul omenirii, Domnul creației, însă nu pot rămâne pentru totdeauna Isus sau Iahve. Am fost ceea ce omul consideră a fi un medic, dar nu se poate spune că Dumnezeu este doar un medic pentru omenire. Deci, dacă păstrezi vechile concepții în credința ta în Mine, nu vei obține nimic. Nu contează cum Mă slăvești astăzi: «Cât de iubitor este Dumnezeu față de oameni; El mă vindecă și îmi dă binecuvântări, pace și bucurie. Cât de bun este Dumnezeu față de oameni; dacă doar avem credință în El, atunci nu vom avea motive să ne îngrijorăm în privința banilor sau averii…», pentru că tot nu pot să Îmi perturb lucrarea originală. Dacă tu crezi în Mine astăzi, vei primi doar slava Mea și vei fi vrednic de a-Mi fi martor, iar toate celelalte lucruri vor ajunge pe locul doi. Acest lucru trebuie să îți fie clar” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Reflectând la cuvintele lui Dumnezeu, am văzut intențiile detestabile pe care le aveam în credința mea. Înainte vreme, când credeam în Domnul Isus, m-am bucurat de harul, pacea și bucuria oferite de Domnul și, astfel, am crezut că eram cu adevărat binecuvântată pentru că credeam în Domnul. Dar după ce L-am găsit pe Dumnezeu Atotputernic, am văzut cum Dumnezeu exprimă adevărul pentru a-i mântui pe oameni și cum, în final, îi aduce în Împărăția Cerurilor, și, de aceea, am devenit și mai activă în urmărirea mea. În fiecare zi, mâncam și beam cuvintele lui Dumnezeu și mă rugam Lui, nu întârziam niciodată la adunări, predicam Evanghelia și îndeplineam datoria de găzduire. Făceam toate aceste lucruri pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, gândindu-mă că, făcând așa, El îmi va da har și mă va binecuvânta și mai mult. Am înțeles că credeam în Dumnezeu doar pentru a-L folosi în scopul satisfacerii dorinței mele de a primi binecuvântări. Nu mă interesa deloc ce lucrare făcea Dumnezeu și nici nu mă gândeam la ce cere Dumnezeu de la oameni, cum ar trebui oamenii să creadă în Dumnezeu pentru a se alinia la intențiile Lui și pentru a-L mulțumi, ce fel de oameni pot intra în Împărăție, dacă modul meu de a crede avea aprobarea Lui sau care este punctul de vedere corect asupra credinței în Dumnezeu. Nu știam nimic din toate acestea și niciodată nu mă gândisem la ele. Mă bazam doar pe entuziasmul meu pentru adunări și predicarea Evangheliei, gândindu-mă că, făcând aceste lucruri, Îl mulțumeam pe Dumnezeu și că ar fi trebuit să primesc binecuvântările Lui. Când copilul meu a avut o febră mare care nu voia să scadă, harul și binecuvântările pentru care mă rugam nu erau de găsit, dar eu nu căutam adevărul și nici nu reflectam asupra mea. În schimb, în inima mea, mă îndoiam de Dumnezeu și negam lucrarea Lui. Am înțeles că dorința mea de binecuvântări era excesivă. Dumnezeu este Creatorul, iar eu sunt o ființă creată, așa că este absolut firesc și justificat ca o ființă creată să creadă în Dumnezeu și să-și facă datoria. Nu ar trebui să încerc să fac târguri cu Dumnezeu, cu atât mai puțin, să-I cer lucruri irezonabile. Acum am înțeles cu adevărat că intențiile bune ale lui Dumnezeu se aflau în boala copilului meu. Aceasta mi-a permis să reflectez și să-mi înțeleg firea satanică și punctele de vedere false despre credință. Mi-am dat seama, de asemenea, că, atunci când evaluăm dacă ceva este cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne bazăm pe faptul că se arată semne și minuni sau că se vindecă bolnavii și se alungă demonii sau că se oferă har și binecuvântări, ci mai degrabă trebuie să vedem dacă adevărul poate fi exprimat prin acea lucrare, dacă această lucrare poate conduce oamenii spre o înțelegere tot mai mare a lui Dumnezeu, dacă această lucrare poate curăți și transforma firile corupte și satanice ale oamenilor și dacă această lucrare îi poate mântui și desăvârși. Dacă poate avea aceste efecte, atunci, cu siguranță, este lucrarea lui Dumnezeu.

Trecând prin boala copilului meu, am dobândit o oarecare înțelegere a lucrării Lui și am dobândit puncte de vedere corecte și o cale corectă de urmărire în credința mea. Aceasta este adevărata mântuire a lui Dumnezeu pentru mine și marea Sa iubire față de mine. Această iubire este de nenumărate ori mai mare decât harul și binecuvântările pe care le-am cerut vreodată sau la care am sperat înainte. I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii mele! Dându-mi seama de acest lucru, m-am simțit rușinată și vinovată că am căutat doar har și binecuvântări în credința mea și că nu am urmărit adevărul. Am fost cu adevărat nesăbuită, ignorantă și oarbă! Trebuie să renunț la intențiile mele de a obține binecuvântări și să urmez calea cea dreaptă în credința mea.