de Ruonan, China

În august 2023, sora Xu Xin și cu mine am fost alese ca supraveghetoare pentru lucrarea de evanghelizare. Xu Xin a fost desemnată să se ocupe de Biserica Chengbei, iar eu am fost desemnată să mă ocup de Biserica Chengnan. Lucrarea de evanghelizare din Biserica Chengnan nu era prea eficientă. Cu câțiva ani în urmă, eram responsabilă de lucrarea de evanghelizare în această biserică, iar rezultatele nu au fost niciodată prea bune, așa că, atunci când am fost repartizată din nou la această biserică, am simțit o oarecare reticență. Dar apoi m-am gândit: „Au trecut câțiva ani, așa că poate că eficiența lucrării s-a îmbunătățit între timp.” Astfel, am început să mă afund în munca frenetică.

Nu a trecut mult timp și a venit momentul să facem un rezumat al lucrării. Am văzut că rezultatele tot nu erau bune, că lucrătorii evanghelici nu pricepeau principiile, că înțelegerea adevărurilor predicării Evangheliei nu era clară și că nici în cultivarea lucrătorilor evanghelici sau a udătorilor nu se făcuseră progrese. După ce conducătoarea a aflat despre situație, ne-a scris, având părtășie cu noi și semnalând-ne problemele, reamintindu-ne că, dacă lucrarea nu era eficientă, ar trebui să reflectăm dacă făceam cu adevărat lucrare reală. De asemenea, a menționat că rezultatele Bisericii Chengbei erau mai bune și m-a sfătuit să caut și să învăț de la ei. După ce am citit scrisoarea, m-am gândit: „Xu Xin și cu mine am fost desemnate în același timp să supraveghem lucrarea de evanghelizare, dar Xu Xin a avut norocul să fie repartizată într-o biserică cu rezultate mai bune, în timp ce eu am fost repartizată într-o biserică cu rezultate mai slabe. Abia am început și deja mi s-au semnalat atâtea probleme. Ce ghinion! Dacă rezultatele vor continua să fie slabe, supraveghetoarea va spune că nu sunt capabilă să fac această lucrare. Ar fi atât de jenant! Chiar nu am deloc noroc!” În acea perioadă, rezultatele lucrării de evanghelizare din biserica noastră au rămas slabe și unii oameni care cercetau adevărata cale au dobândit noțiuni după ce au fost influențați de zvonuri nefondate și nu au mai îndrăznit să investigheze. Unii lucrători evanghelici nu aveau părtășie clar despre aspectele aduse în discuție de potențialii destinatari ai Evangheliei, așa că îmi scriau mie pentru ajutor, iar eu îî răspundeam fiecăruia, dar nu se vedea nicio îmbunătățire vizibilă în lucrare. Asta m-a făcut să cred și mai mult că am ghinion și m-am gândit: „Cum de am fost împovărată cu o astfel de biserică? Ce va crede supraveghetoarea despre mine? Va spune că nu fac lucrare reală și că sunt leneșă în datoria mea?” Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât deveneam mai descurajată. Eram plină de emoții negative și îmi pierdusem interesul pentru tot ceea ce făceam. Într-o zi, am observat că un lucrător evanghelic era într-o stare proastă și că nu își putea face bine datoria, dar nu am vrut să îmi bat capul cu asta, gândindu-mă: „Din moment ce nu am noroc, oricât de mult aș lucra, rezultatele vor fi aceleași.” Așa că nu am rezolvat problema având părtășie la timp. Când cineva îmi scria că avea întrebări legate de lucrare, nu răspundeam zile întregi și nu eram dispusă să caut sau să reflectez asupra problemelor care apăreau în lucrare. La sfârșitul fiecărei zile, mă simțeam goală pe dinăuntru și ca și cum inima mea se îndepărtase de Dumnezeu. Nici măcar nu știam ce să spun în rugăciune. Știam că ar fi periculos dacă nu mi-aș înlătura această stare, așa că am căutat în mod conștient adevărul pentru a-mi rezolva problemele.

Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am dat peste un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care se potrivea perfect cu starea mea. Dumnezeu spune: „Care e problema cu oamenii care cred mereu că sunt ghinioniști? Ei folosesc întotdeauna standardul norocului ca să evalueze dacă acțiunile lor sunt corecte sau greșite și să cântărească pe ce cale ar trebui să meargă, lucrurile pe care ar trebui să le experimenteze și orice problemă înfruntă. E corect sau greșit acest lucru? (Este greșit.) Ei descriu lucrurile rele ca fiind cu ghinion și lucrurile bune ca fiind cu noroc sau profitabile. E corectă sau greșită această perspectivă? (E greșită.) E greșit să măsori lucrurile din această perspectivă. Reprezintă un standard și o metodă extremă și incorectă de a aprecia lucrurile. O astfel de metodă îi face adesea pe oameni să se cufunde în depresie și să nu se simtă în largul lor, să simtă că nimic nu le merge așa cum vor și că nu primesc niciodată ceea ce-și doresc, lucru care, în cele din urmă, îi face să se simtă tot timpul anxioși, irascibili și stânjeniți. Când aceste emoții negative nu sunt înlăturate, acești oameni se cufundă tot timpul în depresie și simt că Dumnezeu nu-i favorizează. Ei cred că El îi tratează pe ceilalți cu har, dar nu pe ei, și că Dumnezeu are grijă de ceilalți, dar nu de ei. «De ce nu mă simt niciodată în largul meu și sunt atât de anxios? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Doar o dată de ar fi așa!» Când vezi lucrurile cu acest mod de gândire și perspectivă eronată, vei cădea în capcana norocului și ghinionului. Când cazi constant în această capcană, vei fi tot timpul deprimat. În toiul acestei depresii, vei fi foarte sensibil la lucrurile care ți se întâmplă, dacă sunt cu noroc sau cu ghinion. Când se întâmplă asta, dovedește că această perspectivă și idee de noroc și ghinion a preluat controlul asupra ta. Când ești controlat de o astfel de perspectivă, părerile și atitudinile tale față de oameni, evenimente și lucruri nu se mai încadrează în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale, ci au căzut într-un fel de extremă. Când cazi în această extremă, nu vei ieși din depresia ta. Te vei deprima iar și iar și, chiar dacă de obicei nu te simți deprimat, de îndată ce un lucru merge prost, de îndată ce simți că s-a întâmplat un ghinion, te vei cufunda imediat în depresie. Această depresie îți va afecta judecata normală și capacitatea de a lua decizii și chiar fericirea, mânia, durerea și bucuria. Când îți afectează fericirea, mânia, durerea și bucuria, îți va tulbura și distruge randamentul în datoria ta, precum și dorința de a-L urma pe Dumnezeu. Când aceste lucruri pozitive sunt distruse, se va alege praful de cele câteva adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi și nu-ți vor mai fi de niciun ajutor. De aceea, când intri în cercul acesta vicios, îți va fi greu să pui în practică cele câteva adevăruri-principii pe care le înțelegi. Doar atunci când te simți norocos, când nu ești suprimat de depresie, poți, fără tragere de inimă, să plătești un mic preț, să înduri câteva greutăți și să arăți o fărâmă de sinceritate în timp ce faci lucrurile pe care ești dispus să le faci. De îndată ce simți că norocul te-a părăsit și că iarăși ai ghinioane, depresia preia din nou controlul asupra ta, iar sinceritatea, loialitatea și dorința de a îndura greutăți te părăsesc imediat. Prin urmare, oamenii care cred că au ghinion sau care iau foarte în serios norocul sunt exact ca aceia care cred că sorțile lor sunt rele. Ei au adesea emoții extreme – alunecă frecvent mai ales în emoții negative precum depresia. Sunt deosebit de negativi și slabi și chiar predispuși la schimbări de dispoziție. Când se simt norocoși, sunt bucuroși, plini de energie și pot să îndure greutăți și să plătească un preț; ei pot să doarmă mai puțin noaptea și să mănânce mai puțin în timpul zilei, sunt dispuși să îndure orice greutate și, dacă se entuziasmează pentru o clipă, sunt bucuroși să-și sacrifice viețile. Cu toate acestea, în clipa în care simt că recent au avut ghinion, când nimic nu pare să le meargă bine, această emoție, depresia, pune imediat stăpânire pe inima lor. Jurămintele și deciziile pe care le-au luat înainte sunt toate negate; dintr-o dată se simt ca un balon dezumflat, incapabili să adune energie, sau ca o baltă de noroi, lipsiți de dorința de a face sau de a spune ceva. Se gândesc: «Adevărurile-principii, urmărirea adevărului, obținerea mântuirii, supunerea față de Dumnezeu – nimic nu are de-a face cu mine. Am ghinion și, oricâte adevăruri aș practica sau orice preț aș plăti, e inutil, niciodată nu voi obține mântuirea. Gata! Sunt ca un talisman care atrage ghinionul, un individ ghinionist. Ei bine, așa să fie, oricum am ghinion!» Vezi, într-o clipă sunt ca un balon plin cu aer, care stă să explodeze, și în următoarea sunt dezumflați. Nu-i supărător? Cum apare acest necaz? Care este cauza? Ei își urmăresc mereu norocul, de parcă ar urmări bursa, ca să vadă dacă e ascendentă sau descendentă, dacă e o piață în care trebuie să cumpere sau să vândă. Sunt mereu nevrotici, incredibil de sensibili la chestiunea norocului lor și incredibil de încăpățânați. Acest fel de persoană extremă se va afunda adesea în această emoție, depresia, fiindcă îi pasă prea mult de norocul ei și trăiește după dispozițiile pe care le are” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că starea mea de descurajare se datora faptului că întotdeauna judecam circumstanțele pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru mine folosind viziuni greșite, precum norocul și ghinionul. Am crezut întotdeauna că îndeplinirea unui datorii care nu presupunea presiune sau dificultăți, în care nu trebuia să sufăr sau să plătesc un preț, ba chiar aș putea să primesc admirație și laude din partea altora, însemna că aveam noroc. Dacă datoria mea presupunea întotdeauna dificultăți, lucrarea nu dădea rezultate sau eram emondată, consideram că acest lucru era ghinion, trăiam cu sentimentul de descurajare și îmi pierdeam motivația de a-mi face datoria. Lucrarea mea era ineficientă, iar conducătorul oferea îndrumare și ajutor și ne sfătuia să învățăm de la biserica aceea cu rezultate mai bune. Acesta era un lucru bun, pentru că mă putea încuraja să reflectez și să mă înțeleg, să rezum problemele și abaterile din lucrarea mea și să le corectez la timp. Asta ar fi fost benefic atât pentru intrarea mea în viață, cât și pentru lucrarea bisericii. Dar pentru că aceste rezultate ineficiente îmi afectau reputația și statutul, credeam că totul era din cauza ghinionului meu. Am văzut că biserica de care se ocupa Xu Xin avea rezultate bune și că ea primea aprecierea și recunoașterea conducătorului, așa că mă simțeam foarte invidioasă, crezând că ea avea noroc. Apoi mă uitam la rezultatele slabe ale lucrării de evanghelizare din biserica de care mă ocupam eu și mă simțeam și mai convinsă că aveam ghinion. Întotdeauna foloseam această viziune greșită despre noroc și ghinion pentru a aprecia circumstanțele pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru mine și, când mă confruntam cu situații nefavorabile, mă lamentam, crezând că Dumnezeu o favoriza pe Xu Xin și nu mă binecuvânta pe mine, și trăiam în emoții negative și deveneam pasivă și potrivnică. Non-credincioșii, care nu cred în Dumnezeu și nu înțeleg adevărul, folosesc întotdeauna norocul și ghinionul pentru a judeca tot ce li se întâmplă. Se simt norocoși când obțin faimă, câștiguri, bogăție sau promovări și se plâng de nedreptatea Cerului sau dau vina pe alții când lucrurile nu merg bine. Dar ca o credincioasă în Dumnezeu, știam clar că tot ce mi se întâmplă, fie că pare bun, fie că pare rău dintr-o perspectivă umană, este stăpânit și rânduit de Dumnezeu și conține lecții pe care trebuie să le învăț, dar nu am acceptat acest lucru de la Dumnezeu. În schimb, am judecat circumstanțele pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru mine folosind punctul de vedere al non-credincioșilor. Asta a fost cu adevărat absurd; acestea erau punctele de vedere ale unui neîncrezător! Dându-mi seama de acest lucru, m-am simțit foarte rușinată și am vrut să caut adevărul pentru a corecta acest punct de vedere greșit.

Mai târziu, am citit aceste pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că aceasta nu este nici bună, nici rea. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, sunt toate stabilite de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Acceptă ce este bun de la Dumnezeu și acceptă de la El și ce este rău. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și să nu le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. „Dacă renunți la ideea de cât de norocos sau ghinionist ești și tratezi aceste lucruri cu calm și corect, vei descoperi că majoritatea lucrurilor nu sunt atât de nefavorabile sau greu de gestionat. Când renunți la ambițiile și dorințele tale, când încetezi să respingi sau să eviți orice nenorocire care ți se întâmplă și nu mai evaluezi astfel de lucruri după cât de norocos sau ghinionist ești, multe lucruri pe care înainte le vedeai drept nefericite și rele, le vei considera acum bune – lucrurile rele se vor transforma în lucruri bune. Mentalitatea ta și felul în care privești lucrurile se vor schimba, ceea ce îți va permite să ai altă părere față de experiențele tale de viață și, în același timp, să culegi recompense diferite. Aceasta este o experiență extraordinară, una care îți va aduce recompense de neînchipuit. Este un lucru bun, nu unul rău” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că tot ce mi se întâmplă, fie că pare bun sau rău dintr-o perspectivă umană, este sub suveranitatea lui Dumnezeu și are intenția Lui în spate. Trebuie să accept lucrurile de la Dumnezeu și să mă supun, căutând adevărul și învățând lecții. Acestea sunt atitudinea și practica pe care ar trebui să le am. M-am gândit la Iosif, care a fost vândut ca sclav în Egipt de frații săi și a îndurat multe greutăți. Deși acest lucru nu părea un lucru bun, Iosif a ajuns, în cele din urmă, să fie administratorul principal al Egiptului. În timpul foametei, Iosif a scăpat de suferința foamei și a fost sub grija și protecția lui Dumnezeu. Mai târziu, frații lui Iosif au venit în Egipt să cumpere grâu, iar întreaga lor familie s-a mutat în Egipt și urmașii lor au trăit acolo timp de patru sute de ani. Acest lucru m-a făcut să văd că unele lucruri care par nefericite dintr-o perspectivă umană nu sunt neapărat rele și că toate aceste lucruri au bunăvoința lui Dumnezeu în ele. La fel ca în cazul ăsta, când am fost desemnată să supraveghez Biserica Chengnan, pe de o parte, aceasta a fost în funcție de nevoile lucrării, deoarece eram mai familiarizată cu personalul acestei biserici și aveam mai multă experiență în lucrarea de evanghelizare decât Xu Xin, astfel încât această rânduială ar fi fost benefică pentru lucrarea bisericii, iar pe de altă parte, era necesară pentru intrarea mea în viață. Eram o persoană care iubea să se răsfețe în confortul fizic și nu era bună la a căuta adevărul atunci când se confrunta cu probleme, iar biserica de care eram responsabilă avea multe probleme și dificultăți, ceea ce mă obliga să depun mai mult efort, să caut, să reflectez și să comunic și să rezum lucrurile mai mult. Făcând acest lucru, aș fi evitat să trăiesc după confortul trupului și să devin mulțumită de mine. Dumnezeu a rânduit această circumstanță în funcție de defectele mele; aceasta era mântuirea Lui pentru mine! M-am gândit și la cum, acum câțiva ani, am fost responsabilă pentru această biserică și atunci nu am făcut lucrare reală. Când am văzut că frații și surorile aveau rezultate slabe în îndatoririle lor, doar îi disprețuiam și îi judecam, fără a le oferi vreun ajutor pentru intrarea lor în viață. Lăsasem regrete și datorii în urma mea și acum mi se dădea șansa să fiu din nou responsabilă pentru lucrarea lor. Aceasta era o oportunitate pentru mine de a compensa fărădelegile din trecut și trebuia să îmi corectez atitudinea față de datoria mea în timp util, să colaborez cât mai mult posibil și să nu las regrete în urma mea. În acel moment, am simțit că faptul că Dumnezeu îmi dădea șansa de a supraveghea această biserică era necesar pentru viața mea, arătându-mi intențiile Sale bune, și că nu mai puteam privi lucrurile din perspectiva non-credincioșilor sau să mă împotrivesc circumstanțelor pe care Dumnezeu le-a rânduit. Adevărul este că, indiferent de circumstanța pe care Dumnezeu ți-o rânduiește, ea este necesară pentru viața noastră și nu există ceea ce noi numim noroc sau ghinion. Când am încetat să-i judec pe oameni, evenimentele și lucrurile pe baza norocului și, în schimb, le-am privit în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu, m-am simțit ușurată și nu am mai trăit cu emoții negative.

M-am întrebat și de ce am crezut întotdeauna că întâlnirea cu situații nefavorabile însemna că am ghinion și am tot sperat să mi se întâmple lucruri bune și m-am întrebat ce fire coruptă stătea la baza acestui lucru. În timpul devoționalelor mele, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Așadar, care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează foarte mult asupra norocului speră să aibă noroc sau ghinion? (Ei speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ei urmăresc norocul și să li se întâmple lucruri bune și doar profită de ele și trag foloase. Nu le pasă cât de mult suferă alții sau câte greutăți sau dificultăți trebuie să îndure alții. Ei nu vor să li se întâmple nimic din ceea ce percep ca fiind un ghinion. Cu alte cuvinte, ei nu vor să li se întâmple niciun rău: să nu întâlnească niciun obstacol, să n-aibă niciun eșec sau să sufere o rușine, să nu fie emondați, să nu piardă lucruri, să nu sufere nicio pierdere și să nu fie înșelați. Dacă se întâmplă ceva din toate acestea, ei consideră că este vorba de ghinion. Indiferent cine le rânduiește, dacă se întâmplă lucruri rele, este ghinion. Ei speră ca toate lucrurile bune – de la a fi promovat, a se remarca din mulțime și a trage foloase de pe urma altora, până la a profita de ceva, a face mulți bani sau a deveni un oficial de rang înalt – să li se întâmple lor și consideră că acesta este noroc. Ei apreciază întotdeauna oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc pe baza norocului. Ei urmăresc norocul, nu ghinionul. De îndată ce lucrul cel mai mărunt merge prost, se înfurie, se enervează și devin nemulțumiți. Pentru a spune lucrurilor pe nume, astfel de oameni sunt egoiști. Ei urmăresc să tragă foloase pe cheltuiala altora, să obțină un profit, să iasă învingători și să se remarce din mulțime. Ar fi mulțumiți dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor. Aceasta este natura-esență a oamenilor ca aceștia; este adevărata lor față” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii care se lamentează constant de ghinionul lor sunt indivizi egoiști și care-și urmăresc propriile interese. Astfel de oameni își doresc întotdeauna să li se întâmple lucruri bune, ca totul să meargă lin, să aibă succes în carieră, să iasă în evidență și să atingă gloria și să nu întâmpine niciun obstacol sau eșec. Chiar și în datoria lor în casa lui Dumnezeu, își doresc să se bucure de rezultate fără a depune efort și nu sunt dispuși să sufere sau să plătească prețul necesar pentru a-și îndeplini îndatoririle și sunt reticenți să fie emondați. Încep să se lamenteze imediat ce experimentează vreo rușine sau o ușoară nemulțumire. Reflectând asupra mea, mi-am dat seama că eram ca ei. De fiecare dată când întâmpinam dificultăți în îndatoririle mele sau când mă confruntam cu obstacole, eșecuri sau eram emondată, mă lamentam de circumstanța pe care Dumnezeu o rânduise pentru mine, dorind întotdeauna să obțin faimă și câștig fără să mă preocup sau să îndur greutăți și să trăiesc în confort. Biserica Chengnan de care eram responsabilă avea multe probleme și lucrarea nu era eficientă și adesea ajungeam să fim emondați, așa că credeam că nu există niciun beneficiu în a fi responsabilă de o astfel de biserică și că, indiferent cât de mult făceam în fiecare zi, alții nu o vedeau, așa că mă simțeam nedreptățită și deveneam negativă și leneșă. Am văzut că stările fraților și surorilor se înrăutățiseră și că le afectau îndatoririle, dar nu mă interesa și nu eram dispusă să abordez problemele din lucrare. M-am bazat pe filozofii satanice precum „Să nu ridici un deget fără o recompensă” și „Nimeni nu muncește pentru nimic” și am devenit o persoană egoistă, interesată doar de propriile dorințe, detestabilă și meschină. Gândindu-mă cum biserica m-a cultivat pentru a deveni supraveghetoare și mi-a oferit multe oportunități de a mă instrui, iar acum mă desemna să supraveghez o biserică cu rezultate slabe în lucrarea de evanghelizare, ar fi trebuit să iau în considerare intenția lui Dumnezeu și să mă implic activ în datoria mea pentru a rezolva problemele și dificultățile din lucrare. Dar, în schimb, mă plângeam din cauza fricii de suferința fizică și de rușine, nefiind capabilă să îmi îndeplinesc îndatoririle. Nu îmi îndeplinisem îndatoririle pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci pentru a urmări plăcerea fizică, faima și statutul. Am fost atât de egoistă și de detestabilă! Dându-mi seama de acest lucru, m-am simțit profund vinovată și nu am mai vrut să îmi urmez propriile interese. Voiam să iau în considerare intenția lui Dumnezeu și să mă bazez pe El în îndeplinirea responsabilităților mele. Mai târziu, când i-am văzut pe lucrătorii evanghelici confruntându-se cu dificultăți și cu probleme sau neînțelegând principiile Evangheliei, nu m-am mai lamentat, ci am scris scrisori pentru a comunica repetat și, când am văzut că starea lor era proastă, am avut părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i ajuta și a-i sprijini. Când am practicat astfel, am simțit că fiecare zi era împlinitoare și că făceam progrese.

Într-o zi, am primit o scrisoare de la o lucrătoare evanghelică de la Biserica Chengnan, în care spunea că partenera ei, sora Jing’an, renunțase pentru că simțea că nu avea calibrul necesar pentru îndatoririle ei. Câteva zile mai târziu, am primit o altă scrisoare de la un lider de echipă, în care spunea că starea surorii Wei Zhen era, de asemenea, proastă și că trăia cu o fire coruptă și nu era dispusă să evanghelizeze. Liderul de echipă a spus și: „Mă confrunt și eu cu dificultăți și nu știu cum să colaborez….” Văzând aceste probleme, m-am simțit cu adevărat frustrată, gândindu-mă: „De ce aveți atât de multe probleme? Ce vă lipsește în rezultatele lucrării, compensați prin numărul problemelor voastre. Într-o zi, unul dintre voi renunță, iar a doua zi, altul are o stare proastă. Înlăturarea stărilor voastre cere mult efort. Cum voi găsi timp să evanghelizez? Nu mai vorbesc de suferința fizică și, cel mai important, ce va crede supraveghetoarea despre mine dacă lucrarea este ineficientă? Această biserică are atât de multe probleme; chiar că nu am noroc!” Mi-am dat seama că starea mea era greșită, așa că am căutat cuvintele lui Dumnezeu cu privire la asta. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „E ușor să ieși din această depresie? De fapt, da, este. Pur și simplu renunță la perspectivele tale eronate, nu te aștepta ca totul să meargă bine, exact așa cum îți dorești sau fără probleme. Nu te teme, nu te împotrivi și nu respinge lucrurile care merg rău. În schimb, renunță la împotrivirea ta, calmează-te, vino înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine de supunere și acceptă tot ceea ce El rânduiește. Nu urmări așa-zisul «noroc» și nu respinge așa-zisul «ghinion». Oferă-ți inima și toată ființa lui Dumnezeu, lasă-L pe El să acționeze și să orchestreze și supune-te orchestrărilor și rânduielilor Sale. Dumnezeu îți va da ce ai nevoie în măsura potrivită, la momentul potrivit. El va orchestra mediile, oamenii, evenimentele și lucrurile de care ai nevoie, conform nevoilor și neajunsurilor tale, astfel încât să poți învăța lecțiile pe care se cuvine să le înveți de la oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești. Desigur, condiția prealabilă pentru toate acestea este să ai o mentalitate de supunere față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Așadar, nu urmări perfecțiunea; nu respinge și nu te speria de apariția lucrurilor nedorite, jenante sau nefavorabile; și nu-ți folosi depresia ca, în sinea ta, să te împotrivești apariției lucrurilor rele” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că există bunăvoința lui Dumnezeu în aceste situații. Ar trebui să încep prin a mă supune și a căuta intenția lui Dumnezeu și nu să reacționez împotrivindu-mă, plângându-mă sau bombănind de îndată ce un lucru sau altul îmi afectează reputația sau interesele fizice, trăind în emoții negative. Aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o am față de îndatoririle mele. În acel moment, trei surori erau negative și slabe, trăind cu firi corupte și nefiind capabile să iasă din acestea, ceea ce era foarte dureros și, dacă acest lucru nu era rezolvat la timp prin părtășie, nu numai că lucrarea de evanghelizare ar fi fost afectată, dar ar fi întârziat intrarea lor în viață. Nu ar fi trebuit să fiu disprețuitoare față de ele, ci ar fi trebuit să am părtășie și să le ajut cu iubire, îndeplinindu-mi responsabilitatea. Așa că le-am scris rapid, împărtășindu-le experiențele mele și având părtășie cu ele, ajutându-le să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să înceteze să trăiască în dificultăți. De asemenea, am împărtășit cu ele experiențele și câștigurile mele în evanghelizare. Câteva zile mai târziu, am primit o scrisoare în care spuneau că stările lor s-au îmbunătățit după ce au mâncat și au băut cuvintele lui Dumnezeu și că au reușit să își îndeplinească din nou îndatoririle, ca de obicei. Văzând astfel de rezultate, am simțit un puternic sentiment de ușurare și credința mea a fost întărită. Totul este în mâinile lui Dumnezeu, și indiferent ce dificultăți sau obstacole îmi rânduiește Dumnezeu, trebuie să mă bazez pe El pentru a le experimenta și să caut adevărul și să pătrund în el în toate lucrurile. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o am față de îndatoririle mele. Nu aș fi putut să dobândesc aceste câștiguri și această înțelegere într-o stare de confort!

După această experiență, mi-am dat seama că a judeca lucrurile ca ținând de noroc sau de ghinion este cu adevărat absurd! În același timp, mi-am dat seama și că circumstanța pe care Dumnezeu o rânduiește pentru mine în fiecare zi, indiferent dacă o percep ca fiind bună sau contrară dorințelor mele, conține întotdeauna lecții pe care să le învăț. Toate acestea sunt necesare pentru intrarea mea în viață și există bunăvoința lui Dumnezeu în ele. Trebuie să muncesc din greu pentru a urmări adevărul și a ajunge în punctul în care să-i privesc pe oameni și lucrurile după standardul cuvintelor lui Dumnezeu și să pătrund în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu cât mai curând posibil.