de Chenxiao, China

La sfârșitul lui aprilie 2023, am primit o scrisoare din partea conducerii superioare, în care eram informată că o conducătoare a unei biserici fusese demisă pentru că nu făcea lucrare reală. Pentru că nu găsiseră un locțiitor adecvat, au rânduit ca eu să preiau temporar lucrarea bisericii. După ce am citit scrisoarea, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am dus repede la biserică. Am aflat că unii udători erau leneși și delăsători în îndatoririle lor și trebuiau înlocuiți și că mulți nou-veniți erau negativi, slabi și nu se adunau regulat, necesitând udare și sprijin urgent. De asemenea, lucrarea de evanghelizare a bisericii era ineficientă. M-am gândit: „De ce m-au trimis conducătorii la această biserică cu rezultate atât de slabe ale lucrării? Dacă rămân aici mult timp și nu reușesc să îmbunătățesc lucrarea, ce vor crede conducătorii despre mine? Vor spune că nu sunt potrivită pentru această datorie? Dacă tot sunt aici, mă voi baza pe Dumnezeu și voi face tot ce îmi stă în putință pentru a colabora.” Gândindu-mă că trebuia să realoc mai întâi personalul pentru a putea face bine lucrarea, munceam din zori și până în seară, ocupându-mă de aceste sarcini în fiecare zi.

După un timp, ajustările de personal s-au încheiat și lucrarea de udare a început să aibă treptat unele rezultate. Mai târziu, sora Li Ming, o lucrătoare evanghelică, a fost aleasă drept conducătoare a bisericii. M-am bucurat foarte mult, deoarece această soră avea un simț al poverii în îndatoririle ei și era preocupată să dobândească pătrundere în viață, așa că era minunat să o am alături pentru a colabora cu mine la înfăptuirea lucrării bisericii. Dar la scurt timp după ce sora Li fusese aleasă, am primit pe neașteptate o scrisoare din partea conducerii superioare prin care eram informați că Li Ming era vânată de PCC, că nu era sigur pentru ea să își facă datoria în zona aceea și că trebuia să fie transferată. Citind această scrisoare, m-am gândit: „Abia am reușit să alegem o conducătoare a bisericii, iar acum trebuie să plece. Chiar speram că, dacă Li Ming va supraveghea lucrarea de evanghelizare, mă voi elibera și eu de o parte din povară, dar acum, nu doar că povara mea nu a devenit mai ușoară, ba mai mult, o lucrătoare evanghelică cu experiență va fi transferată. Dacă lucrarea este în continuare ineficientă, ce vor crede conducătorii superiori despre mine?” Deși eram reticentă, nu aveam altă opțiune decât să mă supun. Mai târziu, am găsit doi lucrători evanghelici care să colaboreze la lucrarea de evanghelizare, însă, ulterior, o represiune de mare anvergură mi-a distrus planurile. În următoarele câteva zile, am tot aflat vești despre frați și surori care erau arestați unul după altul, inclusiv lucrătorii evanghelici pe care tocmai îi găsisem. Toate acestea m-au făcut să mă simt neputincioasă și m-am gândit: „De ce sunt atât de ghinionistă? Am întâlnit atât de multe piedici de când am venit la biserica asta și când în sfârșit am reușit să găsesc personal, iată ce se întâmplă. Nu numai că nu s-au îmbunătățit rezultatele lucrării, dar chiar și personalul care ar fi putut colabora a fost arestat. Pare că am pur și simplu ghinion! Conducătoarea de dinaintea mea a avut o experiență lină și stabilă în îndeplinirea datoriei ei. Eu de ce sunt atât de ghinionistă și de ce mi se întâmplă mie toate lucrurile astea rele? Toate eforturile mele recente au fost în zadar! Conducerea superioară va crede cu siguranță că sunt incapabilă să înfăptuiesc această lucrare.” Gândindu-mă la toate acestea, m-a podidit plânsul și m-a cuprins o deznădejde profundă. Cum lucrarea nu avea niciun fel de rezultate, mi-am pierdut motivația de a urmări problemele și chiar îmi doream să părăsesc acest loc. Trăind în această stare, spiritul meu se afunda din ce în ce mai mult în întuneric și în deznădejde.

Mai târziu am mâncat și am băut un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, potrivit pentru starea mea. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Care e problema cu oamenii care cred mereu că sunt ghinioniști? Ei folosesc întotdeauna standardul norocului ca să evalueze dacă acțiunile lor sunt corecte sau greșite și să cântărească pe ce cale ar trebui să meargă, lucrurile pe care ar trebui să le experimenteze și orice problemă înfruntă. E corect sau greșit acest lucru? (Este greșit.) Ei descriu lucrurile rele ca fiind cu ghinion și lucrurile bune ca fiind cu noroc sau profitabile. E corectă sau greșită această perspectivă? (E greșită.) E greșit să măsori lucrurile din această perspectivă. Reprezintă un standard și o metodă extremă și incorectă de a aprecia lucrurile. O astfel de metodă îi face adesea pe oameni să se cufunde în deznădejde și să nu se simtă în largul lor, să simtă că nimic nu le merge așa cum vor și că nu primesc niciodată ceea ce-și doresc, lucru care, în cele din urmă, îi face să se simtă tot timpul anxioși, irascibili și stânjeniți. Când aceste emoții negative nu sunt înlăturate, acești oameni se cufundă tot timpul în deznădejde și simt că Dumnezeu nu-i favorizează. Ei cred că El îi tratează pe ceilalți cu har, dar nu pe ei, și că Dumnezeu are grijă de ceilalți, dar nu de ei. «De ce nu mă simt niciodată în largul meu și sunt atât de anxios? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Doar o dată de ar fi așa!» Când vezi lucrurile cu acest mod de gândire și perspectivă eronată, vei cădea în capcana norocului și ghinionului. Când cazi constant în această capcană, vei fi tot timpul deznădăjduit. În toiul acestei deznădejdi, vei fi foarte sensibil la lucrurile care ți se întâmplă, dacă sunt cu noroc sau cu ghinion. Când se întâmplă asta, dovedește că această perspectivă și idee de noroc și ghinion a preluat controlul asupra ta. Când ești controlat de o astfel de perspectivă, părerile și atitudinile tale față de oameni, evenimente și lucruri nu se mai încadrează în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale, ci au căzut într-un fel de extremă. Când cazi în această extremă, nu vei ieși din deznădejdea ta. Vei fi iar și iar deznădăjduit și, chiar dacă de obicei nu te simți deznădăjduit, de îndată ce un lucru merge prost, de îndată ce simți că s-a întâmplat un ghinion, te vei cufunda imediat în deznădejde. Această deznădejde îți va afecta judecata normală și capacitatea de a lua decizii și chiar fericirea, mânia, durerea și bucuria. Când îți afectează fericirea, mânia, durerea și bucuria, îți va tulbura și distruge randamentul în datoria ta, precum și dorința de a-L urma pe Dumnezeu. Când aceste lucruri pozitive sunt distruse, se va alege praful de cele câteva adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi și nu-ți vor mai fi de niciun ajutor” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Dumnezeu spune că să descrii orice lucruri rele ca „ghinion” și orice lucruri bune ca „noroc” sau ca „avantaj” este abordarea unei persoane care duce lucrurile la extrem, care are perspective greșite. Exact așa eram eu. Când sosisem la această biserică pentru a-mi îndeplini îndatoririle și constatasem că rezultatele diferitelor activități din lucrarea bisericii erau slabe, că udătorilor le lipsea simțul poverii pentru îndatoririle lor, că mulți nou-veniți erau negativi și slabi și că lucrarea de evanghelizare nu dădea rezultate bune, mă simțisem ghinionistă. Pentru a face lucrarea bine, muncisem din zori și până în seară, ocupându-mă de adunări, părtășie și realocări de personal. După o vreme, când am văzut că lucrarea de udare începuse să se miște treptat într-o direcție pozitivă, mă simțisem fericită și motivată să îmi fac datoria. Dar mai târziu, când mă confruntasem cu transferul unei lucrătoare evanghelice și apoi, la scurt timp, avusese loc acea represiune extinsă, iar lucrătorii evanghelici fuseseră arestați și nimeni nu mai putea colabora la lucrarea de evanghelizare, căzusem pradă sentimentelor de deznădejde și nu reușisem să îmi adun energia necesară pentru a face ceva. Aceste comportamente ale mele izvorâseră din perspectiva mea incorectă. Când lucrarea avusese rezultate bune și totul mergea strună, am simțit că obținusem admirația conducerii superioare, iar acest lucru îmi adusese fericire. Dar când lucrarea nu avusese rezultate bune și lucrurile nu merseseră așa cum mi-aș fi dorit eu, mă simțisem negativă și slabă, dădusem vina pe ghinionul meu și chiar îmi dorisem să renunț la datoria mea. M-am gândit la neîncrezătorii care nu acceptă nimic din ceea ce li se întâmplă ca venind de la Dumnezeu, iar când apar situații nefavorabile, se plâng de Dumnezeu, Îl înțeleg greșit și chiar Îl trădează. Am înțeles că, dacă starea mea nu avea să se schimbe, eram și eu într-un pericol real. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu, sperând că El mă va îndruma să îmi îndrept starea.

Mai târziu, am citit și alte cuvinte ale lui Dumnezeu: „Este corect modul în care văd lucrurile acești oameni care sunt mereu preocupați de norocul sau ghinionul lor? Există noroc sau ghinion? (Nu.) În baza cărui lucru putem spune că nu există? (Oamenii pe care îi întâlnim și lucrurile care ni se întâmplă în fiecare zi sunt determinate de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Nu există noroc sau ghinion; totul se întâmplă din necesitate și are un sens.) Este corectă această afirmație? (Da, este.) Acest punct de vedere este corect și aceasta este baza teoretică pentru a spune că norocul nu există. Orice ți se întâmplă, fie că este bun sau rău, totul este normal, la fel ca vremea de-a lungul celor patru anotimpuri – nu fiecare zi poate fi însorită. Nu poți spune că zilele însorite sunt rânduite de Dumnezeu, în timp ce zilele înnorate, ploaia, vântul și furtunile nu sunt. Totul este stabilit de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și este generat de mediul natural. Acest mediu natural apare în conformitate cu legile și regulile pe care Dumnezeu le-a rânduit și stabilit. Toate acestea sunt necesare și imperative, așa că, indiferent de vreme, aceasta este generată și provocată de legile naturale. Nu există nimic bun sau rău în ea – doar sentimentele oamenilor în legătură cu ea sunt bune sau rele. Oamenii nu se simt bine atunci când plouă, bate vântul sau este înnorat sau în timpul furtunilor cu grindină. Oamenilor nu le place mai ales când plouă și este umed; îi dor articulațiile și se simt slăbiți. S-ar putea să te simți rău în zilele ploioase, dar poți spune că zilele ploioase sunt zile cu ghinion? Acesta este doar un sentiment pe care vremea îl trezește în oameni – norocul nu are nimic de-a face cu faptul că plouă. Ai putea spune că zilele însorite sunt bune. Dacă este soare timp de trei luni, fără un strop de ploaie, oamenii se simt bine. Ei pot vedea soarele în fiecare zi, este uscat și cald, cu o briză ocazională, iar ei pot ieși în aer liber oricând doresc. Dar plantele nu pot tolera acest lucru, iar culturile mor din cauza secetei, așa că nu există recoltă în acel an. Așadar, faptul că tu te simți bine înseamnă că este cu adevărat bine? Când vine toamna și nu ai ce mânca, vei spune: «Vai de mine, nici să fie prea multe zile însorite nu e bine. Dacă nu plouă, culturile au de suferit, nu există hrană de recoltat, iar oamenii suferă de foame.» În acest moment, îți dai seama că nici zilele însorite nesfârșite nu sunt bune. Adevărul este că unei persoane îi place sau nu îi place un lucru, în funcție de propriile motive egoiste, de dorințe și interese personale, mai degrabă decât de esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă un lucru este bun sau rău este inexactă. Întrucât baza este inexactă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, inexacte. Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că aceasta nu este nici bună, nici rea. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, sunt toate stabilite de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Acceptă ce este bun de la Dumnezeu și acceptă de la El și ce este rău. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și să nu le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua. Așadar, care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează foarte mult asupra norocului speră să aibă noroc sau ghinion? (Ei speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ei urmăresc norocul și să li se întâmple lucruri bune și doar profită de ele și trag foloase. Nu le pasă cât de mult suferă alții sau câte greutăți sau dificultăți trebuie să îndure alții. Ei nu vor să li se întâmple nimic din ceea ce percep ca fiind un ghinion. Cu alte cuvinte, ei nu vor să li se întâmple niciun rău: să nu întâlnească niciun obstacol, să n-aibă niciun eșec sau să sufere o rușine, să nu fie emondați, să nu piardă lucruri, să nu sufere nicio pierdere și să nu fie înșelați. Dacă se întâmplă ceva din toate acestea, ei consideră că este vorba de ghinion. Indiferent cine le rânduiește, dacă se întâmplă lucruri rele, este ghinion. Ei speră ca toate lucrurile bune – de la a fi promovat, a se remarca din mulțime și a trage foloase de pe urma altora, până la a profita de ceva, a face mulți bani sau a deveni un oficial de rang înalt – să li se întâmple lor și consideră că acesta este noroc. Ei apreciază întotdeauna oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc pe baza norocului. Ei urmăresc norocul, nu ghinionul. De îndată ce lucrul cel mai mărunt merge prost, se înfurie, se enervează și devin nemulțumiți. Pentru a spune lucrurilor pe nume, astfel de oameni sunt egoiști. Ei urmăresc să tragă foloase pe cheltuiala altora, să obțină un profit, să iasă învingători și să se remarce din mulțime. Ar fi mulțumiți dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor. Aceasta este natura-esență a oamenilor ca aceștia; este adevărata lor față” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii își judecă adesea norocul gândindu-se dacă au obținut sau nu beneficii personale. Dacă situația este în avantajul lor, o numesc „noroc”, iar dacă nu, o numesc „ghinion”. Oamenii care gândesc astfel își doresc doar avantaje pentru ei înșiși și sunt extrem de egoiști. În realitate, fiecare situație rânduită de Dumnezeu este bună și nu există „noroc” sau „ghinion”. Situațiile pe care oamenii le consideră favorabile sau nefavorabile sunt toate menite să le permită să învețe lecții și le sunt benefice pentru a dobândi intrare în viață. E exact ca în cazul vremii: omenirea are nevoie atât de zile însorite, cât și de zile ploioase. Dacă ar fi mereu soare, recoltele s-ar usca, iar ploaia prelungită le-ar îneca. Prin urmare, fie că este soare, fie că plouă, toate fac parte din suveranitatea și din rânduielile lui Dumnezeu și sunt benefice omenirii. Când întâlneam lucruri care nu erau în concordanță cu dorințele mele, mă gândeam mereu că eram pur și simplu ghinionistă, dar aceasta era pentru că aveam dorințe și ambiții în mine și urmăream tot timpul admirația altora, iar când nu obțineam ceea ce îmi doream, mă simțeam nefericită și ghinionistă, mă lamentam și bombăneam la adresa lui Dumnezeu, trăind într-o stare de deznădejde. Reflectând asupra mea, după ce am venit la această biserică, inițial, dorisem să îmi fac datoria bine pentru a câștiga admirația oamenilor, așa că muncisem din zori și până în seară fără să mă plâng. Dar când lucrurile nu merseseră așa cum îmi dorisem eu și lucrătorii evanghelici fuseseră arestați, mă îngrijorasem că, fără oameni care să colaboreze la lucrare, avea să fie imposibil să obținem rezultate bune, iar când dorința mea de reputație și de statut rămăsese nesatisfăcută, mă simțisem ghinionistă, iar entuziasmul meu inițial se stinsese rapid. În diferite domenii din lucrarea acestei biserici existau deja întârzieri pentru că fosta falsă conducătoare nu făcuse lucrare reală, iar arestările fraților și surorilor zădărniciseră și mai mult progresul normal al unei mari părți din lucrare. Conducerea superioară rânduise ca eu să vin aici în speranța că voi putea da dovadă de considerație față de intențiile lui Dumnezeu, voi înainta cu diferitele activități ale lucrării și voi proteja interesele bisericii. Dar văzând cât de mari erau dificultățile cu care mă confruntam, mă lăsasem cuprinsă de deznădejde, îmi pierdusem motivația pentru îndeplinirea datoriei mele și mă lamentasem de „ghinionul” meu. Acest comportament al meu stârnise cu adevărat dezgustul lui Dumnezeu. O persoană care Îi era cu adevărat loială lui Dumnezeu, văzând biserica supusă unor măsuri severe de represiune, cu atât de multe arestări în rândul fraților și surorilor, ar fi depus toate eforturile pentru a face tot ce se putea, realocând personalul și reducând cât mai mult cu putință pierderile. Dar într-un moment atât de critic ca acesta, eu mă preocupasem doar de reputația și de statutul meu. Fusesem cu adevărat egoistă și îmi lipsiseră conștiința și umanitatea! Acum înțelegeam că Dumnezeu permisese ca aceste lucruri să se întâmple pentru ca eu să îmi schimb firea coruptă, deoarece acordasem prea multă importanță reputației și statutului și aveam nevoie de această situație pentru a ajuta la dezvăluirea și la transformarea mea.

Într-o dimineață, în timpul devoționalelor, am citit și alte cuvinte ale lui Dumnezeu: „Când renunți la ambițiile și dorințele tale, când încetezi să respingi sau să eviți orice nenorocire care ți se întâmplă și nu mai evaluezi astfel de lucruri după cât de norocos sau ghinionist ești, multe lucruri pe care înainte le vedeai drept nefericite și rele, le vei considera acum bune – lucrurile rele se vor transforma în lucruri bune. Mentalitatea ta și felul în care privești lucrurile se vor schimba, ceea ce îți va permite să ai altă părere față de experiențele tale de viață și, în același timp, să culegi recompense diferite. Aceasta este o experiență extraordinară, una care îți va aduce recompense de neînchipuit. Este un lucru bun, nu unul rău. […] Nu urmări așa-zisul «noroc» și nu respinge așa-zisul «ghinion». Oferă-ți inima și toată ființa lui Dumnezeu, lasă-L pe El să acționeze și să orchestreze și supune-te orchestrărilor și rânduielilor Sale. Dumnezeu îți va da ce ai nevoie în măsura potrivită, la momentul potrivit. El va orchestra mediile, oamenii, evenimentele și lucrurile de care ai nevoie, conform nevoilor și neajunsurilor tale, astfel încât să poți învăța lecțiile pe care se cuvine să le înveți de la oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești. Desigur, condiția prealabilă pentru toate acestea este să ai o mentalitate de supunere față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Dumnezeu spune că, atunci când încetăm să vedem evenimentele ca „noroc” sau „ghinion”, putem dobândi o înțelegere neașteptată asupra situațiilor pe care Dumnezeu le rânduiește pentru noi și putem vedea faptele și suveranitatea Lui prin experiențele noastre. Prin urmare, atunci când ne confruntăm cu situații potrivnice, ar trebui să le acceptăm ca venind de la Dumnezeu în loc să încercăm să ne eschivăm sau să le evităm. În spatele a ceea ce oamenii consideră ca evenimente „rele” sunt întotdeauna intențiile lui Dumnezeu și experiențele prin care trebuie să trecem. Dumnezeu folosește astfel de situații pentru a ne oferi învățăminte, permițând vieților noastre să crească. Aceasta este intenția lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că trebuia să îmi corectez perspectiva greșită și să fac tot ce îmi stătea în putință încrezându-mă în Dumnezeu. Am avut convingerea că Dumnezeu avea să pregătească oamenii potriviți care să colaboreze la lucrarea bisericii. Când am început să gândesc în acest fel, starea mea s-a îmbunătățit considerabil. Astfel, am început să caut oameni care să ajute la lucrarea de evanghelizare. În acea perioadă, o soră se simțea slabă și descurajată din cauza poverilor familiale. Am contactat-o și i-am oferit părtășie și sprijin. După o perioadă de părtășie, starea ei s-a îmbunătățit și ea a fost dispusă să își preia datoria. O altă soră și-a manifestat și ea deschiderea de a-și prelua îndatoririle după părtășie. Mi-am dat seama că Dumnezeu rânduise lucrurile astfel pentru a mă învăța să fac lucrare reală, cum ar fi părtășia pentru a ajuta frații și surorile cu problemele lor. După ce înțelegeau intenția lui Dumnezeu, aceștia colaborau activ. În plus, acest mediu ne-a ajutat să cultivăm din ce în ce mai mulți oameni să înceapă să își îndeplinească îndatoririle. Îi eram recunoscătoare lui Dumnezeu!

În septembrie, am primit pe neașteptate o scrisoare prin care eram informată că diaconul de evanghelizare fusese arestat. În următoarele câteva zile, au sosit și alte vești despre frați și surori care fuseseră și ei arestați. M-am gândit în sinea mea: „Abia ce reușisem să punem la punct echipa și începuseră să apară niște rezultate, iar acum lucrătorii evanghelici sunt arestați din nou. De ce sunt atât de ghinionistă? Nu scap nicicum de necazurile astea!” Dar apoi mi-am dat seama că starea mea nu era corectă, așa că m-am rugat degrabă lui Dumnezeu în gând, cerându-I îndrumare în această situație. Mi-am amintit de cuvintele lui Dumnezeu: „Adevărul este că unei persoane îi place sau nu îi place un lucru, în funcție de propriile motive egoiste, de dorințe și interese personale, mai degrabă decât de esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă un lucru este bun sau rău este inexactă. Întrucât baza este inexactă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, inexacte. Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că aceasta nu este nici bună, nici rea. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, sunt toate stabilite de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Acceptă ce este bun de la Dumnezeu și acceptă de la El și ce este rău. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și să nu le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii judecă adesea dacă situațiile sunt bune sau rele pe baza dorințelor și intereselor lor personale, nu a adevărului. Arestarea diaconului de evanghelizare se petrecuse cu permisiunea lui Dumnezeu; Dumnezeu rânduiește cine este arestat conform suveranității și orchestrărilor Lui, iar acestea sunt experiențe prin care oamenii trebuie să treacă. Ar trebui să mă supun, să gestionez urmările și să fac ce pot pentru a colabora. După aceea, am început să mă ocup de urmări. Mai târziu, am aflat că liderul echipei de evanghelizare organiza în continuare adunări și predica Evanghelia împreună cu trei nou-veniți. Nu fuseseră intimidați de marele balaur roșu, iar lucrarea lor de evanghelizare era și mai eficientă decât înainte. În plus, câteva surori, preocupate de impactul asupra lucrării bisericii, au început din proprie inițiativă să își îndeplinească îndatoririle. Toate acestea m-au mișcat profund. Mi-am dat seama că fiecare situație rânduită de Dumnezeu are un scop. Cei care fuseseră arestați aveau experiențe prin care era necesar să treacă, iar cei care nu fuseseră, aveau mărturii de adus. Dumnezeu se folosește de persecuția marelui balaur roșu ca mijloc pentru desăvârșirea oamenilor.

Din această experiență, am înțeles că aceste situații nu s-au întâmplat din cauza „ghinionului” sau pentru că Dumnezeu avea cerințe mari de la mine, ci că El le folosea pentru a mă purifica și a mă transforma. Când mi-am schimbat felul de a gândi și am început să colaborez cu adevărat, am văzut lucrarea lui Dumnezeu desfășurându-se în fața mea. Câtă vreme m-am rugat sincer și am pus suflet în datoria mea, Dumnezeu mi-a deschis o cale. Pe mai departe, sunt gata să mă încred în Dumnezeu pentru a-mi îndeplini îndatoririle.