de Zhou Xusheng, China

În martie 2022, am fost aleasă conducătoare în biserică. Îndrumată și ajutată de frații și de surorile cu care lucram, după o vreme, am fost capabilă să descopăr și să rezolv unele abateri și probleme din lucrare și, lent, s-a văzut o oarecare îmbunătățire a rezultatelor lucrării. Frații și surorile mele au spus că am capacitate de lucru. Am fost foarte fericită și am simțit că, deși mă instruiam doar de puțin timp, aveam un bun calibru și eram capabilă să descopăr problemele și să fac bine lucrarea. Am crezut că sunt un talent foarte rar! Mai târziu, sora Lu Yao a fost aleasă conducătoare în biserică și mi-a fost desemnată ca parteneră. Am ajutat-o ​​să se familiarizeze cu lucrarea și să o înțeleagă. După un timp, am descoperit că Lu Yao putea să contribuie doar cu puțin la lucrarea ei, dar nu-și putea asuma cu adevărat responsabilitatea pentru aceasta. Am disprețuit-o puțin: „Am investit atât de mult timp și efort ca să te învăț cum să lucrezi; de ce progresezi atât de lent? Pe vremea când frații și surorile mele îmi făceau cunoscută lucrarea, de îndată ce mi se spunea ceva, înțelegeam și puteam extrapola mai târziu. De ce îți este ție atât de greu? Nu va funcționa. Voi fi nevoită să-ți trag un perdaf!” Prin urmare, i-am spus cu severitate: „Ți-am explicat deja foarte clar cum să faci aceste sarcini. De ce tot nu le poți face? Ești atentă sau nu?” Lu Yao s-a înroșit foarte tare la față și și-a plecat capul în tăcere. Când am văzut cât de tristă părea, m-am gândit în sinea mea: „Oare am mers poate prea departe cu ceea ce i-am spus? La urma urmei, Lu Yao abia a început să se instruiască și e nevoită să se familiarizeze cu multe sarcini. În plus, este puțin mai în vârstă și nu are o memorie prea bună.” Totuși, apoi m-am gândit din nou: „Deși tonul meu a fost puțin mai dur, am vrut doar să o ajut să se familiarizeze cu lucrarea cât mai curând posibil”, și nu am reflectat asupra mea.

Ulterior, am fost aleasă predicatoare și o ajutam pe nou aleasa conducătoare, sora Han Lu, să se familiarizeze cu lucrarea. Odată, încercam să ne dăm seama dacă unii oameni puteau fi îndepărtați conform principiilor. Am văzut că unii se manifestau în mod clar ca oameni răi, dar Han Lu nu discernuse acest lucru. Am disprețuit-o puțin în inima mea. „Ai mai făcut lucrarea de curățire. Nu am avut anterior părtășie despre principiile acestui domeniu? Cum de-ai regresat, în loc să progresezi?” Apoi m-am gândit că, atunci când conducătorii superiori avuseseră părtășie cu mine și mă îndrumaseră în ceea ce privește discernământul, deși aveam și eu carențe, nu eram la fel de incompetentă ca ea. Prin urmare, i-am spus cu severitate lui Han Lu: „Trebuie să privești problemele în conformitate cu esența oamenilor! Nu poți să analizezi doar lucrurile irelevante!” Han Lu a fost uluită când am spus asta și a răspuns încet: „Înțeleg principiile în ceea ce privește doctrina, dar când mă confrunt cu diferiți oameni, pur și simplu nu-i pot discerne.” Când am auzit asta, m-am neliniștit și m-am înfuriat și mai mult: „În trecut nu am făcut niciodată lucrarea de curățire, dar am înțeles-o imediat ce mi-a fost explicată. La urma urmei, ai mai făcut lucrarea de curățire, cum de încă-ți lipsește discernământul?” Apoi am dojenit-o cu severitate: „Oare nu doar îți găsești scuze când spui asta? Ai mai făcut lucrarea de curățire. În plus, noi am mai avut părtășie despre principii. Dacă tot nu poți discerne nici acum, oare nu-ți faci datoria cu nepăsare?” După ce m-a auzit spunând asta, Han Lu și-a plecat stingherită capul și nu a scos niciun cuvânt. Când am văzut cum arăta Han Lu, m-am gândit în sinea mea: „Oare am constrâns-o prin felul în care i-am vorbit?” Totuși, când observam aceste probleme, nu mă puteam abține să nu dau dovadă de impulsivitate. Ulterior, am cugetat: de ce-mi dezvălui permanent impulsivitatea atunci când cultiv oameni? În acea perioadă, m-am rugat lui Dumnezeu ca să caut îndrumare și m-am străduit din răsputeri să mă înfrânez când vorbeam și acționam. Totuși, uneori nu mă puteam opri din a exploda de furie și, după aceea, inima mea era îndurerată. Câteva zile mai târziu, Han Lu mi-a dat o sugestie, spunând că am cerințe prea mari de la alții și că, din cauza tonului strict al vocii mele, altora le era greu să-mi accepte spusele. Când am auzit ce a zis Han Lu, pentru început, nu am putut accepta. M-am gândit în sinea mea: „Deja încerc din greu să mă înfrânez ca să nu dau dovadă de impulsivitate. De ce nu reflectezi asupra propriilor tale probleme? Cum pot să fiu drăguță cu tine, dacă nu-ți poți face bine lucrarea?” Totuși, mi-am amintit că, anterior, Lu Yao spusese că am cerințe de la alții în funcție de propria-mi statură, iar acum Han Lu zicea același lucru. Dumnezeu îngăduia asta, iar eu nu puteam continua să aduc argumente pentru a-mi susține raționamentul; trebuia să mă supun.

Mai târziu, după ce o soră a aflat despre starea mea, a găsit pentru mine mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă, în calitate de conducător de biserică sau lucrător, trebuie să-i îndrumi pe aleșii lui Dumnezeu cum să pătrundă în adevărul-realitate și să aducă o bună mărturie pentru Dumnezeu, cel mai important este să-i călăuzești pe oameni să petreacă mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie despre adevăr. În acest fel, aleșii lui Dumnezeu pot avea o cunoaștere mai profundă a scopurilor lui Dumnezeu în mântuirea omului și a scopului lucrării Sale și Îi pot înțelege intențiile și diferitele Sale cerințe pentru om, îngăduindu-le astfel să-și îndeplinească datoria cum se cuvine și să-L mulțumească pe Dumnezeu. […] Îi poți face pe oameni să înțeleagă adevărul și să intre în realitate dacă doar predici cuvinte și doctrine ca să le faci morală și să-i emondezi? Dacă lucrurile despre care ai părtășie nu sunt practice, dacă nu sunt decât cuvinte și doctrine, va fi în zadar, oricât le-ai face morală și i-ai emonda. Crezi că faptul că oamenii se tem de tine și fac ceea ce le spui și nu îndrăznesc să obiecteze este același lucru cu a înțelege adevărul și a fi supuși? Aceasta este o greșeală majoră; intrarea în viață nu este atât de simplă. Unii conducători sunt ca noii directori care încearcă să lase o impresie puternică; ei încearcă să-și impună nou găsita autoritate asupra aleșilor lui Dumnezeu, astfel încât toți să li se supună, gândindu-se că asta le va ușura munca. Dacă îți lipsește adevărul-realitate, atunci, în scurt timp, adevărata ta statură va fi dezvăluită, adevăratul tău caracter va fi expus și, la fel de bine, ai putea fi eliminat. În unele lucrări administrative, un pic de emondare și un pic de disciplină sunt acceptabile. Dar dacă nu ești capabil să ai părtășie despre adevăr, în cele din urmă, tot nu vei putea să rezolvi probleme, iar asta va afecta rezultatele lucrării. Dacă, indiferent de problemele care apar în biserică, tu continui să ții prelegeri oamenilor și să arunci vina – dacă tot timpul îți ieși din fire – atunci aceasta este firea ta coruptă care se dezvăluie și ai arătat fața urâtă a corupției tale. Dacă stai mereu pe un piedestal și le faci astfel morală oamenilor, atunci, pe măsură ce timpul trece, oamenii vor fi incapabili să primească aprovizionarea cu viață de la tine, nu vor câștiga nimic practic și, în schimb, te vor detesta și vor fi dezgustați de tine. În plus, vor exista și unii oameni care, după ce au fost influențați de tine din cauza lipsei de discernământ, vor ține și ei prelegeri altora și-i vor emonda. În același mod, ei se vor enerva și își vor pierde cumpătul. Pe lângă faptul că vei fi incapabil să rezolvi problemele oamenilor, le vei întreține și firile corupte. Și nu înseamnă asta a-i conduce pe calea pierzaniei? Nu este aceasta o răutate? Un lider ar trebui să conducă, în primul rând, prin părtășie despre adevăr și prin aprovizionarea cu viață. Dacă stai mereu pe un piedestal și le ții prelegeri altora, vor putea ei să înțeleagă adevărul? Dacă lucrezi în acest fel pentru o perioadă, atunci când oamenii vor ajunge să te vadă în mod clar așa cum ești, te vor părăsi. Poți să aduci oamenii înaintea lui Dumnezeu lucrând în acest fel? Cu siguranță, nu poți; tot ce poți face este să strici lucrarea bisericii și să-i faci pe toți aleșii lui Dumnezeu să te deteste și să te părăsească” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Să nu crezi că înțelegi totul. Îți spun că tot ceea ce ai văzut și experimentat este insuficient pentru ca tu să înțelegi chiar și a mia parte a planului Meu de gestionare. Deci, de ce acționezi așa de arogant? Puținul tău talent și cunoștințele minime pe care le ai sunt insuficiente pentru ca Isus să le folosească măcar o singură secundă în lucrarea Sa! Câtă experiență ai, de fapt? Ceea ce ai văzut și tot ceea ce ai auzit în viața ta și ceea ce ți-ai imaginat sunt mai puțin decât lucrarea pe care Eu o fac într-o singură clipă! Ai face bine să nu cauți nod în papură. Poți să fii cât de arogant vrei, dar nu ești decât o ființă creată, nici măcar egalul unei furnici! Tot ceea ce duci în burtă e mai puțin decât ceea ce are o furnică în burta sa! Să nu crezi că, doar fiindcă ai obținut niște experiență și ai vechime, asta îți dă dreptul să gesticulezi cu frenezie și să te fălești. Oare experiența și vechimea ta nu sunt rezultatul cuvintelor pe care Eu le-am rostit? Crezi că le-ai dobândit prin propria ta muncă și sudoare?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”). Când am terminat de citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit cu adevărat rușinată. De când devenisem conducătoare și lucrarea mea obținuse niște rezultate, fusesem încrezută și mulțumită de mine însămi. Credeam că am un calibru bun, că sunt foarte inteligentă și că înțeleg lucrurile imediat ce alții mi le explică, așa că am început să-mi privesc de sus frații și surorile. Când o ajutam pe Lu Yao cu lucrarea ei, am văzut că încă nu putea lucra independent, chiar și după ce se instruise o vreme, și am simțit dispreț în inima mea. M-am întrebat de ce eu puteam face asta, dar ea nu era în stare, și chiar am dojenit-o și am ocărât-o cu superioritate. După ce am fost aleasă predicatoare, m-am folosit din nou drept etalonul după care să-i evaluez pe alții atunci când am avut cerințe de la Han Lu. Când am văzut că Han Lu nu pricepea principiile, în sinea mea, am tras concluzia că este neatentă și am și muștruluit-o. Asta a însemnat că Han Lu s-a simțit din ce în ce mai ținută-n frâu și mai constrânsă în relația ei cu mine. Mi-am dat seama că-i tratam neprincipial pe oameni. În loc să-i tratez diferit, în funcție de statura și de calibrul lor, mă foloseam pe mine însămi drept etalon pentru a-i evalua. Când frații și surorile mele nu-mi îndeplineau cerințele, îi disprețuiam, îi priveam de sus și îi dojeneam cu superioritate. De fapt, fără luminarea cuvintelor lui Dumnezeu și fără îndrumarea și ajutorul din partea fraților și a surorilor mele, nici eu nu aș ști cum să fac lucrarea. Totuși, am folosit fără rușine acest lucru drept capital și mi-am disprețuit frații și surorile și i-am privit de sus în mod constant. Chiar eram complet lipsită de rațiune! Cerințele lui Dumnezeu pentru conducători și lucrători sunt urmăroarele: aceștia ar trebui să poată avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele, să poată semnala orice abateri și probleme din lucrarea fraților și surorilor lor și să-i îndrume privind modul de pătrundere în principii. Totuși, nu numai că nu am reușit să-mi îndeplinesc responsabilitățile, dar i-am și dojenit pe alții cu superioritate și le-am făcut rău fraților și surorilor mele. Cum însemna asta că-mi făceam datoria? Am regretat profund când m-am gândit la ceea ce făcusem. Cum de-am putut să fiu atât de lipsită de umanitate și să nu le fi oferit fraților și surorilor mele nici măcar o fărâmă de ajutor autentic și de iubire?

Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu și am înțeles în sfârșit de ce nu-i puteam trata corect pe oameni. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există numeroase tipuri de firi corupte care sunt incluse în firile Satanei, dar cea mai limpede dintre ele și care iese cel mai mult în evidență este o fire arogantă. Aroganța este rădăcina firii corupte a omului. Cu cât oamenii sunt mai aroganți, cu atât sunt mai nerezonabili și, cu cât sunt mai nerezonabili, cu atât sunt mai predispuși să I se împotrivească lui Dumnezeu. Cât de gravă este această problemă? Nu numai că oamenii cu o fire arogantă îi consideră pe toți ceilalți inferiori, dar cel mai grav este că nici măcar nu țin seama de Dumnezeu și nu au deloc inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar dacă e posibil ca unii să pară că ei cred în Dumnezeu și că Îl urmează, nu Îl tratează deloc ca pe Dumnezeu. Simt întotdeauna că au adevărul și au o părere foarte bună despre ei înșiși. Acestea sunt rădăcina și esența firii arogante și vin de la Satana. Prin urmare, problema aroganței trebuie rezolvată. A crede că unul este mai bun decât ceilalți este o chestiune banală. Problema esențială este că firea arogantă a omului îl împiedică pe acesta să se supună lui Dumnezeu, suveranității Lui și rânduielilor Sale; o astfel de persoană se simte mereu înclinată să concureze cu Dumnezeu pentru puterea și controlul asupra altora. Acest tip de persoană nu are deloc o inimă temătoare de Dumnezeu, ca să nu mai spunem că nu-L iubește și nici nu I se supune” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Dacă în inima ta chiar înțelegi adevărul, atunci vei ști cum să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu și vei porni în mod firesc pe calea urmăririi adevărului. Dacă este corectă calea pe care mergi și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu te va părăsi – caz în care vor fi din ce în ce mai puține șanse să-L trădezi pe Dumnezeu. Fără adevăr, e ușor să faci rău și o vei face în ciuda ta. De exemplu, dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te dai mare în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și te-ar face să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate! Pentru a rezolva problema facerii de rău, ei trebuie mai întâi să rezolve natura lor. Fără o schimbare a firii, nu ar fi posibil să se aducă o rezolvare fundamentală a acestei probleme” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”). În timp ce meditam la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că o natură arogantă este cauza principală a împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu. M-am gândit la cum dobândisem ceva experiență de lucru și obținusem unele rezultate în lucrarea mea și, astfel, am crezut că am un calibru bun și că sunt foarte inteligentă. Când îmi îndrumam surorile în lucrarea lor, nu le tratam conform principiilor și cerințele pe care le aveam de la ele nu erau în funcție de statura și de calibrul lor. În schimb, mă foloseam pe mine însămi ca etalon pentru a le evalua și mă comparam constant cu surorile mele. Când ele nu-mi îndeplineau cerințele, le disprețuiam, le dojeneam și le ocăram. În îndeplinirea datoriei mele, nu-i tratam pe oameni conform adevărurilor-principii, ci foloseam experiențele și perspectivele personale ca temelie pentru a privi oamenii și lucrurile. Oare nu-mi tratam gândurile și punctele de vedere drept adevăruri-principii? M-am gândit la faptul că Lu Yao și Han Lu abia începuseră să se instruiască pentru a face lucrarea bisericii. Deși aveau carențe, și ele își doreau să facă bine lucrarea și sperau să primească ceva ajutor de la mine. Totuși, eu trăiam într-o fire arogantă și pur și simplu nu le înțelegeam deloc dificultățile. În schimb, le ceream să fie la fel ca mine și le ocăram și le dojeneam dacă nu se ridicau la nivelul cerințelor mele, rezultatul fiind că le constrângeam. Când am înțeles asta, inima mi s-a umplut de teamă. Nu mă gândisem niciodată că o fire arogantă m-ar putea determina să fac astfel de lucruri și chiar m-ar putea amorți atât de mult, încât să nu-mi dau seama deloc. Am simțit că sunt cu adevărat în pericol și m-am rugat lui Dumnezeu cu pocăință, nefiind dispusă să continui să trăiesc după firea mea arogantă.

Ulterior, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am aflat cum să-i tratez pe oameni conform adevărurilor-principii. Dumnezeu Atotputernic spune: „Modul în care trebuie să-i tratezi pe alții este arătat clar sau sugerat în cuvintele lui Dumnezeu; atitudinea cu care Dumnezeu tratează umanitatea este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o adopte în modul în care se tratează unii pe ceilalți. Cum tratează Dumnezeu fiecare persoană în parte? Unii oameni au o statură imatură; sau sunt tineri; ori cred în Dumnezeu doar de puțin timp; sau nu sunt răi prin natură-esență, nu sunt răuvoitori, ci sunt doar puțin ignoranți sau lipsiți de calibru. Sau sunt supuși prea multor constrângeri și încă mai au de înțeles adevărul, nu au ajuns să aibă intrare în viață, așadar le este greu să nu facă lucruri nesăbuite sau să nu comită fapte ignorante. Însă Dumnezeu nu Se concentrează pe nesăbuința efemeră a oamenilor; El Se uită doar la inimile lor. Dacă sunt deciși să urmeze adevărul, atunci sunt corectați, iar când acesta este obiectivul lor, atunci Dumnezeu îi observă, îi așteaptă și le acordă timp și șanse care le permit să pătrundă. Nu e adevărat că Dumnezeu îi va condamna din cauza unei singure fărădelegi. Asta fac oamenii deseori; Dumnezeu nu îi tratează niciodată pe oameni așa. Dacă Dumnezeu nu îi tratează pe oameni în acest mod, atunci, de ce oamenii îi tratează pe ceilalți în acest mod? Nu arată asta firea lor coruptă? Aceasta este întocmai firea lor coruptă. Trebuie să urmărești cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii ignoranți și nesăbuiți, cum îi tratează pe cei cu statură imatură, cum tratează dezvăluirile normale ale firii corupte a umanității și cum îi tratează pe cei care sunt răuvoitori. Dumnezeu tratează oameni diferiți în feluri diferite și are, de asemenea, diverse moduri de a gestiona diferite stări ale diferiților oameni. Trebuie să înțelegi aceste adevăruri. Odată ce ai înțeles aceste adevăruri, vei ști apoi cum să experimentezi lucrurile și să tratezi oamenii conform principiilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din evenimentele și lucrurile din apropiere”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că El îi tratează pe oameni într-un mod deosebit de principial. Cerințele lui Dumnezeu diferă în funcție de calibrul și de statura oamenilor. El nu folosește o abordare universal valabilă, ci-i tratează pe oameni în mod echitabil, în funcție de circumstanțele lor reale. Deși calibrul lui Lu Yao era cam slab, nu însemna că ea nu corespundea deloc sarcinii. Mai mult, își făcea datoria fără ezitare și, odată ce înțelegea, era capabilă să dedice timp și efort, străduindu-se din răsputeri să o facă bine. În privința lucrurilor pe care nu le înțelegea, eram nevoită să am părtășie cu ea cu răbdare și să o îndrum. Uneori, când nu puteam explica lucrurile clar, trebuia să o ghidez efectiv la fiecare pas. La urma urmei, când abia începi să te instruiești pentru a face o datorie, trebuie să treci mereu printr-un proces de familiarizare. Deși Han Lu făcuse lucrarea de curățire înainte, asta nu însemna că înțelegea totul și că văzuse totul așa cum era de fapt. Ar fi trebuit să am părtășie cu ea și să o ajut în loc să o dojenesc și să o ocărăsc. După ce am înțeles acest lucru, m-am rugat lui Dumnezeu, fiind dispusă să-mi tratez frații și surorile în mod echitabil și conform adevărurilor-principii și îndeplinindu-mi responsabilitatea.

M-am gândit că motivul pentru care eram atât de arogantă era că-mi foloseam constant calibrul bun și viteza cu care înțelegeam lucrurile drept capital. Ulterior, după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, în sfârșit am înțeles întrucâtva această problemă. Dumnezeu spune: „Ați spune că este dificil să-ți îndeplinești datoria în mod adecvat? De fapt, nu este; oamenii trebuie doar să fie capabili să adopte o atitudine umilă, să aibă un pic de rațiune și să adopte o poziție adecvată. Indiferent de cât de educat ești, ce premii ai câștigat sau ce ai dobândit și oricât de mare crezi că ar putea fi statutul și gradul tău, trebuie să renunți la toate aceste lucruri, trebuie să cobori de pe piedestal – toate acestea nu contează deloc. În casa lui Dumnezeu, oricât de mărețe ar fi aceste glorii, nu pot fi mai presus de adevăr, întrucât aceste lucruri superficiale nu sunt adevărul și nu îi pot lua locul. Trebuie să fii lămurit în legătură cu această chestiune. Dacă spui «Sunt foarte talentat, am o minte foarte ascuțită și reflexe rapide, învăț repede și am o memorie extrem de bună, deci sunt calificat să iau decizia finală», dacă folosești mereu aceste lucruri drept capital și le vezi drept prețioase și drept pozitive, atunci ai dat de necaz. Dacă inima ta e ocupată de aceste lucruri, dacă ele au prins rădăcină în inima ta, atunci îți va fi greu să accepți adevărul – iar consecințele acestui lucru sunt prea înfricoșătoare pentru a fi măcar concepute. Așadar, trebuie mai întâi să lași deoparte și să tăgăduiești acele lucruri pe care le iubești, care par drăguțe, pe care le prețuiești. Aceste lucruri nu sunt adevărul; mai degrabă, pot să te împiedice să intri în adevăr” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că talentele și calibrul unei persoane sunt calități inerente: ele vin de la Dumnezeu. Faptul că le are nu înseamnă că o persoană deține adevărurile-realități. În trecut, am crezut constant că am un calibru bun, că înțeleg rapid și că pot descoperi și rezolva probleme. Am folosit acest lucru ca pe un capital și m-am simțit foarte mândră de el. Totuși, acum am văzut că, trăind de pe urma acestui capital, deveneam din ce în ce mai arogantă și mai îngâmfată. Ceilalți oameni nu însemnau nimic în ochii mei, iar Dumnezeu nu era în inima mea. Deși aceste calități inerente sunt benefice pentru a-mi face lucrarea și datoria, dacă nu pot accepta adevărul, atunci, oricât de bun ar fi calibrul meu sau oricât de remarcabile ar fi talentele mele, tot voi putea doar să mă împotrivesc lui Dumnezeu.

Ulterior, datorită cerințelor lucrării, i-am îndrumat cum să facă lucrarea pe conducătorii și lucrătorii nou aleși dintr-o altă biserică. Unii dintre ei abia începuseră să se instruiască, iar alții erau nou-veniți și existau multe sarcini pe care nu știau cum să le facă. Deoarece persecuția din partea PCC era foarte gravă, nu puteam discuta lucrurile față-n față, așa că le pregăteam proceduri de lucru detaliate. Totuși, ulterior, am văzut că încă nu aveau o direcție în lucrarea lor, iar eu am fost din nou pe punctul de a-mi dezvălui impulsivitatea: „În trecut, frații și surorile mele m-au îndrumat așa, iar eu am înțeles imediat și am putut chiar să extrapolez cele învățate la alte lucruri. De ce vă e vouă atât de greu?” Când am fost pe punctul de a mă supăra pe ei și de a-i ocărî, mi-am amintit brusc de cuvintele lui Dumnezeu: „Atitudinea cu care Dumnezeu tratează umanitatea este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o adopte în modul în care se tratează unii pe ceilalți” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din evenimentele și lucrurile din apropiere”). M-am gândit că erau nou-veniți și că unii dintre ei abia începuseră să se instruiască. Era absolut firesc să nu priceapă imediat principiile. Mai mult, atunci când comunicăm prin scrisori, este inevitabil ca unele lucruri să fie exprimate neclar, iar altele să fie greu de înțeles. M-am rugat lui Dumnezeu ca să caut cum să-i ajut să învețe să-și facă lucrarea. În acel moment, s-a întâmplat să citesc un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să îți îndeplinești responsabilitățile care îți revin; trebuie să iei în considerare bisericile de care sunt responsabili cei relativ slabi și cu o capacitate de muncă mai redusă. Conducătorii și lucrătorii trebuie să acorde o atenție deosebită și să ofere îndrumare specială în aceste privințe. La ce se referă îndrumarea specială? În afară de a avea părtășie despre adevăr, trebuie, de asemenea, să oferi indicații și asistență mai specifice și mai detaliate, ceea ce necesită mai mult efort în ceea ce privește comunicarea. Dacă le explici lucrarea și ei tot nu o înțeleg și nu știu cum să o implementeze sau chiar dacă o înțeleg din punct de vedere doctrinar și par să știe cum să o implementeze, dar tu nu ești sigur și ești puțin îngrijorat de modul concret în care va decurge implementarea, ce ar trebui să faci atunci? Trebuie să te implici personal în biserica locală pentru a-i îndruma și pentru a implementa sarcina împreună cu ei. Spune-le principiile în timp ce faci rânduieli specifice cu privire la sarcinile care trebuie îndeplinite în conformitate cu cerințele rânduielilor de lucru, cum ar fi ce să facă mai întâi, ce să facă în continuare și cum să-i repartizeze corect pe oameni – organizează corect toate aceste lucruri. Asta înseamnă, practic, să-i îndrumi în lucrarea lor, în loc doar să strigi sloganuri sau să dai ordine la întâmplare, să le ții morală cu niște doctrine și apoi să consideri că ți-ai terminat lucrarea – aceasta nu este o manifestare a efectuării unei lucrări specifice, iar a striga sloganuri și a da ordine oamenilor nu sunt responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Odată ce conducătorii sau supraveghetorii bisericii locale își pot asuma lucrarea, iar lucrarea a intrat pe calea cea bună și practic nu există probleme majore, abia atunci conducătorul sau lucrătorul poate pleca” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (10)”]. M-am gândit că, până la urmă, erau nou-veniți. Înțelegeau superficial adevărul și nu stăpâneau principiile, așa că nu le-a fost deloc ușor să înțeleagă, când eu le prezentasem doar o procedură de lucru. Mai târziu, eu și partenera mea am analizat în mod practic problemele fiecărui element al lucrării pentru ei. Am avut părtășie despre principiile referitoare la diferite probleme și le-am indicat căi de rezolvare a acestora. După ce am lucrat împreună în acest fel o vreme, toți au găsit o direcție și o cale în îndatoririle lor. Când am văzut acest rezultat, am fost foarte entuziasmată. Mi-am dat seama că, dacă-i tratezi pe oameni conform principiilor și-ți îndrumi efectiv frații și surorile, arătându-le cum să-și facă lucrarea, inima ta se simte liniștită.

Prin experiențele mele din această perioadă, am dobândit o oarecare înțelegere a propriei firi arogante și, de asemenea, am înțeles mai multe despre principiile modului în care să-i tratezi pe oameni. Deși uneori tot simt nevoia să-mi dezvălui impulsivitatea când văd frați și surori cu un calibru slab sau care fac lucrurile încet, pot să mă rog imediat lui Dumnezeu și să-i tratez conform principiilor. Făcându-mi datoria în acest fel, inima mea este mai liniștită.