de Shelly, Statele Unite

În aprilie 2023, am fost aleasă conducătoarea echipei de udare. Pe măsură ce nou-veniții au fost tot mai mulți, trebuia să verific și lucrarea generală a echipei. Simțeam că nu era suficient timp într-o zi. Uneori, când verificam lucrarea fraților și a surorilor, petreceam mai puțin timp udându-i pe nou-veniți, iar uneori, când dădeam prioritate udării nou-veniților, nu verificam îndeajuns de atent munca în echipă. Nu am reușit niciodată să echilibrez toate sarcinile. Această situație m-a neliniștit, și-mi era teamă de conducator că ar spune că abilitatea mea de lucru nu era bună, iar calibrul meu era slab. Mi-a fost teamă în special că voi fi schimbată din funcția mea de conducătoare de echipă. Printre frații și surorile pe care i-am cunoscut în trecut, unii dintre ei au devenit conducători, iar alții supraveghetori. Deocamdată, eu eram doar o conducătoare de echipă și mă confruntam cu pericolul de a fi schimbată. M-am simțit oarecum nemulțumită. Urma într-adevăr să fiu atât de mediocră toată viața mea? Chiar nu aveam calibru de conducătoare sau supraveghetoare? Mi-am amintit că frații și surorile vorbiseră despre modul în care planificarea rațională a timpului le poate îmbunătăți eficiența în îndeplinirea îndatoririlor și o rază de speranță mi-a cuprins inima. Oare nu aș putea folosi și eu această metodă pentru a-mi îmbunătăți capacitatea de lucru? În plus, după ce am îndurat suferință și am plătit un preț pentru datoria mea, nu m-ar favoriza Dumnezeu și nu mi-ar îmbunătăți calibrul și capacitatea de lucru? Gândindu-mă la asta, m-am grăbit să trec la fapte. Mi-am scris programul în fiecare zi, ținând o evidență a lucrării pe care o făceam la fiecare oră și făcând tot posibilul pentru a-mi valorifica timpul. După ce am lucrat din greu un timp, nu am văzut o îmbunătățire prea mare a rezultatelor datoriei mele. La momentul respectiv, am fost destul de supărată; de ce nu puteam să mă ameliorez? De ce a favorizat Dumnezeu alți frați și surori și le-a dat calibre bune, calificându-i astfel pentru îndatoririle lor de conducători și supraveghetori? În ceea ce mă privește, lucrasem din greu atât de mult timp și era destul de epuizant să fiu doar conducătoare de echipă. Chiar nu mă favoriza Dumnezeu? Mai ales când problemele apăreau sau rezultatele erau slabe în datoria mea, m-am simțit și mai depresivă și negativă. Am presupus că nu va dura mult până când voi fi demisă. Într-o zi, supraveghetorul meu a aflat despre starea mea și mi-a spus: „Povara care îți apasă pe inimă este prea mare. Calibrul și capacitatea ta de lucru nu se pot compara cu cele ale fraților și surorilor care au calibru bun, dar ai punctele tale forte, cum ar fi atunci când întâmpini probleme și dificultăți în datoria ta, ești capabilă să te destăinui pur și simplu și să cauți. De asemenea, poți ajuta pe oricine când vine vorba de pătrunderea în viață. Tot ce trebuie să faci este să dai frâu liber punctelor tale forte și să-ți faci bine datoria.” Da, am simțit că viața mea era prea solicitantă și că puneam prea multă presiune inutilă asupra mea.

Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Crezi că, cu cât reușești mai mult să atingi ceea ce este supranatural, să-ți depășești gama calibrului și abilităților, cu atât se dovedește că este mai mult lucrarea lui Dumnezeu; că, dacă sinceritatea și voința ta de a coopera devin din ce în ce mai mari, atunci Dumnezeu va lucra în tine din ce în ce mai mult, iar abilitățile și calibrul tău vor deveni din ce în ce mai mari. Nu este aceasta o noțiune și o închipuire pe care o au oamenii? (Ba da.) Sunteți în mod special înclinați să gândiți în acest fel? (Da.) Care este rezultatul gândirii în acest fel? Nu este întotdeauna un eșec și o absență a materializării? Unii oameni chiar devin negativi, spunând: «I-am oferit lui Dumnezeu cea mai mare sinceritate a mea, de ce El nu-mi acordă un calibru bun? De ce nu-mi dă abilități supranaturale? De ce încă sunt mereu slab? Calibrul meu nu s-a îmbunătățit, nu pot vedea nimic clar și devin confuz atunci când mă confrunt cu aspecte complexe. A fost așa înainte, de ce încă este la fel și acum? În plus, în îndeplinirea datoriei mele și în rezolvarea problemelor, de ce nu pot niciodată să-mi transcend trupul? Înțeleg unele doctrine, dar, cu toate acestea, nu pot vedea lucrurile clar, rămân indecis când vine vorba de tratarea problemelor și încă nu sunt la fel de bun precum cei de calibru înalt. Capacitatea mea de lucru este, de asemenea, slabă, iar îndeplinirea datoriei mele nu este eficientă. Calibrul meu nu s-a îmbunătățit deloc! Ce se întâmplă? Oare sinceritatea mea față de Dumnezeu nu este suficientă? Sau Dumnezeu nu mă place? Care îmi sunt deficiențele?» Unii oameni caută diverse motive și au încercat multe abordări pentru a schimba acest fapt, cum ar fi să asculte mai multe predici, să memoreze mai multe din cuvintele lui Dumnezeu, să scrie mai multe note de devoțiune spirituală, precum și să-i asculte mai mult pe oamenii care au părtășie despre adevăr și să caute mai mult, dar rezultatul final este tot dezamăgitor. Calibrul și capacitatea lor de lucru rămân ca înainte, fără nicio îmbunătățire, deși cred în Dumnezeu de trei-cinci ani” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”]. „Dacă tu crezi întotdeauna că obiectivul faptului că Dumnezeu lucrează și vorbește pentru a le furniza oamenilor adevărul este de a schimba toate aceste calități înnăscute ale oamenilor și crezi că numai atunci cineva poate fi considerat o persoană complet renăscută, cu adevărat nouă, așa cum spune Dumnezeu, te înșeli amarnic. Aceasta este o noțiune și o închipuire umană. După ce înțelegi acest lucru, ar trebui să renunți la astfel de noțiuni, închipuiri, conjuncturi sau sentimente. Cu alte cuvinte, în procesul de urmărire a adevărului, nu ar trebui să te bazezi întotdeauna pe sentimente sau presupuneri pentru a rezuma aceste lucruri: «Mi s-a îmbunătățit calibrul? Mi s-au schimbat instinctele? Personalitatea mea este încă la fel de rea ca înainte? Mi s-au schimbat tiparele vieții?» Nu chibzui la acestea; o astfel de chibzuință este inutilă, deoarece acestea nu sunt aspectele pe care Dumnezeu intenționează să le schimbe, iar cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu nu au vizat niciodată aceste lucruri. Lucrarea lui Dumnezeu nu a urmărit niciodată să schimbe calibrul, instinctele, personalitatea oamenilor și așa mai departe și Dumnezeu nu a vorbit cu obiectivul de a schimba aceste aspecte ale oamenilor. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu le furnizează oamenilor adevărul pe baza condițiilor lor inerente, cu obiectivul de a-i face să înțeleagă adevărul și apoi să-l accepte și să i se supună. Indiferent de tipul de calibru pe care îl ai și indiferent de personalitatea și calitățile tale înnăscute, ceea ce vrea Dumnezeu să facă este să lucreze adevărul în tine, să îți schimbe vechile noțiuni și firile corupte, mai degrabă decât să-ți schimbe calibrul, instinctele și personalitatea inerente. Înțelegeți acum, nu-i așa? Ce anume urmărește lucrarea lui Dumnezeu să schimbe? (Lucrarea lui Dumnezeu urmărește să schimbe vechile noțiuni și firi corupte din oameni.) Acum că înțelegeți acest adevăr, ar trebui să renunțați la acele închipuiri și noțiuni care sunt nerealiste și privesc lucruri supranaturale și să nu folosiți aceste noțiuni și închipuiri pentru a vă evalua sau pentru a emite pretenții de la voi înșivă. În schimb, ar trebui să cauți și să accepți adevărul pe baza diferitelor condiții inerente care ți-au fost date de Dumnezeu. Care este obiectivul final în toate acestea? Asta înseamnă că, pe baza condițiilor tale inerente, înțelegi adevărurile-principii, înțelegi fiecare adevăr-principiu care ar trebui practicat când te confrunți cu diversele situații pe care le întâlnești și poți privi oamenii și lucrurile – și te poți comporta și poți acționa – în conformitate cu aceste adevăruri-principii. A face acest lucru înseamnă să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama deodată că trăiam conform noțiunilor și închipuirilor mele. Mă gândeam că, dacă o persoană crede cu sinceritate în Dumnezeu, își face datoria cu atenție, îndură suferință și plătește un preț, El o va favoriza, ajutând-o să-și amelioreze calibrul și capacitățile de lucru și permițând ca rezultatele îndatoririlor sale să-i depășească calibrul și capacitățile de lucru inițiale. Deși calibrul unei asemenea persoane era slab, ea putea totuși să-și îndeplinească îndatoririle de conducere și supraveghere în biserică, devenind unul dintre stâlpii acesteia. Astfel, chiar dacă făceam lucrurile încet și aveam o capacitate de lucru scăzută, credeam că atât timp cât îmi fac datoria cu atenție, îndur suferință și plătesc un preț, Dumnezeu mă va favoriza. Astfel, am vrut să scriu un program zilnic, să-mi planific timpul, să îndur suferința și să plătesc un preț ca un mod de a-mi îmbunătăți calibrul și capacitatea de lucru. Oricum, după ce am lucrat din greu o perioadă, calibrul și capacitatea mea de lucru nu se îmbunătățiseră așa cum îmi imaginasem, și am devenit mai negativă și mai deprimată. M-am gândit că Dumnezeu nu mă favoriza sau nu lucra asupra mea. Acum, după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că lucrarea Lui nu este transcendentă, ci practică. Calibrul meu este un produs al predeterminării lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează să-i ajute pe oameni să pătrundă în adevăr, să se elibereze de firile lor corupte și să trăiască adevărata asemănare umană. El nu lucrează pentru a schimba calibrul și capacitățile de lucru ale oamenilor. Atunci când oamenii își îndeplinesc îndatoririle cu sinceritate și caută adevărul, ei pot să obțină luminarea și călăuzirea Duhului Sfânt și să treacă de unele dintre barierele din datoria lor. Totuși, toate acestea se bazează pe temelia calibrului pe care îl au oamenii și este ceea ce aceștia pot îndeplini doar dacă lucrează din greu. Nu există nicio persoană cu un calibru slab care să fi ajuns să aibă calibrul unui conducător datorită obținerii lucrării Duhului Sfânt. Acestea erau toate noțiuni și închipuiri ale mele. Am realizat că, în cazul în care credincioșii în Dumnezeu nu ar căuta adevărul și ar urmări doar conform noțiunilor și închipuirilor pe care le au, nu numai că nu ar fi în stare să înțeleagă adevărul și să-și facă bine datoria, dar s-ar și împotrivi cerințelor lui Dumnezeu.

Ceva mai târziu, din cauza cerințelor de lucru, supraveghetoarea mea mi-a rânduit să merg la o altă biserică pentru a-i uda pe nou-veniți. Sora cu care eram parteneră înainte devenise supraveghetoare de biserică, în timp ce eu eram doar o udătoare. Deodată am simțit o distanță foarte mare între mine și ea. Cu toate că știam că în lucrarea lui Dumnezeu calibrul oamenilor nu se schimbă, nu eram dispusă să accept acest lucru și eram nemulțumită de calibrul meu. Credeam că oamenii care aveau calibre bune erau persoane pe care biserica le promova și le cultiva și erau, de asemenea, piloni ai bisericii. Doar asemenea oameni aveau perspective strălucitoare și erau apreciați de ceilalți. Între timp, cei cu un calibru slab nu puteau face decât puțină lucrare secundară și erau priviți de sus de oameni și disprețuiți de Dumnezeu. Nu am vrut să fiu etichetată ca o persoană cu un „calibru slab”. M-am gândit că, odată ce am fost etichetată astfel, echivala cu a recunoaște că sunt un gunoi fără valoare. Nu aș mai avea niciun fel de perspective! Asta nu ar fi suficient; ar trebui să încerc în continuare. Chiar dacă nu aș putea să-mi îmbunătățesc prea mult calibrul, ar fi suficient dacă, suferind și plătind un preț în datoria mea, aș putea doar să-mi ridic calibrul la același nivel ca al celorlalți. Așadar, imediat după aceea m-am dedicat lucrării mele și am realizat-o în mod activ. Când realizam ceva, eram foarte fericită și le spuneam cu nerăbdare fraților și surorilor despre asta, sperând să obțin aprobarea lor. Însă, mai târziu, am întâmpinat unele dificultăți de nerezolvat atunci când am udat nou-veniți și au existat, de asemenea, unele sarcini pe care le-am neglijat. Eram descurajată și tristă. Calibrul meu părea să nu fie deloc bun. Pe atunci, lucram deja din greu, dar tot nu făceam o treabă bună. Las-o baltă, m-am gândit; indiferent cât de mult aș lucra, acest lucru nu s-ar schimba. Un calibru slab este o boală incurabilă. Fără să-mi dau seama, am devenit din nou negativă și pasivă atunci când îmi făceam datoria, și nu am vrut să mă gândesc la rezolvarea problemelor din lucrarea mea. Am vrut chiar să scap de responsabilitate, crezând că-mi fac prost datoria din cauza calibrului meu limitat și că nu mai pot face nimic. În acea perioadă de timp, m-am simțit puțin amețită, iar când am citit cuvintele lui Dumnezeu, nu am fost în stare să mă calmez. Când mă rugam, nu știam ce să Îi spun lui Dumnezeu. Mă simțeam mereu deprimată.

Într-o zi, în timpul devoționalului meu, am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu te provoca și nu căuta să-ți depășești limitele. Dumnezeu știe care sunt calibrul și abilitățile tale. Calibrul și abilitățile pe care ți le-a dat Dumnezeu au fost de mult predestinate de El. Să-ți dorești mereu să le depășești înseamnă să fii arogant și să te supraestimezi; înseamnă să cauți necazuri și să sfârșești inevitabil în eșec. Nu cumva astfel de oameni își neglijează sarcinile care le revin? (Ba da.) Nu se comportă ca și cum ar respecta regulile și nu se mențin în pozițiile lor adecvate pentru a îndeplini îndatoririle unei ființe create – nu respectă aceste principii în acțiunile lor, ci, mai degrabă, încearcă mereu să se dea mari. Există o zicală în două părți: «O femeie bătrână se dă cu ruj – ca să-ți ofere ceva la care să te uiți.» În ce scop ar face asta «bătrâna doamnă»? (Pentru a se da mare.) Bătrâna doamnă vrea să-ți arate astfel: «Eu, ca bătrână doamnă, nu sunt banală – îți voi arăta ceva special». Ea nu vrea să fie desconsiderată, ci vrea să fie admirată și venerată; vrea să-și sfideze limitele și să se depășească pe sine. Nu înseamnă asta să ai o natură arogantă? (Ba da.) Dacă ai o natură arogantă, atunci nu rămâi în limitele tale, nu vrei să te comporți într-un mod adecvat rangului tău. Întotdeauna vrei să te provoci pe tine însuți. Tot ceea ce pot face alții, vrei să poți face și tu. Atunci când alții fac lucruri care îi fac să iasă în evidență, obțin rezultate sau aduc contribuții și primesc laudele tuturor, te simți inconfortabil, gelos și nemulțumit. Atunci vrei să-ți abandonezi sarcinile curente pentru a-ți asuma o lucrare care să-ți permită să strălucești, dorindu-ți să fii foarte apreciat și tu. Dar nu ești capabil să faci o lucrare care să-ți permită să ieși în evidență, deci nu este asta o pierdere de timp? Nu reprezintă asta neglijarea sarcinilor care îți revin? (Ba da.) Nu neglija sarcinile care îți revin, pentru că neglijarea lor nu produce în cele din urmă niciun rezultat bun. Nu numai că întârzie lucrurile și e o pierdere de timp, făcându-i pe ceilalți să te desconsidere, ci, de asemenea, Îl face și pe Dumnezeu să te disprețuiască și, în cele din urmă, doar te chinuiești să devii negativ” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (3)”]. „Dumnezeu observă dacă te comporți într-un mod adecvat rangului tău și dacă ești o persoană care îndeplinește bine îndatoririle unei ființe create. El observă dacă îți îndeplinești datoria cu toată inima și cu tot efortul, în condițiile inerente pe care Dumnezeu ți le-a dat, și dacă acționezi conform principiilor și obții rezultatele dorite de Dumnezeu. Dacă poți îndeplini toate aceste lucruri, Dumnezeu îți acordă note maxime. Dacă nu faci lucrurile conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci, în ciuda faptului că, probabil, depui efort și muncești, dacă tot ceea ce faci este să te etalezi și să te dai mare și nu-ți faci datoria din toată inima și cu toată puterea pentru a-L satisface pe Dumnezeu, nici nu faci lucrurile conform adevărurilor-principii, atunci manifestările și cele dezvăluite de tine, comportamentul tău, sunt detestabile pentru Dumnezeu. De ce le detestă Dumnezeu? Dumnezeu spune că nu te concentrezi asupra sarcinilor adecvate, nu ți-ai pus toată inima, puterea sau cugetul în îndeplinirea datoriei tale și nu urmezi calea corectă. Calibrul, darurile și talentele pe care Dumnezeu ți le-a dat sunt deja suficiente – doar că tu nu ești mulțumit, nu ești loial datoriei tale, nu-ți cunoști niciodată locul, vrei mereu să trâmbițezi idei pompoase și să te dai mare, făcând în cele din urmă un dezastru din îndatoririle tale. Calibrul, darurile și talentele care ți-au fost date de Dumnezeu nu au fost puse în joc, nu s-a depus niciun efort deplin și nu s-au obținut rezultate. Deși poate că ai fost destul de ocupat, Dumnezeu spune că ești ca un clovn care țopăie, nu o persoană care își cunoaște locul și este concentrată asupra sarcinilor care îi revin. Lui Dumnezeu nu-I plac astfel de oameni” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (3)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, dorind mereu să-mi schimb calibrul, eram controlată de o fire arogantă. Firea mea era foarte arogantă şi nu voiam niciodată să rămân în urma celorlalţi. Am vrut să câștig stima și aprobarea celorlalți și să ies în evidență din mulțime. Am crezut că asta îmi va da valoare vieții, așa că am vrut să folosesc îmbunătățirea calibrului meu pentru a atinge acest obiectiv. Crescând, am fost întotdeauna o elevă foarte bună la școală. Dacă cineva avea o notă mai mare decât mine la un test, nu acceptam înfrângerea și eram hotărâtă să-mi recâștig avantajul data viitoare. Mama spunea adesea că sunt prea competitivă. Pentru că notele mele au fost bune la școală, am câștigat laudele părinților și profesorilor mei, iar profesorii chiar le-au cerut colegilor să învețe de la mine. Mi-a plăcut foarte mult o astfel de distincție și m-am gândit că o persoană ar trebui să se remarce în fața concurenței. Acum, îmi făceam datoria urmărind același lucru, dorind mereu să fiu conducătoare sau supraveghetoare. Credeam că acești oameni sunt stâlpi ai bisericii și că toată lumea îi admiră și aprobă, iar cei care aveau calibru slab nu puteau îndeplini decât îndatoriri obișnuite, lucrând în culise și trăind ca oameni fără valoare. Prin urmare, când am văzut că sora cu care am fost parteneră înainte a ajuns să fie conducătoare de biserică, în timp ce eu eram doar o udătoare obișnuită, nu am putut accepta asta. Nu am vrut să fiu atât de mediocră pentru totdeauna. Am refuzat să recunosc sau să admit eșecul și nu eram dispusă să-mi fac datoria cu picioarele pe pământ. Mi-am dorit întotdeauna să-mi îmbunătățesc calibrul și să îndeplinesc îndatoriri de conducere sau de supraveghere. Deși cuvintele lui Dumnezeu declaraseră clar că lucrarea lui Dumnezeu nu schimbă calibrul oamenilor, am refuzat totuși să recunosc asta. Mi-am dorit mereu să încerc și să dau tot ce pot, să-mi îmbunătățesc calibrul prin muncă grea și prin prețul pe care îl plătesc. Eram cu adevărat atât de răzvrătită, atât de arogantă! Dumnezeu spune: „Calibrul, darurile și talentele pe care Dumnezeu ți le-a dat sunt deja suficiente – doar că tu nu ești mulțumit, nu ești loial datoriei tale, nu-ți cunoști niciodată locul, vrei mereu să trâmbițezi idei pompoase și să te dai mare, făcând în cele din urmă un dezastru din îndatoririle tale.” Capacitatea mea de lucru era slabă și calibrul meu nu era prea bun; nu aveam stofă de conducătoare. Cu toate acestea, aveam propriile mele domenii în care eram pricepută. De exemplu, puteam să vorbesc o limbă străină și îmi plăcea să cuget la cuvintele lui Dumnezeu. Când am avut părtășie despre cunoștințele mele asupra adevărului, și gândirea mea a fost relativ clară. De fapt, datoria de udare pe care o făceam acum mi se potrivea perfect. Totuși, nu am putut să rămân în poziția mea, dorind mereu să-mi îmbunătățesc rangul și să îndeplinesc îndatoriri de supraveghere. S-a dovedit că niciunul dintre eforturile mele de îmbunătățire nu mi-a schimbat calibrul, ci, dimpotrivă, m-au adus într-o stare destul de groaznică și nici măcar nu mi-am putut face bine treaba. Recunoscând asta, m-am simțit vinovată și îndatorată.

Mai târziu, m-am gândit încă o dată: „De ce cred întotdeauna că a avea un calibru slab este un lucru rău? De ce las acest lucru să-mi afecteze îndeplinirea datoriei?” Când am citit cuvintele lui Dumnezeu care erau relevante pentru acest aspect, starea mea s-a schimbat. Dumnezeu Atotputernic spune: „Deoarece calibrul și abilitățile tale sunt limitate, efectele îndeplinirii îndatoririlor tale sunt întotdeauna medii, întotdeauna nereușind să atingă nivelul sau standardul pe care îl idealizezi. Astfel, în mod inconștient, îți dai seama în permanență că nu ești vreo persoană remarcabilă, superioară sau extraordinară. Treptat, ajungi să înțelegi că nu ai un calibru atât de bun pe cât ți-ai imaginat, ci mai degrabă prea obișnuit. Acest proces progresiv te ajută foarte mult să te cunoști – experimentezi unele eșecuri și regrese într-un mod practic și, după ce reflectezi în sinea ta, devii mai exact în evaluarea nivelului, abilităților și calibrului tău. Recunoști din ce în ce mai mult că nu ești o persoană de calibru bun, că, deși este posibil să ai unele puncte forte și daruri, un pic de judecată sau, ocazional, unele idei sau planuri, ești încă departe de adevărurile-principii, departe de cerințele lui Dumnezeu și de standardele adevărului și chiar mai departe de standardele deținerii adevărului-realitate – în mod inconștient, ai aceste judecăți și evaluări despre tine. În timp ce te judeci și te evaluezi, cunoașterea ta despre tine însuți va deveni din ce în ce mai exactă, iar firile tale corupte și dezvăluirile de corupție vor deveni din ce în ce mai puține, devenind mai reținute și controlate. Desigur, obiectivul nu este controlul asupra firilor corupte. Care este obiectivul? Obiectivul este să înveți treptat să cauți adevărul în procesul de control și să te comporți într-o manieră bine-educată, fără să încerci mereu să rostești idei pompoase sau să te dai mare cu abilitățile tale, fără să faci mereu eforturi competitive pentru a fi cel mai bun sau cel mai puternic și fără să încerci mereu să dovedești cine ești. În timp ce această conștientizare se întipărește continuu în adâncul inimii tale, te vei gândi: «Trebuie să caut care sunt adevărurile-principii pentru a face acest lucru și ce spune Dumnezeu despre asta.» Această conștientizare se va stabili treptat în adâncul inimii tale, iar gradul tău de căutare, confirmare și acceptare a cuvântului lui Dumnezeu și a adevărului va crește din ce în ce mai mult, ceea ce pentru tine înseamnă speranța de a fi mântuit. Cu cât poți accepta mai mult adevărul, cu atât mai puțin se vor dezvălui firile tale corupte; un rezultat și mai bun este că vei avea mai multe oportunități de a folosi cuvântul lui Dumnezeu ca standard pentru practică. Nu reprezintă aceasta pornirea treptată pe calea mântuirii? Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Dar, dacă toate abilitățile tale sunt superioare, perfecte și extraordinare printre oameni, mai poți căuta adevărul în timp ce te ocupi de probleme și îți faci îndatoririle? Asta este greu de spus. Este foarte dificil ca o persoană având abilități extraordinare în toate domeniile să vină înaintea lui Dumnezeu cu o inimă tăcută sau o atitudine umilă pentru a se cunoaște pe sine, a-și cunoaște defectele și firile corupte și a ajunge în punctul de a căuta adevărul, de a-l accepta și apoi de a-l practica. Acest lucru este destul de dificil de făcut, nu-i așa? (Da, așa este.)” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (7)”]. „Majoritatea celor pe care Dumnezeu îi mântuiește nu dețin poziții înalte în lume sau printre oameni în societate. Deoarece calibrul și abilitățile lor sunt medii sau chiar slabe și ei se luptă să găsească popularitate sau succes în lume, simțind mereu că lumea este sumbră și nedreaptă, au o nevoie de credință și, până la urmă, vin înaintea lui Dumnezeu și intră în casa Lui. Aceasta este o condiție de bază pe care Dumnezeu o dă oamenilor atunci când îi alege. Doar cu această nevoie poți să ai dorința de a accepta mântuirea lui Dumnezeu. În cazul în care condițiile tale sunt, din toate punctele de vedere, foarte bune și potrivite pentru a te strădui în lume și vrei mereu să-ți faci un nume, atunci nu vei avea dorința de a accepta mântuirea lui Dumnezeu și nici măcar nu vei avea ocazia de a primi mântuirea Lui. Deși este posibil să ai un calibru mediu sau slab, tot ești mult mai binecuvântat decât non-credincioșii pentru că ai ocazia de a fi mântuit de Dumnezeu. Prin urmare, a avea calibru slab nu este defectul tău și nici nu este un obstacol în calea eliberării de firile corupte și a obținerii mântuirii. În ultimă instanță, Dumnezeu este Cel care ți-a dat acest calibru. Ai atât cât îți dă Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru bun, atunci ai un calibru bun. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru mediu, atunci ai un calibru mediu. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru slab, atunci ai un calibru slab. Odată ce înțelegi acest lucru, trebuie să îl accepți de la Dumnezeu și să fii capabili să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Care adevăr stă la baza supunerii? Este acela că aceste rânduieli ale lui Dumnezeu conțin bunele Lui intenții; El este minuțios de grijuliu, iar oamenii nu trebuie să se plângă sau să-I înțeleagă greșit inima. Dumnezeu nu te va stima foarte mult datorită calibrului tău bun și nici nu te va disprețui sau detesta pentru calibrul tău slab. Ce anume detestă Dumnezeu? Ceea ce detestă Dumnezeu sunt oamenii care nu iubesc sau nu acceptă adevărul, oamenii care înțeleg adevărul, dar nu îl practică, oamenii care nu fac ceea ce sunt capabili să facă, oamenii care nu sunt capabili să dea totul în îndatoririle lor, dar care au mereu dorințe extravagante, care vor mereu un statut, care concurează pentru o poziție și care au mereu cerințe de la El. Aceasta este ceea ce lui Dumnezeu I se pare dezgustător și detestabil” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (7)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost destul de mișcată. Am înțeles cum calibrul meu slab a fost rânduit de Dumnezeu și avea în el bunăvoința Lui; a fost un lucru bun. De fapt, firea mea fusese întotdeauna foarte arogantă. În trecut, pentru că aveam această fire și nu mi-am făcut datoria conform principiilor, am provocat pierderi lucrării mele și am comis o fărădelege. Dacă aș fi de calibru bun și aș avea o capacitate de lucru puternică, firea mea ar fi și mai arogantă și ar fi și mai greu să ascult părerile fraților și surorilor. Aș fi incapabilă să mă smeresc și să caut adevărurile-principii. În acest fel, ar deveni ușor să fac rău, să perturb și să tulbur lucrarea bisericii. Tocmai pentru că aveam calibrul oarecum slab și nu puteam face față unui volum mare de lucru, am putut fi mai statornică și mai prudentă în datoria mea decât înainte. Uneori, când părerea mea era puțin diferită de cea a altora, nu eram atât de încăpățânată. Aceasta a fost o formă inconștientă de autoprotecție care mi-a redus șansa de a face rău. M-am gândit la o soră pe care am cunoscut-o înainte, căreia toată lumea îi spunea că are calibru bun, ceea ce m-a făcut să o invidiez. Mai târziu, a fost aleasă conducătoare, iar sfera lucrării pe care a supravegheat-o a devenit din ce în ce mai largă. Cu toate acestea, ea nu a urmărit adevărul, nu a fost atentă să mănânce și sa bea cuvintele lui Dumnezeu și nici nu a căutat adevărul pentru a-și înlătura firea coruptă. În cele din urmă, când s-a confruntat cu încercări, ea L-a trădat pe Dumnezeu și și-a abandonat datoria. Asta mi-a arătat că, oricât de bune ar fi calibrul și capacitatea de lucru ale unei persoane, cel mai important este dacă poate urmări adevărul și își poate înlătura firile corupte. Dacă o persoană poate sau nu să fie mântuită nu depinde în întregime de nivelul calibrului său. A fi de un calibru bun nu este neapărat un lucru bun, la fel cum a fi de un calibru slab nu este neapărat un lucru rău. Cel mai important este dacă cineva se poate supune suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și își privește corect calibrul, urmărește adevărul cu picioarele pe pământ și își face bine datoria de ființă creată. Acesta este cel mai important lucru.

Apoi am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am găsit o cale de a practica. Dumnezeu Atotputernic spune: „Nu încerca prin toate mijloacele să-ți schimbi calibrul sau să-ți îmbunătățești abilitățile în toate privințele, ci mai degrabă recunoaște-ți cu exactitate și abordează-ți corect calibrul și abilitățile inerente. Dacă descoperi unde ai lipsuri, studiază rapid acele domenii în care poți obține progrese într-un timp scurt, astfel încât să compensezi aceste neajunsuri. Pentru acele domenii pe care nu le poți atinge, nu forța lucrurile. Acționează conform situației tale concrete; acționează pe baza calibrului și abilităților tale. Principiul suprem este să-ți faci datoria conform cuvântului lui Dumnezeu, conform cerințelor lui Dumnezeu pentru oameni și conform adevărurilor-principii. Indiferent de nivelul calibrului tău, poți atinge diferite grade de a acționa și de a-ți îndeplini îndatoririle în conformitate cu adevărurile-principii; poți îndeplini standardele lui Dumnezeu sau te poți ridica la nivelul lor. Aceste adevăruri-principii nu sunt în niciun caz vorbe goale; ele nu transcend umanitatea absolut deloc. Ele sunt toate căi de practică adaptate pentru firile corupte, instincte și diversele abilități și calibre ale omenirii create. Prin urmare, indiferent care este calibrul tău, indiferent în ce domenii abilitățile îți sunt insuficiente sau defectuoase, nu este o problemă; dacă tu chiar înțelegi adevărul și ești dispus să-l practici, va exista o cale pentru a înainta. Deficiențele unei persoane în anumite privințe care țin de calibru și abilități nu împiedică absolut deloc practicarea adevărului. Dacă judecata sau o altă abilitate a ta este deficitară, poți să cauți mai mult și să ai mai multă părtășie – caută instruire și sugestii de la cei care înțeleg adevărul. Atunci când înțelegi și pricepi principiile și căile de practică, ar trebui să le pui în practică cu tot efortul tău, în funcție de statura ta. Să accepți și să practici – aceasta este ceea ce se cuvine să faci” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (7)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că nimeni nu ar trebui să facă tot ce poate pentru a-și schimba calibrul, ci, mai degrabă, în măsura pe care o poate atinge datorită calibrului său, să-și pună tot sufletul, energia și mintea în îndeplinirea datoriei sale. Ar trebui să studieze cu sârguință și să facă cercetări aprofundate cu privire la cunoștințele profesionale pe care ar trebui să le învețe și să exploateze întregul potențial al calibrului lor. În ceea ce privește calibrul și capacitatea de lucru, o persoană le poate îmbunătăți puțin, dacă este posibil, dar dacă nu este pregătită pentru această sarcină, nu trebuie să insiste. Înțelegând asta, inima mea a devenit mai senină.

De atunci, m-am gândit cum să-mi pun tot sufletul și energia în a-mi face datoria, în limitele calibrului meu. Mi-am dat seama că nu mă pricep să-i cultiv pe nou-veniți să-și îndeplinească îndatoririle, așa că am încercat să caut și să reflectez la principiile acestui lucru. De asemenea, am ascultat cu seriozitate ce au împărtășit frații și surorile și despre ce au vorbit. Uneori, când întâmpinam unele probleme și nu știam cum să le rezolv, nu încercam să le evit sau să-L învinovățesc pe Dumnezeu că mi-a dat calibru slab. Pe parcursul acestui proces de practică, în mod inconștient, am elaborat planuri pentru rezolvarea unor probleme. Acum, calibrul meu este același ca înainte. Nu s-a schimbat. Cu toate acestea, înțeleg cum să mă evaluez corect, iar inima mi s-a ușurat și eliberat.