de Xiaohe, China

Dumnezeu Atotputernic spune: „Pentru că oamenii nu cunosc orchestrările lui Dumnezeu și suveranitatea lui Dumnezeu, ei înfruntă întotdeauna sfidător destinul și cu o atitudine răzvrătită, și vor mereu să scape de autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu și lucrurile pe care le-a pregătit soarta, sperând în zadar să-și schimbe circumstanțele actuale și să-și modifice destinul. Dar ei nu pot reuși niciodată, sunt împiedicați la fiecare pas. Această luptă, care are loc adânc în sufletele lor, le provoacă durere, iar această durere se cioplește în oasele lor și, simultan, îi face să-și irosească viețile. Care este cauza acestei dureri? Este din cauza suveranității lui Dumnezeu sau pentru că o persoană s-a născut fără noroc? Evident, niciuna din acestea nu este adevărată. La bază, este cauzată de cărările pe care apucă oamenii, de felurile în care ei aleg să-și trăiască viața. Unii oameni s-ar putea să nu fi trăit aceste lucruri. Dar când cunoști cu adevărat, când ai ajuns cu adevărat să recunoști că Dumnezeu deține suveranitatea asupra destinului omenesc, când ai înțeles cu adevărat că tot ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și este rânduit de El îți oferă un mare avantaj și o mare protecție, atunci simți că durerea ta se domolească treptat, iar întreaga ta ființă devine treptat relaxată, liberă, eliberată” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). Ori de câte ori văd acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu, mă gândesc la experiența mea anterioară legată de munca grea. Deoarece nu înțelegeam suveranitatea lui Dumnezeu, voiam mereu să îmi schimb soarta prin propriile eforturi și să trăiesc o viață respectabilă și prestigioasă, în care să mă bucur atât de faimă, cât și de câștig și să fiu admirată de alții. Credeam că faima și câștigul îmi vor oferi o viață fericită. După ce am experimentat în mod repetat obstacole și eșecuri, am avut parte de o trezire la realitate abia când am fost la un pas de moarte într-un accident de autobuz și mi-am dat seama cât de neajutorați și de neînsemnați sunt oamenii în fața morții. Am înțeles că nicio sumă de bani nu poate să cumpere viața, că urmărirea faimei și a câștigului îmi aducea doar durere și deșertăciune și că pot trăi viața cea mai plină de sens doar dacă aleg să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, precum și dacă îmi fac datoria de ființă creată.

M-am născut la țară și, când eram copil, am văzut-o pe sora mea lucrând în laboratorul unei uzine de prelucrare a mineralelor. Mediul ei de lucru era confortabil și relaxat, iar ea putea să călătorească regulat în interes de serviciu. De fiecare dată când venea acasă, era îmbrăcată foarte elegant și frumos și aducea câteva specialități locale din alte regiuni. Toți oamenii din sat o admirau foarte mult, iar eu o invidiam, gândindu-mă: „Cât de grozav ar fi dacă, în viitor, aș putea și eu să duc o viață atât de respectabilă și de prestigioasă!” Din întâmplare, atunci când am absolvit gimnaziul, uzina de prelucrare a mineralelor unde lucra sora mea recruta personal, astfel că m-am angajat acolo. Deoarece nivelul meu de educație era scăzut și nu aveam deloc competențe specializate, puteam să lucrez doar pe secție. Zgomotul utilajelor din secție era asurzitor și praful zbura peste tot. În fiecare zi completam nivelul reactivilor, urcând și coborând pe scări zeci de kilograme de reactivi. Din cauză că eram alergică la aceștia, mâinile și fața îmi erau acoperite de o erupție roșie. De asemenea, trebuia să lucrez ture de noapte, astfel că, după câteva luni, fața mea a devenit bolnăvicioasă și palidă. Adeseori, eram complet extenuată de munca fizică solicitantă. Am văzut că acei colegi care ocupau posturi tehnice se bucurau de cele mai mari beneficii și de cele mai bune locuințe, precum și de salarii de câteva ori mai mari decât al meu. În plus, adeseori stăteau în birou, citind ziarele și bând ceai pe îndelete și erau îmbrăcați îngrijit, având un aspect rafinat și elegant. Apoi, când mă uitam la mine, simțeam că sunt mai prejos decât ei; mă simțeam cu adevărat inferioară. M-am gândit în sinea mea: „Nu am nicio educație și niciun fel de competențe, astfel că pot să fac doar muncă grea. Chiar îmi pare rău că nu am învățat sârguincios înainte. Dacă aș fi învățat intens și aș fi obținut o diplomă, oare nu aș fi putut să mă disting din mulțime și să duc o viață admirabilă și demnă de invidiat, la fel ca ei? Cu toții suntem ființe umane, așadar, de ce eu nu am deloc succes? Nu vreau să îmi petrec întreaga viață trudind în secție.” Mai târziu, am auzit despre o oportunitate, oferită prin intermediul uzinei, de a susține examenul de admitere la liceul profesional. Am renunțat la timpul meu de odihnă, trezindu-mă devreme și culcându-mă târziu ca să memorez cărți și să rezolv exerciții cu întrebări. După doi ani de muncă grea, am obținut calificările necesare pentru a urma cursurile unei școli profesionale. Trei ani mai târziu, am obținut diploma dorită și am devenit specialist calificat. Am dat la o parte hainele de lucru murdare și am lăsat în urmă secția prăfuită pentru o slujbă de birou demnă de invidiat. Uitându-mă la colegii mei care continuau să se agite în secție, m-am gândit că eforturile mele din ultimii ani nu fuseseră în zadar. Eram și mai ferm convinsă de ideea că „Trebuie să înduri o mare suferință pentru a răzbi în viață” și că, atât timp cât lucram din greu, puteam să duc o viață tihnită, confortabilă, decentă și prestigioasă.

Însă, când am ajuns în biroul departamentului, am descoperit că, pe lângă calificările academice, colegii mei aveau și titluri profesionale. Cu toate că desfășuram aceeași activitate, salariul meu era cel mai mic dintre toate. Mai mult, fără un titlu profesional, nu aș fi fost eligibilă pentru repartizarea unei locuințe, pentru un statut oficial sau pentru promovare și aș fi putut fi oricând transferată înapoi pe secție. Dacă doream o creștere salarială și o promovare, trebuia să obțin un titlu profesional avansat. După aceea, am cumpărat materiale de examen pentru materii precum principii de contabilitate, limba engleză pentru avansați, principii statistice și așa mai departe. Acestea erau lucruri cu care nu mă mai întâlnisem până atunci și mi-a fost foarte greu să le învăț. Cu toate acestea, ca să dobândesc o poziție solidă în biroul departamentului, trebuia să mă străduiesc din toate puterile. Mai târziu, în afara slujbei, mi-am dedicat toată energia învățatului. Ca să nu fiu tulburată, am luat chiar și decizia foarte dureroasă de a-mi lăsa copilul, în vârstă de un an, în grija părinților mei. Din cauza stresului foarte mare de la lucru și a cunoștințelor mele educaționale insuficiente, am dat examenul doi ani la rând, dar în ambele dăți am picat. Colegii au râs de mine, iar soțul m-a sfătuit să nu mai dau din nou examenul. Dar am refuzat să renunț și, adeseori, stăteam până noaptea târziu ca să învăț. Pentru început, sufeream de disfuncție tiroidiană și aveam nevoie de tratament pe termen lung. Faptul că m-am culcat târziu atâta vreme n-a făcut decât să îmi slăbească imunitatea. La fiecare două zile, trebuia să fac perfuzii intravenoase, iar când mă simțeam foarte rău, gâfâiam chiar și atunci când mergeam. Cu toate acestea, în acel moment mă gândeam că, fără un titlu profesional, aș pierde orice șansă să obțin măriri salariale și promovări. Nu ar fi fost atunci în zadar toate eforturile mele din ultimii ani? Cum aș avea pe viitor șansa să mă disting din mulțime? Prin urmare, pur și simplu am strâns din dinți și am perseverat. După trei ani de muncă grea, am obținut într-un final o calificare profesională intermediară. Datorită acestei reușite, după puțin timp, am fost promovată în rândul cadrelor de nivel mediu. De asemenea, mi-a crescut salariul și, din muncitoare, am trecut pe loc la nivelul de cadru. Am simțit că valoarea mea și statutul meu se îmbunătățiseră; nu pot să vă spun cât eram de mândră.

Însă aceste momente frumoase nu au durat mult. După câțiva ani, rentabilitatea uzinei a scăzut și am fost concediată. Într-o clipită, de la statutul de cadru, am ajuns o muncitoare concediată. Am simțit că aureola de deasupra capului meu și viitorul meu luminos dispăruseră într-o secundă și eram foarte confuză. Nu eram dispusă să-mi trăiesc viața în acest fel. În perioada aceea, am citit în ziare că, după ce erau concediați, mulți oameni își înființau propriile afaceri și ajungeau șefi și antreprenori, ducând o viață demnă de invidiat. Credeam că sunt și eu în stare să fac ceea ce puteau să facă ei. Prin urmare, am pornit în propria călătorie antreprenorială, gestionând un chioșc, vânzând gustări, promovând asigurări și așa mai departe. Cu toate că am câștigat niște bani, am fost implicată într-un accident de mașină și am suferit un traumatism al coloanei cervicale. La scurt timp după aceea, soțul meu a fost de asemenea concediat, părinții mei s-au îmbolnăvit și au fost internați în spital, iar puținii bani pe care îi avea familia noastră s-au epuizat. Nu am fost dispusă să accept eșecul în fața acestor obstacole și am continuat să caut oportunități. În anul 2004, am intrat în contact cu industria vânzărilor directe. Am ascultat o doamnă manager împărtășind experiența antreprenorială a călătoriei ei de la mediocritate la succes și vorbind despre cum echipa ei de vânzări acoperea întreaga țară, despre cum câștiga sute de mii de yuani pe an și tot așa. Entuziasmul meu a luat avânt și m-am alăturat echipei fără ezitare. Învățam încontinuu cum să vând produse și să îmi dezvolt echipa, visând ca într-o zi să pot să câștig mulți bani, să duc o viață bogată și liberă și să împărtășesc altora propriile experiențe antreprenoriale. Cât de minunat ar fi acest lucru!

La scurt timp după aceea, o rudă mi-a predicat Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, am aflat că El este originea tuturor lucrurilor, că viitoarea destinație a omenirii și soarta acesteia sunt în mâinile lui Dumnezeu și că oamenii pot avea un destin bun doar dacă I se închină Lui. Prin urmare, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și am început să particip la viața bisericii. Însă în acel moment, eram complet concentrată pe dezvoltarea echipei mele de vânzări și îmi era teamă că, dacă aș participa la prea multe adunări, acest lucru mi-ar afecta vânzările. Dacă aș avea vânzări scăzute, venitul meu ar fi mic și atunci cum aș putea măcar concepe să duc o viață prestigioasă și respectabilă? Prin urmare, mi-am dedicat majoritatea timpului vânzării produselor și extinderii bazei mele de clienți, lipsind adeseori de la adunări. Chiar și atunci când participam la adunări, eram mereu somnoroasă și nu asimilam nimic. La început, am simțit oarecare mustrări de conștiință, dar când am văzut că numărul de oameni din echipa mea continua să crească sub managementul meu minuțios, că vânzările noastre erau din ce în ce mai bune și că eram tot mai aproape să devin distribuitor de nivel mediu, puținele mustrări de conștiință din inima mea au dispărut. Mai târziu, vizitam aproape în fiecare zi clienți, ca să vând produse și, în fiecare lună, organizam călătorii de studiu cu echipa, astfel că nu am mai participat la adunări. Când surorile mele au venit acasă la mine ca să mă caute, m-am ascuns de ele și m-am dedicat trup și suflet carierei mele. Ca să obțin mai mulți clienți, am învățat diverse discursuri de vânzări. Convingeam clienții să cumpere produse pentru sănătate vorbindu-le despre pericolele bolilor și îi lingușeam ca să le vând produse cosmetice. De asemenea, vorbeam despre perspectivele vânzărilor directe și despre sistemul atractiv de bonusuri și mă îmbrăcam frumos, folosindu-mă de imaginea unei persoane de succes ca să atrag clienții să se alăture echipei mele de vânzări. După aceea, mă simțeam puțin neliniștită: de fapt, venitul meu nu era deloc stabil și nu este atât de ușor să câștigi bani din vânzări directe. Pur și simplu nu descriam situația în roz ca să înșel oamenii? Însă apoi m-am gândit: „În industria vânzărilor directe, toți se instruiesc în privința discursurilor de vânzări. Cum poți să vinzi lucruri dacă ești prea cinstit? Cum ai face vreun ban?” Prin urmare, am continuat să folosesc mijloace înșelătoare ca să câștig bani. Adeseori, lucram până la 1:00-2:00 noaptea ca să fac mai mulți bani, ajungând acasă epuizată. Nici măcar nu am avut timp să am grijă de soțul meu atunci când s-a operat. Furios, a spus că eram lipsită de inimă și chiar mi-a cerut divorțul. Fiica mea, care mai avea puțin și intra la liceu, a devenit dependentă de jocuri online și notele ei au scăzut, dar nu aveam deloc timp să mă ocup de ea. Echipa era dificil de condus, căsnicia mea avea probleme, iar copilul meu era neascultător. Toate acestea mă epuizau și mă copleșeau. Adeseori, mă gândeam: „Chiar este aceasta viața pe care mi-o doresc?” Totuși, echipa începea să evolueze favorabil, iar viața minunată pe care o doream părea să fie foarte aproape, așa că am perseverat. Doi ani m-am zbătut din greu în acest fel. Echipa mea a ajuns la aproape o sută de oameni și vânzările noastre continuau să crească. Am devenit distribuitor de nivel mediu, cu un venit lunar între 6000-7000 de yuani. Eram lăudată de superiorii mei și admirată de cei din jurul meu, simțindu-mă foarte împlinită. Chiar dacă după aceea în inima mea era un gol inexplicabil, când m-am gândit că dacă aș deveni distribuitor de nivel înalt aș putea să câștig sute de mii de yuani pe an și aș fi lăudată de toată lumea, mi-am regăsit motivația și m-am pregătit să lupt pentru obiectivul de a deveni distribuitor de nivel înalt. În mod neașteptat, pe când duceam echipa într-o călătorie de studiu, autobuzul în care eram a intrat în coliziune cu un camion și mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit, am văzut vehiculele răsturnate pe pământ și am auzit țipete peste tot în jurul meu. Unii oameni aveau fața plină de sânge, iar o parte dintre ei gemeau de durere. Am vrut să mă ridic în picioare, dar regiunea lombară mă durea atât de tare, încât nu am reușit. Pur și simplu, a trebuit să aștept ca echipele de intervenție să ne scoată din autobuz. Văzând această scenă tragică, am fost îngrozită: „Oare voi paraliza dacă spatele mă doare atât de tare? Au fost rănite atât de multe persoane din echipa mea! Dacă cineva pățește ceva, cum voi explica familiei ce s-a întâmplat?” M-am simțit extrem de neputincioasă. În acel moment, m-am gândit la Dumnezeu și m-am rugat încontinuu în inima mea: „Dumnezeule drag, salvează-ne…” După un consult, s-a constatat că aveam fracturi de compresie la trei vertebre lombare. Doctorul a recomandat un tratament conservator. Privind înapoi, chiar dacă stăteam în partea din față a autobuzului, nu am fost rănită grav. Acest lucru a fost mila și protecția lui Dumnezeu pentru mine, și I-am mulțumit din toată inima. Când am văzut că buna mea prietenă era încă în comă atunci când a ajuns în salon după o operație de fixare a coloanei, că o altă soră mai în vârstă tocmai fusese operată pentru o ruptură de tendon la picior, precum și că doctorul i-a spus unei fete de douăzeci și ceva de ani, care avea un traumatism pelvin, că există riscul să nu poată avea niciodată copii, mi-am dat seama cât de fragilă este viața omenească. Acum două zile, încă eram în autobuz și ne împărtășeam fericite ceea ce învățasem, dar acum ne aflam toate în paturi de spital. Apoi m-am uitat la mine, cu fractura mea lombară. Medicul a spus că nu aveam să pot să am grijă de mine timp de două-trei luni. M-am gândit: „Care e rostul să câștig mai mulți bani dacă îmi pierd viața acum? Sunt foarte norocoasă pentru simplul fapt că sunt în viață!”

Două luni mai târziu, am fost externată din spital și am revenit acasă, ca să mă recuperez. După ce a aflat că fusesem implicată într-un accident de autobuz, o soră a venit să mă viziteze și a găsit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, pe care mi l-a citit. Dumnezeu Atotputernic spune: „Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți: chiar dacă omul întotdeauna se agită și își ocupă timpul cu lucruri în beneficiul propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, te-ai mai numi ființă creată? Pe scurt, indiferent cum lucrează Dumnezeu, toată lucrarea Sa este de dragul omului. Este ca și cum cerurile și pământul și toate lucrurile care au fost create de Dumnezeu pentru a-i sluji omului: Dumnezeu a făcut luna, soarele și stelele pentru om, a făcut animalele și plantele pentru om, a făcut primăvara, vara, toamna și iarna pentru om și așa mai departe – toate acestea au fost create pentru existența omului. Și astfel, indiferent de modul în care Dumnezeu mustră și judecă omul, totul este pentru mântuirea omului. Deși El îl deposedează pe om de speranțele lui trupești, este pentru a-l purifica, iar purificarea omului este săvârșită pentru existența omului. Destinația omului este în mâinile Creatorului, deci cum ar putea omul să se controleze pe sine însuși?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”). Sora mea a spus: „Destinul oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu și nimeni nu își poate controla propriul destin. Uite cum erai ocupată să trudești toată ziua pentru bani! De această dată, Dumnezeu te-a protejat de răni grave. Însă, chiar dacă faci bani, te-ai gândit vreodată la ce ți-ar folosi acei bani dacă îți pierzi viața? Suntem norocoase pentru că am acceptat în vremea noastră lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar tu nu ai participat în mod corespunzător la adunări. Este acesta un mod prin care încerci să eviți mântuirea oferită de Dumnezeu?” Cu toate că spusele surorii mi-au străpuns inima, ele erau adevărate. Privind înapoi, când am învățat singură ca să obțin diploma și titlul profesional, am crezut că după aceea totul avea să meargă strună. Însă nu m-am așteptat să fiu concediată și să ajung șomeră. Nu eram pregătită să accept acest eșec fără o luptă. Când am văzut că mulți oameni își înființau propriile afaceri și se distingeau din mulțime, și eu am continuat să muncesc din greu, încercând să încep propria afacere. Cu toate acestea, totul a fost un eșec. În această perioadă, am avut un accident de mașină și am suferit un traumatism al coloanei cervicale în urma căruia aproape că am paralizat. Înainte să mă fi recuperat complet, m-am aruncat din nou în vânzările directe. Am vrut să duc o viață bună cu ajutorul vânzărilor directe, dar nu m-am așteptat ca un accident de autobuz să-mi distrugă tot efortul făcut de-a lungul anilor, reducându-l la zero. Mi-am dat seama că, într-adevăr, nu puteam să îmi controlez propriul destin și că destinul oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu. Acest accident poate părea un lucru rău, dar, de fapt, a fost un lucru bun. A fost modul în care Dumnezeu m-a salvat. În caz contrar, nu aș fi încetat să urmăresc faima și câștigul.

Mai târziu, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Cel Atotputernic are milă de acești oameni care au suferit profund; în același timp, El Se simte scârbit de acești oameni care nu au deloc conștiință, fiindcă a trebuit să aștepte prea mult timp un răspuns din partea oamenilor. El dorește să caute, să caute inima ta și duhul tău și să-ți aducă apă și mâncare, astfel încât să te trezești și să nu mai fii însetat sau înfometat. Când ești epuizat și când simți o parte din mohorârea acestei lumi, nu te pierde, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, va întâmpina cu brațele deschise sosirea ta în orice moment” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, inima mi s-a încălzit și am simțit iubirea și mila Lui. Auzisem glasul lui Dumnezeu, dar nu m-am putut împotrivi tentațiilor oferite de bani, faimă și câștig. Prin urmare, ca să câștig mai mulți bani și ca să fiu superioară, nu am vrut să particip la adunări. Chiar m-am ascuns de frații mei și de surorile mele atunci când au venit acasă la mine ca să mă caute. Fusesem atât de indiferentă și de răzvrătită, dar Dumnezeu nu m-a abandonat. Când a avut loc accidentul de autobuz, stăteam pe locul din față și am resimțit un impact semnificativ, dar nu am fost rănită grav. Nu era aceasta protecția lui Dumnezeu? De asemenea, Dumnezeu a rânduit ca o soră să vină la mine și să aibă părtășie despre adevăr, astfel încât să înțeleg intenția lui Dumnezeu și să mă îndrept spre El. Nu erau toate acestea modul în care Dumnezeu îmi arăta milă? Iubirea Lui este foarte mare, însă eu eram obsedată să urmăresc faima și câștigul, ascunzându-mă de Dumnezeu și stând departe de El. Inima mea era prea împietrită, prea lipsită de conștiință și de rațiune. Eram cu adevărat nevrednică de mântuirea lui Dumnezeu!

De îndată ce m-am recuperat suficient și am putut să merg din nou, șeful meu m-a sunat și mi-a cerut să reiau gestionarea echipei. M-am gândit în sinea mea: „Dacă nu gestionez echipa la a cărei dezvoltare am muncit atât de mult, va fi desființată. Acum, vânzările scad în fiecare lună, iar venitul meu scade și el. Dacă situația continuă în acest fel, nu vor fi fost în zadar toate eforturile mele anterioare?” Am început să ezit în inima mea. În acest moment, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să obții satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu. Din moment ce ai fost creat, ar trebui să te supui Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natura taa fără stăpânire de sine și nu ai nicio capacitate naturală să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede în Dumnezeu, ar trebui să urmărești sanctificarea și schimbarea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). „Din momentul în care vii plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești responsabilitățile. De dragul planului lui Dumnezeu și al predestinării Lui, îți joci rolul și îți începi călătoria vieții” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că oamenii au fost creați de El. În calitate de ființă creată, ar trebui să mă supun lui Dumnezeu, să Îl mulțumesc, să îmi îndeplinesc responsabilitățile și să îmi fac bine datoria. M-am gândit cum îmi petrecusem cea mai mare parte din viață urmărind faima, câștigul și statutul. Într-un final, după toată munca grea și toată suferința, nu am obținut ceea ce mi-am dorit și am fost la un pas de moarte. Faptul că acum puteam să mă întorc la Dumnezeu se datora milei și protecției Lui, iar eu ar trebui să Îi răsplătesc iubirea. Încă mai sunt mulți credincioși sinceri care nu au venit dinaintea lui Dumnezeu, iar eu ar trebui să le predic Evanghelia acestor oameni. Acest lucru este responsabilitatea mea și datoria mea. Prin urmare, am decis să nu mai dezvolt echipa. Voiam să particip corespunzător la adunări, ca să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu, precum și să predic Evanghelia, ca să Îi aduc mărturie lui Dumnezeu. După aceea, am respins cererea șefului meu și am ales să îmi fac datoria împreună cu frații mei și cu surorile mele, predicând în mod activ Evanghelia celor din jurul meu. Fiecare zi îmi aducea satisfacții.

În anul 2012, m-am întâlnit cu o fostă colegă. Am văzut că ea era deja distribuitor de nivel înalt și că făcea o mulțime de bani. Își cumpărase chiar și o casă mare. Mi-a spus: „Dacă vii să lucrezi cu mine, te voi ajuta să faci vânzările necesare. Vei avea un salariu anual de 100000 yuani, fără nicio problemă.” Văzând că ea făcea mulți bani și că arăta atât de tânără și de frumoasă, precum și că noua ei casă era ca o vilă, nu m-am putut abține să nu încep să ezit: „Nu este aceasta exact viața pe care mi-o doresc? Am experiență și nu sunt mai puțin inteligentă decât ea, așa că nu mi-ar fi dificil să revin. Nu ar fi necesar mult efort ca să obțin un salariu anual de 100.000 de yuani.” Din cauza tentației profitului, îmi era imposibil să îmi liniștesc inima, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule drag, știu că a crede în Tine presupune să particip la adunări și să îmi fac datoria corespunzător, însă îmi doresc în continuare să urmăresc faima și câștigul și sunt foarte indecisă în inima mea. Dumnezeule drag, fie ca Tu să mă protejezi și să mă îndrumi ca să nu cad în ispitele Satanei.”

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Când investighezi în mod repetat și despici cu atenție diferitele scopuri pe care le urmăresc oamenii în viață și nenumăratele lor moduri de a trăi, vei descoperi că niciunul dintre ele nu se conformează intenției originare a Creatorului cu care El a creat omenirea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de suveranitatea și grija Creatorului; toate sunt capcane care îi fac pe oameni să devină depravați și care îi duc spre iad. După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să preia controlul asupra vieții tale și să facă rânduieli pentru tine; să cauți doar să te supui orchestrărilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să trăiești fără nicio alegere individuală și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, făcându-i pe oameni să se gândească doar la aceste două lucruri. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea și poartă poveri grele pentru faimă și câștig, sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana le pune oamenilor lanțuri invizibile și, purtând aceste lanțuri, ei nu au nici puterea și nici curajul să se elibereze. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se îndepărtează de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai ticăloasă. În acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele sinistre ale Satanei, deoarece credeți că viața ar fi lipsită de sens fără faimă și câștig și credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și vadă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, neclar și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe masive pe care Satana i le pune omului. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor aduse ție de Satana. Când va veni vremea să-ți dorești să te eliberezi de toate aceste lucruri pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei urî cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci vei avea o dragoste și o tânjire reală pentru Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că Satana folosește faima și câștigul ca să-i corupă pe oameni și ne face să vedem urmărirea faimei și a câștigului ca pe un lucru pozitiv, ca pe un obiectiv pe care să ne străduim să îl atingem toată viața, încercând constant să fugim de suveranitatea și de rânduielile lui Dumnezeu și ajungând, în cele din urmă, să ne ferim de Dumnezeu și să Îl trădăm. Faima și câștigul sunt capcane întinse oamenilor de Satana, sunt curse care îi fac pe oameni să cadă în depravare. Motivul pentru care nu puteam să renunț la faimă și la câștig era acela că privisem regulile satanice de supraviețuire precum „Omul se luptă în sus; apa curge în jos” și „Să te distingi” ca pe lucruri pozitive. Crezusem că oamenii pot trăi o viață demnă și valoroasă doar atunci când obțin faimă și câștig. M-am gândit la momentul în care tocmai absolvisem școala. Ca să duc o viață ca aceea a surorii mele, m-am cufundat complet în studiu, ca să obțin diplome și titluri profesionale. După ce am fost concediată, ca să trăiesc o viață bună și să câștig admirația oamenilor, am participat la instruiri dedicate vânzărilor directe și am învățat să mint și să înșel ca să obțin vânzări mari. Spuneam orice voiau oamenii să audă și mă deghizam într-o persoană de succes, inducându-i pe oameni în eroare cu aparențe false. Chiar și când am auzit vocea lui Dumnezeu mântuindu-i pe oameni și mi-am dat seama că spusele Lui sunt adevărul și că ele pot îndruma oamenii pe calea cea dreaptă, nu am participat corespunzător la adunări, deoarece am vrut să îmi dezvolt echipa și să îmi îmbunătățesc vânzările. Nici măcar nu aveam timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu și îmi dedicam toată energia urmăririi banilor, faimei și câștigului. În cele din urmă, am fost la un pas de moarte în accidentul de autobuz. Acum, puteam în sfârșit să particip la adunări și să îmi fac datoria în mod regulat, însă când am auzit-o pe fosta mea colegă spunând că avea să mă ajute să obțin un salariu anual de 100000 yuani, dorințele mele au reapărut și am fost nerăbdătoare să revin în lume și să muncesc din greu la cariera mea. Cât de mult eram constrânsă de bani, de faimă și de câștig! De fapt, gândindu-mă la acest lucru, în ultimii ani, am fost ocupată să trudesc pentru faimă și câștig. Deși câștigam ceva bani și, de asemenea, eram lăudată și admirată de alții, viața mea de familie nu era armonioasă și adeseori mă enervam și mă certam cu soțul meu, simțind frecvent un gol în inimă. În plus, urmărind faima și câștigul, mi-am mințit clienții și i-am păcălit, încălcând standardul fundamental al conștiinței. Am trăit fără niciun fel de integritate sau de demnitate. De asemenea, am rămas cu niște sechele fizice în urma accidentului de autobuz și, adeseori, am dureri de spate. Am plătit mult pentru faimă și câștig, dar ceea ce am primit în schimb au fost deșertăciune spirituală și durere fizică. Mi-am dat seama că, indiferent cât de mulți bani ai, nu poți cumpăra liniște sufletească sau o conștiință împăcată și că oricât de înalt este statutul tău, nu poți scăpa de nenorociri. Faima și câștigul nu le pot aduce oamenilor o viață cu adevărat fericită. Ele pot duce oamenii doar înspre deșertăciune și durere, făcându-i să piardă oportunitatea de a fi mântuiți. Acum, reușisem în sfârșit să ies din mocirla banilor, a faimei și a câștigului și nu voiam să mai alerg după faimă, câștig și statut ca înainte sau să duc o viață de suferință, de extenuare, de deșertăciune și de chin. Trebuia să renunț la ambițiile și la dorințele mele de a urmări faima și câștigul, să urmăresc supunerea în fața lui Dumnezeu și să fac bine datoria unei ființe create. Doar în acest mod viața este plină de sens. De asemenea, mi-am dat seama că, deși părea că în acea zi colega mea era cea care încerca să mă convingă, în spate se aflau uneltirea Satanei și un test al lui Dumnezeu pentru mine. Nu puteam să mă las din nou păcălită de uneltirile Satanei și să continui pe calea greșită de dinainte. Prin urmare, am refuzat-o în mod explicit.

De atunci înainte, ori de câte ori cineva îmi recomandă un mod de a face bani, inima mea nu mai ezită și mă gândesc numai la predicarea Evangheliei și la a-mi face bine datoria. M-am gândit la imnul „Cea mai însemnată viață”, bazat pe cuvintele lui Dumnezeu: „Tu ești o ființă creată – ar trebui, desigur, să I te închini lui Dumnezeu și să urmărești o viață plină de sens. Deoarece ești o ființă omenească, ar trebui să te consumi pentru Dumnezeu și să înduri toate suferințele! Ar trebui să accepți cu bucurie și fără îndoială mica suferință la care ești supus astăzi și să trăiești o viață plină de sens, ca Iov și Petru. Sunteți oameni care urmăriți calea cea dreaptă, aceia care caută îmbunătățirea. Sunteți oameni care vă ridicați în națiunea marelui balaur roșu, cei pe care Dumnezeu îi numește drepți. Nu este aceasta viața cea mai plină de sens?” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că nu are niciun rost să urmărești banii, faima, câștigul, mândria sau prestigiul. Poți trăi viața cea mai plină de sens doar dacă crezi în Dumnezeu, urmărești adevărul, te eliberezi de firile corupte și îți îndeplinești datoria de ființă creată. În trecut, am urmărit banii, faima, câștigul și plăcerile materiale, trăind pentru trup. Deși păream renumită și respectabilă, nu simțeam liniște și fericire în inima mea. Acum, îmi fac datoria împreună cu frații și cu surorile mele, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, acceptând judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și reflectând asupra mea și înțelegându-mă. Nu mai mint la fel de mult și, treptat, am început să trăiesc după asemănarea umană. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic pentru călăuzirea Sa, care m-a ajutat să scap de suferința urmăririi banilor, a faimei și a câștigului și să pornesc pe un drum luminos în viața mea!