de Zhanqi, China

În toamna lui 2007, eu și soția mea am acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu. Citeam zilnic cuvintele lui Dumnezeu, ne adunam și ne făceam datoria cu frați și surori, bucurându-ne de o viață împlinită. Îi eram recunoscători lui Dumnezeu. La început, fiul nostru și soția lui ne susțineau credința. Dar un lucru bun nu durează. Anul următor, nora noastră a văzut la televizor știri false ale Partidului Comunist, care acuza Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, și a fost păcălită. Ea a zis că ne împotriveam partidului și a început să se opună credinței noastre. Când veneau frați și surori la noi pentru adunări, îi privea dezaprobator și nu-i lăsa să intre, iar uneori ne făcea nouă scene.

Odată, a încercat să ne forțeze să renunțăm la credință, spunând că, dacă PCC găsește un credincios în Dumnezeu Atotputernic, va distruge trei generații ale familiei acestuia. Urmașii săi nu vor intra la facultate, în armată, în partid sau deveni funcționari. Se vor căzni să-și găsească slujbe sau perechea. M-am revoltat când a spus asta. I-am zis: „Soarta oamenilor e în mâinile lui Dumnezeu. Partidul Comunist nu are ultimul cuvânt.” Furioasă, a zis: „Partidul e la putere acum. Dacă ei spun că nu poți merge la facultate, atunci nu poți. Dacă ei nu te lasă să muncești, nu poți. Credința voastră va afecta viitorul nepoților voștri!” Apoi, a plecat furioasă. Frații și surorile n-au mai putut veni la noi acasă la adunări din cauza dezaprobării ei și n-am trăit o viață bisericească timp de șase luni. Inițial, când am devenit credincioși nora noastră a observat că eram mult mai energici și mai sănătoși și ne-a susținut mult. Dar de când fusese păcălită de minciunile partidului, devenise ca un dușman pentru noi, certându-ne toată ziua, cerându-ne să renunțăm la credință. Și ceilalți săteni își băteau joc de noi. M-am simțit puțin slăbit, de parcă era greu să cred în Dumnezeu, așa că am zis imediat o rugăciune. M-am gândit că, ambele dăți când Dumnezeu a devenit trup și a venit pe pământ să ne mântuiască, a fost disprețuit și defăimat de umanitate. Dumnezeu e suprem și măreț, dar El a tolerat această umilință și suferință doar ca să mântuiască omenirea. Iar ca om corupt, cred în Dumnezeu ca să pot fi mântuit, dar din cauza disprețului și umilinței nurorii mele și a batjocurii și defăimării vecinilor mei, am devenit pesimist și m-am plâns. Era foarte irațional. Trebuia să îndur acea suferință în credința mea și în căutarea adevărului, să fiu hotărât să mă bazez pe Dumnezeu și să continui. Cum eu și soția mea nu puteam face o datorie acasă, puteam ieși să predicăm Evanghelia. O altă datorie pe care ar trebui s-o facem! Mai târziu, am ieșit să lucrăm cu niște frați și surori și, în scurt timp, aduseserăm mai mult de 10 prieteni și rude înaintea lui Dumnezeu. După aceea, am avut și mai mult entuziasm în predicarea Evangheliei.

În decembrie 2012, am fost reclamat de o persoană religioasă pentru că predicam Evanghelia și poliția m-a dus la un centru de detenție câteva ore. M-au lăsat să plec doar datorită vârstei mele și fiindcă n-au scos nimic de la mine. Întors în sat, m-a văzut secretarul brigadei și a spus sarcastic: „Credeam că vei primi trei sau patru ani. Ai ieșit repede! Ce-ți veni să-L urmezi pe Dumnezeu Atotputernic la vârsta ta?” Oamenii din sat mă ignorau când mă vedeau, apoi râdeau și mă judecau pe la spate. Vărul meu mă batjocorea pe față: „Credința i-a luat mințile! Dacă Partidul îi ia terenul și nu mai are recolte pentru hrană, își mai păstrează credința?” Eram foarte furios. Credința noastră e calea cea dreaptă, dar noi suntem arestați și persecutați de Partidul Comunist, iar rudele și vecinii noștri ne batjocoresc și ne umilesc. A fost foarte dureros. M-am gândit la ce a zis Dumnezeu: „Poate că vă amintiți cu toții aceste cuvinte: «Căci necazul nostru ușor de purtat și temporar, lucrează în noi o greutate veșnică de slavă, dincolo de orice imaginație». Cu toții ați auzit aceste cuvinte înainte, totuși nici unul dintre voi nu a înțeles adevărata lor însemnătate. Astăzi, sunteți profund conștienți de însemnătatea lor reală. Aceste cuvinte vor fi împlinite de Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și vor fi împlinite în cei care au fost persecutați cu cruzime de marele balaur roșu în ținutul unde stă încolăcit. Marele balaur roșu Îl persecută pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui Dumnezeu și deci, în acest ținut, cei care cred în Dumnezeu sunt astfel supuși umilinței și asupririi, și ca urmare, aceste cuvinte sunt împlinite în voi, acest grup de oameni” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”). Așa este! Crezând în Dumnezeu și urmând în viață calea cea dreaptă în China, această țară atee, sigur vom fi umiliți și oprimați. Dar acea suferință e temporară și e pentru a-L urma pe Dumnezeu și a fi mântuiți, ceea ce e un lucru onorabil. Această suferință are valoare și sens. Înțelegând asta, am fost ușurat și nu m-am mai simțit atât de constrâns.

La sfârșitul acelei luni, fiul meu și soția lui s-au întors acasă de Anul Nou. Cum s-a întors, nora noastră s-a răstit la soția mea și la mine: „V-am spus să nu credeți în Dumnezeu, dar nu ascultați! Insistați s-o faceți! Dacă asta vreți, nu ne implicați și pe noi. Dacă renunțați la credința voastră, puteți rămâne aici, dar dacă insistați, va trebui să vă mutați. Ne vom despărți rapid și nu va sta nimeni în calea nimănui.” În timp ce spunea asta, a pălmuit-o pe soția mea, într-un acces de furie. Am fugit în fața ei și am spus: „Cum poți să ridici mâna la ea?” A răspuns: „Credința voastră în Dumnezeu Atotputernic se opune partidului, iar acum toată familia e implicată.” Am spus: „În credința noastră, doar ne adunăm și citim cuvintele lui Dumnezeu. Partidul arestează și persecută credincioșii, ba chiar ne implică membrii familiei. Partidul Comunist e rău! Dar, în loc să urâți partidul, voi ne persecutați pe noi. Puneți la îndoială adevărul, confundați binele și răul.” După aceea, n-a mai spus nimic. El stătea deoparte, lăsând-o pur și simplu să ne trateze așa, pe punctul de a ne azvârli pe noi, bătrânii, din casă. Am fost foarte dezamăgit și-mi curgeau lacrimile pe față. Era Anul Nou Chinezesc, altora li se întorseseră copiii acasă fericiți, se reuniseră, dar nora noastră voia să ne dea afară. Unde să fi mers? Era groaznic și să-mi văd soția ștergându-și întruna lacrimile. Eram trecuți de 60 de ani și sănătatea noastră nu mai era ca pe vremuri. Dacă ne îmbolnăveam și nu aveam copii care să aibă grijă de noi, ce ne făceam? Dacă am fi rămas acasă, fizic, ne-ar fi fost comod, dar nu ne-am fi putut practica credința. Eram foarte contrariat și-L tot chemam pe Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume. M-am gândit la momentul când a fost încercat Iov. Și-a pierdut toți copiii și bunurile familiei, i s-a umplut tot corpul de bube, dar Iov nu L-a învinuit, nici nu L-a negat niciodată pe Dumnezeu, ba chiar I-a lăudat numele. Iov avea credință adevărată și a rămas neclintit în mărturia pentru Dumnezeu, câștigând lauda Lui. În acel moment, și eu eram la o răspântie: să mă bucur de o viață liniștită și să-l urmez pe Satana, sau să sufăr și să-L urmez pe Dumnezeu? Dumnezeu vedea ce gândeam. La acest gând, am luat hotărârea ca, indiferent ce greutăți și oprimări aș suferit, să-L urmez pe Dumnezeu, să mărturisesc ferm și să-l rușinez pe Satana!

Îmi amintesc un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale de dragul unei desfătări de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că trebuie să suferi și să plătești un preț pentru a obține adevărul în credință. Renunțarea la casa mea și la confortul lumesc pentru a căuta adevărul avea valoare și sens. În plus, lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e unica noastră șansă de a fi mântuiți și desăvârșiți. A pierde șansa de a căuta și obține adevărul doar pentru a te bucura de confortul trupului, în cele din urmă nefiind mântuit, ar fi incredibil de nechibzuit! Mereu mi-am dorit să mă bucur de o viață de familie armonioasă și de respectul copiilor. Mă temeam că nu mă voi descurca singur la bătrânețe. Nu aveam niciun pic de credință în Dumnezeu, nici tăria de a îndura suferința. Statura mea era mică! Iov a avut credință în Dumnezeu și a mărturisit ferm, ceea ce a fost un lucru măreț! Voiam să fiu ca Iov, să pot suferi ca să obțin adevărul – acea suferință merită!

Am mai citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a ajutat să-I înțeleg puțin mai bine voia. „La ce se referă acest cuvânt, «credință»? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane, când este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii au nevoie de credință în vremea greutăților și rafinării, iar credința este urmată de rafinare; rafinarea și credința nu pot fi separate. Indiferent cum lucrează Dumnezeu și indiferent de mediul tău, ești capabil să urmărești viața, să cauți adevărul și cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, să-I înțelegi acțiunile și să acționezi potrivit adevărului. A proceda astfel înseamnă a avea credință adevărată și asta arată că nu ți-ai pierdut credința în Dumnezeu. Poți să ai credință adevărată în Dumnezeu doar dacă poți să stărui în căutarea adevărului prin rafinare, dacă poți să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să nu începi să ai îndoieli în ceea ce-L privește, dacă indiferent ce face El tu tot practici adevărul pentru a-L mulțumi și dacă poți să-I cauți în profunzime voia și să fii atent la aceasta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Când ne confruntăm cu probleme și încercări și nu știm ce să facem, trebuie s-avem credință în Dumnezeu, să credem în domnia Lui atotputernică, și să ne supunem orchestrărilor și aranjamentelor Lui. Doar asta e credința adevărată în Dumnezeu. La fel ca Iov, care s-a bazat pe credința lui pentru a-L mărturisi ferm pe Dumnezeu, umilindu-l pe Satana și alinându-L pe Dumnezeu. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât eram mai inspirat. Chiar dacă m-ar abandona copiii, chiar dacă aș rămâne fără opțiuni, tot L-aș urma pe Dumnezeu! Mi-am alinat soția: „Suferim și suntem oprimați deoarece credem în Dumnezeu – merită! Chiar dacă trebuie să cerșim mâncare, trebuie să-L urmăm pe Dumnezeu!” Și-a șters lacrimile și a spus: „Bine, atunci hai să părăsim casa asta!”

Am găsit o casă veche abandonată și ne-am mutat în ea. Am stat acolo opt ani. În acei ani, deși am locuit în colibe și am avut neplăceri fizice, fără piedicile și perturbările nurorii noastre, am putut să ne adunăm și să citim cuvintele lui Dumnezeu, să predicăm și să facem o datorie. Am învățat câteva adevăruri și am avut un sentiment indescriptibil de liniște și bucurie. Uneori, când am avut dificultăți în viață, frații și surorile ne-au ajutat cu entuziasm. Când ne-am simțit slăbiți și pesimiști, au venit să ne ofere sprijin. Știam că era numai dragostea lui Dumnezeu și I-am mulțumit din inimă! Dar opt ani mai târziu, am avut din nou probleme.

Stăteam într-o casă dărăpănată, așa că în noiembrie 2020, protecția mediului a vrut s-o dărâme. Ne-au dat trei zile să ne mutăm. Imediat m-am stresat. Unde să ne fi dus? Acasă nu ne puteam întoarce și era aproape Anul Nou Chinezesc, deci am fi încurcat în casa altcuiva. Nu aveam unde să locuim. Soția mea e sensibilă la frig și la vânt și face des angină pectorală. Cum era posibil să nu avem o casă? Eram așa de îngrijorat că am plâns cu ea. Văzând că nu aveam unde sta, sătenii își băteau joc de noi: „Așa vă trebuie dacă sunteți credincioși! V-ați opus Partidului, acum nici măcar nu aveți unde sta. Asta meritați!” Confruntat cu batjocura acelor necredincioși, am văzut și mai bine răutatea Partidului Comunist! A inventat acele minciuni, înșelând oamenii simpli să I se împotrivească lui Dumnezeu împreună cu el. Uram asta cu toată ființa mea. Am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Este enorm de dificil pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea în țara marelui balaur roșu – dar tocmai prin această dificultate Dumnezeu face o etapă a lucrării Sale, făcând ca înțelepciunea și faptele Lui minunate să se manifeste și folosind această oportunitate pentru a face complet acest grup de oameni. Tocmai prin suferința oamenilor, prin calibrul lor și prin toate firile satanice ale oamenilor din acest ținut murdar, Dumnezeu Își face lucrarea de purificare și cucerire, astfel încât, din asta, El să poată obține slavă și să îi poată câștiga pe cei care vor fi martori pentru faptele Lui. Aceasta este întreaga însemnătate a tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru grupul acesta de oameni. Adică, tocmai prin cei care I se împotrivesc face Dumnezeu lucrarea de cucerire și doar astfel poate fi manifestată măreața putere a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, numai cei din ținutul necurat sunt vrednici să moștenească slava lui Dumnezeu și numai acest lucru poate evidenția puterea măreață a lui Dumnezeu. Iată de ce tocmai din ținutul necurat și de la cei ce trăiesc în ținutul necurat este câștigată slava lui Dumnezeu. Aceasta este voia lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”). Reflectând la cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că El permite să ni se întâmple această oprimare și aceste greutăți, ca să ne desăvârșească credința și dragostea și ca să vedem clar esența rea, anti-Dumnezeu a Partidului Comunist, apoi să ne lepădăm de ea și s-o respingem din inimă și să devenim pregătiți să ne bazăm pe Dumnezeu ca să ieșim din acea situație.

În acel moment m-am gândit să mergem acasă la fiica mea, așa că am sunat-o și m-am mirat când mi-a zis cu răceală: „Aveți un fiu. Nu e rândul meu să vă-ngrijesc!” M-am gândit că fiul meu și soția lui erau plecați des din oraș cu serviciul, iar casa era goală, deci puteam să-i ajutăm s-aibă grijă de casă. I-am sunat și le-am zis că am putea să ne întoarcem și să-i ajutăm cu gospodăria. Dar surpriză, nora mea a spus cu răutate: „Nu-ți dau cheile de la casă decât dacă spui că nu mai ești credincios. Altfel, nu treci pragul!” A fost exact ca atunci când Partidul Comunist a forțat frații și surorile să semneze „Cele trei scrisori.” M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Părea că nora mea ne oprima, ne spunea să-L trădăm pe Dumnezeu, dar de fapt era testul lui Satana și nu-i puteam cădea în capcană! Mi-am mai amintit ceva de la Dumnezeu: „Credincioșii și necredincioșii nu sunt compatibili; mai degrabă, sunt opuși unii altora” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Datorită luminării cuvintelor Lui, am văzut că necredincioșii și credincioșii sunt oameni diferiți. Copiii mei sunt necredincioși, așa că muncesc pentru bogăție, ca să aibă perspective bune și o viață frumoasă. Merg pe calea necredincioșilor de a căuta confortul fizic. Noi suntem credincioși, deci căutăm adevărul și viața și suntem pe calea mântuirii. Urmăm căi diferite și vom avea finaluri diferite. Doar cei care au credință și se supun lui Dumnezeu vor avea un final și o destinație bună. Copiii mei n-au credință și chiar I se împotrivesc lui Dumnezeu, deci la final vor fi pedepsiți de El! El e responsabil de destinele și finalurile oamenilor. Copiii mei nu erau responsabili nici măcar de ei, dar eu voiam să mă bazez pe ei. Ce nechibzuit, nu? Atunci, le-am zis amândurora aspru și pe bună dreptate: „Sunt absolut hotărât să urmez calea credinței, prefer să ies să cerșesc mâncare, să bat străzile. Tot o să-L urmez pe Dumnezeu până la sfârșit!” Când am fost gata să ne supunem și să îndurăm orice ne pregătise Dumnezeu, fiica mea a sunat din senin și a zis că putem sta cu ea. Am știut că Dumnezeu ne deschidea astfel o cale și I-am mulțumit la nesfârșit.

Acasă la fiica mea, în general făceam câte ceva prin casă, apoi citeam cuvintele lui Dumnezeu și mergeam la adunări în timpul liber. Dar oricum, nu intenționam să stăm pe termen lung acolo. Eu și soția mea am găsit o parcelă goală, am construit două încăperi simple cu puțin peste 5.000 de yuani, și ne-am mutat din casa fiicei mele. De atunci, copiii noștri nu ne-au mai pus piedici. Putem să mâncăm și să bem cuvintele lui Dumnezeu, să ne adunăm și să facem o datorie. Mă simt foarte liber și relaxat.

Deși am îndurat suferință fizică prin acea experiență, am dobândit discernământ asupra esenței rele, anti-Dumnezeu a Partidului Comunist și am văzut și esența anti-Dumnezeu a copiilor noștri. Dumnezeu e singurul nostru sprijin, singura noastră mântuire. Sunt recunoscător pentru îndrumarea cuvintelor Lui, care mi-a permis să iau decizia corectă în situații dificile.