de Breanna, Italia

21 februarie 2024, vreme însorită

Astăzi, supraveghetoarea lucrării bazate pe texte mi-a trimis un mesaj din senin: „Ce-ar fi să-ți faci timp să scrii un scenariu zilele astea? Apoi vedem dacă te poți instrui să faci îndatoriri de scenaristică.” Atunci când am văzut acest mesaj, am simțit o bucurie nemărginită. Scrisul este hobby-ul meu. Dacă aș putea face îndatoriri de scenaristică în biserică, mi-aș îndeplini visul de a fi scriitoare. În plus, scenariștii sunt toți oameni cu profunzime și idei, care pot câștiga stima fraților și surorilor lor. Acum, că am ocazia să fac îndatoriri de scenaristică, trebuie să o prețuiesc și să profit de ea.

24 februarie 2024, înnorat

Afară e ceață și pâclă. Îmi sprijineam un obraz într-o mână și mișcam constant mouse-ul cu cealaltă, uitându-mă fix la ecranul computerului. Însă gândurile mele erau la mii de kilometri depărtare. Îi dădusem supraveghetoarei scenariul meu de probă cu o zi în urmă, dar nu știam când avea să vină răspunsul. Deodată, s-a auzit o notificare. Era un mesaj vocal trimis de supraveghetoare: „Ți-am citit scenariul de probă. Încă mai sunt destule deficiențe. Deocamdată, poate ai putea să te instruiești mai întâi să selectezi articole.” Acesta nu era rezultatul pe care mi-l doream. Din câte știu, cred că sarcina de a selecta articole nu are niciun conținut tehnic, iar făcând această sarcină în loc de scenaristică, sunt mai puțin capabilă să-mi etalez talentele și să fiu prețuită de alții. Totuși, indiferent de situație, este tot o datorie bazată pe texte. Nehotărâtă și sfâșiată, am acceptat-o.

6 martie 2024, vreme însorită

Mă confruntam cu multe articole acumulate și, deși le citeam, tot întorceam pe toate părțile în mintea mea ce spusese supraveghetoarea. „Oare intenționează să mă pună să scriu scenarii, până la urmă? S-a gândit oare că nu am mai făcut îndatoriri bazate pe texte de mult timp și de aceea mi-a cerut să selectez mai întâi articole, ca să pot folosi această șansă pentru a mă înzestra cu adevărul?” Mi-am amintit apoi de vremurile bune, de când scriam scenarii. Deși îndeplinirea acelei datorii era obositoare, fiecare zi îmi aducea mare împlinire. Cu îndrumarea conducătoarei, am făcut progrese rapide în aptitudinile mele profesionale și adesea comunicam și discutam despre probleme cu ea și cu regizorii. Toată lumea mă stima cu adevărat. Însă acum, pot face doar munca plictisitoare și neapreciată de selectare a articolelor. Când frații și surorile pe care îi cunosc mă întreabă ce datorie fac, nici măcar nu știu cum să le vorbesc despre asta. Simt că, deși îndeplinesc îndatoriri bazate pe texte, fac doar niște ajustări minore pe ici, pe colo: nu simt deloc că ceea ce fac este demn de această denumire. Nu știu când voi avea ocazia să scriu scenarii. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât deveneam mai negativă și nu mai puteam continua să citesc articolele pe care le aveam la dispoziție. Am căutat apoi cuvintele lui Dumnezeu ca să le citesc. Dumnezeu spune: „Pentru toți cei care îndeplinesc o datorie, indiferent cât de profundă sau superficială este înțelegerea lor despre adevăr, cel mai simplu mod de a practica intrarea în adevărul-realitate este să se gândească, în toate, la interesele casei lui Dumnezeu și să renunțe la propriile dorințe egoiste, la intențiile personale, la motive, mândrie și statut. Să pună interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – măcar atât ar trebui să facă un om. Dacă o persoană care îndeplinește o datorie nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să te gândești mai întâi la interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la intențiile Sale și să ții seama de lucrarea bisericii. Pune aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te privesc alții. Nu simțiți că devine ceva mai ușor atunci când împărțiți asta în doi pași și faceți unele compromisuri? Dacă vei practica astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este un lucru atât de dificil. Ba mai mult, ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și datoria, să lași deoparte dorințele, intențiile și motivele tale egoiste, să dai dovadă de considerație față de intențiile lui Dumnezeu și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a te comporta. Înseamnă să trăiești deschis și onest, să nu fii o persoană meschină, josnică; înseamnă să trăiești cu dreptate și onoare, mai degrabă decât să fii josnic, meschin și să nu fii bun de nimic. Vei simți că așa ar trebui să acționeze o persoană. Și că aceasta este înfățișarea pe care ar trebui să o trăiască. Treptat, dorința ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). După ce am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, am avut mari mustrări de conștiință. Am venit cu ochii în lacrimi înaintea lui Dumnezeu să mă rog: „Dragă Dumnezeule, sunt prea lipsită de conștiință și sunt extrem de egoistă și de detestabilă. Faptul că biserica mi-a dat șansa de a îndeplini îndatoriri bazate pe texte a fost înălțarea Ta pentru mine, dar am rămas nesătulă, gândindu-mă mereu la imaginea și la statutul meu. La exterior, vreau să-mi îmbunătățesc aptitudinile profesionale și să primesc o instruire mai bună, dar intențiile din spatele acestui lucru sunt toate legate de reputația și de statutul meu. Nu iau în considerare decât dacă datoria mea este importantă sau nu, dacă îmi dă șansa să ies în evidență sau nu și dacă mă pot folosi de ea pentru a câștiga stima altora. Când dorințele nu mi-au fost satisfăcute, m-am simțit potrivnică și am devenit negativă, ba chiar nu am fost dispusă să fac această datorie. Văd că sunt extrem de egoistă și de detestabilă! Nu am mai făcut îndatoriri bazate pe texte de ceva timp și nu pricep multe principii. Nici nu am o înțelegere clară a adevărului. Dacă mi s-ar fi cerut să merg să scriu scenarii, atunci nu aș fi fost la înălțimea sarcinii. A fost potrivit să rânduiască să mă instruiesc mai întâi în selectarea de articole, dar tot m-am simțit potrivnică în privința asta. Am fost total lipsită de judecată! Dragă Dumnezeule, am fost prea răzvrătită. Nu mai doresc să iau în considerare interesele mele. Sunt dispusă să mă supun rânduielilor bisericii și să-mi fac bine datoria actuală.” După ce m-am rugat, m-am simțit mult mai relaxată, iar inima mea n-a mai fost tulburată sau constrânsă de această problemă. Când am citit apoi articolele, am putut să-mi liniștesc inima.

19 martie 2024, înnorat

Fac îndatoriri bazate pe texte de aproape o lună și am putut să observ câteva probleme în articolele pe care le-am citit. Unele dintre articolele pe care le-am selectat au fost transformate în videoclipuri. Sunt foarte fericită și am credința că pot face bine această datorie. Îmi amintesc că, acum câteva zile, supraveghetoarea a spus: „Acum, biserica duce lipsă de scenariști. Dacă ești interesată, poți exersa scrierea de scenarii.” Aceste cuvinte m-au impresionat puternic. Se pare că încă mai există speranță să scriu scenarii. Deși calibrul meu este mediocru, atât timp cât mă înzestrez cu mult adevăr, voi progresa treptat. Din acest motiv, am așteptat cu nerăbdare fiecare sesiune de studiu în echipă. Astfel, pot învăța mai multe principii și îmi pot îmbunătăți aptitudinile profesionale. După mult timp, este posibil chiar să fiu promovată să scriu scenarii. Astăzi a fost o zi de studiu în echipă. Ca de obicei, m-am trezit devreme, dar înainte de începerea sesiunii de studiu, supraveghetoarea mi-a spus: „Poți participa dacă vrei, în funcție de programul tău, dar e în regulă și dacă nu participi.” Deodată, m-am simțit puțin stânjenită. „De ce nu mi-a cerut să studiez? Nu-mi menționase instruirea în scrierea de scenarii? Se părea că, până la urmă, supraveghetoarea nu plănuia să mă cultive.” După un timp, alte două surori care scriau scenarii au avut ceva de rezolvat. Supraveghetoarea a spus: „Nu suntem toți prezenți astăzi. Haideți să învățăm mâine!” M-am forțat să rămân calmă când am răspuns: „Bine.” După ce am ieșit din online, am fost năucită mult timp. Am simțit că visul meu de a avea o șansă să scriu scenarii fusese complet spulberat. „S-a gândit oare supraveghetoarea că nu sunt demnă de cultivare și că nu am un calibru la înălțimea scrierii de scenarii? De ce nu conta cu adevărat dacă participam sau nu la sesiunea de studiu în echipă?” Starea mea de spirit de astăzi a fost foarte proastă. Nu găsesc energie în nimic din ce fac, iar eficiența mea în îndeplinirea datoriei a fost extrem de scăzută. De obicei, pot citi în jur de douăsprezece articole pe zi, dar astăzi am citit doar câteva. M-am simțit și foarte tulbure în gândire și nu voiam să depun efortul de a cugeta la problemele pe care nu le puteam desluși. Voiam doar să plâng. Lacrimile îmi curgeau necontrolat. În inima mea, I-am spus lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, vreau să mă instruiesc în scrierea de scenarii și să-mi aduc contribuția. E în regulă, oricât de mult ar trebui să sufăr. De ce nu sunt niciodată promovată? Dragă Dumnezeule! Nu înțeleg intenția Ta…”

20 martie 2024, vreme însorită

Corul din zori care se auzea de afară m-a trezit din vis. Ca de obicei, am deschis telefonul și am citit cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care sunt principiile după care vă purtați? Ar trebui să vă purtați conform poziției voastre, să găsiți locul potrivit pentru voi și să faceți bine datoria pe care se cuvine să o faceți; doar o astfel de persoană e una cu rațiune. De exemplu, sunt oameni cu anumite abilități profesionale pe care le stăpânesc și care pot să înțeleagă principiile, iar ei ar trebui să își asume responsabilitatea și să facă ultimele verificări în acest domeniu; există oameni care pot oferi idei și perspective, inspirându-i pe ceilalți și ajutându-i să își îndeplinească mai bine îndatoririle – atunci ei ar trebui să ofere idei. Dacă poți să găsești locul potrivit pentru tine și să lucrezi în armonie cu frații și surorile tale, îți vei îndeplini datoria – asta înseamnă să te comporți conform funcției tale. Inițial, s-ar putea să fii capabil să pui la dispoziție câteva idei, dar dacă încerci să oferi altceva și ajungi să încerci din greu să faci asta, dar tot nu poți; iar după aceea, când alții oferă acele lucruri, te simți inconfortabil și nu dorești să asculți, iar inima îți este îndurerată și constrânsă și te plângi de Dumnezeu și spui că El este nedrept – atunci aceasta este ambiție. Ce fire este aceea care dă naștere ambiției într-o persoană? O fire arogantă dă naștere ambiției. Aceste stări pot apărea cu siguranță în voi în orice moment, iar dacă nu căutați adevărul pentru a le înlătura și nu aveți intrare în viață și nu vă puteți schimba în acest sens, atunci nivelul de calificare și puritate cu care vă realizați îndatoririle va fi scăzut, iar rezultatele nu vor fi nici ele foarte bune. Acest lucru înseamnă a nu vă îndeplini datoria în mod mulțumitor și înseamnă că Dumnezeu nu a dobândit slavă de la voi. Dumnezeu a oferit fiecărei persoane puncte forte și daruri diferite. Unii oameni au puncte forte în două sau trei domenii, alții au puncte forte într-un domeniu, iar alții nu au deloc puncte forte – dacă puteți aborda corect aceste chestiuni, atunci aveți rațiune. O persoană care are rațiune va putea să-și găsească locul, să se poarte conform poziției sale și să își facă bine îndatoririle. O persoană care nu își poate găsi niciodată locul este o persoană care are mereu ambiții. În inima ei, aceasta urmărește întotdeauna statutul și beneficiile. Nu este niciodată mulțumită de ceea ce are. Pentru a obține mai mult câștig, încearcă să ia cât de mult poate; speră mereu să-și satisfacă dorințele extravagante. Crede că, dacă are daruri și e de calibru bun, ar trebui să se bucure mai mult de harul lui Dumnezeu și că a avea unele dorințe extravagante nu reprezintă o greșeală. Are acest tip de persoană rațiune? Oare nu este lipsit de rușine să ai mereu dorințe extravagante? Oamenii care au conștiință și rațiune pot simți că este un lucru lipsit de rușine. Oamenii care înțeleg adevărul nu vor face aceste lucruri nesăbuite. Dacă speri să-ți îndeplinești datoria cu loialitate, astfel încât să răsplătești iubirea lui Dumnezeu, aceasta nu reprezintă o dorință extravagantă. Acest lucru este conform conștiinței și rațiunii umanității normale. Acesta Îl face pe Dumnezeu fericit. Dacă într-adevăr îți dorești să-ți faci bine datoria, trebuie mai întâi să găsești locul potrivit pentru tine și apoi să faci ceea ce poți cu toată inima, cu toată mintea, cu toată puterea și să faci lucrurile cât de bine posibil. Acest lucru este conform standardului și o astfel de îndeplinire a datoriei are o doză de puritate. Asta este ceea ce ar trebui să facă o ființă creată adevărată” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Pe măsură ce citeam cuvintele lui Dumnezeu, L-am simțit lângă mine, mângâindu-mă. Inima mi s-a încălzit. Dumnezeu ne spune principiile pentru conduita noastră: să ne găsim locul, să ne purtăm conform poziției noastre și să punem în valoare talentele pe care le avem. Unii oameni care au aptitudini profesionale bune și o pricepere solidă a principiilor ar trebui să se asigure că se ocupă bine de verificările finale; iar cei care nu pot face verificările finale pot să ofere idei sau sugestii și să lucreze cu frații și cu surorile lor pentru a-și îndeplini împreună îndatoririle. În acest fel, Dumnezeu va fi mulțumit. Am reflectat asupra mea. Biserica a rânduit ca eu să selectez articole. Un aspect este datorat nevoilor lucrării, iar alt aspect se bazează pe calibrul și pe statura mea. Dar eu aveam mereu ambiții nebunești. Deși calibrul meu este în mod evident insuficient pentru a scrie scenarii, tot m-am plâns de Dumnezeu că nu mi-a dat acea ocazie. Eram cu adevărat foarte arogantă! Voiam mereu să mă etalez și să fiu o femeie cu talent literar, stimată de alții. De îndată ce această dorință nu a putut fi îndeplinită și nu am avut niciun podium pe care să-mi etalez talentele, am devenit negativă și delăsătoare. Nici măcar nu mai aveam chef să citesc articole și nu voiam să depun efort să analizez problemele pe care nu le puteam desluși. Aceasta a împiedicat progresul selectării articolelor. Am văzut că îmi adusesem ambiția nebunească în îndeplinirea datoriei. Nu eram mulțumită cu locul meu: iarba părea mai verde în partea cealaltă și nici măcar nu puteam să-mi pun inima în îndeplinirea datoriei mele principale. Voiam mereu să fac o datorie care era peste capacitățile mele. Dacă sunt mereu atât de nepractică, atunci nu voi putea nici măcar să fac bine datoria de a selecta articole, să nu mai zic de scris de scenarii. Mi-am dat seama că starea mea era prea periculoasă. Dacă nu o rezolv repede, voi fi dezvăluită și eliminată în orice moment!

24 martie 2024, înnorat

Știu că reputația și statutul sunt slăbiciunile mele vitale, dar nu m-am străduit niciodată să rezolv această problemă. De data aceasta, am căutat cuvinte ale lui Dumnezeu care expun cum antihriștii urmăresc reputația și statutul. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Prețuirea antihriștilor față de reputația și statutul lor o depășește pe cea a oamenilor normali și este ceva din firea-esență a lor; nu e un interes temporar sau efectul tranzitoriu al împrejurimilor lor – e ceva înăuntrul vieții lor, în oasele lor și, astfel, este esența lor. Altfel spus, în tot ceea ce fac antihriștii, prima lor considerație este propria reputație și propriul statut, nimic altceva. Pentru antihriști, reputația și statutul sunt viața lor și scopul lor de-o viață. În tot ceea ce fac, primul lor gând este: «Ce se va întâmpla cu statutul meu? Și cu reputația mea? Oare această acțiune îmi va da o reputație bună? Îmi va ridica statutul în mintea oamenilor?» Acesta e primul lucru la care se gândesc, ceea ce e o dovadă amplă că au firea și esența antihriștilor; de aceea iau lucrurile în considerare în acest fel. Se poate spune că, pentru antihriști, reputația și statutul nu sunt vreo cerință suplimentară, cu atât mai puțin lucruri care le sunt externe de care s-ar putea lipsi. Ele fac parte din natura antihriștilor, sunt în oasele lor, în sângele lor, sunt înnăscute în ei. Antihriștilor nu le e indiferent dacă dețin reputație și statut; nu aceasta e atitudinea lor. Atunci, care e atitudinea lor? Reputația și statutul sunt strâns legate de viețile lor de zi cu zi, de starea lor de zi cu zi, de lucrurile pe care le urmăresc zilnic. Astfel, pentru antihriști, statutul și reputația sunt viața lor. Indiferent de modul în care trăiesc, indiferent de mediul în care trăiesc, indiferent de munca pe care o fac, indiferent de lucrurile pe care le urmăresc, care sunt obiectivele lor, care este direcția vieții lor, totul se învârte în jurul faptului de a avea o bună reputație și un statut înalt. Și acest scop nu se schimbă; ei nu pot lăsa niciodată deoparte asemenea lucruri. Aceasta e adevărata față a antihriștilor și esența lor. I-ai putea pune într-o pădure măreață, adânc în munți, și tot n-ar lăsa deoparte urmărirea reputației și a statutului. Îi poți pune în orice grup de oameni și tot nu se pot gândi decât la reputație și statut. Cu toate că și antihriștii cred în Dumnezeu, ei văd urmărirea reputației și a statutului ca echivalând cu credința în Dumnezeu și pun aceste două lucruri pe picior de egalitate. Cu alte cuvinte, în timp ce merg pe calea credinței în Dumnezeu, ei își și urmăresc propria reputație și propriul statut. Se poate spune că, în inimile lor, antihriștii consideră că urmărirea adevărului în credința lor în Dumnezeu este urmărirea reputației și a statutului, iar urmărirea reputației și a statutului e și urmărirea adevărului; a câștiga reputație și statut înseamnă a câștiga adevărul și viața. Dacă simt că nu au faimă, câștig sau statut, că nimeni nu-i admiră, nu-i stimează sau nu-i urmează, sunt foarte dezamăgiți, consideră că nu are rost să creadă în Dumnezeu, că acest lucru nu are nicio valoare și își spun în sinea lor: «Este o astfel de credință în dumnezeu un eșec? Nu sunt lipsit de speranță?» Ei calculează adesea astfel de lucruri în inimile lor. Calculează cum își pot face un loc în casa lui Dumnezeu, cum pot avea o reputație înaltă în biserică, cum îi pot face pe oameni să-i asculte când vorbesc și să-i sprijine când acționează, cum îi pot face pe oameni să-i urmeze oriunde se află și cum pot să aibă o voce influentă în biserică și faimă, câștig și statut – chiar se concentrează la astfel de lucruri în inimile lor. Acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc asemenea oameni. De ce se gândesc mereu la astfel de lucruri? După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, după ce aud predici, chiar nu înțeleg, chiar nu sunt în stare să discearnă toate acestea? Oare cuvintele lui Dumnezeu și adevărul chiar nu sunt capabile să le schimbe noțiunile, ideile și opiniile? Situația nu e deloc așa. Problema este în ei, este în întregime cauzată de faptul că ei nu iubesc adevărul pentru că, în inima lor, le este scârbă de adevăr și, drept urmare, sunt total nereceptivi la adevăr – ceea ce este determinat de natura-esența lor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Dumnezeu a spus că, pentru antihriști, prețuirea reputației și a statutului este ceva ce au în oase și în sânge. În tot ceea ce fac, prima dată se gândesc la propria reputație și la propriul statut și cum să acționeze astfel încât oamenii să îi urmeze și să îi stimeze. De îndată ce nu pot obține reputație și statut, este ca și cum însăși viața le-ar fi fost furată și simt că viața nu mai are niciun sens. Urmărirea mea a fost aceeași cu a unui antihrist. M-am gândit la o poetă pe care o adoram când eram la școală. M-am gândit că nu erau multe poete talentate în antichitate și m-am gândit că, cu cât ceva este mai rar, cu atât este mai admirat. Voiam și eu să realizez ceva în viitor. Nu voiam să fiu o persoană măruntă, anonimă. Am tratat legile supraviețuirii inoculate în mine de Satana, precum „Oamenii ar trebui întotdeauna să se străduiască să fie mai buni decât contemporanii lor” și „Omul se luptă în sus; apa curge în jos”, drept axiome înțelepte. Când eram la școală, am învățat din greu ca să pot intra în comitetul clasei. După ore, când ceilalți colegi plecau acasă, eu rămâneam în clasă ca să supraveghez câțiva colegi să-și facă temele. În cele din urmă, am fost prețuită de profesoară. De fapt, notele mele nu erau cele mai bune din clasă, dar pentru a mă face remarcată față de colegii mei, mereu mă dădeam mare în fața profesoarei, în loc să-mi văd de studii cu sârguință și să învăț diversele materii. În final, deși am intrat în comitetul clasei, acesta era doar un titlu fără valoare. Cu toate acestea, nu m-am săturat niciodată să mă bucur de aura pe care mi-o aducea statutul. După ce am început să cred în Dumnezeu, deși mi-am dat seama că urmărirea reputației și a statutului era greșită și că Dumnezeu nu Se uită la cât de înalt sau de jos este statutul unei persoane, ci doar dacă aceasta urmărește sau nu adevărul, în inima mea tot nu puteam renunța la setea mea de reputație și de statut și îmi păsa mult dacă datoria mea era prețuită și stimată de alții. Dacă era o datorie neînsemnată, sufeream mult și nu puteam să fiu interesată de nimic din ce făceam. Este exact ca atunci când Dumnezeu deja mă înălțase să fac aceste îndatoriri bazate pe texte, dar simțeam că selectarea articolelor nu era la fel de valoroasă ca scrierea de scenarii, așa că, în inima mea, desconsideram această datorie și voiam mereu să mă duc să scriu scenarii. Dintr-o remarcă întâmplătoare făcută de supraveghetoare, am intuit că aceasta nu părea să aibă vreo intenție de a mă cultiva și am căzut într-o suferință extremă. Nu aveam energie să fac nimic. Eficiența mea în selectarea articolelor a scăzut și ea, afectând progresul trimiterii articolelor. Am văzut că fusesem legată prea strâns de gândurile și de părerile Satanei. De fapt, trebuie să înțelegem unele adevăruri și să pricepem unele principii pentru a selecta articole. Altfel, nu am putea cântări ce articole sunt valoroase și pline de învățături. Dacă aș fi putut să-mi liniștesc inima și să cuget cu seriozitate la adevărurile pe care le atinge fiecare articol, atunci, după un timp, aș fi câștigat mult. Cu toate acestea, nu am știut să apreciez favoarea care mi se făcuse. Nu am căutat adevărurile-principii în care ar trebui să pătrund în această datorie pentru a mă strădui să progresez. În schimb, L-am înțeles greșit pe Dumnezeu și m-am plâns că nu îmi dăduse ocazia să mă instruiesc. Eram prea insensibilă la rațiune! Fără a mă concentra pe urmărirea adevărului, atunci, chiar dacă mi s-ar fi permis să scriu scenarii și mândria mi-ar fi fost satisfăcută, nu aș fi putut să scriu unele bune, deoarece nu aveam niciun adevăr-realitate.

Prin reflecție, mi-am dat seama că, de fapt, voiam să scriu scenarii doar pentru a-mi atinge aspirațiile și scopurile personale. Tratasem îndeplinirea datoriei mele ca pe o rampă de lansare pentru atingerea aspirațiilor mele. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „În lume, se consideră adecvat să urmărești realizarea propriilor idealuri. Indiferent ce idealuri urmărești, este acceptabil, atât timp cât sunt legale și nu încalcă nicio limită morală. Nimeni nu pune la îndoială nimic și nu ajungi să fii implicat în chestiuni legate de bine sau rău. Urmărești orice ai putea tu, personal, să preferi și, dacă obții acel lucru, dacă îți atingi obiectivul, atunci, ești încununat de succes; dar dacă ratezi, dacă eșuezi, este doar problema ta. Totuși, când intri în casa lui Dumnezeu, un loc special, indiferent ce idealuri și dorințe porți cu tine, ar trebui să renunți la toate. De ce? Urmărirea idealurilor și a dorințelor, indiferent ce anume urmărești – haideți să vorbim doar despre urmărirea în sine – atât planul său de acțiune, cât și calea pe care o urmează, gravitează în jurul egoismului, al interesului personal, al statutului și al reputației. În jurul tuturor acestor lucruri gravitează ele. Cu alte cuvinte, când oamenii urmăresc realizarea propriilor idealuri, ei sunt singurii beneficiari. Este just ca o persoană să urmărească realizarea idealurilor sale de dragul statutului, al reputației, al vanității și al intereselor fizice? (Nu, nu este.) De dragul idealurilor, gândurilor și dorințelor personale și intime, toate metodele și abordările pe care le adoptă sunt egocentrice și axate pe câștigul personal. Dacă le comparăm cu adevărul, nu sunt nici juste, nici legitime. Oamenii ar trebui să renunțe la ele, nu este indiscutabil? (Ba da, este.) […] Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și unde aleșii Lui sunt curățiți și mântuiți. Este un astfel de loc. Într-un astfel de loc, există vreo sarcină sau vreun proiect, indiferent ce ar putea fi, care este în concordanță cu îndeplinirea idealurilor și dorințelor personale? Nu există nicio lucrare și niciun proiect care să slujească scopului îndeplinirii idealurilor și dorințelor personale și niciun aspect al acestora nu există pentru realizarea idealurilor și dorințelor personale. Prin urmare, ar trebui să existe idealuri și dorințe personale în casa lui Dumnezeu? (Nu ar trebui.) Nu ar trebui, fiindcă idealurile și dorințele personale sunt în contradicție cu orice lucrare pe care Dumnezeu dorește să o facă în biserică. Idealurile și dorințele personale contrazic orice lucrare care este făcută în biserică. Ele contrazic adevărul, se abat de la voia lui Dumnezeu, de la proclamarea cuvintelor Lui, de la actul de a fi martor pentru El și de la lucrarea de curățire și mântuire a aleșilor lui Dumnezeu. Indiferent de idealurile cuiva, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, ele îi vor împiedica pe oameni să urmeze voia lui Dumnezeu și vor afecta sau împiedica proclamarea cuvintelor Lui și actul de a fi martor pentru El. Desigur, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, nu pot permite oamenilor să fie curățiți și mântuiți. Nu este doar o chestiune de contradicție între cele două aspecte, acestea sunt fundamental opuse. În timp ce-ți urmărești idealurile și dorințele, împiedici ducerea la îndeplinire a voii lui Dumnezeu, lucrarea de proclamare a cuvintelor Lui și de mărturisire pentru El, precum și mântuirea oamenilor și, firește, a ta. Pe scurt, indiferent care sunt idealurile oamenilor, acestea nu sunt să urmeze intențiile lui Dumnezeu și nu pot obține rezultatul propriu-zis al supunerii absolute față de Dumnezeu. Când oamenii își urmăresc idealurile și dorințele, scopul lor suprem nu este să înțeleagă adevărul sau cum să se comporte, cum să facă voia lui Dumnezeu și cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și rolul lor ca ființe create. Nu este ca oamenii să manifeste o frică și o supunere reală față de Dumnezeu. Dimpotrivă, cu cât sunt realizate mai mult idealurile și dorințele cuiva, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu și cu atât se apropie mai mult de Satana. În mod similar, cu cât își urmărește cineva mai mult idealurile și le realizează, cu atât devine inima sa mai răzvrătită împotriva lui Dumnezeu, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, când este capabil să-și îndeplinească idealurile așa cum dorește și să-și realizeze și satisfacă dorințele, cu atât devine mai disprețuitor față de Dumnezeu, de suveranitatea Lui și de tot ce ține de El. E posibil chiar să pășească pe calea tăgăduirii, răzvrătirii și împotrivirii față de Dumnezeu. Acesta este finalul absolut” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (7)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o înțelegere a urmăririi incorecte ascunse în inima mea. Tratasem casa lui Dumnezeu și biserica drept un loc în care să-mi realizez aspirațiile personale și tratasem diversele îndatoriri din biserică de parcă ar fi fost diferite profesii din lume. Îmi plăcea lucrarea bazată pe texte și simțeam că puteam să-mi manifest valoarea în această lucrare. Simțeam, de asemenea, că oamenii care scriau literatură aveau o profunzime mai mare și mai multe idei, iar oamenii îi prețuiau și le acordau atenție. Punctul meu de plecare, izvorul meu nesecat în îndeplinirea datoriei era greșit: era pentru a ieși în evidență, nu pentru a urmări sau a dobândi adevărul. Deși am făcut datoria de a selecta articole, rareori am căutat principii sau m-am înzestrat cu adevărul în datoria mea, pentru a-mi îmbunătăți eficiența în citirea articolelor și capacitatea de a discerne problemele. În schimb, am așteptat doar să fiu promovată. Când supraveghetoarea a spus că ceea ce studiam nu avea legătură cu datoria mea actuală, m-am gândit că nu avea deloc planuri să mă cultive, așa că mi-am vărsat nemulțumirea din inimă prin negativitate și prin delăsare. Oare nu eram total irațională? Mi-am dat seama că este egoist să ne urmărim propriile aspirații: nu poate avea niciun efect în a ne impulsiona datoria, ba chiar va împiedica lucrarea bisericii. De fapt, calibrul meu este mediu, iar abilitățile mele lingvistice sunt destul de limitate. Cel mai important, nu înțeleg pe deplin multe adevăruri și pur și simplu nu sunt la înălțimea sarcinii de a scrie scenarii. A fost potrivit să-mi rânduiască să selectez articole. Biserica mi-a permis să mă instruiesc în îndatoriri bazate pe texte. Cu toate acestea, nu eram mulțumită cu poziția mea și chiar L-am înțeles greșit pe Dumnezeu. Eram cu adevărat total lipsită de rațiune! Așa cum spune Dumnezeu: „Indiferent de idealurile cuiva, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, ele îi vor împiedica pe oameni să urmeze voia lui Dumnezeu și vor afecta sau împiedica proclamarea cuvintelor Lui și actul de a fi martor pentru El. Desigur, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, nu pot permite oamenilor să fie curățiți și mântuiți.” Acum, inima mi s-a luminat mult și înțeleg de ce Dumnezeu le cere oamenilor să renunțe la aspirațiile lor. De fapt, biserica este un loc unde se aduce la îndeplinire voia lui Dumnezeu. Este un loc unde oamenii pot urmări adevărul, pot fi curățiți și pot dobândi mântuirea. Cu toate acestea, calea pe care mergeam eu contravenea intenției lui Dumnezeu. În această perioadă, cugetam zilnic la cum să-mi ating aspirațiile și am devenit foarte sensibilă. Chiar și un cuvânt întâmplător spus de altcineva îmi afecta starea în timp ce îmi făceam datoria, iar inima și mintea îmi erau neliniștite toată ziua. Deși nu am îndrăznit niciodată să exprim vreo plângere despre Dumnezeu, m-am luptat cu El în inima mea, iar relația mea cu El era extrem de distantă. Acesta era, de fapt, un tip de opoziție tăcută. Mă împotriveam lui Dumnezeu și mă răzvrăteam împotriva Lui! Am urmărit constant realizarea propriilor mele aspirații. Aceasta este perspectiva unui non-credincios. Dacă aș fi continuat pe această cale, atunci nu numai că propriile mele firi nu s-ar fi putut schimba niciodată, dar aș fi adus și perturbare și tulburare lucrării bisericii. Deci ceea ce făceam nu era pregătirea de fapte bune: era acumularea de fapte rele. Când mi-am dat seama de asta, am fost dispusă din adâncul inimii mele să renunț la dorințele mele extravagante și să mă străduiesc să-mi fac bine datoria actuală și să-L mulțumesc pe Dumnezeu.

2 aprilie 2024, vreme însorită

Astăzi, am găsit o cale de a renunța la reputație și la statut într-un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Așadar, care sunt îndatoririle și responsabilitățile unei ființe create? Cuvântul lui Dumnezeu prezintă clar îndatoririle, obligațiile și responsabilitățile ființelor create, nu-i așa? Începând de azi, ești un membru veritabil al casei lui Dumnezeu, și anume, te recunoști drept una dintre ființele create ale lui Dumnezeu. În consecință, începând de azi, ar trebui să-ți reformulezi planurile vieții. Nu ar trebui să mai urmărești, ci să renunți la aspirațiile, dorințele și obiectivele pe care le-ai stabilit înainte pentru viața ta. În schimb, ar trebui să-ți schimbi identitatea și perspectiva, pentru a planifica obiectivele vieții și direcția pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. În primul și în primul rând, obiectivele și direcția ta nu ar trebui să fie să devii conducător, să conduci sau să excelezi în orice industrie, să devii un personaj renumit care îndeplinește o anumită sarcină sau care stăpânește o anumită aptitudine. Obiectivul tău ar trebui să fie să-ți accepți datoria de la Dumnezeu, adică să știi ce lucrare ar trebui să faci acum, în acest moment, și să înțelegi ce datorie trebuie să îndeplinești. Trebuie să întrebi ce îți cere Dumnezeu și ce datorie a fost rânduită pentru tine în casa Lui. Ar trebui să înțelegi și să dobândești claritate cu privire la principiile care ar trebui înțelese, dobândite și respectate în legătură cu datoria respectivă. Dacă nu poți să le ții minte, poți să le scrii pe hârtie sau să le înregistrezi în computerul tău. Ia-ți timpul necesar ca să le analizezi și să cugeți la ele. Ca membru al ființelor create, obiectivul principal al vieții tale ar trebui să fie să-ți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată care e conform standardului. Acesta este cel mai important obiectiv al vieții pe care ar trebui să-l ai. Al doilea, mai specific, este cum să îți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată care e conform standardului. Firește, orice obiective sau indicații privind reputația, statutul, mândria, viitorul tău și așa mai departe ar trebui abandonate” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (7)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au luminat inima. Sunt o ființă creată și ar trebui să-mi îndeplinesc îndatoririle așa cum îmi e locul. Ar trebui să renunț la propriile aspirații și dorințe și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Indiferent dacă datoria pe care mi-o rânduiește biserica astăzi este una care îmi place sau nu sau dacă este una pe care o consider importantă sau nesemnificativă, atât timp cât vine de la Dumnezeu, ar trebui să o accept cu supunere totală. Acum sunt responsabilă pentru selectarea articolelor, așa că ar trebui să selectez articolele bune conform principiilor și să depun efort în problemele pe care nu le pot pătrunde, pentru a obține rezultate bune în această sarcină.

3 aprilie 2024, vreme însorită

Recent, o nouă soră s-a alăturat echipei noastre. Ea se instruiește să scrie scenarii. Inima mi s-a tulburat din nou. „Nu spusese supraveghetoarea că nu era lipsă de scenariști? De ce a găsit unul nou în loc să mă promoveze pe mine? Chiar sunt atât de slabă?” Mi-am dat seama că eram din nou afectată de reputație și de statut și m-am rugat degrabă în inima mea. Indiferent cine este promovat, ceea ce trebuie să fac acum este să mă țin de datoria mea și să nu fiu tulburată de asta. După aceea, am dedicat timp și efort căutării principiilor legate de cum să selectez articole bune și cum să apreciez dacă înțelegerea dintr-un articol era practică. Am discutat despre orice nu puteam desluși cu surorile mele și mi-am făcut datoria cu o atitudine pozitivă. Nu am mai urmărit statutul. Treptat, inima mea a devenit mult mai calmă și am putut să-mi dedic mai multe gânduri datoriei mele. Am putut și să simt conducerea lui Dumnezeu în îndeplinirea datoriei mele. Slavă lui Dumnezeu!