Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Judecând după sensul cuvântului „negativitate”, atunci când o persoană devine negativă, dispoziția ei se înrăutățește foarte mult, iar starea ei de spirit se deteriorează. Dispoziția ei este plină de elemente negative, îi lipsește atitudinea de a face progrese în mod activ și de a merge înainte și îi lipsesc cooperarea și căutarea pozitive și active; cu atât mai mult, nu dă dovadă de o supunere de bunăvoie, afișând în schimb o dispoziție incredibil de descurajată. Ce reprezintă dispoziția descurajată? Reprezintă aspectele pozitive ale umanității? Reprezintă faptul de a avea conștiință și rațiune? Reprezintă traiul cu demnitate, traiul în demnitatea umanității? (Nu.) Dacă nu reprezintă aceste lucruri pozitive, ce reprezintă? Poate reprezenta o lipsă de credință adevărată în Dumnezeu, precum și o lipsă de determinare și hotărâre de a urmări adevărul și de a face progrese în mod proactiv? Poate reprezenta o nemulțumire puternică față de situația și dificultățile actuale și probleme în a le înțelege, și o lipsă de dorință de a accepta realitățile prezentului? Poate reprezenta o situație în care inima cuiva este plină de neascultare, o dorință de a sfida și o dorință de a evada din situația actuală și de a o schimba? (Da.) Acestea sunt stările pe care le afișează oamenii când înfruntă situația actuală cu negativitate. Pe scurt, oricum ar fi, când oamenii sunt negativi, nemulțumirea lor față de situația actuală și de ceea ce a rânduit Dumnezeu nu este echivalentă cu simplul fapt de a avea înțelegeri greșite, de a nu înțelege, a nu pricepe sau a nu fi capabili să experimenteze. Incapacitatea de pricepe poate fi o chestiune de calibru sau de timp, fiind o manifestare normală a umanității. De asemenea, neputința de a experimenta se poate datora unor motive obiective, dar acestea nu sunt considerate lucruri negative, potrivnice. În plus, unii oameni sunt incapabili să experimenteze, dar când se confruntă cu lucruri pe care nu le înțeleg sau de care nu-și pot da seama, cu lucruri pe care nu le pot pricepe sau experimenta, se vor ruga lui Dumnezeu și vor căuta dorințele Sale, vor aștepta luminarea și iluminarea lui Dumnezeu, vor căuta sfaturi și vor avea părtășie în mod activ cu ceilalți. Unii oameni sunt însă diferiți; nu au căi de practică și nici nu au o asemenea atitudine. În loc să aștepte, să caute sau să găsească pe cineva cu care să aibă părtășie, ei dezvoltă înțelegeri greșite în inimile lor, simțind că evenimentele și circumstanțele pe care le întâlnesc nu se aliniază la dorințele, preferințele sau închipuirile lor, ajungând astfel la neascultare, nemulțumire, împotrivire, plângeri, sfidare, vociferări și alte asemenea lucruri potrivnice. După ce au dat naștere acestor lucruri potrivnice, nu se gândesc prea mult la ele și nici nu vin înaintea lui Dumnezeu să se roage și să reflecteze pentru a dobândi cunoaștere privind propria stare și corupție. Nu citesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a căuta dorințele Sale și nu folosesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a rezolva probleme, cu atât mai puțin caută sfaturi și au părtășie cu alții. În schimb, insistă că este corect și exact ceea ce cred, nutrind neascultare și nemulțumire în inimile lor, și rămân blocați în emoții negative, potrivnice. Atunci când sunt blocați în aceste emoții, s-ar putea să fie capabili să le reprime și să le suporte o zi sau două, dar într-o perioadă mai lungă de timp, în mințile lor apar multe lucruri, inclusiv noțiuni și închipuiri umane, etica și morala umană, cultura, tradițiile și cunoștințele omenești și așa mai departe. Ei se folosesc de aceste lucruri pentru a evalua, calcula și înțelege problemele pe care le înfruntă, fiind prinși complet în capcana Satanei, dând astfel naștere la diferite stări de nemulțumire și neascultare. Din aceste stări corupte, apar apoi diverse idei și puncte de vedere eronate, iar aceste lucruri negative nu mai pot fi controlate în inimile lor. Ei caută apoi oportunități de a se descărca și de da frâu liber acestor lucruri. Când inimile lor sunt pline de negativitate, oare spun aceștia: „Sunt plin de lucruri negative înlăuntrul meu; n-ar trebui să vorbesc nechibzuit, ca să nu le fac rău altora. Dacă îmi vine să vorbesc și nu pot să mă abțin, voi vorbi cu un perete sau cu ceva care nu înțelege limbajul uman”? Sunt destul de buni încât să facă asta? (Nu.) Atunci ce fac ei? Caută oportunități de a avea un public care să le asculte opiniile, remarcile și emoțiile negative, folosindu-se de el pentru a-și vărsa diversele sentimente negative, cum sunt nemulțumirea, neascultarea și resentimentele din inimile lor. Ei cred că momentul ideal pentru a se descărca este în timpul vieții bisericești, fiind și o ocazie bună de a-și vărsa negativitatea, nemulțumirea și neascultarea, deoarece sunt mulți ascultători, iar cuvintele lor îi pot influența pe alții să devină negativi și pot să atragă consecințe negative asupra lucrării bisericii. Desigur, cei care își varsă negativitatea nu se pot abține nici măcar în culise; dau mereu frâu liber vorbirii lor negative. Când nu sunt mulți care să-i asculte vărsându-și oful, li se pare neinteresant, dar când se adună toată lumea, devin mai energici. Judecând după emoțiile, stările și alte aspecte ale celor care își varsă negativitatea, scopul lor nu este de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul, să-și dea seama de ceea ce este adevărat, să-și clarifice neînțelegerile sau îndoielile despre Dumnezeu, să se cunoască pe ei înșiși și propria esență coruptă sau să-și rezolve problemele de răzvrătire și corupție, astfel încât să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să I se opună, ci să se supună Lui. Scopurile lor sunt, în esență, duble: pe de o parte, își varsă negativitatea pentru a da frâu liber propriilor emoții; pe de alta, urmăresc să atragă mai mulți oameni în negativitate și în capcana împotrivirii și vociferării față de Dumnezeu alături de ei. Prin urmare, vărsarea negativității ar trebui să fie categoric oprită în viața bisericii.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (17)”

Toți oamenii au în sinea lor unele stări greșite, cum ar fi negativismul, slăbiciunea, deznădejdea și fragilitatea; sau au intenții josnice; sau sunt constant tulburați de propriul interes, de mândria și dorințele lor egoiste; sau cred că sunt de calibru slab și experimentează unele stări negative. Îți va fi foarte greu să obții lucrarea Duhului Sfânt dacă trăiești mereu în aceste stări. Dacă îți este greu să obții lucrarea Duhului Sfânt, atunci elementele active din sinea ta vor fi puține, iar elementele negative vor ieși la iveală și te vor tulbura. Oamenii se bazează întotdeauna pe propria voință pentru a-și reprima aceste stări negative și ostile, dar indiferent cum și le reprimă, nu pot scăpa de ele. Motivul principal este că oamenii nu pot discerne în profunzime aceste lucruri negative și ostile; ei nu le pot vedea clar esența. Acest lucru face să le fie foarte greu să se răzvrătească împotriva trupului și a Satanei. În plus, oamenii rămân mereu blocați în aceste stări negative, melancolice și degenerate și nu se roagă lui Dumnezeu și nu privesc spre El, ci pur și simplu se căznesc cu ele. Drept urmare, Duhul Sfânt nu lucrează în ei și de aceea nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, le lipsește o cale în tot ceea ce fac și nu pot vedea clar nicio chestiune. Sunt prea multe lucruri negative și ostile în sinea ta, iar acestea ți-au umplut inima, așa că ești adesea negativ, melancolic în spirit și te îndepărtezi tot mai mult de Dumnezeu și devii tot mai slab. Dacă nu poți obține luminarea și lucrarea Duhului Sfânt, nu vei putea scăpa de aceste stări, iar starea ta negativă nu se va schimba, pentru că, dacă Duhul Sfânt nu lucrează în tine, nu poți găsi o cale. Din cauza acestor două motive, îți este foarte greu să te lepezi de starea ta negativă și să intri într-una normală. Cu toate că acum, când vă îndepliniți datoria, înfruntați greutăți, lucrați din greu, depuneți mult efort și sunteți capabili să renunțați la familie și carieră și să renunțați la tot, stările negative din sinea voastră tot nu au fost transformate cu adevărat. Există prea multe încurcături care vă împiedică să urmăriți și să practicați adevărul, cum ar fi noțiunile, închipuirile, cunoștințele, filosofiile pentru interacțiuni lumești, dorințele egoiste și firile voastre corupte. Aceste lucruri ostile v-au umplut inima. Deși sunteți tineri, gândurile voastre sunt foarte complicate. Îmi observați și studiați fiecare cuvânt și expresie, apoi vă gândiți la ele încontinuu. De ce se întâmplă acest lucru? Îl urmați pe Dumnezeu de câțiva ani, dar Eu încă nu am văzut niciun progres sau schimbare în voi. Inimile oamenilor sunt cu totul acaparate de lucruri satanice. Acest lucru este clar pentru toată lumea. Dacă nu elimini aceste lucruri, dacă nu ești în stare să alungi aceste stări negative, nu vei putea să te transformi după asemănarea unui copil și să vii în fața lui Dumnezeu într-un mod vibrant, încântător, inocent, simplu, veridic și pur. Atunci, îți va fi greu să obții lucrarea Duhului Sfânt sau adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”

Înainte să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu, oamenii își vor forma multe noțiuni și multe gânduri incorecte, precum și unele stări negative. Cea mai frecventă stare negativă este: „M-am sacrificat pentru Dumnezeu și mi-am îndeplinit îndatoririle; ar trebui să fiu protejat și binecuvântat de Dumnezeu în toate. De ce s-au abătut nenorocirile asupra mea?” Aceasta este cea mai frecventă stare. Există și un alt fel de stare: când îi văd pe alții trăind în condiții bune și bucurându-se, în timp ce ei înșiși trăiesc în dificultate și sărăcie, oamenii se plâng că Dumnezeu este nedrept. S-ar putea chiar să-i vadă pe alții obținând rezultate mai bune în îndeplinirea datoriei lor și să devină invidioși și negativiști. De asemenea, sunt negativiști dacă familiile altora sunt armonioase și unite, dacă alții au un calibru mai bun decât ei, dacă îndeplinirea datoriei lor este obositoare sau dacă ceva nu merge așa cum își doresc. Pe scurt, devin negativiști în orice circumstanțe care nu corespund noțiunilor și închipuirilor lor. Dacă acest individ are un anumit calibru și poate accepta adevărul, ar trebui ajutat. Atât timp cât înțelege adevărul, problema negativității sale poate fi rezolvată cu ușurință. Dacă nu caută adevărul și rămâne negativist, nutrind mereu noțiuni despre Dumnezeu, El îl va da deoparte și nu-i va acorda atenție, deoarece Duhul Sfânt nu face o lucrare zadarnică. Astfel de oameni sunt prea îndărătnici, nu acceptă adevărul, nutresc mereu noțiuni despre Dumnezeu și au mereu cerințe proprii; sunt întru totul lipsiți de logică și nu prea țin seama de rațiune. Pot înțelege adevărul, dar nu-l acceptă. Nu este, într-o mică măsură, ca și cum ar comite infracțiuni cu bună știință? Prin urmare, Dumnezeu nu le acordă atenție. Unii spun: „Sunt deseori negativist, iar Dumnezeu mă ignoră. Asta înseamnă că Dumnezeu nu mă iubește!” O astfel de afirmație este absurdă. Știi pe cine iubește Dumnezeu? Știi cum se manifestă dragostea Lui? Știi pe cine nu iubește și pe cine disciplinează El? Dragostea lui Dumnezeu are principii; nu este așa cum își închipuie oamenii, suportându-i întruna și dând dovadă de milă și har față de ei, mântuindu-i pe toți, indiferent cine sunt, iertându-i pe toți, indiferent de păcatele pe care le comit și, în cele din urmă, aducându-i pe toți, fără excepție, în Împărăția lui Dumnezeu. Nu sunt acestea doar noțiuni și închipuiri ale oamenilor? Dacă ar fi așa, nu ar fi nevoie ca Dumnezeu să realizeze lucrarea de judecată. Există principii cu privire la modul în care Dumnezeu Se comportă față de oamenii care sunt adesea negativi. Când oamenii sunt în mod constant negativi, există o problemă aici. Dumnezeu a spus atât de multe, a exprimat atât de multe adevăruri și, dacă o persoană crede cu adevărat în Dumnezeu, atunci, după ce-I citește cuvintele și înțelege adevărul, lucrurile negative din sinea ei vor fi din ce în ce mai puține. Dacă oamenii sunt întotdeauna negativi, este cert că nu acceptă deloc adevărul și astfel, de îndată ce vor întâlni ceva în contradicție cu propriile noțiuni, vor deveni negativi. De ce nu caută adevărul în cuvintele lui Dumnezeu? De ce nu acceptă adevărul? Cu siguranță, pentru că au noțiuni și înțelegeri greșite cu privire la Dumnezeu și, în plus, nu caută niciodată adevărul. Prin urmare, le va mai acorda Dumnezeu vreo atenție atunci când ei abordează adevărul în acest fel? Nu sunt astfel de oameni insensibili la rațiune? Care este atitudinea lui Dumnezeu față de cei care sunt insensibili la rațiune? Îi dă la o parte și îi ignoră. Crede în orice fel vrei; de tine depinde dacă crezi sau nu; dacă realmente crezi și urmărești adevărul, atunci vei dobândi adevărul; dacă nu urmărești adevărul, atunci nu-l vei dobândi. Dumnezeu tratează fiecare persoană în mod corect. Dacă nu ai o atitudine de acceptare a adevărului, dacă nu ai o atitudine de supunere, dacă nu te străduiești să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu, atunci poți să crezi cum dorești; de asemenea, dacă preferi să pleci, o poți face imediat. Dacă nu vrei să-ți faci datoria, casa lui Dumnezeu nu te va forța; poți să pleci încotro vrei. Dumnezeu nu îndeamnă astfel de oameni să rămână. Aceasta este atitudinea Lui.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (3)”

Unele persoane, atunci când dezvăluie puțină corupție, gândesc: „Iarăși m-am împotrivit lui Dumnezeu. Cred în El de mulți ani și încă nu m-am schimbat. Cu siguranță Dumnezeu nu mă mai dorește!” Apoi se lasă pradă deznădejdii și încep să nu mai vrea să urmărească adevărul. Ce părere aveți de atitudinea aceasta? Ei înșiși au renunțat la adevăr și cred că Dumnezeu nu-i mai dorește. Nu e asta o înțelegere greșită a lui Dumnezeu? O asemenea negativitate este calea cea mai ușoară de-a fi exploatat de Satana. Satana râde de ei, zicând: „Prostule! Dumnezeu vrea să te mântuiască, dar tu tot suferi așa! Renunță, deci! Dacă renunți, Dumnezeu te va elimina, ceea ce e ca și cum te-ar da pe mâna mea. Te voi chinui până mori!” Odată ce Satana are succes, consecințele vor fi inimaginabile. Ca urmare, indiferent cu ce negativitate sau dificultăți se confruntă un om, nu trebuie să renunțe. Ar trebui să caute adevărul pentru a găsi soluții și nu trebuie să aștepte pasiv. În timpul procesului de creștere a vieții și pe parcursul mântuirii omului, oamenii pot uneori să ia calea greșită, să se abată ori să aibă perioade în care manifestă stări și comportamente de imaturitate în viață. Ei pot să aibă perioade de slăbiciune și negativitate, perioade când spun lucrurile greșite, se poticnesc ori au parte de eșecuri. Toate acestea sunt normale în ochii lui Dumnezeu. El nu le poartă pică pentru aceste lucruri. Unii oameni cred că e prea profundă corupția lor și că nu-L pot mulțumi niciodată pe Dumnezeu, așa că sunt mâhniți și se disprețuiesc. Cei care au o inimă de felul acesta, care se căiește, sunt tocmai cei pe care Dumnezeu îi mântuiește. Pe de cealaltă parte, cei care cred că nu au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu, care consideră că sunt oameni buni și nu e nimic în neregulă cu ei, de obicei nu sunt aceia pe care Dumnezeu îi mântuiește. Ce anume vă comunic prin acestea? Oricine înțelege, să spună. (Trebuie să ne gestionăm cum se cuvine propriile dezvăluiri ale corupției și să ne concentrăm asupra practicării adevărului și atunci vom primi mântuirea lui Dumnezeu. Dacă noi Îl tot înțelegem greșit pe Dumnezeu, ne vom lăsa pradă deznădejdii cu ușurință.) Trebuie să ai credință și să spui: „Deși acum sunt slab, m-am poticnit și am eșuat, voi crește și, într-o bună zi, voi înțelege adevărul, Îl voi mulțumi pe Dumnezeu și voi dobândi mântuirea.” Trebuie să ai determinarea aceasta. Indiferent ce obstacole, dificultăți, eșecuri sau piedici întâmpini, nu trebuie să fii negativ. Trebuie să știi ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu. În plus, dacă simți că încă nu ești calificat să fii mântuit de Dumnezeu, ori dacă există situații când te afli în stări pe care El le detestă sau Îi displac, ori există perioade când te comporți rău și Dumnezeu nu te acceptă sau te disprețuiește și te respinge – nu contează. Acum știi, și nu e prea târziu. Atâta vreme cât te căiești, Dumnezeu îți va da o șansă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să experimentezi cuvintele Lui”

Dacă, indiferent de problemele pe care le întâmpini, ești negativ și slab, nu ai deloc mărturie și nu cooperezi în ceea ce ar trebui să faci și la ce ar trebui să cooperezi, aceasta dovedește că nu-L ai pe Dumnezeu în inima ta și nu ești o persoană care iubește adevărul. Lăsând deoparte modul în care lucrarea Duhului Sfânt îi mișcă pe oameni, doar prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu timp de mulți ani, ascultând atât de multe adevăruri, având puțină conștiință și bazându-se pe stăpânire de sine, oamenii ar trebui să fie capabili să îndeplinească cel puțin standardele minime și să nu fie dojeniți de conștiința lor. Oamenii nu ar trebui să fie la fel de amorțiți și de slabi ca acum și este pur și simplu de neconceput că se află în această stare. Poate că ați trecut prin ultimii câțiva ani confuzi, fără să urmăriți deloc adevărul sau fără niciun progres. Dacă nu așa stau lucrurile, cum ați putea fi încă atât de amorțiți și anoști? Când sunteți așa, este în totalitate din cauza nesăbuinței și ignoranței voastre și nu puteți învinovăți pe nimeni altcineva. Adevărul nu este parțial pentru anumiți oameni față de alții. Dacă nu accepți adevărul și nu îl cauți pentru a rezolva problemele, cum te poți schimba? Unii oameni simt că este prea scăzut calibrul lor și că le lipsește abilitatea de înțelegere, așa că se delimitează și simt că, indiferent cât de mult urmăresc adevărul, nu vor putea îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Ei cred că, oricât de mult s-ar strădui, este inutil și că nu este nimic mai mult de atât, așa că sunt întotdeauna negativi și, drept urmare, chiar și după ani de credință în Dumnezeu, nu au dobândit niciun adevăr. Fără să depui munca grea pentru a urmări adevărul, spui că este prea slab calibrul tău, renunți la tine și trăiești mereu într-o stare negativă. Drept urmare, nu înțelegi adevărul pe care ar trebui să-l înțelegi sau nu practici adevărul din sfera capacității tale – nu ești tu cel care își pune singur piedică? Dacă spui mereu despre calibrul tău că nu este suficient de bun, nu înseamnă acest lucru a fugi și a te eschiva de responsabilitate? Dacă poți să suferi, să plătești un preț și să dobândești lucrarea Duhului Sfânt, atunci vei putea în mod inevitabil să înțelegi unele adevăruri și să pătrunzi în câteva realități. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu sau nu te bazezi pe El și renunți la tine fără să depui niciun efort sau să plătești un preț și, pur și simplu, te dai bătut, atunci nu ești bun de nimic și nu ai nicio fărâmă de conștiință și rațiune. Indiferent dacă ești de calibru slab sau remarcabil, dacă ai un pic de conștiință și rațiune, ar trebui să îndeplinești în mod corespunzător ceea ce ai de făcut și misiunea ta; a fi un dezertor este un lucru groaznic și o trădare față de Dumnezeu. Este ceva iremediabil. Urmărirea adevărului necesită o voință fermă, iar oamenii care sunt prea negativi sau slabi nu vor realiza nimic. Ei nu vor fi capabili să creadă în Dumnezeu până la sfârșit și, dacă doresc să dobândească adevărul și să obțină o schimbare a firii, au și mai puțină speranță. Numai cei care sunt hotărâți și urmăresc adevărul îl pot dobândi și pot fi desăvârșiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Toată lumea are momente de negativitate; ele variază doar ca intensitate, durată și motive. Unii oameni nu sunt în general negativi, dar devin așa când se confruntă cu eșecuri sau dificultăți într-o privință; alții pot deveni negativi din cauza unor chestiuni banale, chiar dacă este vorba doar de spusele cuiva care le rănesc mândria, iar unii devin negativi din cauza unor circumstanțe ușor nefavorabile. Înțeleg asemenea oameni cum să-și trăiască viața? Au perspicacitate? Au o deschidere a minții și mărinimia unei persoane normale? Nu. Indiferent de circumstanțe, atât timp cât cineva trăiește în firile sale corupte, va cădea frecvent în unele stări negative. Desigur, dacă o persoană înțelege adevărul și poate să-și dea seama de lucruri, stările sale negative vor deveni tot mai rare și negativitatea sa va dispărea treptat, pe măsură ce statura sa crește, dispărând în cele din urmă de tot. Cei care nu iubesc adevărul, care nu acceptă deloc adevărul, vor avea un număr tot mai mare de emoții negative, stări negative și gânduri și atitudini negative, care vor deveni mai grave pe măsură ce se acumulează mai mult și, odată ce aceste lucruri îi copleșesc, nu vor putea să-și revină, ceea ce e foarte periculos. Prin urmare, rezolvarea promptă a negativității este esențială. Pentru a rezolva negativitatea, trebuie să cauți în mod proactiv adevărul; citirea și cugetarea la cuvintele lui Dumnezeu în timp ce păstrezi o stare de liniște în prezența Sa vor duce la dobândirea luminării și iluminării, îngăduindu-ți să înțelegi adevărul și să-ți dai seama de esența negativității, rezolvând astfel problema negativității. Dacă te agăți în continuare de noțiunile și motivele proprii, atunci ești extrem de nesăbuit și vei muri din cauza nesăbuinței și ignoranței tale. În orice caz, rezolvarea negativității ar trebui să fie proactivă, nu pasivă. Unii oameni cred că, atunci când apare negativitatea, ar trebui să o ignore pur și simplu; când se simt din nou fericiți, negativitatea lor se va fi transformat în mod natural în bucurie. Aceasta e o fantezie; fără a căuta sau accepta adevărul, negativitatea nu va dispărea de la sine. Chiar dacă uiți de ea și nu simți nimic în inima ta, nu înseamnă că principala cauză a negativității tale a fost rezolvată. Odată ce apar circumstanțele potrivite, va izbucni din nou, acesta fiind un fenomen obișnuit. Dacă cineva este inteligent și are rațiune, ar trebui să caute imediat adevărul atunci când apare negativitatea și să folosească metoda acceptării adevărului pentru a o soluționa, rezolvând astfel problema negativității de la rădăcină. Toți cei care sunt deseori negativi sunt așa fiindcă nu pot accepta adevărul. Dacă nu accepți adevărul, negativitatea se va agăța de tine ca un diavol, făcându-te să fii mereu negativ, să dezvolți sentimente de neascultare, nemulțumire și plângere față de Dumnezeu, până când te găsești împotrivindu-te Lui, luptând și vociferând împotriva lui Dumnezeu – atunci vei fi ajuns la sfârșit, iar fața ta urâtă va fi expusă. Oamenii încep să te expună, să te disece și să te caracterizeze și, abia acum, în fața realității sumbre, începi să verși lacrimi; atunci te prăbușești și începi să te bați cu pumnii în piept de disperare – așteaptă doar să accepți pedeapsa lui Dumnezeu! Negativitatea nu doar îi slăbește pe oameni, dar îi și determină să se plângă de Dumnezeu, să-L judece, să-L tăgăduiască și chiar să se lupte cu El direct și să vocifereze împotriva Lui. Prin urmare, dacă rezolvarea negativității cuiva este întârziată, odată ce persoana dezvăluie cuvinte de blasfemie și ofensează firea lui Dumnezeu, consecințele sunt foarte grave. În cazul în care cazi în negativitate și nutrești plângeri din cauza unui singur eveniment, a unei propoziții sau a unui gând ori punct de vedere, aceasta arată că înțelegerea ta privind acea chestiune este denaturată și ai noțiuni și închipuiri despre ea; opiniile tale despre această chestiune sigur nu se aliniază la adevăr. În acest punct, trebuie să cauți adevărul și să-l înfrunți corect, străduindu-te să corectezi rapid aceste noțiuni și idei eronate cât mai curând posibil, fără să te lași constrâns și îndrumat greșit de aceste noțiuni într-o stare de neascultare, nemulțumire și plângeri față de Dumnezeu. Rezolvarea promptă a negativității este esențială, iar rezolvarea completă a acesteia este și ea foarte importantă. Desigur, cel mai bun mod de a rezolva negativitatea este să cauți adevărul, să citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să vii înaintea Sa pentru a-I căuta luminarea. Uneori, s-ar putea să nu reușești temporar să-ți schimbi gândurile și punctele de vedere, dar, cel puțin, ar trebui să știi că te înșeli și că aceste gânduri ale tale sunt denaturate. Astfel, rezultatul minim va fi că aceste gânduri și puncte de vedere eronate nu-ți vor afecta loialitatea în îndeplinirea datoriei, nu-ți vor afecta relația cu Dumnezeu și nu-ți vor afecta venirea înaintea Sa pentru a-ți deschide inima și a te ruga – acesta este cel puțin rezultatul care trebuie obținut. Când ești copleșit de negativitate și ești neascultător și nemulțumit și nutrești plângeri față de Dumnezeu, dar nu vrei să cauți adevărul pentru a găsi o rezolvare, gândindu-te că relația ta cu El este normală când, de fapt, inima ta e departe de Dumnezeu și nu mai vrei să-I citești cuvintele sau să te rogi, nu a devenit gravă problema? Spui: „Indiferent cât de negativ sunt, îndeplinirea datoriei mele nu a fost împiedicată și nu mi-am abandonat responsabilitățile. Sunt loial!” Sunt întemeiate aceste cuvinte? Dacă ești adesea negativ, nu este vorba de o fire coruptă; există probleme mai grave: ai noțiuni despre Dumnezeu, Îl înțelegi greșit și ai creat bariere între tine și El. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva acest lucru, este foarte periculos. Cum te poți asigura că-ți îndeplinești datoria cu loialitate până la capăt și fără superficialitate, dacă ești adesea negativ? Poate negativitatea să se ducă sau să dispară de la sine dacă nu este rezolvată? Dacă nu cauți adevărul pentru a găsi o soluție în timp util, negativitatea va continua să se dezvolte și doar se va agrava. Consecințele pe care le provoacă vor deveni doar mai dăunătoare. Categoric nu se vor dezvolta într-o direcție pozitivă, ci doar se vor amplifica într-o direcție nefavorabilă. Prin urmare, când apare negativitatea, trebuie să cauți rapid adevărul pentru a o rezolva; doar astfel te asiguri că ești capabil să-ți îndeplinești bine îndatoririle. Rezolvarea negativității este esențială și nu poate fi amânată!

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (17)”

Oamenii se află adesea în starea aceasta. Ori urmăresc numai binecuvântările și o cunună, ori – după ce experimentează câteva situații în care eșuează – cred că nu sunt în stare să îndeplinească sarcina și, de asemenea, că Dumnezeu a dat un verdict în privința lor. Este greșit. Dacă poți să schimbi lucrurile la timp, să te răzgândești, să renunți la răul comis de mâinile tale, să te întorci înaintea lui Dumnezeu, să te mărturisești și să te căiești față de Dumnezeu, să recunoști că acțiunile tale și calea pe care mergi sunt greșite și să-ți recunoști propriile eșecuri, apoi practici potrivit căii pe care ți-a arătat-o Dumnezeu, fără să renunți la urmărirea adevărului, indiferent cât de întinat ești, atunci faci lucrul corect. În timp ce experimentează schimbări în firea lor și sunt mântuiți, oamenii vor întâlni neapărat multe dificultăți. De exemplu, faptul că sunt incapabili să se supună situațiilor create de Dumnezeu, diversele gânduri, păreri, închipuiri, firi corupte, cunoștințe și daruri pe care le au sau diversele lor probleme și defecte. Trebuie să te lupți cu tot felul de dificultăți. Odată ce ai depășit aceste nenumărate dificultăți și stări, iar bătălia din inima ta s-a încheiat, vei avea adevărurile-realități, nu vei mai fi legat de aceste lucruri și vei fi descătușat și eliberat. O problemă pe care oamenii o întâlnesc adesea în acest proces este aceea că, înainte să descopere problemele din ei înșiși, cred că sunt mai buni decât toți ceilalți și că vor fi binecuvântați, chiar dacă nimeni altcineva nu este, exact ca Pavel. Când își descoperă dificultățile, cred că nu sunt buni de nimic și că, pentru ei, totul s-a sfârșit. Există întotdeauna două extreme. Trebuie să le depășești pe amândouă, ca să nu virezi într-o direcție sau în alta. Când întâlnești o dificultate, chiar dacă ești conștient deja că problema este complet insolubilă și că va fi greu de rezolvat, ar trebui să înfrunți cum se cuvine acest lucru, să vii înaintea lui Dumnezeu și să Îi ceri ajutorul ca s-o rezolvi și, prin căutarea adevărului, să rozi la ea puțin câte puțin, ca furnicile care rod un os, și să schimbi această stare. Trebuie să te căiești față de Dumnezeu. Căința este dovada că ai o inimă care acceptă adevărul și o atitudine de supunere, ceea ce înseamnă că există speranță să câștigi adevărul. Și dacă, în toiul acestor lucruri, apar mai multe dificultăți, să nu-ți fie teamă. Roagă-te repede lui Dumnezeu și bazează-te pe El; Dumnezeu te privește și te așteaptă în taină și, atât timp cât nu te îndepărtezi de locul, izvorul și sfera lucrării Lui de gestionare, există speranță pentru tine – nu trebuie să renunți sub nicio formă. Dacă nu dezvălui decât o fire coruptă normală, atunci atât timp cât ești capabil să o înțelegi și accepți adevărul, va veni o zi în care aceste probleme vor fi rezolvate. Trebuie să ai credință în acest lucru. Dumnezeu este adevărul – de ce trebuie să te temi că această mică problemă a ta nu poate fi rezolvată? Toate acestea se pot rezolva, deci de ce să fii negativ? Dumnezeu nu a renunțat la tine, deci de ce să renunți la tine însuți? Nu ar trebui să renunți și nu ar trebui să fii negativ. Ar trebui să înfrunți problema cum se cuvine. Trebuie să știi legile firești pentru pătrunderea în viață și să fii capabil să privești dezvăluirea și manifestarea unei firi corupte, precum și negativismul, slăbiciunea și confuzia ocazională ca pe niște lucruri normale. Procesul de schimbare a firii cuiva este unul lung și repetitiv. Când acest lucru îți va fi clar, vei fi capabil să înfrunți problemele cum se cuvine. Uneori, îți dezvălui grav firea coruptă și aceasta dezgustă pe oricine o vede, iar tu te urăști. Sau, uneori, ești prea libertin și ești disciplinat de Dumnezeu. Nu este un motiv să te temi. Atât timp cât Dumnezeu te disciplinează, atât timp cât încă mai are grijă de tine și te protejează, încă lucrează în tine și este mereu cu tine, asta dovedește că Dumnezeu nu a renunțat la tine. Chiar și atunci când sunt momente în care simți că Dumnezeu te-a părăsit și că ai fost cufundat în întuneric, nu-ți fie teamă: atât timp cât ești încă în viață și nu în iad, mai ai o șansă. Totuși, dacă ești ca Pavel, care a mers cu încăpățânare pe calea unui antihrist și care, în cele din urmă, a mărturisit că pentru el a trăi este hristos, s-a terminat totul pentru tine. Dacă poți să-ți revii în simțiri, mai ai o șansă. Care este șansa pe care o ai? Faptul că poți să vii înaintea lui Dumnezeu și încă să te rogi Lui și să cauți, spunând: „O, Dumnezeule! Te rog, luminează-mă astfel încât să înțeleg acest aspect al adevărului și acest aspect al căii de practică.” Atât timp cât ești unul dintre adepții lui Dumnezeu, ai speranță la mântuire și poți ajunge până la capăt. Sunt aceste cuvinte suficient de clare? Mai sunteți pasibili să fiți negativi? (Nu.) Când oamenii înțeleg intențiile lui Dumnezeu, calea lor este una largă. Dacă nu înțeleg intențiile Lui, este îngustă, în inimile lor există întuneric și nu au nicio cale pe care s-o apuce. Cei care nu înțeleg adevărul sunt după cum urmează: au mintea îngustă, despică mereu firul în patru și se plâng mereu de Dumnezeu și Îl înțeleg greșit. Drept urmare, cu cât înaintează mai mult, cu atât calea lor dispare. De fapt, oamenii nu-L înțeleg pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu i-ar trata pe oameni așa cum și-au imaginat aceștia, rasa umană ar fi fost distrusă de multă vreme.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să identificăm natura-esență a lui Pavel”

Oamenii au o natură satanică; trăind pe baza unei firi satanice, le este greu să evite stările negative. Mai ales când cineva nu înțelege adevărul, negativitatea devine un fenomen obișnuit. Toată lumea are momente de negativitate; unii mai des, alții mai rar, unii pentru perioade mai lungi și alții pentru perioade mai scurte. Statura oamenilor diferă, la fel și stările lor de negativitate. Cei cu statură mai mare devin întrucâtva negativi doar când se confruntă cu încercări, iar cei cu statură mai mică, încă neînțelegând adevărul, sunt incapabili să discearnă când alții răspândesc unele noțiuni sau spun absurdități; pot fi tulburați, influențați și pot deveni negativi. Orice problemă care apare îi poate face negativi, chiar și chestiunile banale, care nu merită menționate. Cum ar trebui rezolvată această problemă a negativității frecvente? Dacă cineva nu știe să caute adevărul, nu știe să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu sau să se roage Lui, atunci devine foarte problematic; se poate baza doar pe sprijinul și ajutorul fraților și surorilor. Dacă nimeni nu poate să ajute sau dacă acel cineva nu acceptă ajutorul, ar putea rămâne atât de negativ, încât să nu-și mai poată reveni și chiar să nu mai creadă. Uite, este foarte periculos ca o persoană să aibă mereu noțiuni și să devină cu ușurință negativă. Indiferent cum are cineva părtășie despre adevăr cu astfel de oameni, ei nu-l acceptă, insistând mereu că noțiunile și închipuirile proprii sunt corecte; sunt oameni extrem de problematici. Indiferent cât de negativ ești, ar trebui să înțelegi în inima ta că a avea noțiuni nu înseamnă că acestea se aliniază la adevăr; înseamnă că există o problemă cu înțelegerea ta. Dacă ai puțină rațiune, nu ar trebui să răspândești aceste noțiuni; este minimul pe care ar trebui să-l respecte oamenii. Dacă ai întrucâtva o inimă cu frică de Dumnezeu și poți recunoaște ești un adept al lui Dumnezeu, ar trebui să cauți adevărul pentru a-ți rezolva noțiunile, să te supui adevărului și să eviți să provoci perturbări și tulburări. Dacă nu poți face asta și insiști să răspândești noțiuni, atunci ți-ai pierdut rațiunea; ești anormal din punct de vedere mintal, posedat de demoni și nu ești stăpân pe tine însuți. Dominat de demoni, vorbești și răspândești aceste noțiuni orice s-ar întâmpla – nu există scăpare, este lucrarea duhurilor rele. Dacă ai o oarecare conștiință și rațiune, ar trebui să poți face următoarele: să nu răspândești noțiuni și să nu-i tulburi pe frați și surori. Chiar dacă devii negativ, nu ar trebui să faci lucruri în detrimentul fraților și surorilor; pur și simplu, ar trebui să-ți faci bine datoria, să faci în mod adecvat ceea ce ar trebui să faci și să te asiguri că nu-ți poți reproșa nimic – acesta este standardul elementar de a te comporta. Chiar dacă ești uneori negativ, dar nu ai făcut nimic care să depășească limitele, Dumnezeu nu va face mare caz din negativitatea ta. Atât timp cât ai conștiință și rațiune, ești capabil să te rogi și să te bizui pe Dumnezeu și cauți adevărul, vei ajunge în cele din urmă să înțelegi adevărul și să te schimbi. Dacă te confrunți cu evenimente însemnate, cum ar fi demiterea și eliminarea fiindcă nu faci o lucrare reală în calitate de conducător, și simți că nu există nicio speranță de mântuire și devii negativ – exagerat de negativ, până în punctul în care nu-ți poți reveni, simțind că ai fost condamnat și blestemat și dezvoltând înțelegeri greșite și plângeri împotriva lui Dumnezeu – ce ar trebui să faci? Este foarte ușor de gestionat: găsește niște oameni care înțeleg adevărul, cu care să ai părtășie și să cauți, și deschide-ți inima în fața lor. Mai important, vino înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga cu sinceritate în legătură cu momentele tale de negativitate și slăbiciune, precum și despre unele dintre lucrurile pe care nu le înțelegi și nu le poți depăși, unul câte unul – ai părtășie cu Dumnezeu, nu ascunde nimic. Dacă există lucruri de nerostit, pe care nu le poți spune altora, este și mai imperativ să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga. Unii oameni întreabă: „Oare faptul că vorbesc despre asta cu Dumnezeu nu duce la condamnare?” Nu ai făcut deja multe lucruri care se opun lui Dumnezeu și atrag condamnarea Sa? De ce să te îngrijorezi în privința acestui lucru suplimentar? Crezi că dacă nu vorbești despre el, Dumnezeu nu va ști? Dumnezeu știe tot ce gândești. Ar trebui să ai părtășie în mod deschis cu Dumnezeu, să te destăinui, să-I prezinți problemele și stările tale cu sinceritate. Slăbiciunea, răzvrătirea și chiar nemulțumirile tale, toate acestea Îi pot fi spuse lui Dumnezeu; chiar dacă vrei să te descarci, este în regulă – Dumnezeu nu va condamna acest lucru. De ce nu-l condamnă Dumnezeu? El cunoaște statura omului; chiar dacă nu-I vorbești, El tot îți cunoaște statura. Vorbind cu Dumnezeu, într-o privință, este șansa ta de a-ți dezgoli sufletul și de a fi deschis față de Dumnezeu. În altă privință, arată și atitudinea ta de supunere față de Dumnezeu; cel puțin, Îi arăți că inima ta nu este închisă pentru El, ești doar slab, nu ai suficientă statură pentru a depăși această problemă, asta este tot. Nu intenționezi să sfidezi; atitudinea ta este de supunere, doar că statura ta este prea mică și nu poți suporta această problemă. Când îți deschizi pe deplin inima înaintea lui Dumnezeu și ești capabil să-I împărtășești cele mai intime gânduri ale tale, deși ceea ce spui poate conține slăbiciune și nemulțumiri – și, în special, multe lucruri negative și potrivnice – există un lucru corect în aceasta: recunoști că ai o fire coruptă, recunoști că ești o ființă creată, nu tăgăduiești identitatea lui Dumnezeu de Creator și nici că relația dintre tine și Dumnezeu este cea dintre o ființă creată și Creator. Îi încredințezi lui Dumnezeu lucrurile pe care le consideri cel mai greu de depășit, lucrurile care te fac cel mai slab și Îi spui lui Dumnezeu cele mai profunde sentimente ale tale – aceasta îți arată atitudinea. Unii spun: „M-am rugat lui Dumnezeu odată și nu mi-a rezolvat negativitatea. Tot nu pot să o depășesc.” Nu contează, trebuie doar să cauți cu sârguință adevărul. Indiferent cât de mult înțelegi, Dumnezeu te va întări treptat și nu vei mai fi la fel de slab ca la început. Indiferent câtă slăbiciune și negativitate ai sau câte plângeri și emoții potrivnice ai, vorbește cu Dumnezeu, nu-L trata ca pe un străin. Indiferent de cine poți ascunde lucruri, nu ascunde nimic de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este singura ta nădejde și singura ta mântuire. Doar venind înaintea lui Dumnezeu pot fi rezolvate aceste probleme; este inutil să te bazezi pe oameni. Astfel, când se confruntă cu negativitate și slăbiciune, cei care vin înaintea lui Dumnezeu și se bazează pe El sunt cei mai deștepți. Numai cei nesăbuiți și încăpățânați, atunci când se confruntă cu evenimente majore și critice și au nevoie să-și descarce sufletul în fața lui Dumnezeu, se îndepărtează de El și Îl evită, complotând în mintea lor. Și care este rezultatul tuturor acestor comploturi? Negativitatea și plângerile lor se transformă în sfidare, iar sfidarea se transformă în împotrivire și în vociferări împotriva lui Dumnezeu; acești oameni devin întru totul ireconciliabili cu Dumnezeu, iar relația lor cu El este complet distrusă. Totuși, atunci când te confrunți cu o astfel de negativitate și slăbiciune, dacă poți alege să vii în continuare înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul și dacă alegi să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, adoptând o atitudine cu adevărat supusă, atunci, văzând că încă vrei cu sinceritate să te supui Lui, chiar dacă ești negativ și slab, Dumnezeu va ști să te îndrume, scoțându-te din negativitatea și slăbiciunea ta. După ce ai aceste experiențe, vei căpăta o credință adevărată în Dumnezeu. Vei simți că, indiferent cu ce dificultăți te confrunți, atât timp cât Îl cauți pe Dumnezeu și Îl aștepți, El va rândui o cale de ieșire pentru tine, fără ca tu să știi, permițându-ți să vezi că, fără să-ți fi dat seama, situațiile s-au schimbat, făcându-te să nu mai fii slab, ci puternic, și sporindu-ți credința în Dumnezeu. Când vei reflecta la aceste evenimente, vei simți cât de infantilă a fost slăbiciunea ta în acel moment. De fapt, oamenii sunt pur și simplu atât de infantili și, fără sprijinul lui Dumnezeu, nu s-ar maturiza niciodată din infantilismul și ignoranța lor. Doar acceptând treptat și supunându-se suveranității lui Dumnezeu pe parcursul experimentării acestor lucruri, înfruntând în mod pozitiv și activ aceste fapte, căutând principii, căutând intențiile lui Dumnezeu, fără să-L mai evite sau să se îndepărteze de Dumnezeu, nici răzvrătindu-se împotriva Lui, ci devenind tot mai supus, cu tot mai puțină răzvrătire, devenind tot mai apropiat de Dumnezeu și tot mai capabil să I se supună – doar experimentând astfel crește și se maturizează treptat viața cuiva, crescând pe deplin până la statura unui adult.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (17)”

Nu fi un urmaș pasiv al lui Dumnezeu și nu urmări ceea ce te face curios. Prin a fi nici rece, nici cald, tu te vei distruge și îți vei întârzia viața. Trebuie să te eliberezi de o astfel de pasivitate și lipsă de activitate și să devii bun la a urmări lucruri pozitive și a-ți depăși propria slăbiciune, astfel încât să poți câștiga adevărul și să poți trăi adevărul. Nu există nimic îngrozitor la slăbiciunile tale, iar lipsurile tale nu sunt cea mai mare problemă a ta. Cea mai mare problemă a ta și cea mai mare lipsă este că nu ești nici rece, nici cald și îți lipsește dorința de a căuta adevărul. Cea mai mare problemă a voastră, a tuturor, este mentalitatea lașă prin care sunteți fericiți cu lucrurile așa cum sunt ele și pur și simplu așteptați în mod pasiv. Acesta este obstacolul vostru cel mai mare și cel mai mare dușman al căutării voastre a adevărului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Trebuie să ajungi în punctul în care, indiferent ce circumstanțe întâmpini, ele nu pot să-ți schimbe determinarea. Numai atunci vei fi cineva care chiar iubește și urmărește adevărul. Dacă, atunci când ți se întâmplă ceva și întâmpini o mică dificultate, te retragi, devii negativ și deprimat și renunți la determinarea ta, asta nu e în regulă. Trebuie să ai tăria cuiva care e gata să-și pună viața în joc și să spui: „Indiferent ce se va întâmpla, chiar dacă voi muri, nu voi abandona adevărul sau țelul meu de-a urmări adevărul.” Atunci nimic nu te va putea opri. Dacă într-adevăr vei întâmpina dificultăți și vei fi încolțit, Dumnezeu va acționa. În plus, trebuie să ai următorul mod de înțelegere: „Nu contează ce întâmpin, toate sunt lecții pe care trebuie să le învăț în demersul meu de urmărire a adevărului – ele au fost rânduite de Dumnezeu. Poate că sunt slab, dar nu sunt negativ și-I sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi dă oportunitatea de-a învăța aceste lecții. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că-mi creează situația aceasta. Nu pot renunța la determinarea mea de a-L urma pe Dumnezeu și de-a obține adevărul. Dacă aș renunța la ea, ar fi totuna cu a ceda Satanei, a mă ruina și a-L trăda pe Dumnezeu.” Acesta e tipul de hotărâre pe care trebuie să o ai. Indiferent ce probleme minore întâmpini, toate sunt mici episoade în derularea vieții tale. Nu trebuie să le lași să blocheze direcția progresului tău. Când întâlnești dificultăți poți să cauți și să aștepți, însă direcția progresului tău nu trebuie să se schimbe, corect? (Corect.) Indiferent ce zic alții sau cum te tratează și indiferent cum te tratează Dumnezeu, determinarea ta nu trebuie să se schimbe. Dacă Dumnezeu spune: „Tu nu accepți deloc adevărul, te detest”, iar tu spui: „Dumnezeu mă detestă. Ce sens are viața mea, deci? Mai bine mor și termin cu ea!”, L-ai înțelege greșit pe Dumnezeu. E adevărat că El te detestă, însă ar trebui să lupți mai departe, ar trebui să accepți adevărul și să-ți îndeplinești datoria. Atunci nu vei fi cineva care nu e bun de nimic, iar Dumnezeu nu te va disprețui și nu te va respinge. În clipa de față, statura voastră e încă prea mică și încă nu ați atins standardele necesare pentru ca Dumnezeu să vă încerce. Care e singurul lucru pe care-l puteți face? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi și să mă luminezi ca să înțeleg intențiile Tale, să am credința și perseverența de-a merge pe calea urmăririi adevărului și să pot să mă tem de Dumnezeu și să mă feresc de rău. Deși sunt slab și statura mea e imatură, Te implor să-mi dai tărie și să mă aperi, ca să Te pot urma până la capăt!” Trebuie să vii des înaintea lui Dumnezeu să te rogi. Poate că alți oameni râvnesc lucruri lumești, își răsfață trupul și urmează tendințe lumești, dar tu nu trebuie să te însoțești cu ei – concentrează-te doar la îndeplinirea datoriei tale. Când alții se simt negativi și nu-și îndeplinesc îndatoririle, nu trebuie să te simți constrâns și ar trebui să cauți adevărul pentru a-i ajuta. Când alții se răsfață în confort, nu trebuie să-i invidiezi, pe tine trebuie să te preocupe numai să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Când alții urmăresc renumele, câștigul și statutul, ar trebui să te rogi pentru ei și să-i ajuți, să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și să nu lași aceste lucruri să te influențeze. Orice se întâmplă în jurul tău, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu pentru toate. Ar trebui ca întotdeauna să cauți adevărul, să te înfrânezi, să te asiguri că trăiești în prezența lui Dumnezeu și că ai o relație normală cu El. Dumnezeu îi scrutează pe oameni tot timpul și Duhul Sfânt lucrează în astfel de oameni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație normală cu El”

Unii oameni zac în prezent în negativitate, dar încă își pot face datoria cu atitudinea de a „rămâne loiali lui Dumnezeu până la sfârșit, indiferent de finalul lor”. Eu spun că aceasta este o schimbare, dar voi nu o recunoașteți. De fapt, dacă te examinezi cu atenție, ar trebui să-ți poți da seama că o parte din firile tale corupte au suferit deja schimbări. Cu toate acestea, te compari mereu cu cel mai înalt standard cerut și, ca urmare, nu doar că nu-l poți atinge, dar și tăgăduiești schimbările pe care le-ai suferit deja. Aceasta este o abatere la oameni. Dacă ești cu adevărat cineva care poate distinge între bine și rău, atunci ai putea la fel de bine să examinezi care aspecte ale tale s-au schimbat. Nu doar că vei vedea schimbările dinlăuntrul tău, ci vei găsi și calea de practică pentru viitor. Vei vedea în acel moment că, atât timp cât te străduiești, încă există speranță; nu ești cineva care nu mai poate fi răscumpărat. Îți spun acest lucru acum: cei care pot aborda corect problemele pe care le au, care pot căuta adevărul pentru a rezolva problemele, au speranța de a fi mântuiți și se pot elibera de negativitate. Renunți la adevăr deoarece crezi că nu mai poți fi răscumpărat. Așadar, ce fel de persoană poate fi răscumpărată și ce fel de persoană nu poate fi răscumpărată? Acesta este un adevăr despre care ar trebui, cel puțin, să ai o înțelegere. Atât timp cât oamenii nu renunță la adevăr, Dumnezeu îi va mântui în cea mai mare măsură. Chiar nu înțelegi asta? Să fii confuz în legătură cu un adevăr atât de elementar – nu ești prea nesăbuit și ignorant? S-a spus anterior: „Este mereu corect să urmărești o schimbare a firii, indiferent de moment.” Ai uitat aceste cuvinte? Îți amintești doar că Dumnezeu a spus odată că aceia care pot fi mântuiți sunt „foarte puțini la număr”, prin urmare crezi că nu ai nicio speranță. Nu poți să aduni puțină determinare? Poate că problema nu este că nu poți practica adevărul, ci mai degrabă că ai renunțat la șansa de a practica adevărul. Dacă renunți la adevăr, te mai poți schimba? Dacă renunți la adevăr, cum rămâne cu sensul credinței tale în Dumnezeu? Când renunți să mai urmărești adevărul, lucrurile negative pun în mod firesc stăpânire pe inima ta – cum ai putea să nu fii negativ astfel? Dacă rămâi atașat cu fermitate de adevăr, vei avea în mod firesc determinare. Așadar, îți spun în continuare: trebuie să te abordezi corect și să nu renunți la adevăr.

– Părtășia lui Dumnezeu

Schimbarea firii nu este ceva ce se întâmplă peste noapte sau ceva ce poate fi obținut după mai mulți ani de experiență. Unii oameni dau adesea greș și se poticnesc atunci când încep să își schimbe obiceiurile proaste și se gândesc: „S-a zis cu mine. N-am nicio șansă. Schimbarea firii nu este pentru mine, mi-e imposibil să mă schimb. Dacă îmi este atât de greu să schimb chiar și aceste defecte minore sau obiceiuri proaste, atunci cu siguranță îmi va fi chiar mai dificil să-mi schimb firea!” Devin negativi, simt că parcă nu au speranță și mult timp nu sunt dispuși să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu. Oricând îi emondează cineva, se enervează și se simt negativi, nu sunt dispuși să-și îndeplinească îndatoririle și nu îi interesează deloc adevărul. Ce stare este asta? Aceasta este o problemă gravă. Ați avut vreodată o astfel de experiență? Vă temeți că, în procesul experienței voastre de viață, veți fi mereu negativi, slabi, veți da greș și vă veți poticni? Indiferent dacă vă temeți sau nu, faptul că schimbarea firii nu se întâmplă peste noapte este o realitate. Asta fiindcă schimbarea firii începe chiar de la sursa naturii corupte a omului și este o transformare radicală și totală. Este ca atunci când cineva face cancer și îi crește o tumoare: persoana trebuie operată, ca să i se înlăture tumoarea, trebuie să îndure multă suferință și este un proces foarte complex. În procesul schimbării firii, este posibil să treci prin multe lucruri înainte să înțelegi o mică parte din adevăr sau să obții un aspect al schimbării firii, sau poți să ai experiențe cu mulți oameni, multe chestiuni, lucruri și medii diferite și să o iei pe multe căi greșite înainte să obții, în sfârșit, o mică schimbare. Această schimbare este prețioasă, indiferent cât de mică sau de mare este, și este prețuită și comemorată în ochii lui Dumnezeu, pentru că ai suferit mult și ai plătit un preț mare pentru asta. Dumnezeu scrutează profunzimile inimilor oamenilor, le cunoaște gândurile și dorințele, precum și slăbiciunile, dar mai presus de orice, Dumnezeu știe de ce au nevoie. Ca să-L urmăm pe Dumnezeul practic, trebuie să avem această hotărâre interioară: indiferent cât de mărețe sunt mediile pe care le întâlnim sau ce fel de greutăți întâmpinăm și indiferent cât de slabi sau de negativi suntem, nu ne putem pierde convingerea în schimbarea firii noastre sau în cuvintele rostite de Dumnezeu. Dumnezeu a făcut o promisiune omenirii, iar acest lucru le cere oamenilor să aibă hotărâre interioară, credință și perseverență, pentru a și le asuma. Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii lași; Îi plac oamenii cu hotărâre interioară. Chiar dacă ai dezvăluit multă corupție, chiar dacă ai urmat de multe ori calea greșită sau ai comis multe fărădelegi, te-ai plâns în legătură cu Dumnezeu sau, din cadrul religiei, I te-ai împotrivit lui Dumnezeu sau ai avut în inima ta blasfemii împotriva Lui și așa mai departe – Dumnezeu nu Se uită la toate acestea. Dumnezeu Se uită doar dacă un om urmărește adevărul și dacă se poate schimba, într-o bună zi. În Biblie, există o poveste despre întoarcerea fiului rătăcitor – de ce a folosit Domnul Isus această parabolă? Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă faptul că intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea este sinceră și că El le dă oamenilor ocazia de a se căi și de a se schimba. De-a lungul acestui proces, Dumnezeu îl înțelege pe om, cunoscându-i bine slăbiciunile și gradul de corupție. Știe că oamenii se vor poticni și vor avea eșecuri. Exact ca un copil care învață să meargă, indiferent cât de rezistent fizic este, vor exista mereu momente în care va cădea și se va poticni și momente în care se va lovi de lucruri și se va împiedica. Dumnezeu înțelege fiecare persoană în felul în care o mamă își înțelege copilul. El înțelege dificultățile fiecărei persoane, slăbiciunile și nevoile acesteia. Chiar mai mult, Dumnezeu înțelege cu ce dificultăți, slăbiciuni și eșecuri se vor confrunta oamenii în procesul intrării în schimbarea firii lor. Acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le înțelege cel mai bine. Asta înseamnă că Dumnezeu scrutează adâncul inimii oamenilor. Indiferent cât de slab ești, atât timp cât nu te lepezi de numele lui Dumnezeu sau nu-L părăsești pe El sau această cale, atunci vei avea întotdeauna șansa de a realiza schimbarea firii. Dacă ai această șansă, atunci ai speranța de a supraviețui și, prin urmare, de a fi mântuit de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de practică spre schimbarea firii unei persoane”

Imnuri similare

Doar îndeplinindu-ți bine datoria poți să-L mulțumești pe Dumnezeu

Lui Dumnezeu îi plac cei hotărâți

Hotărârea necesară pentru a urmări adevărul