Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Astăzi, Dumnezeu vă judecă, vă mustră și vă condamnă, dar să știi că scopul acestei condamnări este ca tu să te cunoști pe tine. El condamnă, blestemă, judecă și mustră pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba și, în plus, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte, în conformitate cu firea Sa și cu cerințele lucrării Sale, că El lucrează potrivit planului Său pentru mântuirea omului și că este Dumnezeul drept care îl iubește, îl mântuiește, îl judecă și îl mustră pe om. Dacă tu știi doar că ai un statut umil, că ești corupt și răzvrătit, dar nu știi că Dumnezeu vrea să-Și facă mântuirea clară prin judecata și mustrarea pe care El le săvârșește în tine astăzi, atunci nu ai cum să capeți experiență, și cu atât mai puțin ești capabil să mergi mai departe. Dumnezeu nu a venit să omoare sau să distrugă, ci să judece, să blesteme, să mustre și să mântuiască. Până la încheierea planului Său de gestionare de 6000 de ani – înainte ca El să arate clar sfârșitul fiecărei categorii de oameni – lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va fi de dragul mântuirii; scopul acesteia este doar de a-i face compleți pe cei care Îl iubesc – pe deplin – și de a-i determina să se predea stăpânirii Lui. Indiferent de modul în care Dumnezeu mântuiește oamenii, totul se săvârșește prin a-i face să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să caute viața. Dacă ei nu fac asta, atunci nu vor avea cum să accepte mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar căutarea vieții este ceva ce omul trebuie să-și asume pentru a accepta mântuirea. În ochii omului, mântuirea este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu nu poate fi mustrare, judecată și blesteme; mântuirea trebuie să conțină iubire, compasiune și, mai mult, cuvinte de consolare, cât și binecuvântări nesfârșite oferite de Dumnezeu. Oamenii cred că, atunci când Dumnezeu îi mântuiește, El face aceasta atingându-i prin binecuvântările și harul Său, ca ei să-și poată dărui inimile lui Dumnezeu. Adică faptul că îl atinge pe om înseamnă că-l mântuiește. O mântuire ca aceasta se săvârșește făcând un târg. Doar atunci când Dumnezeu le dăruiește de o sută de ori mai mult, oamenii vor veni să se predea înaintea numelui lui Dumnezeu și se vor strădui să facă bine pentru El și să-I aducă glorie. Nu asta este intenția lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals în asta. Dacă ar fi, El cu siguranță nu ar fi venit să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare iubire și compasiune, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea oferită vouă astăzi vine în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și nimicire fără milă, dar să știți un lucru: în această nimicire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă. Indiferent cât de dure ar putea fi cuvintele Mele, asupra voastră nu se abat decât câteva cuvinte care s-ar putea să vi se pară complet nemiloase și, indiferent cât de mânios aș putea fi, ce vine asupra voastră sunt tot cuvinte de învățătură, iar Eu nu vreau să vă rănesc sau să vă ucid. Nu sunt toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și mustrare nemiloase, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi fiecare este clasificat în funcție de felul său ori dacă sunt dezvăluite categoriile de oameni, scopul tuturor cuvintelor și lucrărilor lui Dumnezeu este de a-i mântui pe cei care-L iubesc cu adevărat. Judecata dreaptă este adusă pentru a-l purifica pe om, iar rafinarea nemiloasă este pentru a-l curăți; cuvintele aspre sau mustrarea sunt pentru a-l purifica pe om și de dragul mântuirii. Astfel, metoda de mântuire de astăzi este diferită de cea din trecut. Astăzi, mântuirea vi se aduce prin judecata dreaptă, iar aceasta este un instrument bun pentru a vă clasifica pe fiecare după fel. Mai mult decât atât, mustrarea nemiloasă servește ca mântuire supremă a voastră – și ce aveți de spus în fața unei astfel de mustrări și judecăți? Nu v-ați bucurat mereu de mântuire, de la început până la sfârșit? L-ați văzut pe Dumnezeu întrupat și ați înțeles omnipotența și înțelepciunea Sa; în plus, ați experimentat nimicirea și disciplina în repetate rânduri. Dar, totuși, nu ați primit și har suprem? Nu sunt binecuvântările voastre mai mari decât ale oricui altcuiva? Harurile voastre sunt chiar mai generoase decât gloria și bogățiile de care s-a bucurat Solomon! Gândiți-vă la asta: dacă intenția Mea de a veni ar fi să vă condamn și să vă pedepsesc, nu să vă mântuiesc, ați fi avut atât de multe zile? Ați fi putut voi, ființe păcătoase din trup și sânge, să supraviețuiți până astăzi? Dacă scopul Meu ar fi fost doar să vă pedepsesc, de ce aș fi devenit trup și aș fi luat o inițiativă atât de măreață? Nu aș fi putut să vă pedepsesc pe voi, simpli muritori, doar rostind un singur cuvânt? Aș mai fi nevoit să vă distrug, după ce v-am condamnat intenționat? Încă nu credeți aceste cuvinte ale Mele? Aș putea să-l mântuiesc pe om numai prin dragoste și compasiune? Sau aș putea folosi doar răstignirea pentru a-l mântui pe om? Firea Mea dreaptă nu este mai favorabilă pentru a-l face pe om pe deplin supus? Nu este mai capabilă să-l salveze pe om întru totul?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

Voi toți trăiți într-un tărâm al păcatului și al imoralității și toți sunteți păcătoși și imorali. Astăzi, nu numai că puteți să-L priviți pe Dumnezeu, dar, mai important, ați primit mustrarea și judecata, ați primit mântuirea cu adevărat profundă, ați primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. În tot ceea ce face El, Dumnezeu e cu adevărat iubitor față de voi. El nu are nicio intenție rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să vă analizați și să primiți această extraordinară mântuire. Toate acestea au scopul de a-l face complet pe om. De la început până la sfârșit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l mântui pe om și nu-Și dorește să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care i-a creat cu propriile Sale mâini. Astăzi, El a venit printre voi ca să lucreze; nu este această mântuire cu atât mai mare? Dacă v-ar urî, ar mai face El o lucrare atât de amplă ca să vă îndrume personal? De ce să sufere așa? Dumnezeu nu vă urăște și nu are nicio intenție rea față de voi. Ar trebui să știți că iubirea lui Dumnezeu este cea mai sinceră iubire. Numai din cauza răzvrătirii oamenilor trebuie să îi mântuiască El prin judecată; altfel, mântuirea lor ar fi imposibilă. Pentru că nu știți cum să trăiți și nici măcar nu sunteți conștienți de modul în care să trăiți și pentru că trăiți în acest tărâm păcătos și imoral și voi înșivă sunteți niște diavoli imorali și murdari, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniți și mai depravați, nu-L lasă inima să vă vadă trăind în acest ținut mizerabil, așa cum trăiți acum, călcați în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeți în Infern. El vrea doar să câștige acest grup de oameni și să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al săvârșirii lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru mântuire. Dacă nu vezi că tot ceea ce se face asupra ta este iubire și mântuire, dacă tu crezi că este doar o metodă, o cale de a-l chinui pe om și ceva îndoielnic, atunci ai putea foarte bine să te întorci în lumea ta și să rabzi dureri și greutăți! Dacă ești dispus să te afli în acest curent și să te bucuri de această judecată și de această mântuire imensă, să te bucuri de toate aceste binecuvântări, binecuvântări care nu pot fi găsite nicăieri în lumea umană, și să te bucuri de iubirea aceasta, atunci fii bun: rămâi în acest curent pentru a accepta lucrarea de cucerire astfel încât să poți fi desăvârșit. Astăzi, se poate să înduri un strop de durere și rafinare din cauza judecății lui Dumnezeu, dar durerea aceasta este valoroasă și semnificativă. Deși oamenii sunt rafinați și demascați fără milă de mustrarea și judecata lui Dumnezeu – cu scopul de a-i pedepsi pentru păcatele lor, de a le pedepsi trupul – nimic din această lucrare nu este menit să le condamne trupul la pieire. Severele dezvăluiri prin cuvânt sunt toate în scopul de a te conduce pe calea cea dreaptă. Ați experimentat personal atât de mult din lucrarea aceasta și, în mod clar, nu v-a condus pe o cale rea! Totul este cu scopul de a vă face să trăiți o umanitate normală și totul este ceva ce umanitatea voastră normală poate să obțină. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se face pe baza nevoilor voastre, în funcție de slăbiciunile voastre și de statura voastră reală, și nicio povară de nesuportat nu vă este pusă pe umeri. Lucrul acesta nu-ți este clar astăzi și ți se pare că sunt dur cu tine și, într-adevăr, crezi mereu că motivul pentru care te mustru, te judec și îți fac zilnic reproșuri este pentru că te urăsc. Dar, cu toate că ceea ce înduri este mustrare și judecată, în realitate, este iubire pentru tine și cea mai mare protecție. Dacă nu poți să înțelegi sensul mai profund al acestei lucrări, îți va fi imposibil să experimentezi în continuare. Mântuirea aceasta ar trebui să-ți aducă alinare. Nu refuza să îți vii în fire. Pentru că ai ajuns atât de departe, ar trebui să vezi clar importanța lucrării de cucerire și nu ar mai trebui să ai tot felul de păreri în privința acesteia!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)”

Unii oameni au un calibru prea slab și nu iubesc adevărul. Indiferent de modul în care se face părtășie despre adevăr, nu sunt în stare să-l înțeleagă. Ei cred în Dumnezeu de mulți ani și totuși nu pot vorbi despre experiențe reale sau despre înțelegere. Astfel, ei stabilesc că nu se numără printre cei aleși și predestinați de Dumnezeu și că nu pot fi mântuiți de Dumnezeu, indiferent câți ani vor mai crede în El. În inimile lor consideră că: „Numai cei care sunt predestinați și aleși de Dumnezeu pot fi mântuiți, iar toți cei care au un calibru prea sărac și sunt incapabili să înțeleagă adevărul nu se numără printre oamenii aleși și predestinați de Dumnezeu; ei nu ar putea fi mântuiți, chiar dacă ar crede.” Aceștia consideră că Dumnezeu nu stabilește finalul oamenilor în funcție de manifestările și de comportamentul lor. Dacă gândești în acest fel, atunci Îl înțelegi foarte greșit pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar acționa astfel, ar fi El drept? Dumnezeu stabilește finalul oamenilor pe baza unui principiu: în cele din urmă, finalul le va fi stabilit în funcție de manifestările și de comportamentul lor. Dacă nu poți vedea firea dreaptă a lui Dumnezeu, dacă Îl înțelegi mereu greșit și Îi denaturezi intențiile, astfel încât ești întotdeauna pesimist și dezamăgit, nu înseamnă că îți provoci singur aceste stări? Dacă nu înțelegi cum funcționează prestabilirea lui Dumnezeu, ar trebui să cauți adevărul lui Dumnezeu în cuvintele Sale și nu să hotărăști orbește că nu te numeri printre oamenii aleși și predestinați de El. Aceasta este o neînțelegere gravă în ce-L privește pe Dumnezeu. Pur și simplu, nu cunoști deloc lucrarea lui Dumnezeu și nu înțelegi voia Lui, cu atât mai puțin efortul Său minuțios din spatele celor 6000 de ani de lucrare de gestionare. Renunți la tine, speculezi și te îndoiești de Dumnezeu, temându-te că ești un prestator de servicii care va fi alungat după ce-și va fi terminat treaba, gândindu-te mereu: „De ce ar trebui să-mi fac datoria? Oare prestez un serviciu în timp ce îmi fac datoria? Nu aș cădea în vreo capcană, dacă aș fi înlăturat după ce mi-am prestat serviciul?” Ce părere ai despre acest mod de a gândi? Îl poți discerne? Îl înțelegi întotdeauna greșit pe Dumnezeu, încadrându-L în rândul regilor diavoli care domnesc în lume, ferindu-ți inima de El, crezând mereu că este la fel de egoist și de josnic ca oamenii. Nu crezi niciodată că El iubește omenirea și nu ai încredere în sinceritatea Sa în ceea ce privește mântuirea lumii. Dacă te caracterizezi mereu ca fiind un prestator de servicii și te temi că vei fi alungat după ce ți-ai prestat serviciul înseamnă că ai mentalitatea înșelătoare a neîncrezătorilor. Non-credincioșii nu cred în Dumnezeu pentru că nu recunosc că există un Dumnezeu și nici că adevărul este cuvântul Lui. Având în vedere că tu crezi în Dumnezeu, de ce nu ai încredere în El? De ce nu recunoști că al Lui cuvânt este adevărul? Nu ești dispus să îți faci datoria și nu treci prin greutăți pentru a practica adevărul și, drept rezultat, încă nu l-ai dobândit, în ciuda numeroșilor ani de credință în Dumnezeu și, cu toate acestea, în cele din urmă dai vina pe Dumnezeu, spunând că El nu te-a predestinat, că nu a fost sincer cu tine. Ce fel de problemă este aceasta? Înțelegi greșit intențiile lui Dumnezeu și nu crezi în cuvintele Sale, nu pui adevărul în practică și nici nu-ți arăți loialitatea atunci când îți îndeplinești datoria. Cum poți să împlinești voia lui Dumnezeu? Cum poți obține lucrarea Duhului Sfânt și cum poți înțelege adevărul? Astfel de oameni nu se califică nici măcar pentru a fi prestatori de servicii, deci cum ar putea fi calificați să negocieze cu Dumnezeu? Dacă tu consideri că Dumnezeu nu este drept, de ce mai crezi în El? Vrei întotdeauna ca Dumnezeu să-ți spună personal: „Tu faci parte din oamenii împărăției; acest lucru nu se va schimba niciodată”, înainte de a depune vreun efort pentru casa Lui, iar dacă nu spune acest lucru, nu-i vei dărui nicicând inima ta. Cât de răzvrătiți și intransigenți sunt astfel de oameni! Văd că sunt foarte mulți oameni care nu se concentrează niciodată asupra schimbării firilor proprii, cu atât mai puțin asupra practicării adevărului. Ei se concentrează doar să întrebe la fiecare pas dacă vor putea obține o destinație bună, cum îi va trata Dumnezeu, dacă are o predestinare pentru ca ei să fie oamenii Săi și alte asemenea zvonuri. Cum pot obține adevărul astfel de oameni, care nu se ocupă de propria lor lucrare? Cum pot să rămână în casa lui Dumnezeu? Acum, vă spun solemn că, deși o persoană poate fi predestinată, dacă nu poate accepta adevărul și nu-l poate pune în practică pentru a dobândi supunere față de Dumnezeu, atunci rezultatul final va fi alungarea ei. Numai acei oameni care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu și pun adevărul în practică cu toată puterea lor vor putea supraviețui și intra în Împărăția lui Dumnezeu. Deși alții îi pot vedea ca pe niște oameni care nu sunt predestinați să rămână, ei vor avea o destinație mai bună decât aceia despre care se presupune că sunt predestinați, dar care nu au fost niciodată loiali față de Dumnezeu, din cauza firii Lui drepte. Crezi aceste cuvinte? Dacă nu le poți crede și continui să te rătăcești cu încăpățânare, atunci îți spun că, în mod sigur, nu vei putea supraviețui, pentru că pur și simplu nu ești o persoană cu o credință adevărată în Dumnezeu sau cu iubire față de adevăr. Dacă este așa, predestinarea lui Dumnezeu nu este importantă. Motivul pentru care spun acest lucru este că, în cele din urmă, Dumnezeu va stabili finalurile oamenilor în funcție de manifestările și comportamentul lor, în timp ce, obiectiv, predestinarea lui Dumnezeu joacă doar un rol mic, nu unul principal. Înțelegi acest lucru?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Când citesc cuvintele lui Dumnezeu și văd că El îi condamnă pe oameni în cuvintele Sale, unele persoane dezvoltă noțiuni și se simt dezorientate. De exemplu, cuvintele lui Dumnezeu spun că nu accepți adevărul, prin urmare Dumnezeu nu te place sau nu te acceptă, că ești un răufăcător, un antihrist, că Se supără doar privindu-te și că nu te vrea. Oamenii citesc aceste cuvinte și își spun: „Aceste cuvinte mă vizează pe mine. Dumnezeu a stabilit că nu mă vrea și, întrucât m-a abandonat, nici eu nu voi mai crede în Dumnezeu.” Există unii care, când citesc cuvintele lui Dumnezeu, dezvoltă adesea noțiuni și neînțelegeri din cauză că Dumnezeu dă în vileag stările corupte ale oamenilor și spune unele lucruri care-i condamnă pe oameni. Ei devin negativi și slabi, crezând despre cuvintele lui Dumnezeu că se refereau la ei, că Dumnezeu renunță la ei și nu îi va mântui. Ei devin negativi până la lacrimi și nu mai vor să-L urmeze pe Dumnezeu. Aceasta este, de fapt, o înțelegere greșită în ce-L privește pe Dumnezeu. Când nu înțelegi semnificația cuvintelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să încerci să-L caracterizezi pe Dumnezeu. Nu știi ce fel de persoane abandonează Dumnezeu sau în ce circumstanțe renunță El la oameni sau în ce circumstanțe îi dă El la o parte; există principii și contexte pentru toate aceste lucruri. Dacă nu ai o perspectivă completă asupra acestor chestiuni detaliate, vei fi foarte predispus la hipersensibilitate și te vei delimita pe baza unui singur cuvânt de Dumnezeu. Nu este acest lucru problematic? Când Dumnezeu îi judecă pe oameni, care este principalul lor aspect pe care El îl condamnă? Ceea ce Dumnezeu judecă și dezvăluie sunt firile corupte și esențele corupte ale oamenilor, El le condamnă firile și naturile satanice, El condamnă diferitele manifestări și comportamente ale răzvrătirii și opoziției lor față de Dumnezeu, El îi condamnă pentru că nu pot să asculte de Dumnezeu, că I se împotrivesc mereu și pentru că au întotdeauna propriile motivații și scopuri – dar o astfel de condamnare nu înseamnă că Dumnezeu i-a abandonat pe oamenii cu firi satanice. Dacă acest lucru nu îți este clar, atunci îți lipsește capacitatea de a înțelege, ceea ce te face un pic asemănător oamenilor bolnavi mintal, care nu au niciodată încredere în nimic și Îl interpretează mereu greșit pe Dumnezeu. Astfel de oameni sunt lipsiți de credință adevărată, prin urmare, cum ar putea ei să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt? Auzind o singură declarație de condamnare de la Dumnezeu, crezi că, fiind condamnați de Dumnezeu, oamenii au fost părăsiți de Dumnezeu și nu vor mai fi mântuiți și, din această cauză, devii negativ și te lași pradă disperării. Asta înseamnă să-L interpretezi greșit pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu i-a abandonat pe oameni. Ei L-au interpretat greșit pe Dumnezeu și au renunțat la ei înșiși. Nimic nu este mai critic decât momentul în care oamenii se abandonează pe sine, așa cum l-au îndeplinit cuvintele Vechiului Testament: „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21). Niciun comportament nu este mai prostesc decât atunci când oamenii se lasă pradă disperării. Uneori citești cuvintele lui Dumnezeu care par să caracterizeze oamenii; de fapt, ele nu caracterizează pe nimeni, ci reprezintă expresia voii și părerii lui Dumnezeu. Acestea sunt cuvinte de adevăr și principiu, nu caracterizează pe nimeni. Cuvintele rostite de Dumnezeu în perioadele de mânie sau furie reprezintă, de asemenea, firea lui Dumnezeu, aceste cuvinte sunt adevărul și, mai mult decât atât, ele aparțin principiului. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Dumnezeu rostește asta cu scopul de a le permite oamenilor să înțeleagă adevărul și principiile; categoric nu o face pentru a îngrădi pe cineva. Acest lucru nu are nimic de-a face cu destinația și recompensa finală a oamenilor și cu atât mai puțin nu reprezintă pedeapsa supremă a oamenilor. Acestea sunt doar cuvinte rostite pentru a-i judeca și emonda pe oameni, sunt rezultatul mâniei cauzate de faptul că oamenii nu se ridică la înălțimea așteptărilor Lui și sunt spuse pentru a-i trezi pe oameni, pentru a-i îndemna și sunt cuvinte din inima lui Dumnezeu. Și totuși, unii oameni cad și se leapădă de Dumnezeu din cauza unei singure declarații de judecată din partea lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu știu ce este bun pentru ei, sunt insensibili la rațiune, nu acceptă deloc adevărul. […] Există momente când crezi că Dumnezeu te-a abandonat, dar, de fapt, Dumnezeu nu te-a abandonat, doar te lasă deoparte, pentru ca tu să poți reflecta asupra propriei persoane. S-ar putea ca Dumnezeu să te găsească detestabil și să nu dorească să-ți acorde atenție, dar nu te-a abandonat cu adevărat. Există cei care depun un efort pentru a-și îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu, dar din cauza esenței lor și a diverselor lucruri care se manifestă în ei, Dumnezeu vede că aceștia nu iubesc adevărul și nu acceptă deloc adevărul, prin urmare chiar îi abandonează; nu au fost cu adevărat aleși, ci doar au făcut temporar un serviciu. Totodată, există unii pe care Dumnezeu face tot posibilul pentru a-i disciplina, mustra, judeca și chiar a-i condamna și blestema, folosind diverse moduri de a-i trata, care nu sunt în acord cu noțiunile omului. Unii oameni nu înțeleg voia lui Dumnezeu și cred că El Se ia de ei și este jignitor. Sunt de părere că nu există nicio demnitate în a trăi înaintea lui Dumnezeu, nu mai doresc să-I facă rău și părăsesc biserica. Ba chiar cred că există o rațiune de a proceda așa și, astfel, Îi întorc spatele lui Dumnezeu – dar, de fapt, El nu-i abandonase. Oamenii de acest fel nu au idee despre voia lui Dumnezeu. Sunt puțin prea sensibili, mergând chiar până la a renunța la mântuirea lui Dumnezeu. Oare chiar au conștiință? Există momente în care Dumnezeu Se ferește de oameni și momente în care El îi lasă la o parte pentru o vreme, astfel încât ei să poată reflecta asupra lor înșiși, dar Dumnezeu nu i-a părăsit; El le dă ocazia să se pocăiască. Dumnezeu Se leapădă cu adevărat doar de cei răi care săvârșesc multe fapte rele, de non-credincioși și de antihriști. Unii oameni spun: „Mă simt lipsit de lucrarea Duhului Sfânt și mult timp am fost fără luminarea Duhului Sfânt. S-a lepădat Dumnezeu de mine?” Aici, este o neînțelegere. Există aici și o problemă care ține de fire: oamenii sunt hipersensibili, își urmează întotdeauna propriul raționament, sunt întotdeauna încăpățânați și lipsiți de înțelepciune – nu este aceasta o problemă a firii lor? Tu spui că Dumnezeu te-a părăsit, că nu te va mântui, deci ți-a stabilit El sfârșitul? Dumnezeu ți-a spus doar câteva cuvinte mânioase. Cum ai putea să spui că El a renunțat la tine, că El nu te mai vrea? Există ocazii în care nu poți simți lucrarea Duhului Sfânt, dar Dumnezeu nu te-a privat de dreptul de a-I citi cuvintele și nici nu ți-a hotărât sfârșitul sau ți-a retezat calea spre mântuire – așadar, de ce ești atât de supărat? Ești într-o stare proastă, există o problemă cu gândirea și cu punctele tale de vedere ideologice, starea ta de spirit este pervertită – și totuși nu încerci să rezolvi aceste lucruri căutând adevărul, ci, în schimb, Îl interpretezi greșit și-L blamezi pe Dumnezeu în mod constant și împingi responsabilitatea asupra Lui și chiar spui: „Dumnezeu nu mă vrea, așa că nu mai cred în El.” Nu ești absurd? Nu ești irațional? Acest tip de persoană este prea emotivă, lipsită complet de rațiune, incapabilă să asculte de logică. Are cea mai mică probabilitate să accepte adevărul și îi va fi foarte greu să obțină mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar când ne rezolvăm noțiunile putem porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (1)”

Când vi se întâmplă ceva, mereu vă purtați ca lașii, mereu vă purtați ca aceia care vor să le facă pe plac oamenilor, mereu faceți compromisuri, mereu o luați pe calea de mijloc, fără să ofensați niciodată pe nimeni sau fără să vă amestecați în lucruri, fără să mergeți niciodată prea departe. E ca și cum rămâneți la locul vostru, ținându-vă de datoria voastră, făcând orice vi se cere, fără să stați nici în față, nici în spate și lăsându-vă duși de val. Spuneți-Mi, credeți că dacă vă încăpățânați să vă faceți datoria în felul acesta chiar până la sfârșit, veți putea obține aprobarea lui Dumnezeu? Sunteți conștienți că tipul acesta de stare e foarte periculos, că nu doar că nu veți putea obține desăvârșirea de către Dumnezeu, dar că e probabil să-I și ofensați firea? Urmărește oare adevărul o astfel de persoană lipsită de entuziasm? Este ea genul de persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Persoana care trăiește într-o asemenea stare deseori manifestă gândurile cuiva care vrea să le facă pe plac oamenilor și nu are o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă cineva doar simte groază sau spaimă fără motiv, este aceea o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Chiar dacă se avântă cu toată ființa în datoria sa, își dă demisia de la serviciu și renunță la familie – dacă nu-și oferă inima lui Dumnezeu și se ferește de El, este aceea o stare bună? Este aceea starea normală a intrării în adevărul-realitate? Nu e terifiantă viitoarea evoluție a acestei stări? Dacă o persoană continuă în starea aceasta, poate să obțină adevărul? Poate să dobândească viața? Poate să intre în adevărul-realitate? (Nu.) Sunteți conștienți că voi înșivă aveți chiar starea aceasta? Când deveniți conștienți de asta, vă spuneți oare în gând: „De ce mă feresc întotdeauna de Dumnezeu? De ce gândesc așa întotdeauna? E atât de înspăimântător să gândești așa! Înseamnă să I te împotrivești lui Dumnezeu și să respingi adevărul. A te feri de Dumnezeu e totuna cu a te împotrivi Lui”? Starea de a te feri de Dumnezeu e exact ca și cum ai fi un hoț – nu îndrăznești să trăiești în lumină, te temi să-ți dai în vileag fețele demonice și, în același timp, ești înspăimântat: „Cu Dumnezeu nu e de joacă. El poate judeca și mustra oamenii oriunde și oricând. Dacă-L mânii pe Dumnezeu, în cazurile ușoare El te va emonda, iar în cele grave te va pedepsi, te va face bolnav ori te va face să suferi. Oamenii nu pot suporta lucrurile astea!” Nu au oamenii aceste înțelegeri greșite? Este aceasta o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Nu e terifiantă o asemenea stare? Când o persoană e în starea aceasta, când se ferește de Dumnezeu și are mereu aceste gânduri, când are mereu o asemenea atitudine față de Dumnezeu, Îl tratează ea pe Dumnezeu ca Dumnezeu? E aceasta credință în Dumnezeu? Când o persoană crede în Dumnezeu în felul acesta, când nu-L tratează pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu e asta o problemă? Cel puțin, oamenii nu acceptă firea dreaptă a lui Dumnezeu și nu acceptă nici realitatea lucrării Sale. Ei se gândesc: „E adevărat că Dumnezeu e milos și iubitor, dar e și mânios. Când mânia lui Dumnezeu se abate peste cineva, e dezastruos. El poate oricând să lovească mortal oamenii, distrugând pe oricine vrea El. Nu chema furia lui Dumnezeu! Este adevărat că măreția și mânia Lui nu îngăduie ofensă. Ține-te la distanță de El!” Dacă o persoană are o astfel de atitudine și aceste idei, poate ea să vină înaintea lui Dumnezeu deplin și sincer? Nu poate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului putem rupe cătușele unei firi corupte”

Dacă simți că poți să realizezi o anumită datorie, dar îți și este teamă să nu greșești și să nu fii eliminat și, prin urmare, ești timid, stagnezi și nu poți să faci progrese, atunci reprezintă aceasta o atitudine supusă? De exemplu, dacă frații și surorile tale te aleg drept conducătorul lor, atunci s-ar putea să te simți obligat să îndeplinești această datorie pentru că ai fost ales, dar tu nu privești această datorie cu o atitudine proactivă. De ce nu ești proactiv? Pentru că ai gânduri despre acest lucru și simți că: „A fi conducător nu este deloc un lucru bun. Este ca și cum ai păși pe muchie de cuțit sau ai călca pe gheață subțire. Dacă fac o treabă bună, atunci nu va exista nicio recompensă, dar dacă-mi fac prost treaba, atunci voi fi emondat. Și a fi emondat nici măcar nu reprezintă cel mai rău lucru dintre toate. Ce se întâmplă dacă sunt înlocuit sau eliminat? Dacă s-ar întâmpla asta, nu s-ar termina totul pentru mine?” În acel moment, începi să te simți încurcat. Ce este această atitudine? Aceasta înseamnă să te păzești și să înțelegi greșit. Aceasta nu este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă față de datoria lor. Este o atitudine demoralizată și negativă. Așadar, cum ar trebui să fie o atitudine pozitivă? (Ar trebui să avem inimile deschise, să fim sinceri și să avem curajul de a ne asuma poveri.) Ar trebui să fie una de supunere și de cooperare plină de inițiativă. Ceea ce spuneți este întrucâtva lipsit de conținut. Cum poți să ai inima deschisă și să fii sincer când îți este atât de frică? Și ce înseamnă să ai curajul de a-ți asuma poveri? Ce mentalitate îți va da curajul de a-ți asuma poveri? Dacă îți este mereu teamă că ceva va merge prost și că nu vei putea face față, și dacă ai multe obstacole lăuntrice, atunci îți va lipsi în mod fundamental curajul de a-ți asuma poveri. Frazele „a avea inima deschisă și a fi sincer”, „a avea curajul de a-ți asuma poveri” sau „a nu da înapoi niciodată, nici chiar în fața morții” despre care vorbiți sună puțin ca niște sloganuri strigate de către tineri furioși. Pot aceste sloganuri să rezolve probleme practice? Ceea ce e necesar acum este o atitudine corectă. Pentru a avea o atitudine corectă, trebuie să înțelegi acest aspect al adevărului. Aceasta este singura cale de a-ți înlătura dificultățile lăuntrice și de a-ți îngădui să accepți fără piedici această însărcinare, această datorie. Aceasta este calea de practică și numai acesta este adevărul. Dacă folosești fraze precum „a avea o inimă deschisă și a fi sincer” și „a avea curajul de a-ți asuma poveri” pentru a aborda frica pe care o simți, va fi eficient? (Nu.) Asta indică faptul că aceste lucruri nu sunt adevărul și nici nu sunt o cale de practică. Poate că spui: „Am o inimă deschisă și sunt sincer, am o statură de nestăpânit, nu există alte gânduri sau impurități în inima mea și am curajul de a-mi asuma poverile.” În aparență, îți preiei datoria, dar, mai târziu, după ce chibzuiești o vreme, tot simți că nu poți să o preiei. Poți să te temi încă. În plus, poți să vezi că alții sunt emondați și să ți se facă și mai frică, asemeni unui câine bătut îngrozit de bici. Vei simți din ce în ce mai mult că statura ta e prea mică și că această datorie este precum un abis vast și imposibil de trecut și, în cele din urmă, tot nu vei putea să preiei această povară. De aceea, a declama sloganuri nu poate rezolva problemele practice. Așadar, cum poți să rezolvi într-adevăr această problemă? Ar trebui să cauți activ adevărul și să adopți o atitudine supusă și cooperantă. Asta poate rezolva complet problema. Timiditatea, frica și îngrijorarea sunt inutile. Există vreo relație între posibilitatea de a fi dezvăluit și eliminat și a fi un conducător? Dacă nu ești conducător, va dispărea firea ta coruptă? Mai devreme sau mai târziu, va trebui să rezolvi problema firii tale corupte. În plus, dacă nu ești conducător, atunci nu vei avea mai multe oportunități de a practica și vei face progrese lente în viață, cu puține șanse de a fi desăvârșit. Cu toate că există un pic mai multă suferință în a fi conducător sau lucrător, asta aduce și multe beneficii, iar dacă poți merge pe calea urmăririi adevărului, poți fi desăvârșit. Ce mare binecuvântare este aceasta! Așa că ar trebui să te supui și să cooperezi activ. Aceasta este datoria și responsabilitatea ta. Indiferent de drumul înainte, ar trebui să ai o inimă plină de supunere. Aceasta este atitudinea cu care ar trebui să-ți îndeplinești datoria.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?”

Unii nu cred că oamenii pot fi tratați corect de casa lui Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu și adevărul domnesc în casa Lui. Ei cred că indiferent ce datorie îndeplinește o persoană, dacă apare o problemă acolo, casa lui Dumnezeu va gestiona imediat situația persoanei respective și îi va lua dreptul de a îndeplini acea datorie, alungând-o sau chiar îndepărtând-o din biserică. Oare chiar așa funcționează lucrurile? Cu siguranță, nu. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii conform adevărurilor-principii. Dumnezeu este drept în felul în care tratează fiecare persoană. El nu Se uită doar la modul în care se comportă o persoană într-o singură situație; El Se uită la natura-esență pe care o are acea persoană, la intențiile ei, la atitudinea ei și Se uită mai ales dacă o persoană poate reflecta asupra ei când face o greșeală, dacă are mustrări de conștiință și dacă poate pătrunde în esența problemei, bazându-se pe cuvintele Lui, dacă ajunge să înțeleagă adevărul, să se urască pe sine și să se căiască sincer. Dacă cineva e lipsit de această atitudine corectă și este complet întinat de intențiile sale personale, dacă este plin de planuri viclene și dezvăluiri ale firilor corupte, iar atunci când apar probleme recurge la prefăcătorie, sofisme, se justifică și refuză cu încăpățânare să își recunoască acțiunile, atunci acea persoană nu poate fi mântuită. Nu acceptă deloc adevărul și a fost complet dezvăluită. Oamenii care nu au dreptate și care nu pot accepta deloc adevărul sunt non-credincioși în esență și nu pot decât să fie alungați. Cum să nu fie dezvăluiți și alungați non-credincioșii care slujesc drept conducători și lucrători? Un non-credincios, indiferent de datoria pe care o îndeplinește, este dezvăluit cel mai rapid pentru că firile corupte pe care le dezvăluie sunt prea numeroase și prea evidente. Mai mult, acea persoană nu acceptă deloc adevărul și acționează necugetat și la întâmplare. În cele din urmă, când a fost alungată și a pierdut ocazia de a-și face datoria, începe să se îngrijoreze, gândind: „Sunt terminat. Dacă nu mi se permite să îmi îndeplinesc datoria, nu pot fi mântuit. Ce să fac?” De fapt, Cerul va lăsa mereu omului o cale de ieșire. Există o ultimă cale, anume să se căiască într-un mod autentic și să se grăbească să răspândească Evanghelia și să câștige oamenii, revanșându-se pentru greșelile sale prin săvârșirea de fapte bune. Dacă nu urmează această cale, atunci este cu adevărat terminat. Dacă are puțină rațiune și știe că nu are niciun talent, ar trebui să se înzestreze corespunzător cu adevărul și să se instruiască pentru a răspândi Evanghelia – și aceasta înseamnă îndeplinirea unei datorii. Este pe deplin realizabil. Dacă cineva recunoaște că a fost alungat pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria, dar tot nu vrea să accepte adevărul și nu manifestă nici cea mai mică remușcare, ci, dimpotrivă, se abandonează disperării, oare nu dă dovadă de nesăbuință și ignoranță? Spune-Mi, dacă o persoană a făcut o greșeală, dar este capabilă de înțelegere adevărată și dispusă să se pocăiască, oare casa lui Dumnezeu nu i-ar acorda o șansă? Pe măsură ce planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, sunt atât de multe îndatoriri care trebuie îndeplinite. Însă dacă nu ai conștiință sau rațiune și dacă nu te ocupi de lucrarea care ți se cuvine, dacă ai câștigat oportunitatea de a îndeplini o datorie, dar nu știi să o prețuiești, nu urmărești câtuși de puțin adevărul, lăsând cel mai bun moment să treacă, atunci vei fi dat în vileag. Dacă ești în mod constant superficial în îndeplinirea datoriei tale și nu te supui deloc atunci când te confrunți cu emondarea, te va mai folosi casa lui Dumnezeu ca să îndeplinești o datorie? În casa lui Dumnezeu, adevărul este cel care domnește, nu Satana. Dumnezeu are ultimul cuvânt asupra tuturor lucrurilor. El este Cel care face lucrarea de mântuire a omului, El este Cel care deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Nu este nevoie să analizezi ce este corect și ce este greșit, trebuie doar să auzi și să te supun. Atunci când te confrunți cu emondarea, trebuie să accepți adevărul și să fii capabil să-ți corectezi greșelile. Dacă faci asta, casa lui Dumnezeu nu te va priva de dreptul tău de a îndeplini o datorie. Dacă ți-e mereu teamă să nu fii alungat, vii întotdeauna cu scuze, te justifici mereu, aceasta este o problemă. Dacă îi lași pe ceilalți să vadă că nu accepți câtuși de puțin adevărul și că ești insensibil la rațiune, ai dat de necaz. Biserica va fi obligată să se ocupe de tine. Dacă nu accepți deloc adevărul în îndeplinirea îndatoririlor tale și îți este mereu frică să nu fii dezvăluit și alungat, atunci această frică a ta este întinată de intenții umane, de o fire satanică coruptă și de suspiciune, precauție și neînțelegere. Niciuna dintre acestea nu este o atitudine pe care ar trebui să o aibă o persoană. Trebuie să începi prin a-ți înlătura teama, precum și înțelegerile greșite cu privire la Dumnezeu. Cum apar înțelegerile greșite ale unei persoane cu privire la Dumnezeu? Când lucrurile merg bine pentru o persoană, sigur nu-L înțelege greșit. Crede că Dumnezeu este bun, că Dumnezeu este onorabil, că Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este milostiv și iubitor, că Dumnezeu are dreptate în tot ceea ce face. Cu toate acestea, când se confruntă cu ceva care nu este în conformitate cu noțiunile sale, aceasta se gândește: „Se pare că Dumnezeu nu este foarte drept, cel puțin nu în privința acestei chestiuni”. Nu este aceasta o înțelegere greșită? Cum se face că Dumnezeu nu este drept? Ce anume a dat naștere acestei înțelegeri greșite? Ce anume te-a făcut să-ți formezi această părere și înțelegerea că Dumnezeu nu este drept? Poți să spui sigur ce a fost? Care propoziție a fost? Care chestiune? Care situație? Spune-o, astfel încât toată lumea să o poată rezolva și să vedem dacă ai un punct de vedere valid. Iar când o persoană Îl înțelege greșit pe Dumnezeu sau se confruntă cu ceva care nu este în conformitate cu noțiunile sale, ce atitudine ar trebui să aibă aceasta? (Una de căutare a adevărului și de supunere). Aceasta trebuie mai întâi să asculte și să chibzuiască: „Nu înțeleg, dar mă voi supune pentru că acest lucru a fost făcut de Dumnezeu și nu ar trebui să fie analizat de om. Mai mult, nu mă pot îndoi de cuvintele lui Dumnezeu sau de lucrarea Lui, întrucât cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.” Nu este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană? Cu această atitudine, ar mai reprezenta o problemă înțelegerea greșită din partea ta? (Nu.) Nu ți-ar afecta sau perturba îndeplinirea datoriei. Cine credeți că este capabil de loialitate – o persoană care are înțelegeri greșite în timp ce își îndeplinește datoria sau o persoană care nu are înțelegeri greșite? (O persoană care nu are înțelegeri greșite în îndeplinirea datoriei sale este capabilă de loialitate.) Așadar, în primul rând, trebuie să ai o atitudine supusă. Mai mult, trebuie cel puțin să crezi că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu este drept și că tot ceea ce face Dumnezeu este corect. Acestea sunt condițiile prealabile care determină dacă poți sau nu să fii loial în îndeplinirea datoriei tale. Dacă îndeplinești aceste două condiții preliminare deopotrivă, pot neînțelegerile din inima ta să îți afecteze îndeplinirea datoriei? (Nu.) Nu pot. Asta înseamnă că nu vei implica aceste neînțelegeri în îndeplinirea datoriei tale. Mai întâi, ar trebui să le rezolvi încă de când apar, asigurându-te că vor rămâne doar la faza incipientă. Ce ar trebui să faci mai departe? Înlătură-le de la rădăcină. Cum ar trebui să le înlături? Împreună cu ceilalți, citește câteva pasaje relevante din cuvintele lui Dumnezeu, cu privire la acest aspect. Apoi, ai părtășie despre motivul pentru care Dumnezeu Se poartă astfel, care este voia Lui și ce rezultate pot fi obținute când El lucrează astfel. Dacă ai părtășie temeinic cu privire la aceste aspecte, vei dobândi o înțelegere a lui Dumnezeu și te vei putea supune. Dacă nu-ți înlături înțelegerile greșite pe care le ai despre Dumnezeu și implici noțiuni în îndeplinirea datoriei tale, spunând: „În acest caz, Dumnezeu a acționat incorect, iar eu nu mă voi supune. Voi contesta asta, voi discuta lucrurile cu membrii casei lui Dumnezeu. Nu cred că asta a fost mâna Lui” – ce fel de fire e aceasta? Este firea satanică tipică. Oamenii n-ar trebui să rostească astfel de cuvinte; aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Dacă te poți opune lui Dumnezeu în acest fel, ești tu oare vrednic să îndeplinești această datorie? Nu ești. Pentru că ești un diavol și îți lipsește umanitatea, nu ești demn de îndeplinirea unei datorii. Dacă o persoană are puțină rațiune și în sufletul ei se nasc neînțelegeri legate de Dumnezeu, atunci acea persoană se va ruga lui Dumnezeu, va căuta adevărul din cuvintele Lui și, mai devreme sau mai târziu, va vedea lucrurile mai clar. Asta ar trebui să facă oamenii.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Oamenii își fac griji deseori și se tem de încercările lui Dumnezeu, totuși, ei trăiesc tot timpul în capcana Satanei și într-un teritoriu periculos în care sunt atacați și abuzați de Satana – și, cu toate acestea, ei nu cunosc teama și sunt netulburați. Ce se întâmplă? Credința omului în Dumnezeu se limitează doar la lucrurile pe care le poate vedea. El nu apreciază deloc iubirea și grija lui Dumnezeu pentru om sau blândețea și respectul Său față de om. Dar, cu excepția a puțină neliniște și frică în privința încercărilor lui Dumnezeu, a judecății și mustrării și a măreției și mâniei, omul nu înțelege deloc bunele intenții ale lui Dumnezeu. La auzul menționării încercărilor, oamenii simt că Dumnezeu are motive ascunse și unii chiar cred că Dumnezeu nutrește planuri malefice, fără a ști ceea ce le va face, de fapt; prin urmare, în același timp în care strigă că se supun suveranității și aranjamentelor lui Dumnezeu, ei fac tot ce pot pentru a rezista și a se opune suveranității lui Dumnezeu asupra omului și aranjamentelor pentru om, căci ei cred că, dacă nu au grijă, vor fi înșelați de Dumnezeu, că dacă nu păstrează controlul asupra propriei sorți, atunci tot ceea ce au ar putea fi luat de El și viața lor ar putea chiar să fie încheiată. Omul este în tabăra Satanei, dar nu se îngrijorează niciodată că ar putea fi abuzat de Satana și el este abuzat de acesta, dar nu se teme niciodată de a fi luat prizonier de Satana. El tot spune că acceptă mântuirea lui Dumnezeu, dar, totuși, nu a avut niciodată încredere în Dumnezeu și nici nu a crezut că Dumnezeu îl va salva cu adevărat pe om din ghearele Satanei. Dacă, precum Iov, omul poate să se supună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu și își poate preda întreaga ființă în mâinile lui Dumnezeu, atunci sfârșitul omului nu va fi același ca al lui Iov – primirea binecuvântărilor lui Dumnezeu? Dacă omul poate să accepte și să se supună stăpânirii lui Dumnezeu, ce este de pierdut? Prin urmare, vă sugerez să aveți grijă în acțiunile voastre și să fiți prudenți față de tot ceea ce urmează să vină asupra voastră. Nu fiți imprudenți sau impulsivi și nu Îl tratați pe Dumnezeu și oamenii, chestiunile și obiectele pe care El le-a aranjat pentru voi în funcție de sângele înfierbântat sau felul vostru de a fi sau conform închipuirilor și noțiunilor voastre; trebuie să fiți prudenți în acțiunile voastre și trebuie să vă rugați și să căutați mai mult, pentru a evita stârnirea mâniei lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”

Uneori, Dumnezeu folosește o anumită chestiune pentru a te dezvălui sau disciplina. Dar asta înseamnă că ai fost eliminat? Înseamnă că ți-a venit sfârșitul? Nu. Este ca atunci când un copil a fost neascultător și a făcut o greșeală; părinții lui s-ar putea să-l certe și să-l pedepsească, dar dacă el nu poate să priceapă intenția părinților săi sau de ce fac acest lucru, va înțelege greșit intenția lor. De exemplu, părinții ar putea să-i spună copilului: „Nu pleca singur din casă și nu ieși singur afară”, dar acest lucru îi intră pe o ureche și îi iese pe cealaltă, iar copilul oricum iese singur, pe furiș. Odată ce află părinții, îl ceartă pe copil și, drept pedeapsă, îl pun să stea la colț ca să reflecteze la comportamentul lui. Neînțelegând intențiile părinților, copilul începe să aibă îndoieli: „Oare părinții mei nu mă mai vor? Sunt într-adevăr al lor? Și dacă nu sunt într-adevăr al lor, ar însemna că am fost adoptat?” Acestea sunt lucrurile la care meditează. Care sunt intențiile reale ale părinților? Părinții au spus că este prea periculos să facă acel lucru și i-au zis copilului lor să nu-l facă. Însă copilul nu a ascultat și spusele părinților i-au intrat pe o ureche și i-au ieșit pe cealaltă. Prin urmare, părinții au fost nevoiți să folosească o formă de pedeapsă pentru a-și educa copilul cum se cuvine și a-l face să învețe din greșelile lui. Ce vor să obțină părinții făcând acest lucru? Este doar pentru a-l face pe copil să învețe din greșelile lui? Acest tip de învățătură nu este ceea ce vor să obțină în cele din urmă. Scopul părinților în a face acest lucru este de a-l determina pe copil să facă ceea ce i se spune, să se comporte în conformitate cu sfaturile lor și să nu facă nimic neascultător ca să-i îngrijoreze – acesta ar fi efectul dorit. În cazul în care copilul își ascultă părinții, acest lucru arată că gândirea i s-a maturizat și, atunci, părinții săi vor avea mai puține griji. Oare nu vor fi atunci mulțumiți de el? Va mai fi nevoie ca ei să-l pedepsească în acest fel? Nu va mai fi nevoie. Exact așa este și cu credința în Dumnezeu. Oamenii trebuie să învețe să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu și să-I înțeleagă inima. Nu trebuie să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu. De fapt, în multe cazuri, îngrijorarea oamenilor izvorăște din interesul pentru propria persoană. Vorbind în termeni generali, este teama că nu vor avea niciun final. Se gândesc mereu: „Dacă Dumnezeu mă dă în vileag, mă elimină și mă respinge?” Aceasta este interpretarea ta greșită despre Dumnezeu; acestea sunt doar ipotezele tale părtinitoare. Trebuie să-ți dai seama care este intenția lui Dumnezeu. Când El îi dă pe oameni în vileag, nu o face pentru a-i elimina. Oamenii sunt demascați pentru a le dezvălui neajunsurile, greșelile și naturile-esențe personale, pentru a-i face să se cunoască pe ei înșiși și pentru a deveni capabili de o adevărată pocăință; din acest motiv, dezvăluirea oamenilor este pentru a le ajuta viețile să crească. Fără o înțelegere pură, oamenii pot să-L interpreteze greșit pe Dumnezeu și să devină negativi și slabi. Pot chiar să cedeze în fața disperării. De fapt, dezvăluirea de către Dumnezeu nu înseamnă neapărat că vei fi eliminat. Aceasta are loc pentru a te ajuta să ajungi să-ți cunoști corupția și pentru a te face să te pocăiești. Deseori, pentru că oamenii sunt răzvrătiți și nu caută să găsească rezolvarea în adevăr când dezvăluie corupție, Dumnezeu trebuie să exercite disciplină. Și astfel, uneori, El îi dezvăluie pe oameni, expunând urâțenia lor și cât de demni de milă sunt, determinându-i să se cunoască pe ei înșiși, ceea ce le ajută viața să crească. Expunerea oamenilor are două implicații diferite: pentru cei ticăloși, a fi dați în vileag înseamnă că sunt eliminați. Pentru cei care pot accepta adevărul, este o reamintire și un avertisment; ei sunt obligați să reflecteze asupra lor, să-și vadă adevărata stare și să nu mai fie îndărătnici și nesăbuiți, deoarece ar fi periculos să continue astfel. Expunerea oamenilor în acest mod este pentru a le aduce aminte ca, atunci când își realizează datoria, nu cumva să devină zăpăciți și nepăsători, să eșueze în a lua lucrurile în serios, să se mulțumească doar cu puține rezultate și să creadă că și-au îndeplinit datoria la un standard acceptabil când, de fapt, evaluați conform cerințelor lui Dumnezeu, ei nu au atins standardele, dar tot se complac și consideră că se descurcă bine. În astfel de împrejurări, Dumnezeu îi va disciplina, le va atrage atenția și le va reaminti oamenilor. Uneori, Dumnezeu le dezvăluie urâțenia – ceea ce, în mod evident, este pentru a le servi drept aducere aminte. În astfel de momente, ar trebui să reflectezi asupra ta: faptul că-ți realizezi datoria astfel este inadecvat, în tine este răzvrătire, sunt prea multe elemente negative, tot ce faci e superficial și, dacă tot nu te căiești, de drept, ar trebui să fii pedepsit. Ocazional, când Dumnezeu te disciplinează sau te dă în vileag, asta nu înseamnă în mod neapărat că vei fi eliminat. Această chestiune ar trebui abordată corect. Chiar dacă ești eliminat, ar trebui să accepți acest lucru și să te supui și să te grăbești să meditezi și să te pocăiești. În concluzie, indiferent de semnificația din spatele dezvăluirii tale, trebuie să înveți să te supui. Dacă manifești rezistență pasivă și, în loc să îți îndrepți defectele, continui să mergi din rău în mai rău, vei fi, cu siguranță, pedepsit. Prin urmare, în gestionarea chestiunilor legate de dezvăluire, trebuie să dai dovadă de supunere, inima trebuie să-ți fie cuprinsă de teamă și trebuie să devii capabil de pocăință. Numai atunci ești în acord cu intențiile lui Dumnezeu și doar dacă practici în acest mod te poți salva și poți fi cruțat de pedeapsa lui Dumnezeu. Persoanele chibzuite ar trebui să fie capabile atunci să își recunoască greșelile și să le corecteze, ajungând măcar în punctul în care se bazează pe conștiința lor pentru a-și îndeplini datoria. În plus, trebuie și să aspire spre adevăr, ajungând nu doar în punctul în care comportamentul lor se bazează pe principii, dar și până acolo unde își oferă cu totul inima, sufletul, mintea și puterea. Doar astfel de acțiuni constituie o modalitate acceptabilă de a-și îndeplini datoria, numai în acest fel devin persoane care I se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Ce ar trebui să fie considerat drept standard pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu? Trebuie să își bazeze acțiunile pe adevărurile-principii, aspectul major al cărora este să pună accentul pe interesele și pe lucrarea casei lui Dumnezeu, să aibă imaginea de ansamblu în minte și să nu se concentreze pe un singur aspect, riscând să piardă din vedere un altul, iar aspectul minor este să își îndeplinească sarcinile corespunzător și să obțină efectul dorit conform cerințelor, fără a acționa superficial, fără a aduce rușine lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor stăpâni aceste principii, nu vor renunța oare la îngrijorările și la concepțiile lor greșite? Odată ce vei da la o parte îngrijorările și concepțiile greșite și nu vei mai avea idei nejustificate despre Dumnezeu, elementele negative vor înceta treptat să mai ocupe o poziție dominantă în tine și vei aborda acest tip de chestiuni în mod corect. Prin urmare, este important să cauți adevărul și să te străduiești să înțelegi intențiile lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului și supunere față de Dumnezeu putem dobândi o schimbare a firii”

Dumnezeu mântuiește oameni care au fost corupți de Satana și care au firi corupte, nu oameni desăvârșiți, fără defecte, ori pe cei care trăiesc într-un vid. Unele persoane, atunci când dezvăluie puțină corupție, gândesc: „Iarăși m-am împotrivit lui Dumnezeu. Cred în El de mulți ani și încă nu m-am schimbat. Cu siguranță Dumnezeu nu mă mai dorește!” Apoi se lasă pradă deznădejdii și încep să nu mai vrea să urmărească adevărul. Ce părere aveți de atitudinea aceasta? Ei înșiși au renunțat la adevăr și cred că Dumnezeu nu-i mai dorește. Nu e asta o înțelegere greșită a lui Dumnezeu? O asemenea negativitate este calea cea mai ușoară de-a fi exploatat de Satana. Satana își râde de ei, zicând: „Prostule! Dumnezeu vrea să te mântuiască, dar tu tot suferi așa! Renunță, deci! Dacă renunți, Dumnezeu te va elimina, ceea ce e ca și cum te-ar da pe mâna mea. Te voi chinui până mori!” Odată ce Satana are succes, consecințele vor fi inimaginabile. Ca urmare, indiferent cu ce negativitate sau dificultăți se confruntă un om, nu trebuie să renunțe. Ar trebui să caute adevărul pentru a găsi soluții și nu trebuie să aștepte pasiv. În timpul procesului de creștere a vieții și pe parcursul mântuirii omului, oamenii pot uneori să ia calea greșită, să se abată ori să aibă perioade în care manifestă stări și comportamente de imaturitate în viață. Ei pot să aibă perioade de slăbiciune și negativitate, perioade când spun lucrurile greșite, se poticnesc ori au parte de eșecuri. Toate acestea sunt normale în ochii lui Dumnezeu. El nu le poartă pică pentru aceste lucruri. Unii oameni cred că e prea profundă corupția lor și că nu-L pot mulțumi niciodată pe Dumnezeu, așa că sunt mâhniți și se disprețuiesc. Cei care au o inimă de felul acesta, care se căiește, sunt tocmai cei pe care Dumnezeu îi mântuiește. Pe de cealaltă parte, cei care cred că nu au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu, care consideră că sunt oameni buni și nu e nimic în neregulă cu ei, de obicei nu sunt aceia pe care Dumnezeu îi mântuiește. Care e sensul din spatele lucrurilor pe care vi le spun? Oricine înțelege, să spună tare. (Ca să-ți gestionezi cum se cuvine propriile dezvăluiri ale corupției, concentrează-te asupra practicării adevărului și vei primi mântuirea lui Dumnezeu. Dacă Îl tot înțelegi greșit pe Dumnezeu, te vei lăsa pradă deznădejdii cu ușurință.) Trebuie să ai credință și să spui: „Deși acum sunt slab, m-am poticnit și am eșuat, voi crește și, într-o bună zi, voi înțelege adevărul, Îl voi mulțumi pe Dumnezeu și voi dobândi mântuirea.” Trebuie să ai determinarea aceasta. Indiferent ce obstacole, dificultăți, eșecuri sau piedici întâmpini, nu trebuie să fii negativ. Trebuie să știi ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu. În plus, dacă simți că încă nu ești calificat să fii mântuit de Dumnezeu, ori dacă există situații când te afli în stări pe care El le detestă sau Îi displac, ori există perioade când te comporți rău și Dumnezeu nu te acceptă sau te disprețuiește și te respinge – nu contează. Acum știi, și nu e prea târziu. Atâta vreme cât te căiești, Dumnezeu îți va da o șansă.

[…] Dumnezeu este drept și corect cu fiecare. El nu Se uită la cum erai înainte sau la statura ta actuală. El Se uită dacă urmărești adevărul și dacă mergi pe calea urmăririi adevărului. Niciodată nu trebuie să-L înțelegi greșit și să spui: „De ce mai pot să mintă și să dezvăluie corupție cei care pot fi mântuiți de Dumnezeu? El ar trebui să-I mântuiască pe cei care nu mint.” Nu e asta o aberație? Există în omenirea cea coruptă vreunii care nu mint? Mai au nevoie de mântuire oamenii care nu mint? Omenirea care a fost coruptă de Satana e cea pe care Dumnezeu o mântuiește. Dacă nu poți să înțelegi limpede nici măcar acest fapt, atunci ești ignorant și nesăbuit. Exact cum a spus Dumnezeu: „Nu există persoană dreaptă pe pământ, cei drepți nu se află pe lumea aceasta”. Tocmai fiindcă omenirea a fost coruptă de Satana, Dumnezeu a venit întrupat pe pământ să-i mântuiască pe acești oameni corupți. De ce nu spune Dumnezeu nimic despre mântuirea îngerilor? Pentru că îngerii sunt în cer și ei nu au fost corupți de Satana. Dumnezeu mereu a spus, de la început: „Omenirea pe care o mântuiesc Eu este omenirea care a fost coruptă de Satana, omenirea care a fost luată înapoi din mâinile Satanei, omenirea care are firea coruptă a Satanei, omenirea care Mi se opune, care Mi se împotrivește și se răzvrătește împotriva Mea.” Atunci de ce oamenii nu privesc în față faptul acesta? Nu-L înțeleg ei greșit pe Dumnezeu? A-L înțelege greșit pe Dumnezeu e calea cea mai ușoară spre împotrivirea față de El și trebuie rezolvată imediat. A nu reuși să rezolvi această problemă este foarte periculos, întrucât cu ușurință te-ar putea aduce în situația de a fi dat la o parte de Dumnezeu. Înțelegerile greșite ale oamenilor sunt înrădăcinate în noțiunile și închipuirile lor. Dacă mereu se agață de noțiunile și închipuirile lor, atunci este cel mai probabil ca ei să refuze să accepte adevărul. Când Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, dacă nu cauți adevărul pentru rezolvare, știți consecințele. Dumnezeu îți îngăduie să te poticnești, să eșuezi și să faci greșeli. El îți va da ocazii și timp să înțelegi adevărul, să-l practici, să-I înțelegi treptat intențiile, să faci totul după intențiile Lui, să I te supui cu adevărat și să dobândești adevărul-realitate pe care Dumnezeu le cere oamenilor să îl aibă. Dar cine este persoana pe care El o detestă cel mai mult? Este persoana care, în ciuda faptului că în inima sa cunoaște adevărul, refuză să-l accepte, darămite să-l pună în practică. În schimb, trăiește tot după filosofiile Satanei, și totuși se consideră destul de bună și supusă față de Dumnezeu, încercând, totodată, să-i inducă pe alții în eroare și să câștige o poziție în casa lui Dumnezeu. Dumnezeu detestă cel mai mult acest gen de oameni, aceștia sunt antihriști. Deși toată lumea are o fire coruptă, acțiunile acestea sunt de o altă natură. Nu este o fire coruptă obișnuită și nici o dezvăluire normală a corupției, ci te împotrivești lui Dumnezeu până la capăt, conștient și îndărătnic. Știi că Dumnezeu există, crezi în El, și totuși alegi în mod deliberat să I te împotrivești. Aici nu e vorba de faptul că ai noțiuni în legătură cu Dumnezeu și o problemă de înțelegere greșită, ci de faptul că I te împotrivești în mod deliberat până la capăt. Poate Dumnezeu să mântuiască pe cineva de felul acesta? El nu te mântuiește. Ești un dușman al Lui, deci ești un diavol. Mai poate Dumnezeu să-i mântuiască pe diavoli?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să experimentezi cuvintele Lui”

De la început, v-am predicat adesea că fiecare dintre voi trebuie să urmărească adevărul. Atâta vreme cât există o șansă să faceți acest lucru, nu renunțați; urmărirea adevărului este obligația, responsabilitatea și datoria fiecărei persoane; e calea pe care fiecare ar trebui să meargă, precum și calea pe care trebuie să meargă toți cei care vor să fie mântuiți. Și totuși nimeni nu ține cont de acest lucru – nimeni nu crede că e un subiect de însemnătate, consideră că e doar o prefăcătorie și că fiecare persoană crede ce vrea. De la început până azi, deși au fost mulți care au ținut strâns în mâini cărțile cu cuvintele lui Dumnezeu și le-au citit, care au ascultat predici, care par cu toții că au acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu și ghidarea Sa de-a lungul îndeplinirii îndatoririlor lor, de fapt, între om și Dumnezeu nu s-a stabilit o relație, și toți oamenii trăiesc după închipuirile, noțiunile, neînțelegerile și speculațiile lor, astfel că trăiesc în fiecare zi în îndoială și negativitate în ce privește felul în care tratează cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, precum și ghidarea Sa. Dacă trăiești în asemenea condiții, cum poți scăpa de negativitate? Cum te poți elibera de răzvrătire? Cum poți scăpa de mentalitatea și atitudinea de înșelare și răutate sau de speculația și neînțelegerile cu care abordezi însărcinarea și datoria pe care ți le-a dat Dumnezeu? În mod categoric, nu te poți elibera de ele. Prin urmare, dacă vrei să o iei pe calea urmăririi și practicării adevărului și a intrării în adevărul-realitate, trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu, să I te rogi și să Îi cauți voia – iar să îți dai seama care e voia Lui e ce contează cel mai mult. E prea dificil să trăiești mereu în noțiuni și închipuiri; ar trebui să înveți să reflectezi asupra ta în toate privințele și să recunoști ce firi corupte ale tale mai trebuie să fie curățate, ce lucruri te împiedică să pui adevărul în practică, ce neînțelegeri sau noțiuni ai despre Dumnezeu și ce lucruri face El care nu sunt în conformitate cu noțiunile tale, ci te fac să te îndoiești și să înțelegi greșit. Dacă reflectezi asupra ta în acest mod, poți descoperi ce probleme ale tale mai trebuie să fie rezolvate prin căutarea adevărului și, dacă practici în acest fel, atunci viața ta se va dezvolta rapid. Dacă nu reflectezi asupra ta, ci nutrești mereu în inima ta noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, insiști mereu cu propriile idei, crezi întotdeauna că Dumnezeu te dezamăgește sau nu e corect cu tine și te ții cu dinții de propriile raționamente, atunci neînțelegerea în privința lui Dumnezeu doar se va adânci, iar relația ta cu El va deveni din ce în ce mai distantă, în timp ce răzvrătirea inimii tale și opoziția ta față de El vor crește din ce în ce mai mult. E periculos dacă starea ta devine așa de proastă, deoarece îți va fi afectat deja puternic eficiența cu care îți îndeplinești datoria. Îți poți trata datoria și responsabilitatea doar cu o atitudine neglijentă, superficială, ireverențioasă, răzvrătită și rezistentă – și care este rezultatul final? Te va face să fii neglijent și superficial când îți îndeplinești datoria, să fii înșelător și să te împotrivești față de Dumnezeu. Nu vei mai fi capabil să dobândești adevărul și nici să intri în adevărurile-realități. Care este cauza principală a acestui rezultat? Cauza e că oamenii au încă în inimile lor noțiuni și neînțelegeri în privința lui Dumnezeu, iar aceste probleme practice nu au fost rezolvate. Așadar, întotdeauna va fi o prăpastie între oameni și Dumnezeu. Prin urmare, dacă oamenii vor să vină înaintea lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să reflecteze la neînțelegerile, noțiunile, închipuirile, îndoielile sau speculațiile pe care le au despre El. Toate aceste lucruri trebuie examinate. A avea cu adevărat noțiuni sau neînțelegeri în privința lui Dumnezeu nu este o simplă chestiune, deoarece are legătură cu atitudinea oamenilor față de Dumnezeu, precum și cu natura-esență a lor. Dacă oamenii nu caută adevărul ca să rezolve aceste noțiuni și neînțelegeri, nu e ca și cum aceste lucruri vor dispărea. Chiar dacă nu afectează felul în care îți îndeplinești datoria sau urmărești adevărul, când se întâmplă ceva sau în circumstanțe speciale, ele tot vor apărea ca să-ți tulbure mintea și îndeplinirea datoriei. De aceea, dacă ai noțiuni și neînțelegeri, atunci trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu și să reflectezi asupra ta, să cauți adevărul și să înțelegi limpede cauza principală și esența motivului pentru care aceste noțiuni și neînțelegeri apar în oameni. Doar atunci pot ele dispărea, relația ta cu Dumnezeu poate fi normală și viața ta se poate dezvolta treptat. Faptul că oamenii au prea multe noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu demonstrează că omenirea rezistă și este incompatibilă cu El. Prăpastia dintre oameni și Dumnezeu se poate închide treptat doar prin înlăturarea continuă a acestor noțiuni și neînțelegeri. Ei vor fi capabili să Îl asculte pe Dumnezeu și să aibă o mai mare credință în El; dacă vor crede mai mult, practica adevărului va fi mult mai puțin denaturată și vor exista mult mai puține falsificări și obstacole în urmărirea adevărului.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”

Dacă ai o atitudine sinceră, de acceptare și ascultare a adevărului și, indiferent ce se întâmplă, oricâtă de multă durere este în inima ta sau cât ești de umilit, ești întotdeauna capabil să accepți să asculți adevărul și ești capabil încă să te rogi lui Dumnezeu, spunând: „Tot ce face Dumnezeu e corect și trebuie să accept”, atunci aceasta e o atitudine ascultătoare. Totuși, atâta vreme cât asculți, trebuie să reflectezi în continuu asupra ta, să te gândești unde se află greșelile în acțiunile și purtarea ta și ce aspecte ai adevărului ai încălcat. Mai trebuie să-ți analizezi propriile intenții, ca să îți vezi cu claritate starea și statura. Dacă vei căuta apoi adevărul, vei ști cum să practici adevărul conform principiilor. Dacă vei practica și vei trăi în acest fel, atunci vei face progrese înainte să-ți dai seama. Adevărul va prinde rădăcini înăuntrul tău; va înflori, va avea fructe și va deveni viața ta. Toate problemele revelării corupției tale vor fi treptat înlăturate. Când se vor întâmpla lucruri, atitudinea, opiniile și stările tale vor tinde din ce în ce mai mult spre pozitiv. Vei mai fi atunci înstrăinat de Dumnezeu? Poate că vei mai fi înstrăinat de El, dar din ce în ce mai puțin, iar îndoielile, speculațiile, neînțelegerile, nemulțumirile, răzvrătirea și rezistența pe care le-ai nutrit în privința lui Dumnezeu vor slăbi și ele. Când se vor diminua, îți va fi mai ușor să taci înaintea lui Dumnezeu când se vor întâmpla lucruri și să te rogi Lui, să cauți adevărul și o cale de practică. Dacă nu vei putea fi conștient de lucruri când te vei confrunta cu ele, dacă vei fi în schimb complet confuz și tot nu vei căuta adevărul, atunci vei avea probleme. Sigur te vei ocupa de acele chestiuni folosind soluții umane, iar filosofiile cu care te descurci în lume, metodele alunecoase și tehnicile ingenioase vor ieși toate la iveală. Așa reacționează oamenii prima dată în inimile lor la lucruri. Unii oameni nu pun niciodată suflet în a tinde spre adevăr când se întâmplă lucruri și, în schimb, se gândesc mereu să se ocupe de ele prin metode umane. Prin urmare, ei se zbat mult timp, se chinuie până când fețele lor ajung palide de oboseală, dar tot nu pun adevărul în practică. Atât de demni de milă sunt aceia care nu urmăresc adevărul. În ciuda faptului că acum poate îți faci datoria de bună voie, că poate faci sacrificii și te jertfești de bună voie, dacă ai încă neînțelegeri, speculații, îndoieli sau nemulțumiri în privința lui Dumnezeu, ba chiar te răzvrătești împotriva Lui și Îi reziști, sau dacă folosești diferite metode și tehnici să I te opui și să Îi respingi suveranitatea asupra ta – dacă nu înlături aceste lucruri – atunci va fi aproape imposibil ca adevărul să fie stăpânul tău, iar viața ta va fi epuizantă. Oamenii se luptă și sunt chinuiți adesea de aceste stări negative, de parcă ar fi dat de bucluc, și sunt mereu preocupați de ideea de bine și rău. Cum pot ei descoperi și înțelege adevărul? Pentru a căuta adevărul, o persoană trebuie mai întâi să se supună. Apoi, după o perioadă de experimentare, vor fi capabili să dobândească o anume luminare, punct în care e ușor să înțeleagă adevărul. Dacă o persoană încearcă mereu să priceapă ce este bine și ce este rău și este prinsă de ce este adevărat și fals, nu are cum să descopere sau să înțeleagă adevărul. Și ce va decurge de aici dacă ea nu poate înțelege niciodată adevărul? Neînțelegerea adevărului provoacă noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu; când o persoană are neînțelegeri despre Dumnezeu, e posibil să se plângă în privința Lui. Când izbucnesc aceste nemulțumiri, ele devin opoziție; opoziția față de Dumnezeu e împotrivire față de El și este o fărădelege gravă. Dacă o persoană a comis multe fărădelegi, atunci a făcut multiple fapte rele și ar trebui pedepsită. Așa ceva decurge din a fi mereu incapabil să înțelegi adevărul. Așadar, urmărirea adevărului nu ar trebui doar să te facă să îți îndeplinești bine datoria, să fii ascultător, să te porți conform regulilor, să pari devotat sau să ai maniere sfinte. Nu este menită doar pentru a obține aceste lucruri; în principal, e menită să înlăture diversele opinii incorecte pe care le nutrești în privința lui Dumnezeu. Scopul înțelegerii adevărului este de a înlătura firile corupte ale oamenilor; când acele firi corupte vor fi înlăturate, oamenii nu vor mai avea neînțelegeri despre Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt în legătură. Imediat ce oamenii își înlătură firile corupte, relația dintre ei și Dumnezeu se va îmbunătăți treptat și va deveni din ce în ce mai normală. Odată ce firile lor corupte sunt înlăturate, și îndoielile, suspiciunile, testele, neînțelegerile, întrebările și plângerile oamenilor în privința lui Dumnezeu, ba chiar și împotrivirea lor vor fi toate înlăturate puțin câte puțin. Ce manifestare imediată apare când firile corupte ale unei persoane sunt înlăturate? Atitudinea sa față de Dumnezeu se schimbă. Poate înfrunta orice cu o inimă supusă lui Dumnezeu, iar relația sa cu El se va îmbunătăți. Dacă înțelege adevărul, atunci va putea fi capabilă să-l pună în practică. Are o inimă supusă lui Dumnezeu, așa că nu va fi superficială când își va face datoria, nemaivorbind că nu Îl va înșela pe Dumnezeu. În acest fel, va avea din ce în ce mai puține noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, relația sa cu El va deveni din ce în ce mai normală și va fi capabilă să-L asculte întru totul pe Dumnezeu când își va îndeplini datoria. Dacă nu își va rezolva problema firilor sale corupte, nu va fi niciodată capabilă să ajungă la o relație normală cu Dumnezeu și nu va avea niciodată o inimă supusă Lui. Ca și necredincioșii, va fi prea răzvrătită, Îl va nega și Îi va rezista mereu lui Dumnezeu în inima sa și îi va fi cu neputință să își facă bine datoria. De aceea sunt atât de cruciale urmărirea și practicarea adevărului! Nu urmărești adevărul, dar tot vrei să-ți înlături noțiunile, neînțelegerile și nemulțumirile despre Dumnezeu – poți obține acest lucru? Categoric nu. Unii oameni zic: „Sunt doar o simplă persoană, nu am asemenea noțiuni, neînțelegeri sau nemulțumiri. Nu mă gândesc la aceste lucruri.” Poți garanta că nu ai noțiuni dacă nu te gândești la asta? Poți evita să-ți dezvălui firile corupte prin a nu te gândi la acest lucru? Indiferent ce corupție scoate cineva la iveală, e întotdeauna determinată de natura sa. Toți oamenii trăiesc după natura lor satanică; firile lor satanice sunt adânc înrădăcinate în ei și au devenit natura-esență a lor. Oamenii nu au mijloace prin care să-și stârpească firile satanice, ei își pot rezolva treptat toate problemele firilor lor corupte numai folosind adevărul și cuvintele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și neînțelegerile despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”

Îmi găsesc plăcerea în aceia care nu îi suspectează pe alții și Îmi plac aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; față de aceste două tipuri de oameni Eu dau dovadă de mare grijă, căci în ochii Mei ei sunt oameni sinceri. Dacă ești înșelător, atunci vei fi precaut și bănuitor cu privire la toți oamenii și toate lucrurile și, astfel, credința ta în Mine se va clădi pe o temelie a suspiciunii. Nu aș putea recunoaște niciodată o astfel de credință. Din cauza lipsei credinței adevărate, ești și mai lipsit de dragostea adevărată. Iar dacă ești predispus să te îndoiești de Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci ești, fără îndoială, cel mai înșelător dintre toți oamenii. Tu speculezi dacă Dumnezeu poate fi asemenea omului: păcătos de neiertat, cu un caracter meschin, lipsit de corectitudine și rațiune, fără simțul dreptății, predispus la tactici răutăcioase, trădătoare și viclene, încântat de rău și de întuneric și așa mai departe. Motivul pentru care oamenii au astfel de gânduri nu este acela că nu-L cunosc pe Dumnezeu câtuși de puțin? O astfel de credință este pur și simplu păcat! Sunt unii care chiar cred că aceia care sunt pe placul Meu sunt tocmai cei care lingușesc și lingăii și că aceia cărora le lipsesc asemenea abilități nu vor fi bineveniți în casa lui Dumnezeu și își vor pierde locul acolo. Sunt acestea singurele cunoștințe pe care le-ați acumulat de-a lungul anilor? Aceasta este ceea ce ați câștigat? Iar cunoașterea voastră despre Mine nu se oprește la aceste înțelegeri greșite; chiar mai rea este blasfemia voastră împotriva Duhului lui Dumnezeu și denigrarea cerului. De aceea spun că o astfel de credință ca a voastră vă va face doar să vă îndepărtați și mai mult de Mine și să-Mi fiți și mai potrivnici. De-a lungul multor ani de lucrare, ați văzut multe adevăruri, dar știți ce au auzit urechile Mele? Câți dintre voi sunt dispuși să accepte adevărul? Voi toți credeți că sunteți dispuși să plătiți prețul pentru adevăr, dar câți dintre voi au suferit cu adevărat pentru adevăr? În inimile voastre nu există decât nedreptate, ceea ce vă face să credeți că oricine, indiferent cine e, este la fel de înșelător și necinstit – până în punctul în care chiar credeți că Dumnezeu întrupat ar putea, ca orice persoană obișnuită, să nu aibă o inimă bună sau o dragoste binevoitoare. Mai mult decât atât, credeți că un caracter nobil și o natură miloasă și binevoitoare se găsesc numai la Dumnezeul din cer. Credeți că un asemenea sfânt nu există, că pe pământ domnesc doar întunericul și răul, în timp ce Dumnezeu este ceva căruia oamenii îi încredințează tânjirea lor după bine și frumos, o imagine de legendă născocită de ei. În mințile voastre, Dumnezeul din cer este integru, drept și măreț, vrednic de închinare și admirație; între timp, acest Dumnezeu de pe pământ este doar un înlocuitor și un instrument al Dumnezeului din cer. Voi credeți că acest Dumnezeu nu ar putea fi egalul Dumnezeului din cer, nici măcar menționat alături de El. Când vine vorba de măreția și onoarea lui Dumnezeu, ele aparțin slavei Dumnezeului din cer, dar când vine vorba de natura și stricăciunea omului, ele sunt atributele în care Dumnezeul de pe pământ are o parte. Dumnezeul din cer este veșnic elevat, în timp ce Dumnezeul de pe pământ este veșnic neînsemnat, slab și incompetent. Dumnezeul din cer nu este predispus la sentimente trupești, doar la dreptate, pe când Dumnezeul de pe pământ are motive egoiste și este lipsit de corectitudine și rațiune. Dumnezeul din cer n-are nici cea mai mică înșelăciune și este mereu credincios, pe când Dumnezeul de pe pământ are mereu o latură necinstită. Dumnezeul din cer iubește omul nespus de mult, pe când Dumnezeul de pe pământ nu se îngrijește suficient de om, ba chiar îl neglijează complet. Această cunoaștere falsă și-a făcut loc demult în inimile voastre și se poate perpetua și în viitor. Voi priviți toate faptele lui Hristos din punctul de vedere al celor nedrepți și Îi evaluați toată lucrarea, precum și identitatea și esența Sa, din perspectiva celor răi. Ați făcut o greșeală gravă și ați făcut ceea ce nicicând n-a fost făcut de cei care au venit înaintea voastră. Și anume, voi Îl slujiți doar pe Dumnezeul elevat din cer, cu o coroană pe capul Său, și nu țineți cont niciodată de Dumnezeul pe care Îl considerați atât de neînsemnat încât pentru voi este invizibil. Nu este acesta păcatul vostru? Nu este acesta un exemplu clasic al ofensei voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Voi vă închinați Dumnezeului din cer. Adorați imaginile elevate și îi stimați pe cei renumiți pentru elocvența lor. Primești cu bucurie poruncile Dumnezeului care îți umple mâinile de bogății și tânjești după Dumnezeul care îți poate împlini orice dorință. Singurul Căruia nu I te închini este acest Dumnezeu care nu e elevat; singurul lucru pe care-l urăști este asocierea cu acest Dumnezeu pentru care nimeni nu are o stimă deosebită. Singurul lucru pe care nu ești dispus să-l faci este să-L slujești pe acest Dumnezeu care nu ți-a dat niciun ban vreodată, iar Singurul care nu te poate face să tânjești după El este acest Dumnezeu neatrăgător. Acest Dumnezeu nu te poate ajuta să-ți lărgești orizontul, să te simți de parcă ai găsit o comoară, cu atât mai puțin să îndeplinească ce-ți dorești. De ce Îl urmezi atunci? Ai reflectat la asemenea întrebări? Ceea ce faci nu-L ofensează doar pe Hristos; mai important, Îl ofensează pe Dumnezeul din cer. Eu cred că nu acesta este scopul credinței voastre în Dumnezeu!

[…] Îmi doresc ca voi să înțelegeți în curând acest adevăr: pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie să-L cunoașteți nu doar pe Dumnezeul din cer ci, chiar mai important, pe Dumnezeul de pe pământ. Nu îți încurca prioritățile și nu permite lucrurilor din plan secundar să le înlocuiască pe cele din prim-plan. Doar în acest mod poți clădi cu adevărat o relație bună cu Dumnezeu, te poți apropia de Dumnezeu și îți poți apropia inima mai mult de El. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te schimbe într-o persoană care are umanitate și adevăr, ci, mai mult, au insuflat căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ești de două ori mai arogant decât înainte, ci s-au înmulțit și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să Mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una superficială, ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu este o problemă obișnuită, ci una foarte serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu ți-am spus dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristos – Dumnezeul de pe pământ – ca și cu o persoană obișnuită, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu nu este altceva decât o persoană, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este singura Mea admonestare pentru voi toți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

Mărturii similare bazate pe experiențe

În sfârșit eliberată de neînțelegeri

Imnuri similare

Judecata și mustrarea dezvăluie mântuirea de la Dumnezeu

Scopul din spatele rânduielilor lui Dumnezeu pentru om

Intenția lui Dumnezeu de a mântui omul e imuabilă

Lui Dumnezeu îi plac cei hotărâți