Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Pornind de la cuvântul „feroce”, ce lucruri ar putea face o persoană când dezvăluie această fire? În primul rând, va vrea să manipuleze oamenii. Ce înseamnă să manipuleze? Înseamnă că, orice se va întâmpla în biserică, ea va dori să intervină, să se amestece și să facă rânduieli. Va stabili o regulă pentru tine, iar tu va trebui apoi să o respecți. Dacă nu vei face asta, se va supăra. Vrea să te manipuleze: dacă îți spune să te duci la est, trebuie să te duci la est și dacă îți spune să te duci la vest, trebuie să te duci la vest. Își pune această dorință și apoi acționează în acest fel – asta se numește manipulare. Acești oameni vor să preia controlul asupra destinului unui om, să pună stăpânire și să preia controlul asupra vieții, minții, comportamentului și preferințelor unei persoane, astfel încât mintea, ideile, preferințele și dorințele acelei persoane să se conformeze cu ce spun și ce vor ei, mai degrabă decât cu ce spune Dumnezeu – asta se numește manipulare. Doresc tot timpul să-i facă pe oameni să facă una sau alta conform voinței lor, nu acționează pe baza principiilor, ci pe baza propriilor intenții și preferințe. Nu le pasă cum te simți, îți ordonă cu forța și trebuie să faci orice îți spun; dacă nu vei acționa conform voinței lor, se vor ocupa de tine și te vor face să simți că într-adevăr nu ai de ales și că nu se poate face nimic. Știi în inima ta că ești păcălit și controlat, dar încă nu știi cum să discerni asta, cu atât mai puțin îndrăznești să te împotrivești. Nu sunt acțiunile lor comportamentul Satanei? (Ba da.) Acesta este comportamentul Satanei. Satana păcălește și controlează oamenii în acest fel, așa că o fire satanică se manifestă în oameni prin încercarea permanentă de a-i controla și a-i manipula pe ceilalți. Indiferent dacă pot sau nu să-și atingă obiectivul de a-i controla și a-i manipula pe ceilalți, toți oamenii au acest tip de fire. Ce este această fire? (Ferocitate.) Aceasta este ferocitate. De ce se numește ferocitate? Care sunt dezvăluirile clare ale acestei firi? Implică o senzație de constrângere? (Da.) Implică o senzație de constrângere, ceea ce înseamnă că, indiferent dacă asculți sau nu, indiferent de felul în care te simți, indiferent dacă îți place sau înțelegi, ei îți cer cu forța să îi asculți și să faci ce spun ei fără nicio discuție, fără să îți dea șansa să vorbești și fără să-ți dea nicio libertate – nu are și acest înțeles? (Ba da.) Asta se numește „cruzime”, care este un aspect al ferocității.^[a] Celălalt aspect al ferocității este „răul”^[b]. La ce se referă acest „rău”? Se referă la oamenii care folosesc metode de îndoctrinare și suprimare constrângătoare, pentru a reuși să te controleze și să te facă să ții cont de manipularea lor și, în acest fel, să fie mulțumiți. Acest lucru se numește „răul”. În acțiunile lui, Satana vrea să te împiedice să ai liber-arbitru, să înveți să cugeți și să discerni și să înțelegi adevărul pentru ca viața ta să se maturizeze. Satana nu te lasă să faci aceste lucruri și vrea să te controleze. Satana nu te lasă să cauți adevărul și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, nu te aduce în fața lui Dumnezeu, în schimb, te aduce în fața lui și te face să-l asculți de parcă el ar fi adevărul și orice spune ar fi corect, de parcă ar fi centrul tuturor lucrurilor, astfel încât să-i dai ascultare și să nu încerci să analizezi dacă vorbele lui sunt corecte sau greșite. Firea de a manipula și a controla în mod constrângător și violent comportamentul și mințile oamenilor se numește ferocitate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”

Note de subsol:

a. Textul original nu include expresia „care este un aspect al ferocității”.

b. Textul original nu include expresia „celălalt aspect al ferocității este «răul»”.

În ce alte moduri se manifestă o fire feroce? În ce fel are legătură cu aversiunea față de adevăr? De fapt, când aversiunea față de adevăr se manifestă într-un mod grav, dând naștere la atributele potrivniciei și ale judecății, acest lucru dezvăluie o fire feroce. Aversiunea față de adevăr include mai multe stări, de la lipsa de interes față de adevăr la o aversiune față de el, care avansează spre judecarea și condamnarea lui Dumnezeu. Când aversiunea față de adevăr a atins un anumit punct, oamenii sunt pasibili să-L nege, să-L urască și să I se opună lui Dumnezeu. Aceste câteva stări sunt o fire feroce, nu-i așa? (Ba da.) Prin urmare, cei care sunt scârbiți de adevăr au o stare și mai gravă, iar în aceasta există un tip de fire: firea feroce. De exemplu, unii oameni recunosc că totul este condus de Dumnezeu, dar când Dumnezeu le ia, iar ei suferă pierderi în ceea ce privește interesele lor, ei nu se plâng și nu se opun la exterior, dar înlăuntrul lor sunt lipsiți de acceptare sau supunere. Atitudinea lor este aceea de a sta pasivi și a aștepta distrugerea – care, în mod clar, este starea aversiunii față de adevăr. Mai există o stare și mai gravă: ei nu stau pasivi, așteptând distrugerea, ci, în schimb, se împotrivesc rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu și se împotrivesc faptului că Dumnezeu le ia lucruri. Cum se împotrivesc? (Tulburând și perturbând lucrarea bisericii sau sabotând lucrurile, încercând să-și întemeieze propria împărăție.) Acesta este un mod de-a se împotrivi. După ce unii conducători de biserică sunt înlocuiți, ei perturbă tot timpul lucrurile și tulbură biserica, în timp ce trăiesc viața bisericească, se împotrivesc și nu ascultă nimic din ceea ce spune noul conducător ales și încearcă să-l submineze. Ce fire este aceasta? Aceasta este o fire feroce. Ceea ce gândesc ei cu adevărat este: „Dacă nu pot să fiu conducător, atunci nimeni altcineva nu poate să dețină această poziție, îi voi alunga pe toți! Dacă te voi forța să pleci, voi fi la conducere ca înainte!” Asta nu este doar aversiune față de adevăr, este ferocitate! A lupta pentru statut, a lupta pentru teritoriu, a lupta pentru interesele și reputația personală, a se răzbuna cu orice preț, a face totul, folosindu-și toate aptitudinile, făcând tot posibilul pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și salva reputația, mândria și statutul sau pentru a-și satisface dorința de răzbunare – toate acestea sunt manifestări ale ferocității. Unele dintre comportamentele unei firi feroce implică a spune multe lucruri care sunt tulburătoare și perturbatoare; altele implică a face multe lucruri rele cu scopul de a-și atinge propriile țeluri. Fie că e vorba de cuvintele sau de acțiunile lor, tot ce fac astfel de oameni este în contradicție cu adevărul și îl încalcă și totul este o dezvăluire a unei firi feroce. Unii oameni sunt incapabili să discearnă aceste lucruri. Dacă discursul sau comportamentul greșit nu este flagrant, ei nu văd despre ce este vorba cu adevărat. Însă pentru oamenii care înțeleg adevărul, tot ce spun sau fac oamenii răi este rău și nu ar putea conține nimic din ceea ce este bine sau în conformitate cu adevărul; se poate spune că aceste lucruri pe care le spun și fac acești oameni sunt sută la sută rele și categoric sunt dezvăluirile unei firi feroce. Care sunt motivațiile oamenilor răi înainte ca ei să dezvăluie această fire feroce? Ce fel de țeluri încearcă să atingă? Cum pot să facă asemenea lucruri? Puteți discerne asta? Am să vă dau un exemplu. Se întâmplă ceva la cineva acasă. Casa este pusă sub supraveghere de către marele balaur roșu și persoana respectivă nu se mai poate întoarce, ceea ce îi provoacă o mare durere. Unii frați și surori o găzduiesc și, văzând cât de agreabil este totul în casele gazdelor sale, se gândește în sinea ei: „Cum de nu i s-a întâmplat nimic casei tale? De ce i s-a întâmplat casei mele? Nu este corect. E inacceptabil, trebuie să găsesc o modalitate de a face să i se întâmple ceva casei tale, ca să nu poți merge acasă. Te voi face să guști din aceeași suferință îndurată de mine.” Indiferent dacă face sau nu ceva sau dacă asta devine sau nu realitatea sau dacă își atinge scopurile, ea tot are acest fel de intenție. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? (Ba da.) Dacă ea nu poate trăi o viață bună, nu-i va lăsa nici pe alții să o trăiască. Care este natura unei astfel de firi? (Malițiozitate.) O fire feroce – această persoană este nesuferită! Este, cum se spune, putredă până în măduva oaselor. Asta descrie tocmai cât de feroce este. Care este natura unei astfel de firi? Încercați să disecați care sunt motivațiile, intențiile și scopurile sale când această fire se dezvăluie în ea? Care este punctul de plecare atunci când dezvăluie această fire? Ce vrea ea să obțină? S-a întâmplat ceva la ea acasă și a fost bine îngrijită cât a stat la gazdele ei – așadar, de ce ar vrea să strice lucrurile? Este fericită doar atunci când le face probleme gazdelor sale, astfel încât să se întâmple ceva la ele acasă și nici ele să nu se mai poată întoarce? Pentru binele său, ar trebui să protejeze acest loc, să împiedice orice să i se întâmple și să nu le facă rău gazdelor sale, deoarece a le face lor rău echivalează cu a se răni pe ea însăși. Așadar, care anume este scopul său când vrea să facă asta? (Când lucrurile nu merg bine pentru ea, nu vrea să le meargă bine nici altora.) Aceasta se numește ferocitate. Ceea ce gândește ea este: „Casa mea a fost distrusă de marele balaur roșu și acum nu am o casă. Dar tu încă ai una frumoasă și călduroasă, la care te poți întoarce. Nu este corect. Nu suport să te văd capabil să te întorci acasă. Îți voi da o lecție. Voi face în așa fel încât să nu poți să te întorci acasă și să fii exact ca mine. Așa voi simți că totul este corect.” A face acest lucru nu este malițios și rău intenționat? De ce natură este? (Ferocitate.) Tot ce spun și fac oamenii răi urmărește un scop. Ce fel de lucruri fac de obicei? Care sunt cele mai obișnuite lucruri pe care le fac oamenii cu firi feroce? (Perturbă, tulbură lucrarea bisericii și o distrug.) (Când sunt față în față cu oamenii, încearcă să le intre în grații, dar în spatele lor, încearcă să îi submineze.) (Îi atacă pe oameni, sunt răzbunători și îi dojenesc cu ferocitate.) (Răspândesc zvonuri și defăimare.) (Îi bârfesc, judecă și condamnă pe alții.) Natura acestor acțiuni este de a tulbura și de a distruge lucrarea bisericii și toate sunt manifestări ale împotrivirii și ale atacului față de Dumnezeu, toate sunt dezvăluiri ale unei firi feroce. Cei care sunt capabili să facă aceste lucruri sunt fără îndoială oameni răi și toți cei care au anumite manifestări ale unei firi feroce pot fi definiți ca oameni răi. Care este esența unei persoane rele? Este aceea a diavolului, a Satanei. Nu este nicio exagerare.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Oamenii răi iubesc lucrurile pozitive? Oamenii răi apreciază lucrurile ticăloase, feroce și otrăvitoare; ei iubesc tot ce e asociat cu lucrurile negative. Când vorbești cu ei despre lucruri pozitive sau despre ceva care e de folos oamenilor și care vine de la Dumnezeu, nu sunt mulțumiți și nu îi interesează să audă despre așa ceva – nu au nicio speranță să fie mântuiți. Oricât de bine are cineva părtășie cu ei despre adevăr sau cât de practic li se vorbește, ei pur și simplu nu sunt interesați, ba chiar pot exprima ostilitate și antagonism. Dar se luminează la față când aud pe cineva vorbind despre plăcerea trupească și devin plini de energie. Aceasta e o fire feroce și ticăloasă și ei nu au o inimă bună. Așadar, nu pot să iubească vreodată lucrurile pozitive. Cum privesc în inima lor lucrurile pozitive? Le disprețuiesc și le privesc de sus, iau în derâdere aceste lucruri. Când vine vorba să fie o persoană onestă, ei se gândesc: „Să fii onest doar te dezavantajează. Zic pas! Dacă ești sincer, ești prost. Uită-te la tine cum înduri greutăți și lucrezi din greu ca să-ți faci datoria, fără să te gândești vreodată la viitorul tău sau la sănătatea ta. Cui o să-i pese dacă o să clachezi de extenuare? Eu nu mă pot obosi.” Altcineva ar putea spune: „Să ne păstrăm o cale de ieșire. Nu ne putem rupe spatele ca tonții. Trebuie să ne pregătim planul de rezervă și apoi doar să depunem un pic mai mult efort.” Cei răi vor fi fericiți când vor auzi acest lucru; este exact ceea ce sperau. Dar când va veni vorba să se supună total față de Dumnezeu și să se sacrifice cu loialitate pentru datoria lor, vor simți repulsie și ură și nu vor accepta așa ceva. Nu e feroce o asemenea persoană? Toți oamenii ca aceștia au o fire feroce. Trebuie doar să ai părtășie cu ei despre adevăr și să le vorbești despre principiile practicii și devin dezgustați și nu mai vor să audă. Vor crede că acest lucru le rănește mândria, le vătămează demnitatea și nu vor putea beneficia de pe urma lui. Își vor spune în sinea lor: „Vorbești întruna despre adevăr, despre principiile practicii. Vorbești mereu despre a fi o persoană cinstită – te poate hrăni sinceritatea? Poate vorbitul sincer să-ți aducă bani? Eu voi face profit trișând!” Ce logică e aceasta? Este logica unui tâlhar. Nu e aceasta o fire feroce? Este bună la suflet această persoană? (Nu.) Acest fel de persoană nu poate ajunge la adevăr. Puținul pe care îl face, pe care îl sacrifică și de care se leapădă este îndreptat în întregime către un scop, unul pe care l-a calculat cu mult în avans. Crede că e o afacere rentabilă să ofere ceva doar dacă primește mai mult în schimb. Ce fire e aceasta? E o fire ticăloasă, feroce.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cunoașterea de sine este de ajutor în căutarea adevărului”

În biserică, unii oameni sunt emondați pentru că nu își fac datoria în mod adecvat. Lucrurile spuse când emondăm o persoană implică deseori ca acea persoană să fie reprimată și poate chiar și certată. Cu siguranță, asta o va supăra și va vrea să caute scuze și să răspundă obraznic. Ea spune lucruri precum: „Deși m-ai emondat spunând lucruri care sunt corecte, unele dintre ele au fost foarte jignitoare, m-ai umilit și mi-ai rănit sentimentele. Am crezut în Dumnezeu toți acești ani, lucrând din greu, deși nu am adus nicio contribuție – cum am putut să fiu tratat așa? Cum se face că nu emondezi pe nimeni altcineva? Nu pot să accept asta și nu mai tolerez situația!” Acesta este un tip de fire coruptă, nu-i așa? (Ba da.) Această fire coruptă se manifestă numai prin plângeri, neascultare și antagonism, dar încă mai are până la apogeu, nu a atins punctul maxim, deși dezvăluie deja câteva semne și a început deja să atingă punctul în care este pe cale să răbufnească. Care este atitudinea persoanei curând după aceea? Nu este supusă, se simte iritată și sfidătoare și începe să facă în ciudă. Începe să raționeze: „Conducătorii și lucrătorii nu sunt întotdeauna corecți când îi emondează pe oameni. Poate că voi, ceilalți, sunteți capabili să acceptați, dar eu nu pot. Puteți să acceptați asta pentru că sunteți stupizi și blegi. Eu nu accept! Haideți să discutăm și să vedem cine are dreptate sau se înșală.” Apoi, oamenii au părtășie cu ea, spunând: „Indiferent de ce e bine sau greșit, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să asculți. Este posibil ca îndeplinirea datoriei tale să fie fără nicio pată? Faci totul bine? Chiar dacă faci totul bine, să fii emondat tot îți este de ajutor! Am avut părtășie cu tine despre principii atât de multe ori, dar nu ai ascultat niciodată și doar ai ales să faci orbește după bunul plac, provocând perturbări în lucrarea bisericii și cauzând pierderi masive, așadar, cum poți să nu faci față emondării? Cuvintele s-ar putea să fie dure și s-ar putea să-ți fie greu să le auzi, dar este normal, nu-i așa? Așadar, de ce te cerți? Ar trebui să ți se permită să faci lucruri rele, fără ca altor oameni să li se permită să te emondeze?” Însă va fi capabilă să accepte să fie emondată după ce aude asta? Nu va fi. Pur și simplu va continua să găsească scuze și să se împotrivească. Ce fire dezvăluie ea? Una diabolică; este o fire feroce. Ce anume a vrut să spună? „Nu suport ca oamenii să mă irite. Nimeni n-ar trebui să încerce să se atingă de niciun fir de păr din capul meu. Dacă vă voi arăta că nu e bine să vă puneți cu mine, nu veți îndrăzni să mă emondați pe viitor. Nu voi fi câștigat atunci?” Ce spuneți de asta? Firea a fost expusă, nu? Aceasta este o fire feroce. Oamenii cu firi feroce pur și simplu sunt scârbiți de adevăr – îl urăsc! Când sunt supuși emondării, fie încearcă să fugă, fie ignoră acest lucru – în inimile lor sunt incredibil de ostili. Nu este doar un caz simplu în care ei vin cu scuze. Aceasta nu este deloc atitudinea lor. Ei sunt nesupuși și potrivnici, ba chiar răspund obraznic, ca niște harpii. În inimile lor, ei gândesc: „Înțeleg că încerci să mă umilești și să mă faci de rușine în mod intenționat și, deși nu îndrăznesc să te contrazic în față, voi găsi ocazia să ți-o plătesc cu vârf și îndesat! Crezi că poți pur și simplu să mă emondezi și să-mi dai ordine? Îi voi atrage pe toți de partea mea, te voi identifica și apoi te voi face să plătești cu aceeași monedă!” Asta gândesc ei în inimile lor; în sfârșit s-a dezvăluit firea lor feroce. Ca să-și atingă scopurile și să-și reverse ciuda, fac tot ce pot ca să vină cu scuze care le vor permite să se justifice și să-i atragă pe toți de partea lor. Numai atunci sunt ei fericiți și liniștiți. Este un lucru malițios, nu-i așa? Aceasta este o fire feroce. Când încă nu au fost emondați, astfel de oameni sunt ca niște mielușei. Când sunt supuși emondării sau când adevăratul lor sine este dat în vileag, se schimbă imediat din miei în lupi și cruzimea lor iese la iveală. Aceasta este o fire feroce, nu-i așa? (Ba da.) Atunci, de ce nu este vizibilă de cele mai multe ori? (Nu au fost provocați.) Așa este, nu au fost provocați, iar interesele nu le-au fost periclitate. E ca atunci când un lup nu te va mânca, fiindcă nu îi este foame – ai putea spune atunci că nu este lup? Dacă ai aștepta până când ar încerca să te mănânce ca să-l numești lup, ar fi prea târziu, nu-i așa? Chiar și când nu a încercat să te mănânce, ar trebui să fii vigilent tot timpul. Dacă lupul nu te mănâncă nu înseamnă că nu vrea să o facă, ci doar că încă nu a sosit momentul – iar când acesta sosește, natura lui de lup lovește. Emondarea dezvăluie fiecare tip de persoană. Unii oameni se gândesc în sinea lor: „De ce sunt singurul care este emondat? De ce se iau tot timpul de mine? Văd în mine o țintă ușoară? Nu sunt genul de persoană cu care poți să te pui!” Ce fire este aceasta? Cum ar putea fi ei singurii care sunt emondați? Nu așa stau lucrurile, de fapt. Care dintre voi nu a fost emondat? Cu toții ați fost. Uneori, conducătorii și lucrătorii sunt nestatornici și necugetați în lucrarea lor sau nu o duc la bun sfârșit conform rânduielilor de lucru – și cei mai mulți dintre ei sunt emondați. Acest lucru se face pentru a proteja lucrarea bisericii și a-i împiedica pe oameni să acționeze de capul lor. Nu e un lucru făcut pentru a viza pe cineva anume. Evident, ceea ce spun ei este o denaturare a faptelor, aceasta fiind și ea o manifestare a unei firi feroce.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Din sintagma „înclinați spre răzbunare”, este evident că acești oameni nu sunt deloc buni; în termeni colocviali, sunt mere putrede. Judecând după manifestările și dezvăluirile constante ale umanității lor, precum și după principiile lor de acțiune, inimile lor nu sunt blânde. După cum spune o zicală frecventă, sunt niște „figuri dubioase”. Noi spunem că nu sunt de soi bun; mai exact, acești indivizi nu au o inimă bună, ci manifestă ferocitate, malițiozitate și cruzime. Odată ce cineva spune sau face ceva care afectează interesele, reputația sau statutul acestor indivizi ori îi jignește, pe de o parte, nutresc ostilitate în inima lor. Pe de altă parte, acționează pe baza acestei ostilități; acționează cu scopul și direcția de a-și vărsa ura și de a-și da frâu liber furiei, un comportament cunoscut sub numele de răzbunare. Există mereu unii indivizi de acest fel printre oameni. Fie că este ceea ce oamenii descriu ca a fi meschini, dominatori sau exagerat de sensibili, indiferent de termenii folosiți pentru a descrie sau rezuma umanitatea lor, manifestarea comună a interacțiunilor lor cu ceilalți este că oricine îi rănește sau ofensează din greșeală sau intenționat trebuie să sufere și să înfrunte consecințele corespunzătoare. Este așa cum spun unii oameni: „Dacă îi ofensezi, vei obține mai mult decît era învoiala. Dacă îi provoci sau îi rănești, să nu crezi că vei scăpa ușor.” Există astfel de indivizi printre oameni? (Da.) Cu siguranță există. Orice s-ar întâmpla, indiferent dacă merită sau nu să fie supărați sau meschini în acea privință, cei înclinați spre răzbunare o pun în agendele lor zilnice, tratând-o ca pe o chestiune de maximă importanță. Indiferent cine îi jignește, este inacceptabil, iar ei cer să se plătească un preț echivalent, acesta fiind principiul lor pentru tratarea oamenilor, pentru tratarea oricărui individ pe care îl consideră dușman. De exemplu, în viața bisericii, unii oameni au părtășie despre starea lor sau au părtășie și își împărtășesc în mod normal experiențele, discutând despre starea și corupția lor. Procedând astfel, se referă accidental la starea și corupția altora. Vorbitorul poate să nu aibă nicio intenție, dar ascultătorul pune la inimă. După ce ascultă, acest individ nu poate înțelege sau aborda corect situația și este predispus să dezvolte o mentalitate răzbunătoare. Dacă un renunță la această problemă și insistă să atace și să caute răzbunare, va cauza necazuri pentru lucrarea bisericii, prin urmare această problemă trebuie gestionată prompt. Atât timp cât există oameni răi în biserică, tulburările vor apărea inevitabil, așadar incidentele prin care oamenii răi tulburau biserica nu trebuie tratate cu ușurință. Indiferent dacă este intenționat sau nu, de vreme ce îi provoci sau îi rănești, nu vor renunța ușor. Aceștia își spun în sinea lor: „Vorbești despre corupția ta, de ce mă menționezi? Vorbești despre cunoașterea ta de sine, de ce mă expui? Expunerea corupției mele mă face să-mi pierd reputația și demnitatea, mă pune în încurcătură printre frați și surori, mă face să-mi pierd prestigiul și îmi afectează reputația. Ei bine, atunci, voi căuta să mă răzbun pe tine; vei primi mai mult decât ți-a fost învoiala! Să nu crezi că sunt ușor de intimidat, să nu crezi că mă poți trata ca pe un nimic doar pentru că familia mea este săracă și statutul meu social nu este înalt. Nu mă considera o pradă ușoară; nu sunt cineva cu care să te joci!” Nu contează cum anume își duc la îndeplinire răzbunarea; să ne gândim doar la acești oameni: când se confruntă cu aceste chestiuni minore – chestiuni comune în viața bisericii – nu doar că nu le pot trata sau înțelege corect, dar dezvoltă ură și așteaptă ocazii de a căuta răzbunare, recurgând chiar la mijloace lipsite de scrupule pentru a-și duce la bun sfârșit răzbunarea. Ce spune acest lucru despre umanitatea lor? (Este malițioasă.) Sunt oameni de treabă? (Nu.) […] Alții ar considera aceeași chestiune drept banală, ocupându-se de ea și tratând-o în mod corespunzător. Desigur, oamenii buni care acceptă adevărul ar putea să o rezolve în mod proactiv și pozitiv. Oamenii obișnuiți, deși nu o rezolvă în mod pozitiv, nu nutresc ură, cu atât mai puțin caută răzbunare. Dar pentru acei oameni care nu sunt de treabă, o chestiune atât de comună și absolut obișnuită le poate cauza frământări interioare, făcându-i incapabili să se calmeze. Lucrurile pe care le au nu sunt pozitive sau obișnuite, ci răutăcioase și ticăloase; ei caută răzbunare. Care este motivul răzbunării lor? Ei cred că oamenii le fac rău în mod intenționat cu remarci malițioase, expunând situații reale despre ei, precum și latura lor urâtă și corupția lor. Sunt de părere că ceea ce spun oamenii este intenționat, considerându-i astfel dușmanii lor. Apoi, se simt îndreptățiți să recurgă la răzbunare pentru a rezolva problema, folosind diverse mijloace pentru a-și atinge scopurile răzbunătoare. Nu este aceasta o fire răutăcioasă? (Ba da.) În viața bisericii, când frații și surorile vorbesc despre stările lor, cei mai mulți ascultători se pot regăsi și pot accepta acest lucru de la Dumnezeu. Doar cei care sunt scârbiți de adevăr și au o fire ticăloasă dezvoltă ostilitate și chiar o mentalitate răzbunătoare la auzul acestora, dezvăluindu-și pe deplin natura-esență. Odată ce apare mentalitatea răzbunătoare urmează o serie de comportamente și acțiuni de răzbunare. Când au loc acte prin care se caută răzbunare, ce se întâmplă cu relațiile dintre oameni? Nu mai sunt adecvate. Și cine este adevărata victimă în aceasta? (Persoana pe care caută să se răzbune.) Corect; adevăratele victime sunt persoanele care au părtășie despre mărturia lor bazată pe experiență. Cei înclinați spre răzbunare îi vor judeca apoi, ataca și chiar le vor înscena lucruri sau calomnia pe cei pe care îi percep ca expunându-i sau afișând ostilitate față de ei, folosind cuvinte sau acțiuni în diverse situații. Cei înclinați spre răzbunare nu au pur și simplu o ură de moment în inimile lor și atâta tot; ei caută și chiar creează tot felul de ocazii de a căuta răzbunare împotriva celor care sunt țintele răzbunării lor, a celor față de care sunt ostili și a celor pe care îi percep ca fiind nefavorabili față de ei. De exemplu, în timpul alegerii conducătorilor, dacă persoana față de care sunt ostili îndeplinește principiile pentru folosirea oamenilor în casa lui Dumnezeu și se califică pentru a fi aleasă drept conducător, ostilitatea lor îi va determina să judece, să condamne și să atace acea persoană. Probabil ar apela chiar la acțiuni în culise sau la a face lucruri dăunătoare față de acea persoană, pentru a se răzbuna. Pe scurt, mijloacele lor de a-și duce la îndeplinire răzbunarea sunt variate. De pildă, ar putea să găsească lucruri pe care să le folosească drept pârghii împotriva cuiva și să vorbească de rău acea persoană, să scornească zvonuri despre ea prin exagerare și vorbe în vânt, fără temei sau să semene zâzanie între acea persoană și ceilalți. Ba chiar ar putea să acuze pe nedrept acea persoană în fața conducătorilor, susținând că este neloială, negativă și potrivnică în îndeplinirea îndatoririlor. Toate acestea sunt, de fapt, născociri intenționate, făcând din țânțar armăsar. Vezi cum, din suspiciunile și înțelegerile lor greșite despre acea persoană, apar atât de multe comportamente și acțiuni nejustificate; toate aceste abordări izvorăsc din natura lor răzbunătoare. De fapt, atunci când acea persoană și-a împărtășit mărturiile bazate pe experiențe, nu i-a vizat deloc; nu a intenționat deloc să dea dovadă de răutate față de ei. Doar pentru că sunt scârbiți de adevăr și au o fire ticăloasă, înclinată spre răzbunare, nu le permit altora să-i expună, nici nu permit discuții despre cunoașterea de sine, despre firile corupte sau despre natura satanică a cuiva. Când se discută despre astfel de subiecte, devin furioși, presupunând că sunt vizați și expuși, dezvoltând și căpătând astfel o mentalitate răzbunătoare. Manifestările acestui tip de persoană de a-și duce la îndeplinire răzbunarea nu se limitează deloc la o singură circumstanță. De ce spun asta? Pentru că astfel de indivizi au o natură răutăcioasă; nimeni nu-i poate irita sau provoca. Au în mod inerent o agresivitate față de oricine și de orice, asemenea unui scorpion sau a unui miriapod. Prin urmare, indiferent dacă cineva îi provoacă sau îi rănește vorbind intenționat sau neintenționat, atât timp cât simt că și-au pierdut mândria sau prestigiul, vor găsi mijloace de a le salva, ceea ce conduce la o serie de acțiuni de răzbunare.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (25)”

Cei care sunt ticăloși și nu iubesc adevărul au mereu gânduri active. Dacă azi văd un licăr de speranță că vor primi binecuvântări, vor da tot ce au mai bun și vor face fapte bune ca să-i vadă toți ceilalți, sperând să-i atragă de partea lor. Totuși, după o vreme, când Dumnezeu nu i-a binecuvântat, ei regretă și se plâng și aceasta e concluzia la care ajung: „Dumnezeu e suveran peste toate; El este imparțial – nu sunt sigur că aceste cuvinte sunt adevărate.” Ei nu pot vedea dincolo de propriile lor interese imediate; dacă nu e în beneficiul lor, nu vor mișca un deget. Nu e feroce acest lucru? Indiferent cu cine interacționează, încearcă să cadă la învoială cu el și îndrăznesc chiar să încerce să cadă la învoială cu Dumnezeu. Ei se gândesc: „Trebuie să am ceva de câștigat chiar acum. Trebuie să profit imediat!” Atâta forță – oare ar fi exagerat să spunem că au o fire feroce? (Nu.) Atunci cum se poate dovedi ferocitatea lor? Când vor întâmpina o mică încercare sau un dezastru, nu vor fi capabili să-l suporte și nu-și vor face datoria. Vor simți că au suferit o pierdere: „M-am implicat atât de mult și Dumnezeu încă nu m-a binecuvântat. Oare chiar există Dumnezeu? Oare aceasta e calea cea dreaptă sau nu?” Inimile lor sunt răscolite de îndoială. Ei vor să aibă profit, iar acest lucru dovedește că nu fac sacrificii de bunăvoie și în mod cinstit; în acest fel, sunt dezvăluiți. Ce a spus soția lui Iov când acesta trecea prin încercările sale? [„Încă rămâi neclintit în curăția ta? Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2:9).] Ea era o neîncrezătoare, L-a respins pe Dumnezeu și s-a lepădat de El când i-a lovit dezastrul. Când Dumnezeu a oferit binecuvântări, ea a zis: „Iahve dumnezeu, tu ești marele mântuitor! Mi-ai dat atâtea bunuri și m-ai binecuvântat. Te voi urma. Tu ești dumnezeul meu!” Iar când Dumnezeu i-a luat bunurile, ea a spus: „Tu nu ești dumnezeul meu.” Ba chiar i-a zis lui Iov: „Nu crede. Nu există dumnezeu! Dacă ar fi existat, cum ar fi putut să permită ca bunurile noastre să fie furate de hoți? De ce nu ne-a protejat?” Ce fire este aceasta? E o fire feroce. Imediat ce interesele lor sunt compromise și scopurile și dorințele proprii nu sunt satisfăcute, se înfurie, se răzvrătesc și devin Iuda, trădându-L pe Dumnezeu și lepădându-se de El. Sunt mulți oameni în acest fel? Astfel de oameni răi și neîncrezători în mod destul de evident pot exista încă în biserică într-o oarecare măsură. Dar unii oameni au doar acest fel de stare; adică au această fire, dar nu sunt neapărat de acest fel. Totuși, dacă ai acest fel de fire, trebuie să se schimbe? (Da.) Dacă ai acest fel de fire, atunci înseamnă că natura ta e și ea feroce. Având acest fel de fire feroce, ești în stare să I te opui lui Dumnezeu, să-L trădezi și să acționezi cu ostilitate împotriva Lui în orice moment. Fiecare zi în care nu îți schimbi aceste firi corupte este o zi în care nu ești compatibil cu Dumnezeu. Când ești incompatibil cu Dumnezeu, nu poți să vii înaintea Lui și să-I experimentezi lucrarea și nu ai nicio șansă să primești mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cunoașterea de sine este de ajutor în căutarea adevărului”

Una dintre principalele tulpini din natura antihriștilor este răutatea. Ce înseamnă „răutate”? Înseamnă că ei au o atitudine deosebit de ticăloasă în ceea ce privește adevărul – nu numai că nu se supun acestuia și refuză să-l accepte, ci chiar îi condamnă pe cei care îi emondează. Aceasta este firea cea rea a antihriștilor. Antihriștii cred că oricine acceptă să fie emondat este vulnerabil la intimidare și că oamenii care îi emondează mereu pe alții sunt cei care doresc să-i șicaneze și să-i intimideze mereu pe oameni. Prin urmare, un antihrist se va împotrivi oricărei persoane care îl emondează și îi va face zile fripte acelei persoane. Și în privința oricărei persoane care aduce în discuție deficiențele sau corupția unui antihrist sau are părtășie cu acesta despre adevăr și despre intențiile lui Dumnezeu sau îl face să se cunoască pe sine, el crede că acea persoană îi face greutăți și o găsește dezagreabilă. Urăște acea persoană din adâncul inimii și se va răzbuna pe ea și îi va da bătăi de cap. Aceasta este altă manifestare despre care vom avea părtășie, și anume felul în care antihriștii își tratează emondarea. Urăsc pe oricine îi emondează și îi expune. Aceasta este o manifestare evidentă a antihriștilor. Ce fel de oameni au o fire atât de rea? Oamenii răi. Adevărul este că antihriștii sunt oameni răi. Prin urmare, doar oamenii răi și antihriștii au o fire atât de rea. Atunci când o persoană feroce se confruntă cu orice fel de îndemn, acuzație, învățătură sau ajutor bine intenționat, atitudinea sa nu este aceea de a fi recunoscătoare sau de a accepta cu umilință, ci de a se înfuria de rușine și de a simți ostilitate și ură extreme și chiar de a se răzbuna. Sunt unii care emondează și dau în vileag un antihrist spunând: „În ultima vreme, ai luat-o razna, nu ai acționat conform principiului și te-ai împăunat constant în timp ce ți-ai făcut datoria. Ai lucrat pentru statut și nu ai făcut nimic cum trebuie în datoria ta. Ai procedat corect față de Dumnezeu? De ce nu ai căutat adevărul când ți-ai făcut datoria? De ce nu ai acționat conform principiului? De ce nu ai acceptat părtășia pe care frații și surorile au avut-o cu tine despre adevăr? De ce i-ai ignorat? De ce ai continuat să faci ce vrei?” Aceste câteva întrebări, aceste cuvinte care expun dezvăluirea corupției lor îi enervează: „De ce? Niciun «de ce» – fac ce vreau! Ce îți dă dreptul să mă emondezi? Cine ești tu să faci asta? Sunt încăpățânat; ce poți să faci în privința asta? Acum că am ajuns la vârsta asta, nimeni nu îndrăznește să-mi vorbească așa. Numai eu le vorbesc așa celorlalți; nimeni altcineva nu-mi poate vorbi așa. Cine îndrăznește să-mi facă morală? Nu s-a născut încă persoana care să poată să-mi facă mie morală! Chiar crezi că poți să-mi faci morală?” În adâncul inimii lor, apare ura, iar ei caută ocazia să se răzbune. În mintea lor, calculează: „Oare acest om care mă emondează are putere în biserică? Dacă mă răzbun pe el, oare îi va ține cineva partea? Dacă îl fac să sufere, oare biserica va lua măsuri împotriva mea? Am o soluție. Nu mă voi răzbuna pe el personal; o să fac ceva fără să știe nimeni. O să îi fac ceva familiei lui, ca să-l fac să sufere și să-i fie rușine. În felul ăsta, voi scăpa de aceste resentimente. Trebuie să mă răzbun. Nu pot renunța acum la această chestiune. Nu am început să cred în dumnezeu ca să mi se dea ordine și nu am venit aici să fiu intimidat după bunul plac al oamenilor; am venit să dobândesc binecuvântări și să intru în împărăția cerurilor! Oamenii au nevoie de mândria lor așa cum un copac are nevoie de scoarță. Oamenii trebuie să aibă curajul de a lupta pentru demnitatea lor. Cum îndrăznești să mă expui? Asta este intimidare! Acum, că nu mă tratezi ca pe o figură importantă, o să-ți fac zile fripte și te voi obliga să suporți consecințele. Hai să ne luptăm, să vedem cine este mai aprig!” Doar câteva cuvinte simple de expunere îi înfurie pe antihriști și le provoacă o ură intensă, determinându-i să facă tot posibilul ca să se răzbune. Firea lor feroce este complet dezvăluită. Desigur, când se răzbună pe alții din cauza urii lor, nu o fac pentru că urăsc acea persoană sau îi poartă pică, ci pentru că le-a expus greșelile. Asta arată că simplul fapt de a expune un antihrist, indiferent cine o face și indiferent de relația pe care o are cu antihristul, îi poate stârni ura și dorința de răzbunare. Indiferent cine este, dacă înțelege adevărul sau dacă este conducător, lucrător ori un membru obișnuit dintre aleșii lui Dumnezeu, atât timp cât cineva îl expune și îl emondează, antihristul va trata acea persoană ca pe un dușman. Ba chiar va spune deschis: „Voi fi aspru cu oricine mă emondează. Nu voi da pace nimănui care mă emondează, îmi scoate la iveală secretele, îmi cauzează excluderea de către casa lui dumnezeu sau mă privează de partea mea de binecuvântări. Așa sunt eu în lumea laică: nimeni nu îndrăznește să-mi facă necazuri. Încă nu s-a născut persoana care să îndrăznească să mă deranjeze!” Acestea sunt genul de vorbe nemiloase pe care le aruncă antihriștii când înfruntă emondarea. Când aruncă aceste vorbe nemiloase, nu o fac pentru a-i intimida pe ceilalți, și nici nu se descarcă pentru a se proteja. Sunt cu adevărat capabili să facă rău și se vor coborî într-atât încât să recurgă la orice mijloace au la dispoziție. Aceasta este firea feroce a antihriștilor.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”

Antihriștii expropriază totul din casa lui Dumnezeu și proprietatea bisericii și tratează aceste lucruri ca fiind proprietăți personale care trebuie să fie gestionate doar de ei și nu permit să intervină în asta. Singurele lucruri la care se gândesc atunci când fac lucrarea bisericii sunt propriile interese, propriul statut și propria mândrie. Ei nu permit nimănui să le prejudicieze interesele, cu atât mai puțin permit cuiva de calibru sau oricui este capabil să vorbească despre mărturia sa bazată pe experiență să le amenințe reputația și statutul. Și, astfel, încearcă să-i suprime și să-i excludă drept concurenți pe aceia care pot să vorbească despre mărturii bazate pe experiențe și pe aceia care pot să aibă părtășie despre adevăr și să-i aprovizioneze pe aleșii lui Dumnezeu, și încearcă disperați să-i izoleze complet pe acei oameni de toți ceilalți, să le târască pe deplin numele prin noroi și să-i distrugă. Doar apoi se vor simți antihriștii împăcați. Dacă acești oameni nu sunt niciodată negativi și pot continua să-și facă datoria, vorbind despre mărturia lor și sprijinindu-i pe ceilalți, atunci antihriștii vor apela la soluția lor finală, și anume să le găsească defecte și să-i condamne sau să le însceneze ceva și să inventeze motive ca să-i chinuie și să-i pedepsească, până când fac să fie îndepărtați din biserică. Doar atunci se vor relaxa antihriștii complet. Acesta este cel mai perfid și malițios lucru legat de antihriști. Ceea ce le provoacă cea mai multă teamă și anxietate sunt oamenii care urmăresc adevărul și au mărturii bazate pe experiențe adevărate, pentru că oamenii cu asemenea mărturii sunt cei pe care aleșii lui Dumnezeu îi aprobă și îi sprijină cel mai mult față de cei care trăncănesc degeaba despre cuvinte și doctrine. Antihriștii nu au mărturii bazate pe experiențe adevărate, nici nu sunt capabili să practice adevărul; cel mult, sunt capabili să facă unele fapte bune pentru a căuta să intre în grațiile oamenilor. Însă, indiferent câte fapte bune fac sau câte lucruri care sună bine spun, acestea tot nu pot fi comparate cu beneficiile și avantajele pe care o mărturie bună bazată pe experiență le poate aduce oamenilor. Nimic nu poate înlocui efectele aprovizionării și udării aleșilor lui Dumnezeu de către aceia care pot vorbi despre mărturiile lor bazate pe experiențe. Și, astfel, când antihriștii văd pe cineva vorbind despre mărturiile sale bazate pe experiențe, privirea le devine tăioasă. Furia li se aprinde în inimi, ura iese la suprafață și ei devin nerăbdători să reducă vorbitorul la tăcere și să-l oprească să mai vorbească. Dacă acesta continuă să vorbească, reputația antihriștilor va fi complet ruinată, chipurile urâte pe deplin expuse ca să fie văzute de toți, așa că antihriștii găsesc un pretext să tulbure persoana care rostește mărturia și să o suprime. Antihriștii își permit doar lor să îi inducă pe oameni în eroare prin cuvinte și doctrine; nu le permit aleșilor lui Dumnezeu să-L slăvească pe Dumnezeu vorbind despre mărturia lor bazată pe experiență, ceea ce indică tipul de oameni pe care antihriștii îi urăsc și de care se tem cel mai mult. Când cineva se distinge cu o mică lucrare sau când cineva este capabil să vorbească despre o mărturie adevărată bazată pe experiență și aleșii lui Dumnezeu au parte de beneficii, edificare și sprijin, iar aceasta câștigă multe laude din partea tuturor, invidia și ura cresc în inimile antihriștilor, și încearcă să excludă și să suprime acea persoană. Nu permit, în niciun caz nu, unor asemenea oameni să-și asume vreo lucrare, pentru a-i împiedica să le amenințe statutul. Rolul oamenilor care au adevărul-realitate accentuează și scot în evidență sărăcia, starea jalnică, urâțenia și ticăloșia antihriștilor când sunt în prezența lor, așa că, atunci când antihriștii aleg un partener sau coleg, niciodată nu alege oameni care au adevărul-realitate, niciodată nu alege oameni care pot vorbi despre mărturia lor bazată pe experiență și niciodată nu alege oameni cinstiți sau care pot practica adevărul. Aceștia sunt oamenii pe care antihriștii îi invidiază și-i urăsc cel mai mult și care le sunt ca un ghimpe în coastă. Indiferent de câte lucruri care sunt bune sau aduc beneficii lucrării casei lui Dumnezeu fac acești oameni care practică adevărul, antihriștii vor depune mari eforturi pentru a ascunde aceste fapte. Ba chiar vor distorsiona faptele ca să-și asume meritele pentru lucrurile bune, dând vina pentru lucrurile rele pe alții, drept mod de a se eleva pe ei înșiși și de a desconsidera alți oameni. Antihriștii au o mare gelozie și ură față de cei care urmează adevărul și pot vorbi despre mărturia lor bazată pe experiență. Se tem că acești oameni le vor amenința statutul, așa că fac tot ce pot pentru a-i ataca și a-i exclude. Ei le interzic fraților și surorilor să-i contacteze sau să se apropie de ei sau să-i sprijine sau să-i laude pe acești oameni care pot vorbi despre mărturiile lor bazate pe experiență. Acesta e faptul care dezvăluie cel mai bine natura satanică a antihriștilor, care este scârbită de adevăr și Îl urăște pe Dumnezeu. Și, astfel, dovedește și că antihriștii sunt un contracurent malefic în cadrul bisericii, că sunt cei vinovați pentru tulburarea lucrării bisericii și zădărnicirea voii lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”

Odată ce sunt înlocuiți și eliminați, antihriștii nu se mai poartă cu mănuși, se plâng fără rețineri, iar partea lor demonică este expusă. Ce parte demonică este expusă? În trecut, în mod categoric nu și-au făcut îndatoririle ca să urmărească adevărul și să obțină mântuirea, ci pentru a dobândi binecuvântări, iar acum spun adevărul despre asta și dezvăluie situația reală. Spun: „Dacă n-aș încerca să intru în Împărăția Cerurilor sau să dobândesc ulterior binecuvântări și multă glorie, m-aș fi amestecat printre voi care sunteți mai prejos decât balega? Sunteți demni de prezența mea? Nu mă instruiți, nu mă promovați și vreți să mă eliminați. Într-o zi, îți voi arăta care va fi prețul pe care îl vei plăti pentru că m-ai eliminat și consecințele pe care le vei suferi din cauza asta!” Antihriștii răspândesc aceste idei, iar aceste cuvinte diavolești le scapă din gură. Odată ce nu mai umblă cu mănuși, natura lor malițioasă și firea lor haină sunt expuse, iar ei încep să răspândească noțiuni. De asemenea, încep să îi atragă pe cei care sunt credincioși noi, care au o statură relativ mică și cărora le lipsește discernământul, care nu urmăresc adevărul și care sunt adesea negativi și slabi și, de asemenea, îi atrag pe cei care sunt constant superficiali în îndatoririle lor și care nu cred cu adevărat în Dumnezeu. Așa cum au spus ei înșiși: „Dacă mă elimini, va trebui să mai trag câțiva după mine!” Nu a fost dezvăluită natura lor satanică? Oare oamenii normali ar face asta? În general, oamenii cu firi corupte doar se simt triști și răniți când sunt destituiți, crezându-se lipsiți de speranță, dar conștiințele lor îi fac să se gândească: „E vina noastră, nu ne-am îndeplinit îndatoririle. În viitor, mă voi strădui să mă descurc mai bine, iar, în ceea ce privește felul în care mă tratează Dumnezeu și ce hotărâri ia în privința mea, asta e treaba Lui. Oamenii nu au niciun drept să îi ceară ceva lui Dumnezeu. Nu sunt acțiunile lui Dumnezeu bazate pe manifestările oamenilor? Dacă cineva merge pe calea greșită, atunci trebuie să fie disciplinat și certat; e de la sine înțeles. În prezent, ce e trist este că am un calibru slab, nu pot îndeplini intențiile lui Dumnezeu, nu înțeleg adevărurile-principii și acționez arbitrar și cu încăpățânare, pe baza firilor mele corupte. Merit să fiu eliminat, dar sper că voi avea ocazia să mă revanșez în viitor!” Oamenii care au o oarecare conștiință vor merge pe o asemenea cale. Aleg să pună problema așa și, în final, aleg și să rezolve problema în felul acesta. Desigur, în asta nu există multe elemente ale practicării adevărului, dar pentru că acești oameni au conștiințe, nu vor merge atât de departe încât să I se împotrivească lui Dumnezeu, să-L hulească sau să I se opună. Însă antihriștii nu sunt la fel. Pentru că au o natură haină, Îi sunt în mod inerent potrivnici lui Dumnezeu. Când perspectivele și destinul le sunt amenințate sau luate, când nu pot vedea nicio șansă de a trăi, aleg să răspândească noțiuni, să judece lucrarea lui Dumnezeu și să-i facă pe neîncrezătorii care le sunt aliați să tulbure lucrarea casei lui Dumnezeu alături de ei. Ba chiar refuză să-și asume răspunderea pentru greșelile și fărădelegile lor din trecut, precum și pentru pierderile pe care le-au provocat lucrării sau proprietății casei lui Dumnezeu. Când casa lui Dumnezeu se ocupă de ei și îi elimină, spun o frază care e rostită foarte des de antihriști. Care este aceea? (Dacă nu voi fi acceptat aici, voi fi acceptat în altă parte.) Nu este aceasta o altă frază diavolească? Este un lucru pe care nu l-ar putea spune o persoană cu umanitate normală, cu simțul rușinii și cu conștiință. Le numim cuvinte diavolești. Acestea sunt diversele manifestări ale firilor haine pe care le dezvăluie antihriștii atunci când sunt emondați și simt că statutul și reputația lor sunt în pericol, că statutul și prestigiul le sunt amenințate și mai ales că sunt pe cale să fie privați de perspectivele și de destinul lor; în același timp, esența lor de neîncrezători este expusă.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”

Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe Dumnezeu în inima lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui Dumnezeu și nu sunt dornici să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice Lui. Acest fel de oameni infami va fi eliminat cu totul atunci când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, și ei sunt nevrednici de orice compasiune. Cei fără umanitate sunt incapabili să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat. Atunci când mediul este sigur și protejat sau e vreun profit de tras, ei ascultă întru totul de Dumnezeu dar, atunci când ceea ce doresc este compromis sau este respins, ei se revoltă imediat. Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare, „bună la suflet”, într-un ucigaș urât și feroce, care își tratează binefăcătorul de ieri ca pe inamicul lor de moarte, fără niciun motiv. Dacă acești demoni nu sunt alungați, acești demoni care ar ucide fără să clipească, nu vor deveni ei un pericol ascuns? Lucrarea de salvare a omului nu se obține ca urmare a finalizării lucrării de cucerire. Deși lucrarea de cucerire s-a terminat, lucrarea de purificare a omului nu s-a încheiat; această lucrare va fi încheiată atunci când omul va fi fost purificat în totalitate, atunci când cei care se supun cu adevărat lui Dumnezeu vor fi fost făcuți compleți, și atunci când cei prefăcuți care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor vor fi fost îndepărtați. Aceia care nu Îl mulțumesc pe Dumnezeu în etapa finală a lucrării Sale vor fi eliminați cu desăvârșire, iar cei care sunt eliminați aparțin diavolilor. Pentru că sunt nevrednici să Îl mulțumească pe Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu astăzi, acest lucru nu dovedește că ei sunt cei care vor rămâne în cele din urmă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

În care împrejurări din viețile voastre zilnice aveți o inimă cu frică de Dumnezeu? Și în care împrejurări nu aveți? Ești în stare să urăști pe cineva când te jignește sau îți afectează interesele? Și când urăști pe cineva, ești în stare să-l pedepsești și să te răzbuni? (Da.) Atunci ești destul de înspăimântător! Dacă nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu și ești în stare să faci lucruri rele, atunci această fire rea a ta este mult prea gravă! Iubirea și ura sunt lucruri pe care oamenii normali ar trebui să le dețină, dar trebuie să faci diferența clară între ceea ce iubești și ceea ce urăști. În inima ta, ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu, adevărul, lucrurile pozitive și să-ți iubești frații și surorile, în timp ce ar trebui să-i urăști pe Satana și pe diavoli, să urăști lucrurile negative, antihriștii și oamenii răi. Dacă ești capabil să-i oprimi și să te răzbuni pe frații și surorile tale din ură, acesta ar fi un lucru foarte înfricoșător și este firea unei persoane rele. Unii oameni au pur și simplu gânduri și idei pline de ură – idei rele, dar ei nu ar face niciodată ceva rău. Aceștia nu sunt oameni răi deoarece, atunci când se întâmplă ceva, sunt capabili să caute adevărul și sunt atenți la principii în modul în care se comportă și tratează lucrurile. Când interacționează cu alții, ei nu le cer mai mult decât ar trebui; dacă se înțeleg bine cu o persoană, vor interacționa în continuare cu ea; dacă nu se înțeleg, atunci nu vor interacționa. Abia dacă le afectează îndeplinirea datoriei sau intrarea în viață. Dumnezeu este în inima lor și ei au o inimă cu frică de Dumnezeu. Nu sunt dispuși să-L ofenseze pe Dumnezeu și se tem să facă asta. Deși acești oameni ar putea nutri anumite gânduri și idei incorecte, ei sunt capabili să se răzvrătească împotriva lor sau să le abandoneze. Ei dau dovadă de cumpătare în acțiunile lor și nu rostesc nici măcar un singur cuvânt nelalocul lui sau care să-L ofenseze pe Dumnezeu. Cineva care vorbește și se poartă astfel este cineva care are principii și practică adevărul. Personalitatea ta ar putea fi incompatibilă cu cea a unei alte persoane și poate că nu o placi, dar când lucrezi cu ea, rămâi imparțial, nu-ți descarci frustrările îndeplinindu-ți datoria și nu-ți verși frustrările asupra intereselor familiei lui Dumnezeu; poți gestiona treburile potrivit principiilor. Ce manifestare este aceasta? Este o manifestare a unei simple inimi cu frică de Dumnezeu. Dacă ai puțin mai mult de atât, când vezi că altcineva are unele neajunsuri sau slăbiciuni, chiar dacă te-a jignit sau are ceva împotriva ta, tot ești în stare să-l tratezi corect și să-l ajuți cu iubire. Asta înseamnă că există iubire în tine, că ești o persoană care are umanitate, că ești cineva blând și care poate practica adevărul, că ești o persoană onestă care deține adevărurile-realități și că ești cineva cu o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă încă ai o statură mică, dar ai voință și ești dispus să te străduiești să obții adevărul și să faci lucrurile potrivit principiului și ești capabil să tratezi lucrurile și să te porți cu alții principial, atunci și asta se consideră că ai întrucâtva o inimă cu frică de Dumnezeu; este cel mai important lucru. Dacă nu poți realiza nici măcar acest lucru și nu te poți abține, atunci ești în mare pericol și ești foarte înspăimântător. Dacă ți s-ar oferi o funcție, ai putea să-i pedepsești pe oameni și le pui bețe în roate; atunci ai fi predispus să te transformi într-un antihrist în orice moment.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cele cinci condiții care trebuie îndeplinite pentru a porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu”

Care este cea mai evidentă manifestare a unei persoane cu o fire feroce? Este atunci când întâlnește o persoană simplă de care îi este ușor să se ia și începe să se ia de aceasta și să o joace pe degete. Acesta este un fenomen comun. Când o persoană care este relativ bună la suflet vede o persoană care este simplă și fricoasă, va simți un sentiment de compasiune pentru ea și, chiar dacă nu o poate ajuta, nu o va hărțui. Când vezi că o persoană dintre frații și surorile tale este simplă, cum o tratezi? O hărțuiești sau o tachinezi? (Probabil că aș desconsidera-o.) A desconsidera oamenii este un mod de a-i vedea, de a-i percepe, un fel de mentalitate, dar modul în care acționezi și vorbești cu ei implică firea ta. Spuneți-Mi, cum vă purtați față de oamenii care sunt timizi și fricoși? (Îi comand și mă leg de ei.) (Când îi văd făcându-și greșit datoria, îi discriminez și îi exclud.) Aceste lucruri menționate de voi sunt manifestări ale unei firi feroce și au legătură cu firile oamenilor. Mai există multe alte astfel de lucruri, așa că nu e nevoie să intrăm în detalii despre ele. Ați întâlnit vreodată o astfel de persoană care i-a dorit moartea oricui a jignit-o și chiar s-a rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-i osândească, să-i radă de pe fața pământului? Deși niciun om nu are o asemenea putere, în inima ei se gândește ce bine ar fi dacă ar avea-o sau se roagă lui Dumnezeu și Îi cer să facă El asta. Aveți astfel de gânduri în inima voastră? (Când răspândim Evanghelia și întâlnim oameni răi care ne atacă și ne denunță la poliție, simt ură față de ei și am gânduri de genul „va veni ziua în care veți fi pedepsiți de Dumnezeu”.) Acesta este un caz destul de obiectiv. Ai fost atacat, ai suferit, ai simțit durere, integritatea personală și respectul de sine au fost total călcate în picioare – în astfel de circumstanțe, celor mai mulți oameni le-ar fi greu să treacă peste asta. (Unii oameni răspândesc zvonuri despre biserica noastră pe internet, aduc multe acuzații nefondate și sunt foarte furios când le citesc și există multă ură în inima mea.) Este asta ferocitate, sau este irascibilitate, sau este umanitate normală? (Este umanitate normală. A nu-i urî pe demoni și pe dușmanii lui Dumnezeu nu este umanitate normală.) Așa este. Acestea sunt dezvăluirea, manifestarea și răspunsul umanității normale. Dacă oamenii nu urăsc lucrurile negative sau nu iubesc lucrurile pozitive, dacă nu au standarde ale conștiinței, atunci ei nu sunt oameni. În aceste circumstanțe, ce fel de acțiuni poate întreprinde o persoană care să se transforme într-o fire feroce? Dacă această ură și aversiune se transformă într-un anumit tip de comportament, dacă îți pierzi toată rațiunea, iar acțiunile tale depășesc o anumită linie roșie pentru umanitate, dacă ești chiar predispus să-i ucizi și să încalci legea, atunci aceasta este ferocitate, înseamnă a acționa într-un mod irascibil. Când oamenii înțeleg adevărul și sunt capabil să-i discearnă pe oamenii răi și urăsc ticăloșia, aceasta este umanitate normală. Dar dacă oamenii procedează cu irascibilitate, ei acționează fără principii. Există vreo diferență între asta și a face rău? (Da.) Există o diferență. Dacă o persoană este extrem de haină, extrem de feroce, extrem de malefică, extrem de imorală și simți o mare antipatie față de ea, iar această antipatie ajunge în punctul în care Îi ceri lui Dumnezeu să o blesteme, atunci este în ordine. Dar este în ordine dacă Dumnezeu nu acționează după ce te-ai rugat de două sau de trei ori și rezolvi tu singur lucrurile? (Nu.) Poți să te rogi lui Dumnezeu și să-ți exprimi părerile și opiniile, apoi să cauți adevărurile-principii, caz în care vei fi capabil să procedezi corect. Dar nu ar trebui să-I ceri lui Dumnezeu sau să încerci să-L forțezi să te răzbune, cu atât mai puțin ar trebui să-i permiți irascibilității tale să te determine să faci lucruri stupide. Ar trebui să abordezi problema în mod rațional. Ar trebui să fii răbdător, să aștepți vremea lui Dumnezeu și să petreci mai mult timp rugându-te Lui. Privește cum Dumnezeu acționează cu înțelepciune față de Satana și de diavoli și, în acest fel, poți să fii răbdător. A fi rațional înseamnă a-I încredința lui Dumnezeu toate acestea și a-L lăsa pe El să acționeze. Asta este ceea ce ar trebui să facă o ființă creată. Nu acționa din irascibilitate. Să acționezi din irascibilitate nu este admisibil pentru Dumnezeu, este condamnat de El. În astfel de momente, firea dezvăluită în oameni nu este slăbiciune umană sau furie trecătoare, mai degrabă este o fire feroce. Odată ce s-a stabilit că este o fire feroce, ai o problemă și e improbabil să fii mântuit. Asta pentru că, atunci când oamenii au firi feroce, ei tind să acționeze contrar conștiinței și rațiunii și devin foarte predispuși să încalce legea și decretele administrative ale lui Dumnezeu. Așadar, cum se poate evita asta? Cel puțin, există trei linii roșii care nu trebuie depășite: prima este să nu faceți lucruri care contravin conștiinței și rațiunii, a doua este să nu încălcați legea, iar a treia este să nu încălcați decretele administrative ale lui Dumnezeu. În plus, nu faceți nimic extrem sau care va tulbura lucrarea bisericii. Dacă respectați aceste principii, cel puțin vă va fi garantată siguranța și nu veți fi eliminați. Dacă vă împotriviți cu încăpățânare când sunteți emondați pentru că ați comis tot felul de rele, atunci acest lucru este și mai periculos. Aveți toate șansele să ofensați în mod direct firea lui Dumnezeu și să fiți îndepărtați sau excluși din biserică. Pedeapsa pentru ofensarea firii lui Dumnezeu este mult mai severă decât pentru încălcarea legii – este o soartă mai rea decât moartea. Încălcarea legii presupune cel mult o pedeapsă cu închisoarea; câțiva ani grei și ați ieșit, asta e tot. Dar dacă ofensați firea lui Dumnezeu, veți îndura pedeapsa veșnică. Prin urmare, dacă oamenii cu firi feroce nu au raționalitate, ei sunt într-un pericol extrem de mare, sunt predispuși să facă rău și sigur vor fi pedepsiți și osândiți. Dacă oamenii au puțină raționalitate, sunt capabili să caute adevărul și să i se supună și se pot abține să nu facă prea mult rău, atunci categoric au speranță să fie mântuiți. Este crucial pentru o persoană să aibă raționalitate și rațiune. O persoană cu rațiune are toate șansele să accepte adevărul și să abordeze faptul de a fi emondată într-un mod corect. O persoană fără rațiune este în pericol când este emondată. Să spunem, de exemplu, că cineva este foarte furios după ce a fost emondat de un conducător. Simte nevoia să răspândească zvonuri și să-l atace pe conducător, dar nu îndrăznește, de teamă să nu creeze probleme. Cu toate acestea, o astfel de fire există deja în inima lui și este greu de spus dacă îi va da sau nu ascultare. Atât timp cât această fire există în inima cuiva, atât timp cât aceste gânduri există, atunci, chiar dacă s-ar putea să nu le dea ascultare, acel cineva este deja în pericol. Când împrejurările o permit – când are ocazia – poate foarte bine să le dea ascultare. Atât timp cât firea sa feroce va exista, dacă nu va fi înlăturată, atunci, mai devreme sau mai târziu, această persoană va face rău. Așadar, ce alte situații există în care o persoană dezvăluie o fire feroce? Spuneți-Mi. (Am fost superficial în datoria mea și nu am obținut niciun rezultat, iar apoi am fost înlocuit de conducător în conformitate cu principiile și m-am simțit oarecum potrivnic. Apoi, când am văzut că el a dezvăluit o fire coruptă, m-am gândit să scriu o scrisoare ca să-l raportez.) Vine ideea asta din senin? Categoric nu. A fost generată de natura ta. Mai devreme sau mai târziu, lucrurile din natura oamenilor sunt dezvăluite, nu se știe în ce moment sau context vor fi dezvăluite și li se va da ascultare. Uneori, oamenii nu fac nimic, dar asta pentru că situația nu le-o permite. Totuși, dacă sunt persoane care urmăresc adevărul, vor fi capabile să îl caute pentru a rezolva asta. Dacă nu sunt persoane care urmăresc adevărul, vor face cum le place și, de îndată ce situația o permite, vor face rău. Prin urmare, dacă o fire coruptă nu este înlăturată, este foarte probabil ca oamenii să aibă probleme, caz în care vor trebui să culeagă ce au semănat. Unii oameni nu urmăresc adevărul și sunt în permanență superficiali în îndeplinirea îndatoririlor lor. Nu acceptă când sunt emondați, nu se căiesc niciodată și, în cele din urmă, sunt ostracizați cu scopul de a reflecta. Unii oameni sunt îndepărtați din biserică pentru că tulbură tot timpul viața bisericească și au devenit mere putrede; iar unii oameni sunt excluși pentru că fac tot felul de fapte rele. Prin urmare, indiferent ce fel de persoană este, dacă cineva dezvăluie frecvent o fire coruptă și nu caută adevărul ca să o înlăture, este predispus să comită fapte rele. Firea coruptă a omenirii nu este alcătuită doar din aroganță, ci și din ticăloșie și ferocitate. Aroganța și ferocitatea sunt doar factori obișnuiți.

Așadar, cum ar trebui rezolvată această problemă a dezvăluirii unei firi feroce? Oamenii trebuie să recunoască ce este firea lor coruptă. Firea unor oameni este deosebit de feroce, malițioasă și arogantă, iar ei sunt complet lipsiți de scrupule. Aceasta este natura oamenilor malefici, iar acești oameni sunt cei mai periculoși dintre toți. Când astfel de oameni dețin putere, diavolii dețin putere, satanele dețin putere. În casa lui Dumnezeu, toți oamenii răi sunt dezvăluiți și eliminați din cauză că înfăptuiesc tot felul de lucruri rele. Când încerci să ai părtășie despre adevăr cu oameni răi sau să-i emondezi, există o mare șansă ca ei să te atace, să te judece sau chiar să se răzbune pe tine, toate acestea fiind consecințe ale faptului că firile lor sunt extrem de malițioase. De fapt, este un lucru foarte obișnuit. De exemplu, pot fi doi oameni care se înțeleg foarte bine, care sunt foarte atenți și înțelegători unul față de celălalt – dar ajung să se despartă din cauza unui singur lucru care privește interesele lor și ei taie orice legătură dintre ei. Unii oameni devin chiar dușmani și încearcă să se răzbune unul pe celălalt. Toți sunt foarte feroce. Când vine vorba de oameni care își fac datoria, ați observat care lucruri manifestate și dezvăluite de ei se încadrează într-o fire feroce? Aceste lucruri există cu siguranță, iar voi trebuie să le stârpiți. Asta vă va ajuta să discerneți și să recunoașteți aceste lucruri. Dacă nu știți cum să le stârpiți și să le discerneți, nu veți fi niciodată capabili să-i discerneți pe oamenii răi. După ce au fost induși în eroare de antihriști și au căzut sub controlul lor, viețile unor oameni sunt prejudiciate și doar atunci știu ce sunt un antihrist și o fire feroce. Înțelegerea pe care o aveți față de adevăr este prea superficială. Înțelegeți cele mai multe adevăruri doar la nivel oral sau scris sau înțelegeți doar cuvinte și doctrine, iar acestea nu se potrivesc deloc cu realitatea. După ce auziți multe predici, se pare că aveți multă înțelegere și luminare în inima voastră; dar când vă confruntați cu realitatea, tot nu puteți discerne lucrurile așa cum sunt ele de fapt. Toți știți, teoretic vorbind, care sunt manifestările unui antihrist, dar când dați cu ochii de un antihrist adevărat, nu sunteți capabili să-l discerneți ca atare. Asta pentru că aveți prea puțină experiență. După ce ați experimentat mai mult, după ce ați fost răniți suficient de antihriști, veți fi pe deplin capabili să-i discerneți așa cum sunt în realitate. Azi, deși cei mai mulți oameni ascultă conștiincioși predici în timpul adunărilor și vor să lupte pentru adevăr, odată ce au auzit predica, nu înțeleg decât sensul literal, nu depășesc nivelul teoretic și sunt incapabili să experimenteze partea practică a adevărului. Prin urmare, intrarea lor în adevărul-realitate este foarte superficială, ceea ce înseamnă că le lipsește discernământul față de oameni răi și față de antihriști. Antihriștii au esența oamenilor răi, dar în afară de antihriști și oameni răi, alți oameni nu au firi feroce? În realitate, nu există oameni buni. Când totul e bine, sunt numai zâmbete, dar când se confruntă cu ceva ce le afectează interesele, devin urâți. Aceasta este o fire feroce. Această fire feroce poate fi dezvăluită în orice moment; este involuntară. Așadar, ce anume se întâmplă aici? Este vorba de a fi posedat de duhuri rele? Este vorba de reîntrupare demonică? Dacă este oricare dintre aceste două lucruri, atunci persoana are esența unui om rău și nu poate fi ajutată. Dacă esența ei nu este cea a unui om rău și doar are această fire coruptă, atunci boala ei nu este terminală și, dacă poate să accepte adevărul, încă există speranță să fie mântuită. Așadar, cum trebuie înlăturată o fire coruptă feroce? Mai întâi, trebuie să te rogi des când întâlnești probleme și să reflectezi asupra motivațiilor și dorințelor pe care le ai. Trebuie să accepți scrutarea lui Dumnezeu și să-ți controlezi comportamentul. Ba mai mult, nu trebuie să dezvălui niciun cuvânt sau comportament rău. Dacă o persoană se pomenește cu intenții incorecte și cu malițiozitate în inimă, vrând să facă lucruri rele, ea trebuie să caute adevărul pentru a înlătura asta, trebuie să găsească acele cuvinte relevante ale lui Dumnezeu pentru a înțelege și rezolva această problemă, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să-I ceară să o protejeze, să se jure lui Dumnezeu și să se blesteme când nu acceptă adevărul și face rău. A avea părtășie cu Dumnezeu în acest fel oferă protecție și împiedică o persoană să facă rău. Dacă i se întâmplă ceva unei persoane și apar intenții rele, dar aceasta nu le acordă atenție și doar lasă lucrurile să se desfășoare sau i se pare că acesta este modul normal în care ar trebui să acționeze, atunci este o persoană rea și nu este cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu și iubește adevărul. O astfel de persoană vrea în continuare să creadă în Dumnezeu, să-L urmeze, să fie binecuvântată și să intre în Împărăția Cerească – este posibil acest lucru? Visează.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Mărturii similare bazate pe experiențe

Ce lecții am învățat după ce i-am atacat pe alții din răzbunare

Am învățat să tratez oamenii corect

Cum mi-am înlăturat emoțiile pline de ură