Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Cei mai mulți oameni cred în Dumnezeu de dragul păcii și al altor beneficii. Dacă nu este în avantajul tău, nu crezi în Dumnezeu și, dacă nu poți primi favorurile lui Dumnezeu, te bosumfli. Cum poate aceasta să fie adevărata ta statură? Când vine vorba de incidente inevitabile din familie (îmbolnăvirea copiilor, internarea celor dragi, recolte sărace, persecuțiile care vin din partea membrilor familiei și așa mai departe), nici nu poți răzbate prin aceste lucruri care deseori au loc în viața de zi cu zi. Când se întâmplă astfel de lucruri, intri în panică și nu știi ce să faci – și de cele mai multe ori, te plângi de Dumnezeu. Te plângi că acele cuvinte ale lui Dumnezeu te-au înșelat, că lucrarea lui Dumnezeu te-a încurcat. Nu aveți astfel de gânduri? Credeți că aceste lucruri nu se întâmplă decât rareori în rândul vostru? Vă petreceți fiecare zi în mijlocul unor astfel de evenimente. Nu vă gândiți defel la succesul credinței voastre în Dumnezeu și la cum să satisfaceți intențiile lui Dumnezeu. Adevărata voastră statură este prea mică, mai mică decât a unui pui de găină. Când afacerea de familie pierde bani, vă plângeți de Dumnezeu, când vă găsiți într-un mediu lipsit de protecția lui Dumnezeu, continuați să vă plângeți de El, vă plângeți chiar și atunci când vă moare un pui de găină sau vi se îmbolnăvește o vacă bătrână din staul. Vă plângeți când vine vremea ca fiul vostru să se însoare, dar familia voastră nu are bani suficienți; vreți să vă îndepliniți datoria de gazdă, dar nu vă permiteți, așa că vă plângeți din nou. Ești plin de nemulțumiri și uneori nu te duci la adunare sau nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu din cauza asta, uneori având o atitudine negativă timp îndelungat. Nimic din ceea ce ți se întâmplă astăzi nu are nicio legătură cu planurile tale sau cu destinul tău; aceste lucruri ți s-ar întâmpla și dacă nu ai crede în Dumnezeu; cu toate acestea, Îl faci responsabil astăzi pe Dumnezeu de ele și insiști, spunând că Dumnezeu te-a eliminat. Ce s-a ales de credința ta în Dumnezeu? Ți-ai jertfit cu adevărat viața? Dacă ați trece prin aceleași suferințe prin care a trecut Iov, niciunul dintre voi, care Îl urmați astăzi pe Dumnezeu, nu ar putea răzbi, toți ați fi învinși. Simplu spus, este o mare diferență între voi și Iov. Astăzi, dacă jumătate din averile voastre ar fi confiscate, ați îndrăzni să negați existența lui Dumnezeu; dacă vi s-ar lua fiul sau fiica, ați alerga pe străzi plângându-vă de nedreptate; dacă singurul tău mijloc de trai nu ți-ar mai aduce bani, ai încerca să discuți cu Dumnezeu; ai întreba de ce, la început, am spus atât de multe cuvinte ca să te sperii. Nu este niciun lucru pe care nu ați îndrăzni să-l faceți în astfel de situații. Aceasta dovedește că nu ați înțeles cu adevărat și că nu aveți nicio statură adevărată. Astfel, încercările prin care treceți sunt prea mari, pentru că știți prea multe, dar ceea ce înțelegeți cu adevărat nu este nici a mia parte din ceea ce conștientizați. Nu vă opriți la simpla înțelegere și cuprindere; cel mai bine ar fi să vedeți cât de mult puteți pune cu adevărat în practică, cât de mult ați câștigat din luminarea și iluminarea din partea Duhului Sfânt cu sudoarea muncii greu depuse de voi și în ce măsură ați reușit să practicați lucrurile pe care vi le-ați propus. Ar trebui să-ți iei statura și practica în serios. În credința ta în Dumnezeu, nu ar trebui să încerci doar să faci lucrurile mecanic pentru toată lumea – căutarea ta personală determină dacă izbutești sau nu să dobândești, în cele din urmă, adevărul și viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (3)”

În prezent, majoritatea oamenilor se află în acest fel de stare: pentru a obține binecuvântări, trebuie să mă sacrific pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a obține binecuvântări, trebuie să abandonez totul pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce El mi-a încredințat și trebuie să îmi îndeplinesc bine datoria. Această stare e dominată de intenția de a obține binecuvântări, ceea ce e un exemplu de a se sacrifica în întregime pentru Dumnezeu cu scopul de a obține recompense de la El și de a câștiga o cunună. Astfel de oameni nu au adevărul în inimile lor și este sigur că înțelegerea lor constă doar din câteva cuvinte și doctrine pe care le etalează oriunde merg. Calea lor este cea a lui Pavel. Credința unor astfel de oameni este un act de trudă constantă și, în adâncul lor, ei simt că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult își vor dovedi loialitatea față de Dumnezeu; că, pe cât fac mai mult, cu atât El va fi negreșit mai mulțumit; și că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult vor merita să li se acorde o cunună înaintea lui Dumnezeu și cu atât mai mari vor fi binecuvântările pe care le vor câștiga. Ei cred că, dacă pot să îndure suferința, să predice și să moară pentru Hristos, dacă își pot sacrifica propriile vieți și dacă pot îndeplini toate îndatoririle pe care Dumnezeu le-a încredințat lor, atunci ei vor fi aceia care câștigă cele mai mari binecuvântări și vor fi siguri că vor primi cununi. Tocmai asta e ceea ce și-a imaginat Pavel și ceea ce a căutat. Aceasta este calea exactă pe care a mers el, și tocmai sub îndrumarea unor astfel de gânduri a lucrat el pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu provin aceste gânduri și intenții dintr-o natură satanică? E tocmai ca în cazul oamenilor mondeni care cred că, în timp ce sunt pe pământ, ei trebuie să urmeze cunoașterea și că, după ce au obținut-o, se pot distinge de mulțime, pot să devină funcționari și să aibă statut. Ei cred că, odată ce au statut, își pot realiza ambițiile și își pot aduce afacerile și practicile de familie la un anumit nivel de prosperitate. Nu toți non-credincioșii merg pe această cale? Cei care sunt dominați de această natură satanică pot fi doar ca Pavel în credința lor. Ei gândesc: „Trebuie să mă lepăd de tot pentru a mă sacrifica pentru dumnezeu. Trebuie să fiu loial înaintea lui dumnezeu și, în cele din urmă, voi primi recompense și cununi mărețe.” Aceasta e aceeași atitudine cu cea a oamenilor mondeni care urmăresc lucruri mondene. Ei nu sunt deloc diferiți și sunt supuși aceleiași naturi. Când oamenii au acest soi de natură satanică, afară, în lume, vor căuta să obțină cunoștințe, învățătură statut și să se distingă de mulțime. Dacă ei cred în Dumnezeu, vor căuta să obțină mari coroane și mari binecuvântări. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul atunci când cred în Dumnezeu, sigur vor merge pe această cale. Acesta este un fapt imuabil, este o lege naturală.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Pe mulți care Îl urmează pe Dumnezeu îi preocupă doar cum să obțină binecuvântări sau să prevină dezastrul. De îndată ce se menționează lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că înțelegerea unor chestiuni atât de plictisitoare nu le va ajuta viața să crească și nici nu le va oferi vreun beneficiu. De aceea, deși au auzit despre gestionarea lui Dumnezeu, o abordează într-un mod neserios. Ei nu văd acest lucru ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin îl acceptă, integrându-l ca parte a vieții lor. Acești oameni au doar un scop foarte simplu în a-L urma pe Dumnezeu, iar acel scop este de a primi binecuvântări. Astfel de oameni nu se pot deranja să țină cont de orice altceva care nu implică direct acest scop. Pentru ei, nu există un scop mai legitim decât credința în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări – este însăși valoarea credinței lor. În caz că ceva nu contribuie la acest scop, lucrul acela nu îi mișcă deloc. Acesta este cazul majorității oamenilor care cred astăzi în Dumnezeu. Scopul și intenția lor par legitime, pentru că, în timp ce ei cred în Dumnezeu, se și sacrifică pentru Dumnezeu, se dedică lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria. Ei renunță la tinerețe, își părăsesc familia și cariera și chiar își petrec ani de zile departe de casă, găsindu-și ceva de făcut. De dragul scopului lor final, își schimbă interesele, viziunea asupra vieții și chiar direcția pe care o caută; totuși, ei nu pot schimba scopul credinței lor în Dumnezeu. Ei aleargă pentru a-și gestiona propriile idealuri; indiferent cât de departe este drumul și indiferent cât de multe greutăți și obstacole întâmpină pe drum, continuă să fie insistenți și netemători de moarte. Ce putere îi constrânge să continue să se dedice în acest fel? Este conștiința lor? Este caracterul lor minunat și nobil? Este hotărârea lor să se lupte cu forțele răului până la sfârșit? Este credința lor de a fi mărturie lui Dumnezeu fără să caute recompense? Este loialitatea lor în a fi dispuși să renunțe la toate pentru a împlini voia lui Dumnezeu? Sau este spiritul lor de devotament, de a renunța întotdeauna la cererile extravagante personale? Ca o persoană care nu a înțeles niciodată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu să dea încă atât de mult este, pur și simplu, un miracol! Pentru moment, să nu discutăm despre cât de mult au oferit acești oameni. Comportamentul lor, totuși, este foarte demn de disecția noastră. În afară de beneficiile care sunt atât de strâns asociate cu ei, ar putea exista alte motive pentru care acești oameni, care nu Îl înțeleg niciodată pe Dumnezeu, I-ar da atât de mult? În aceasta, descoperim o problemă neidentificată anterior: relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este relația dintre un angajat și un angajator. Angajatul lucrează din greu numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație bazată pe interese, nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar o neputincioasă indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netraversat. Acum că lucrurile au ajuns până în acest punct, cine poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de cumplită a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu.

Cel mai trist lucru referitor la credința omenirii în Dumnezeu este că omul își conduce propria gestionare în mijlocul lucrării lui Dumnezeu și, totuși, nu acordă atenție gestionării lui Dumnezeu. Cel mai mare eșec al omului constă în modul în care, în timp ce urmărește să I se supună lui Dumnezeu și să I se închine, omul își construiește propria destinație ideală și urzește cum să primească cea mai mare binecuvântare și cea mai bună destinație. Chiar dacă oamenii înțeleg cât de jalnici, detestabili și vrednici de milă sunt ei, câți pot să renunțe cu ușurință la idealurile și la speranțele lor? Și cine poate să-și oprească proprii pași și să nu se mai gândească doar la el însuși? Dumnezeu are nevoie de cei care vor coopera strâns cu El pentru a-Și completa gestionarea. El are nevoie de cei care I se vor supune dedicându-și toată mintea și tot trupul lucrării Sale de gestionare. Nu are nevoie de oameni care întind mâinile ca să cerșească de la El în fiecare zi, cu atât mai puțin de cei care dau puțin și apoi așteaptă să fie răsplătiți. Dumnezeu îi disprețuiește pe cei care aduc o contribuție măruntă și apoi se culcă pe lauri. El îi urăște pe acei oameni cu sânge rece care-I detestă lucrarea de gestionare și care vor să vorbească numai despre a merge în rai și a câștiga binecuvântări. Îi urăște și mai mult pe cei care profită de ocazia oferită de lucrarea pe care El o face pentru a mântui omenirea. Asta pentru că acestor oameni nu le-a păsat niciodată de ceea ce dorește Dumnezeu să realizeze și să dobândească prin lucrarea gestionării Sale. Lor le pasă doar de modul în care pot folosi ocazia oferită de lucrarea lui Dumnezeu pentru a câștiga binecuvântări. Nu sunt atenți la inima lui Dumnezeu, fiind preocupați în totalitate de propriile perspective și propria soartă. Cei care detestă lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și nu au nici cel mai mic interes pentru modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea și pentru intențiile Lui fac doar ceea ce le place, într-un mod detașat de lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Comportamentul lor nu este nici amintit de Dumnezeu, nici aprobat de Dumnezeu – cu atât mai puțin este privit favorabil de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

În căutarea voastră, aveți prea multe noțiuni individuale, speranțe și așteptări. Lucrarea actuală este pentru a emonda dorința voastră de statut și dorințele voastre extravagante. Speranțele, statutul și noțiunile sunt toate reprezentări clasice ale firii satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este numai pentru că otrava Satanei întotdeauna atacă gândurile oamenilor și oamenii sunt întotdeauna incapabili să scape de aceste ispite ale Satanei. Ei trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat și, totuși, ei încă gândesc: „Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că sigur suntem superiori față de ceilalți și trebuie să avem mai mult statut și mai multe așteptări decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.” De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au corodat inimile până în punctul în care au devenit înșelători, josnici și lași. Nu numai că le lipsesc voința și hotărârea, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu desăvârșire orice hotărâre care să depășească sinele și, cu atât mai mult, nici măcar nu au curaj să scape de constrângerile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt atât de putrede încât perspectivele lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de hidoase și, chiar și atunci când oamenii vorbesc despre perspectivele asupra credinței în Dumnezeu, este pur și simplu ceva insuportabil de auzit. Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici și fragili. Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina. Nu așa sunt gândurile și perspectivele voastre actuale? „De vreme ce eu cred în Dumnezeu, ar trebui doar să fiu copleșit de binecuvântări și ar trebui să fie sigur că statutul meu nu va decădea niciodată și că va rămâne mai înalt decât cel al necredincioșilor.” Nu ați nutrit în voi acea perspectivă doar de un an sau doi, ci de mulți ani. Modul vostru de gândire tranzacțional este superdezvoltat. Deși ați ajuns la acest pas astăzi, încă nu ați renunțat la statut, ci vă zbateți neîncetat să-l cercetați și îl observați zilnic, cu teama profundă că, într-o zi, statutul vostru va fi pierdut și numele vostru va fi ruinat. Oamenii nu și-au abandonat niciodată dorința pentru tihnă. […] Cu cât căutați mai mult în acest fel, cu atât mai puțin veți culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie emondată și cu atât mai mult va trebui să fie supusă unei rafinări deosebite. Astfel de oameni sunt lipsiți de valoare! Aceștia trebuie să fie emondați și judecați în mod adecvat, pentru ca ei să renunțe complet la aceste lucruri. Dacă veți continua astfel până la sfârșit, nu veți culege nimic. Cei care nu urmăresc viața, nu pot fi transformați, iar cei care nu sunt însetați după dreptate nu pot dobândi adevărul. Tu nu te concentrezi pe a urmări transformarea personală și intrarea, ci te concentrezi în schimb asupra dorințelor extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție? Dacă obiectul urmăririi tale nu este acela de a căuta adevărul, atunci ai putea la fel de bine să profiți de această oportunitate și să te întorci în lume pentru a face din asta un succes. Să-ți pierzi timpul în acest fel chiar nu merită – de ce să te torturezi? Nu e adevărat că te-ai putea bucura de tot felul de lucruri în lumea frumoasă de afară? Bani, femei frumoase, statut, vanitate, familie, copii și așa mai departe – nu sunt toate aceste produse ale lumii cele mai bune lucruri de care te-ai putea bucura? Ce rost are să te plimbi pe aici, în căutarea unui loc unde poți fi fericit? Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul, deci, cum ai putea avea tu un loc al tihnei? Cum ți-ar putea crea El un loc frumos al liniștii? Este posibil așa ceva? În afară de judecata Mea, astăzi poți primi numai învățături despre adevăr. Nu poți dobândi mângâiere de la Mine și nu poți dobândi patul de trandafiri după care tânjești zi și noapte. Nu voi revărsa asupra ta bogățiile lumii. Dacă urmezi cu adevărat, atunci Eu sunt dispus să îți dau calea vieții în întregime, să fii ca un pește înapoi în apă. Dacă nu urmezi cu adevărat, voi lua totul înapoi. Nu sunt dispus să dau cuvintele din gura Mea celor care sunt ahtiați după confort și sunt la fel ca porcii și câinii!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”

Ori de câte ori este menționată destinația, o tratați cu o seriozitate aparte; mai mult, este un lucru în privința căruia toți sunteți deosebit de sensibili. Unii oameni de-abia așteaptă să-și atingă capetele de pământ, să se ploconească înaintea lui Dumnezeu pentru a obține o destinație bună. Mă pot identifica cu râvna voastră, care nu are nevoie să fie exprimată în cuvinte. Nu vreți cu niciun chip ca trupul vostru să ajungă în nenorocire și cu atât mai puțin vă doriți să cădeți în veșnica pedeapsă ce va să vină. Voi doar sperați să vă permiteți să trăiți un pic mai liber, un pic mai ușor. Și, astfel, vă simțiți deosebit de neliniștiți ori de câte ori se menționează destinația, profund temători că, dacă nu sunteți suficient de atenți, s-ar putea să-L ofensați pe Dumnezeu și, prin urmare, să fiți supuși răzbunării pe care o meritați. Nu ați ezitat să faceți compromisuri de dragul destinației voastre și chiar mulți dintre voi care erați cândva prefăcuți și neserioși ați devenit deosebit de blânzi și sinceri; aparenta voastră sinceritate îi înfioară pe oameni până-n măduva oaselor. Cu toate acestea, aveți cu toții inimi „sincere” și v-ați dezvăluit pe deplin secretele din inimi înaintea Mea, fără să tăinuiți nimic, fie că e vorba de doleanțe, înșelăciune sau devotament. Una peste alta, Mi-ați „mărturisit” lucrurile fundamentale care se găsesc în cele mai adânci cotloane ale ființei voastre. Bineînțeles, Eu nu am ocolit niciodată asemenea lucruri, căci pentru Mine au devenit prea cunoscute. Ați trece mai degrabă prin marea de foc de dragul destinației voastre finale, decât să pierdeți un singur fir de păr pentru a câștiga aprobarea lui Dumnezeu. Nu e vorba că sunt prea dogmatic cu voi; e vorba că vă lipsește prea mult o inimă devotată pentru a înfrunta tot ce fac Eu. S-ar putea să nu înțelegeți ce tocmai am spus, așa că permiteți-Mi să vă ofer o simplă explicație: nu adevărul și viața și nici principiile modului de a vă comporta nu sunt ceea ce vă trebuie, cu atât mai puțin lucrarea Mea migăloasă. Mai degrabă, vă trebuie tot ce posedați în trup – bogății, statut, familie, căsnicie și așa mai departe. Sunteți complet neinteresați de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, așadar vă pot rezuma credința într-un singur cuvânt: superficială. Vă veți da toată osteneala pentru a obține lucrurile cărora le sunteți total devotați, dar am descoperit că nu ați proceda la fel de dragul chestiunilor ce țin de credința voastră în Dumnezeu. Mai degrabă, sunteți relativ loiali și relativ serioși. De aceea spun că aceia care nu au o inimă cât se poate de sinceră au eșuat în ce privește credința lor în Dumnezeu. Gândiți-vă bine – sunt mulți care au eșuat printre voi?

S-ar cuveni să știți că succesul în credința în Dumnezeu se obține în urma acțiunilor unei persoane; când oamenii nu au succes, ci eșuează, acest lucru se datorează tot acțiunilor lor și niciun alt factor nu are vreun rol. Cred că voi ați face orice este nevoie pentru a înfăptui un lucru mai dificil și care presupune mai multă suferință decât a crede în Dumnezeu și că ați trata acel lucru foarte serios, atât de serios încât ați fi dispuși chiar și să nu tolerați nicio greșeală; acesta este genul de eforturi constante pe care fiecare dintre voi le-a depus în viața sa. Ba chiar sunteți capabili să-Mi înșelați trupul în situații în care nu ați înșela niciun membru al propriei familii. Acestea sunt comportarea voastră constantă și principiul după care vă trăiți viața. Oare încă nu proiectați o fațadă falsă ca să Mă înșelați, de dragul destinației voastre și ca destinația voastră să fie deosebit de frumoasă și tot ceea ce vă doriți? Sunt conștient că devotamentul vostru este temporar, ca și sinceritatea voastră. Oare hotărârea voastră și prețul pe care îl plătiți nu sunt doar de dragul prezentului, și nu pentru viitor? Vreți doar să depuneți un ultim efort pentru a vă căzni să vă asigurați o destinație frumoasă, cu unicul scop de a face un schimb. Nu depuneți acest efort pentru a evita să deveniți îndatorați adevărului, și cu atât mai puțin pentru a Mă răsplăti pentru prețul ce l-am plătit. Pe scurt, sunteți dispuși doar să folosiți trucuri inteligente ca să obțineți ce vreți, dar nu să luptați cinstit. Nu sunt acestea gândurile voastră cele mai lăuntrice? Nu trebuie să vă prefaceți, și nici să vă stoarceți creierii cu privire la destinația voastră, până într-acolo încât nu mai puteți mânca sau dormi. Nu este adevărat că finalul vostru va fi fost deja stabilit în cele din urmă? Fiecare dintre voi ar trebui să își îndeplinească datoria cu inima deschisă și sinceră și să fie dispus să plătească orice preț necesar. Așa cum ați spus și voi, când va veni acea zi, Dumnezeu nu va fi nepăsător față de nimeni care a suferit sau a plătit un preț pentru El. Acesta este tipul de convingere de care merită să vă țineți strâns și e corect să nu uitați asta niciodată. Numai așa pot fi cu mintea împăcată în privința voastră. Altfel, veți fi întotdeauna oameni în privința cărora nu pot să-Mi liniștesc mintea și veți fi pe veci obiectul antipatiei Mele. Dacă voi toți puteți să vă urmați conștiința și să dați totul pentru Mine, neprecupețind niciun efort pentru lucrarea Mea și dedicând energia unei întregi vieți pentru lucrarea Evangheliei Mele, atunci nu va tresări adesea inima Mea de bucurie pentru voi? Astfel, voi putea să-Mi liniștesc pe deplin mintea cu privire la voi, nu-i așa? Este păcat că nu puteți face decât o parte jalnic de mică din lucrurile la care Eu Mă aștept. Aceasta fiind situația, cum puteți avea obrăznicia de a Mă căuta pentru ceea ce sperați?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”

Când unii oameni sunt demiși din funcția lor de conducători și aud că Cel de mai sus a spus că nu vor mai fi cultivați sau utilizați vreodată, se simt incredibil de triști și plâng cu amărăciune, ca și când ar fi eliminați – ce problemă este aceasta? Faptul că nu vor mai fi cultivați sau utilizați vreodată înseamnă că sunt eliminați? Înseamnă că atunci, ei nu pot obține mântuirea? Chiar sunt faima, câștigul și statutul atât de importante pentru ei? Dacă sunt persoane care urmăresc adevărul, ar trebui să reflecteze asupra lor atunci când își pierd faima, câștigul și statutul, și să simtă remușcări reale; ar trebui să aleagă calea urmăririi adevărului, să înceapă o viață nouă și să nu se mai necăjească și să nu mai plângă atât de mult. Dacă știu, în inimile lor, că au fost demiși de casa lui Dumnezeu fiindcă nu fac lucrare reală și nu urmăresc adevărul și aud casa lui Dumnezeu spunând că nu vor mai fi promovați niciodată, atunci ar trebui să le fie rușine, să se simtă datori față de Dumnezeu și să simtă că L-au dezamăgit; ar trebui să știe că nu merită să fie utilizați de Dumnezeu și, în acest fel, se poate considera că au o fărâmă de rațiune. Totuși, devin negativi și necăjiți atunci când aud că nu vor mai fi cultivați sau utilizați vreodată de casa lui Dumnezeu, iar acest lucru arată că urmăresc faima, câștigul și statutul și că nu sunt persoane care urmăresc adevărul. Dorința lor de binecuvântări este foarte puternică, iar ei prețuiesc statutul foarte mult și nu fac nicio lucrare concretă, așa încât s-ar cuveni să fie demiși și ar trebui să reflecteze la propriile firi corupte și să și le înțeleagă. Ar trebui să știe că este greșită calea pe care o urmează, că merg pe calea unui antihrist urmărind statutul, faima și câștigul și că nu numai că Dumnezeu nu-i va accepta, dar vor și ofensa firea Lui, și că dacă vor comite tot soiul de rele, vor fi și pedepsiți de Dumnezeu. Nu aveți și voi această problemă? Nu ați fi nefericiți dacă Eu aș spune acum că nu aveți înțelegere spirituală? (Ba da.) Când unii oameni aud un conducător de la un nivel superior spunând că ei nu au înțelegere spirituală, simt că nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, că Dumnezeu cu siguranță nu îi vrea, că nu au nicio speranță de a fi binecuvântați; totuși, în ciuda faptului că se simt triști, tot sunt capabili să-și facă datoria așa cum o fac în mod normal – astfel de oameni au o fărâmă de rațiune. Când unii oameni aud pe cineva spunând despre ei că nu au înțelegere spirituală, devin negativi și nu-și mai doresc să-și facă datoria. Se gândesc: „Spui că nu am înțelegere spirituală – nu înseamnă asta că nu am nicio speranță de a fi binecuvântat? Întrucât nu voi primi binecuvântări în viitor, pentru ce mai continui să cred? Nu voi accepta să fiu obligat să prestez servicii. Cine ar trudi pentru tine, dacă nu ar primi nimic în schimb pentru asta? Nu sunt atât de prost!” Au astfel de oameni conștiință și rațiune? Se bucură de atât de mult har de la Dumnezeu și totuși, nu știu cum să-l răsplătească și nici măcar nu vor să presteze servicii. Oamenii de acest fel sunt terminați. Nu pot nici măcar să presteze servicii până la final și nu au credință adevărată în Dumnezeu; sunt neîncrezători. Dacă au o inimă sinceră pentru Dumnezeu și credință adevărată în El, atunci, indiferent cum sunt evaluați, asta doar îi va ajuta să se cunoască pe ei înșiși mai sincer și mai exact – ar trebui să abordeze această chestiune corect și să nu o lase să le afecteze felul în care Îl urmează pe Dumnezeu sau în care își fac datoria. Chiar dacă nu pot primi binecuvântări, tot ar trebui să fie dispuși să presteze servicii pentru Dumnezeu până la final și să o facă bucuroși, fără să se plângă, și ar trebui să-I permită lui Dumnezeu să-i orchestreze în toate situațiile – abia atunci vor fi persoane cu conștiință și rațiune. De Dumnezeu depinde dacă o persoană primește binecuvântări sau suferă catastrofe, Dumnezeu este suveran peste acest lucru și îl rânduiește și nu este ceva ce oamenii pot cere sau ce pot obține lucrând. În schimb, depinde de capacitatea acelei persoane de a asculta de cuvintele lui Dumnezeu, de a accepta adevărul și de a-și face datoria bine, conform cerințelor lui Dumnezeu – Dumnezeu va răsplăti fiecare persoană în funcție de faptele sale. Dacă cineva are această fărâmă de sinceritate și dedică toată forța de care este capabil datoriei pe care ar trebui să o facă, atunci asta este suficient și persoana va câștiga aprobarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, dacă cineva nu își face datoria în mod adecvat și chiar comite tot soiul de rele și cu toate acestea, încă-și dorește să primească binecuvântări de la Dumnezeu, atunci, faptul că persoana respectivă acționează în acest fel nu este foarte lipsit de rațiune? Dacă simți că nu te-ai descurcat suficient de bine, că ai făcut mult efort, dar tot nu ești în stare să gestionezi lucrurile în mod principial și dacă simți că Îi ești dator lui Dumnezeu și cu toate astea, El te binecuvântează și îți arată har, nu înseamnă asta că Dumnezeu te favorizează? Dacă Dumnezeu Își dorește să te binecuvânteze, asta este ceva ce nu-ți poate lua nimeni. Poate crezi că nu te-ai descurcat foarte bine, dar în evaluarea lui Dumnezeu, El spune că ești sincer și ai făcut tot ce ai putut și dorește să-ți arate har și să te binecuvânteze. Nimic din ceea ce face Dumnezeu nu este greșit și trebuie să-I lauzi dreptatea. Indiferent ce face Dumnezeu, este mereu corect și chiar dacă nutrești noțiuni despre ceea ce face Dumnezeu, considerând că ceea ce face nu ia în considerare sentimentele omenești, că nu este pe placul tău, tot ar trebui să-L lauzi pe Dumnezeu. De ce ar trebui să faci asta? Nu știți de ce, nu-i așa? De fapt, este foarte ușor de explicat: este fiindcă Dumnezeu e Dumnezeu, iar tu ești om; El este Creatorul, tu ești o ființă creată. Tu nu ești calificat să ceri ca Dumnezeu să acționeze într-un fel anume sau să te trateze într-un anumit fel, în timp ce Dumnezeu este calificat să-ți ceară lucruri. Binecuvântări, har, recompense, cununi – de Dumnezeu depinde cum și cui îi sunt date toate aceste lucruri. De ce depinde de Dumnezeu? Aceste lucruri Îi aparțin lui Dumnezeu; ele nu sunt bunuri deținute în comun de oameni și Dumnezeu, care pot fi distribuite în mod egal între ei. Ele Îi aparțin lui Dumnezeu, iar El le oferă celor cărora le promite că le va oferi. Dacă Dumnezeu nu promite că ți le va oferi ție, tu tot ar trebui să I te supui. Dacă încetezi să crezi în Dumnezeu din acest motiv, ce probleme va rezolva asta? Vei înceta să fii o ființă creată? Poți să scapi de suveranitatea lui Dumnezeu? Dumnezeu tot deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, iar acesta este un fapt imuabil. Identitatea, statutul și esența lui Dumnezeu nu pot fi niciodată echivalate cu identitatea, statutul și esența omului, iar aceste lucruri nici nu vor suferi vreo schimbare – Dumnezeu va fi de-a pururi Dumnezeu, iar omul va fi de-a pururi om. Dacă o persoană este capabilă să înțeleagă acest lucru, ce ar trebui să facă? Ar trebui să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu – acesta este cel mai rațional mod de a gestiona lucrurile și, în afară de asta, nu există nicio altă cale care poate fi aleasă. Dacă nu te supui, atunci ești răzvrătit și dacă ești sfidător și te cerți, atunci ești scandalos de răzvrătit și ar trebui să fii distrus. Să fii capabil să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu arată că ai rațiune; aceasta este atitudinea pe care trebuie să o aibă oamenii și doar aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă ființele create.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”

Antihriștii nu ascultă niciodată de rânduielile casei lui Dumnezeu și întotdeauna leagă strâns datoria, faima, câștigul și statutul lor de speranța de a dobândi binecuvântări și viitoarea lor destinație, de parcă, odată ce și-au pierdut reputația și statutul, nu vor mai avea nicio speranță să dobândească binecuvântări și recompense, iar acest lucru ar fi de parcă și-ar pierde viața. Ei se gândesc: „Trebuie să fiu atent, nu trebuie să fiu neglijent! Nu pot să mă bazez pe casa lui dumnezeu, pe frați și surori, pe conducători și lucrători și nici măcar pe dumnezeu. Nu pot să am încredere în niciunul dintre ei. Tu însuți ești persoana pe care poți să te bazezi cel mai mult și care e cea mai demnă de încredere. Dacă nu-ți faci planuri pentru tine, atunci cui îi va păsa de tine? Cine se va gândi la viitorul tău? Cine se va gândi dacă vei primi sau nu binecuvântări? Prin urmare, trebuie să fac planuri și calcule atente spre binele meu. Nu pot să comit greșeli sau să fiu nici măcar puțin neglijent, altminteri, ce voi face dacă va încerca cineva să profite de mine?” Prin urmare, ei se păzesc de conducătorii și lucrătorii casei lui Dumnezeu, temându-se că cineva îi va discerne sau îi va vedea așa cum sunt în realitate și că atunci vor fi demiși, iar binecuvântările la care visează vor fi spulberate. Consideră că trebuie să-și păstreze reputația și statutul pentru a avea vreo speranță de a dobândi binecuvântări. Un antihrist vede faptul de a fi binecuvântat ca fiind mai măreț decât cerurile, mai măreț decât viața, mai important decât urmărirea adevărului, schimbarea firii sau mântuirea personală și mai important decât a-și îndeplini bine datoria și de a fi o ființă creată care corespunde standardelor. Ei cred că a fi o ființă creată care e conform așteptărilor, își face bine datoria și e mântuită sunt lucruri neînsemnate care nu merită menționate sau remarcate, în timp ce dobândirea binecuvântărilor este singurul lucru din întreaga lor viață ce nu poate fi uitat niciodată. Indiferent ce situație înfruntă, indiferent cât de importantă sau neînsemnată este, ei o pun pe seama faptului că sunt binecuvântați și sunt incredibil de precauți și atenți și-și lasă întotdeauna o cale de scăpare. Așa că, atunci când datoria le este modificată, dacă e o promovare, un antihrist va crede că are speranță să fie binecuvântat. Dacă este o retrogradare, de la conducător de echipă la asistent de conducător de echipă, de la asistent la membru obișnuit al echipei, ei anticipează că va fi o problemă majoră și că speranța lor de a dobândi binecuvântări este slabă. Ce fel de perspectivă este aceasta? Este una adecvată? Categoric nu. Este o părere absurdă! Faptul că o persoană obține sau nu aprobarea lui Dumnezeu nu se bazează pe datoria pe care o face, ci pe măsura în care deține adevărul, pe faptul că se supune sau nu cu adevărat lui Dumnezeu și pe faptul că este sau nu loială. Acestea sunt cele mai importante lucruri.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doisprezece: Vor să se retragă atunci când nu au statut sau nu au speranța de a câștiga binecuvântări”

În ce sens este greșită tratarea urmăririi binecuvântărilor drept un obiectiv? Este diametral opusă față de adevăr și nu corespunde intenției lui Dumnezeu de a mântui oamenii. Deoarece a fi binecuvântat nu este un obiectiv potrivit pe care să-l urmărească oamenii, care ar fi un obiectiv potrivit? Urmărirea adevărului, urmărirea schimbărilor firii și capacitatea de a se supune tuturor orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu: acestea sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească oamenii. Să spunem, de exemplu, că a fi emondat te face să ai noțiuni și înțelegeri greșite și devii incapabil să te supui. De ce nu te poți supune? Pentru că simți că destinația sau visul tău de a fi binecuvântat a fost pus la încercare. Devii negativ, supărat și încerci să scapi de a-ți face datoria. Care este motivul pentru acest lucru? Există o problemă cu urmărirea ta. Așadar, cum ar trebui rezolvat acest lucru? Este absolut necesar să abandonezi imediat aceste idei greșite și să cauți imediat adevărul pentru a rezolva problema firii tale corupte. Ar trebui să-ți spui în sinea ta: „Nu trebuie să renunț, încă trebuie să fac bine datoria pe care o ființă creată se cuvine s-o facă și să-mi las la o parte dorința de a fi binecuvântat.” Când renunți la dorința de a fi binecuvântat și mergi pe calea urmăririi adevărului, ți se ridică o greutate de pe umeri. Și vei mai fi capabil de negativitate? Deși încă există momente în care ești negativ, nu le lași să te constrângă și, în inima ta, continui să te rogi și să te lupți, schimbând obiectivul pe care-l urmezi din acela de a fi binecuvântat și de a avea o destinație în acela de a urmări adevărul, și-ți spui în sinea ta: „Urmărirea adevărului este datoria unei ființe create. Pentru a înțelege anumite adevăruri astăzi – nu este o recoltă mai mare, aceasta este cea mai mare binecuvântare dintre toate. Chiar dacă Dumnezeu nu mă dorește, iar eu nu am o destinație bună și speranțele mele de a fi binecuvântat sunt distruse, tot îmi voi face datoria în mod adecvat, sunt obligat să procedez astfel. Oricare ar fi motivul, acesta nu-mi va afecta realizarea datoriei, nu-mi va afecta îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu; acesta este principiul conform căruia mă comport.” Și, astfel, nu ai trecut peste constrângerile trupului? Unii ar putea spune: „Ei bine, ce se întâmplă dacă încă sunt negativ?” Apoi caută din nou adevărul pentru a rezolva acest lucru. Indiferent de câte ori ai cădea în negativitate, în cazul în care pur și simplu continui să cauți adevărul pentru a rezolva acest lucru și continui să te străduiești pentru adevăr, vei ieși încet din negativitatea ta. Și, într-o zi, vei simți că nu ai dorința de a câștiga binecuvântări și nu ești constrâns de destinația și finalul tău și că trăiești mai ușor și mai liber fără aceste lucruri. Vei simți că viața pe care ai avut-o înainte, în care ai trăit în fiecare zi cu scopul de a câștiga binecuvântări și destinația ta, era epuizantă. Să vorbești, să lucrezi și să-ți frămânți creierii în fiecare zi de dragul de a câștiga binecuvântări – și ce ai fi dobândit din asta, în cele din urmă? Care este valoarea unei astfel de vieți? Nu ai urmărit adevărul, ci ai irosit toate zilele tale cele mai bune pe lucruri nesemnificative. În cele din urmă, nu ai obținut niciun adevăr și nu ai putut vorbi despre nicio mărturie bazată pe experiență. Te-ai făcut de râs, ai fost complet compromis și ai eșuat. Și care este cauza acestui lucru, de fapt? Este că intenția ta de a obține binecuvântări a fost prea puternică, finalul și destinația ta ți-au ocupat inima și te-au legat prea strâns. Cu toate acestea, când va veni ziua în care vei ieși din robia perspectivelor și a sorții tale, vei putea să lași totul în urmă și să-L urmezi pe Dumnezeu. Când vei putea să renunți complet la acele lucruri? Pe măsură ce intrarea în viață se adâncește neîncetat, vei obține o schimbare în firea ta și atunci vei putea renunța complet la ele.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar în practicarea adevărului există intrare în viață”

În credința lor în Dumnezeu, ceea ce oamenii caută este să obțină binecuvântări pentru viitor; acesta este țelul pe care îl au în credința lor. Toți oamenii au această intenție și speranță, dar corupția din natura lor trebuie rezolvată prin încercări și rafinare. Trebuie să fiți rafinați în oricare dintre aspectele în care nu sunteți purificați și dezvăluiți corupție – acesta este aranjamentul lui Dumnezeu. El îți creează un mediu, forțându-te să fii rafinat acolo, astfel încât să-ți poți cunoaște propria corupție. În cele din urmă, ajungi la un punct în care preferi să mori ca să renunți la planurile și dorințele tale și ca să te supui suveranității și aranjamentului lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă oamenii nu au câțiva ani de rafinare, dacă nu îndură o anumită doză de suferință, nu vor putea să se elibereze de constrângerile corupției trupului în gândurile lor și în inima lor. În oricare dintre aspectele în care oamenii sunt încă supuși constrângerilor naturii lor satanice și în oricare dintre aspectele în care au încă propriile dorințe și cerințe, acestea sunt aspectele în care ar trebui să sufere. Numai prin suferință pot să fie învățate lecțiile, ceea ce înseamnă a fi capabil să câștigi adevărul și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu. De fapt, multe adevăruri sunt înțelese experimentând suferință și încercări. Nimeni nu poate să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să recunoască atotputernicia și înțelepciunea Lui sau să aprecieze firea Sa dreaptă, atunci când se află într-un mediu confortabil și relaxat sau atunci când împrejurările sunt favorabile. Acest lucru ar fi imposibil!

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă să te bucuri de har, ci să suferi pentru iubirea ta față de El. De vreme ce te bucuri de harul lui Dumnezeu, trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui; trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Poți să experimentezi luminarea lui Dumnezeu în tine și, de asemenea, să experimentezi modul în care te emondează și te judecă El. În acest fel, experiența ta va fi cuprinzătoare. Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea de judecată și mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a emondat, dar nu a făcut numai atât; de asemenea, te-a luminat și iluminat. Atunci când ești negativ și slab, Dumnezeu Își face griji pentru tine. Toată această lucrare este pentru a te anunța că tot ceea ce ține de om se află în orchestrările lui Dumnezeu. S-ar putea să consideri că a crede în Dumnezeu înseamnă să suferi sau să faci tot felul de lucruri pentru El; s-ar putea să crezi că scopul credinței în Dumnezeu este ca trupul tău să poată fi împăcat sau ca tot în viața ta să decurgă fără probleme sau ca să te poți simți confortabil și în largul tău din toate punctele de vedere. Totuși, niciunele dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii să le atașeze credinței lor în Dumnezeu. Dacă pentru aceste scopuri crezi tu, atunci perspectiva ta este incorectă, iar ție îți este pur și simplu imposibil să fii desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă, înțelepciunea Lui, cuvintele Sale, minunăția și caracterul Său de nepătruns sunt toate lucruri pe care oamenii s-ar cuveni să le înțeleagă. Având această înțelegere, ar trebui să o folosești ca să-ți descotorosești inima de toate cerințele, speranțele și noțiunile personale. Numai prin înlăturarea acestor lucruri poți să îndeplinești condițiile cerute de Dumnezeu și numai făcând lucrul acesta poți să ai viață și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Scopul credinței în Dumnezeu este de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât acțiunile și gloria Lui să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru credința în Dumnezeu și, de asemenea, acesta este țelul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere corect despre credința în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, în special, să poți să fii capabil să-I vezi faptele practice, faptele Sale minunate în întregul univers, precum și lucrarea practică pe care o săvârșește în trup. Prin experiențele lor practice, oamenii pot să aprecieze exact cum Își face Dumnezeu lucrarea asupra lor și care sunt intențiile Lui față de ei. Scopul tuturor acestor lucruri este de a elimina firea coruptă și satanică a oamenilor. După ce ai alungat toată murdăria și nedreptatea din tine și după ce te-ai lepădat de intențiile tale greșite și ai căpătat adevărata credință în Dumnezeu – numai atunci și cu adevărata credință Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu doar pe temelia credinței tale în El. Poți obține iubire față de Dumnezeu fără să crezi în El? Din moment ce tu crezi în Dumnezeu, nu poți fi confuz în privința aceasta. Unii oameni devin plini de vigoare de îndată ce văd cum credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar, apoi, își pierd toată energia imediat ce văd că trebuie să fie supuși rafinărilor. Înseamnă asta a crede în Dumnezeu? În cele din urmă, în credința ta, trebuie să dobândești supunerea deplină și absolută înaintea lui Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, dar totuși Îi ceri diverse lucruri, ai multe noțiuni religioase de care nu poți să te lepezi, interese personale la care nu poți să renunți și tot cauți binecuvântările trupului și-ți dorești ca Dumnezeu să-ți salveze trupul, să-ți mântuiască sufletul – toate acestea sunt comportamente ale oamenilor a căror perspectivă este greșită. Deși oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută să-și schimbe firile și nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ci caută doar interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care fac parte din categoria convingerilor religioase; aceasta nu este adevărata credință în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să aibă o inimă pregătită să sufere pentru El și voința de a renunța la ei înșiși. Dacă oamenii nu îndeplinesc aceste două condiții, credința lor în Dumnezeu nu este valabilă, iar ei nu vor putea să obțină o schimbare în firea lor. Doar oamenii care urmăresc sincer adevărul, care caută cunoașterea de Dumnezeu și urmăresc viața sunt cei care într-adevăr cred în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Nu există o corelare între datoria omului și dacă primește binecuvântări sau îndură nenorociri. Datoria este ceea ce omul se cuvine să îndeplinească; reprezintă vocația sa de la ceruri și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau motive. Doar atunci el își face datoria. A primi binecuvântări se referă la momentul în care cineva este desăvârșit și se bucură de binecuvântările lui Dumnezeu după ce a experimentat judecata. A îndura nenorociri se referă la momentul în care firea cuiva nu se schimbă după ce a experimentat mustrarea și judecata, adică atunci când nu experimentează desăvârșirea, ci este pedepsit. Dar, indiferent dacă primesc binecuvântări sau îndură nenorociri, ființele create ar trebui să-și facă datoria, să facă ceea ce se cuvine să facă și ceea ce sunt capabile să facă; acesta este minimul pe care o persoană, o persoană care-L caută pe Dumnezeu, ar trebui să-l facă. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a primi binecuvântări și nu ar trebui să refuzi să acționezi din teama de a îndura nenorociri. Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: îndeplinirea datoriei proprii este ceea ce omul se cuvine să facă, iar dacă nu este capabil să-și facă datoria, atunci asta este răzvrătirea lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”

Ca ființă creată, omul ar trebui să caute să îndeplinească datoria unei ființe create și să caute să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă alte alegeri, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care caută să-L iubească pe Dumnezeu nu ar trebui să caute vreun beneficiu personal sau să caute ceva după care tânjesc în mod personal; aceasta este cea mai corectă metodă de a urmări. Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor noțiuni, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc supus lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de ceea ce urmărești. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”

Destinația și soarta voastră sunt foarte importante pentru voi – sunt de maxim interes. Credeți că dacă nu faceți lucrurile cu mare grijă, va însemna că nu veți mai avea o destinație și că v-ați distrus soarta. Dar v-a trecut vreodată prin minte că oamenii care depun eforturi doar de dragul destinației lor, nu fac decât să trudească în zadar? Astfel de eforturi nu sunt autentice – reprezintă falsitatea și înșelătoria. Dacă așa stau lucrurile, atunci aceia care lucrează doar de dragul destinației lor se află în pragul ultimei înfrângeri, deoarece eșecul în credința în Dumnezeu e cauzat de înșelăciune. Am spus mai devreme că nu-Mi place să fiu flatat sau lingușit, sau tratat cu entuziasm. Îmi place ca oamenii sinceri să-Mi înfrunte adevărul și așteptările. Mai mult, Îmi place când oamenii pot arăta cea mai mare grijă și considerație pentru inima Mea și când sunt în stare să renunțe la toate lucrurile de dragul Meu. Numai astfel poate fi inima Mea mângâiată. În acest moment, câte sunt lucrurile care Îmi displac la voi? Câte sunt lucrurile care Îmi plac la voi? E posibil ca niciunul dintre voi să nu-și fi dat seama de toate diferitele manifestări ale urâțeniei pe care ați dezvăluit-o de dragul destinației voastre?

În inima Mea, nu doresc să rănesc nicio inimă care este pozitivă și aspiră la înălțime, și cu atât mai puțin nu doresc să diminuez energia nimănui care își face datoria cu credincioșie. Cu toate acestea, trebuie să reamintesc fiecăruia dintre voi despre neajunsurile voastre și sufletul murdar care zace în cele mai adânci cotloane ale inimilor voastre. Fac asta cu speranța că vă veți putea oferi inima cinstită în fața cuvintelor Mele, deoarece lucrul pe care îl urăsc cel mai tare este înșelăciunea oamenilor față de Mine. Sper doar că în ultima etapă a lucrării Mele veți putea să vă străduiți din răsputeri, că vă veți devota cu toată inima, fără să mai fiți șovăielnici. Bineînțeles, mai sper ca toți să aveți parte de o destinație bună. Cu toate acestea, continuu să am o cerință de la voi și anume să luați cea mai bună decizie de a-Mi oferi devotamentul vostru deplin și complet. Dacă îi lipsește cuiva acel devotament deplin, acel om va deveni negreșit un bun de preț de-al Satanei, iar Eu nu îl voi mai păstra, ci îl voi trimite acasă, ca părinții lui să se îngrijească de el. Lucrarea Mea este de mare ajutor pentru voi; ceea ce sper să primesc de la voi este o inimă sinceră și care aspiră la înălțime, dar, deocamdată, mâinile Mele rămân goale. Gândiți-vă: dacă într-o zi voi fi tot atât de mâhnit, de nedescris în cuvinte, care va fi atitudinea Mea față de voi? Voi fi la fel de binevoitor ca acum? Va fi inima Mea la fel de liniștită ca acum? Înțelegeți sentimentele unei persoane care, muncind din greu pământul, n-a recoltat nici măcar un bob? Înțelegeți cât de grav rănită e inima unui om care a suferit o lovitură puternică? Puteți gusta amărăciunea unei persoane, cândva atât de plină de speranță, dar care a fost nevoită să se despartă în condiții de ceartă? Ați văzut mânia eliberată a unei persoane care a fost provocată? Cunoașteți dorința de răzbunare a unei persoane care a fost tratată cu dușmănie și înșelăciune? Dacă înțelegeți mentalitatea acestor oameni, cred că nu ar trebui să vă fie greu să vă imaginați atitudinea pe care Dumnezeu o va avea la vremea răzbunării Sale! În cele din urmă, sper ca fiecare din voi să depună eforturi serioase de dragul propriei destinații, deși ar fi mai bine să nu recurgeți la mijloace necinstite în eforturile voastre, sau voi fi în continuare dezamăgit de voi în inima Mea. Și la ce duce o astfel de dezamăgire? Oare nu vă amăgiți singuri? Cei care se gândesc la destinația lor, însă și-o năruie, sunt oamenii cel mai puțin capabili de a fi mântuiți. Chiar dacă ar ajunge să fie scos din minți, cui i s-ar face milă de un asemenea om? Pe scurt, Eu încă vă doresc să aveți o destinație potrivită și bună și, chiar mai mult, sper ca niciunul din voi să nu cadă în dezastru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”

Fragmente din filme similare

Cum să devii cu adevărat ascultător față de Dumnezeu și să fii mântuit de El

Mărturii similare bazate pe experiențe

Reflecții după ce m-am îmbolnăvit de Covid

Măsluiri în sacrificiile mele pentru Dumnezeu

După moartea soției mele

Imnuri similare

Intențiile josnice aflate în spatele credinței oamenilor în Dumnezeu

Credința omului în Dumnezeu este atât de neplăcută la vedere

Încercările la care îl supune Dumnezeu pe om sunt pentru a-l purifica

Ar trebui să urmărești să ai iubire adevărată pentru Dumnezeu