Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Despre Dumnezeu și despre om nu se poate vorbi în aceiași termeni. Esența și lucrarea Lui sunt cele mai de nepătruns și de neînțeles pentru om. Dacă Dumnezeu nu Își face personal lucrarea și nu Își rostește cuvintele în lumea omului, atunci omul nu va putea niciodată să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Și, astfel, nici măcar cei care și-au devotat întreaga viață lui Dumnezeu nu vor reuși să Îi primească aprobarea. Dacă Dumnezeu nu începe să lucreze, atunci, oricât de bine ar face omul ceva, va fi totul degeaba, deoarece gândurile lui Dumnezeu vor fi întotdeauna mai înalte decât gândurile omului, iar înțelepciunea lui Dumnezeu este dincolo de înțelegerea omului. Și, astfel, spun că aceia care pretind că Îl „înțeleg pe deplin” pe Dumnezeu și lucrarea Lui, sunt o mulțime de inepți; că sunt toți înfumurați și ignoranți. Omul nu ar trebui să definească lucrarea lui Dumnezeu; mai mult, omul nu poate să definească lucrarea lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, omul este la fel de neînsemnat ca o furnică; deci cum poate omul să pătrundă lucrarea lui Dumnezeu? Cei cărora le place să declame: „Dumnezeu nu lucrează în felul acesta sau în celălalt” sau „Dumnezeu este așa sau așa” – nu vorbesc ei cu aroganță? Toți ar trebui să știm că omul, care este al trupului, a fost stricat de Satana. Natura adevărată a omenirii este să se opună lui Dumnezeu. Omenirea nu este pe picior de egalitate cu Dumnezeu, și cu atât mai puțin poate omenirea spera să dea sfaturi pentru lucrarea lui Dumnezeu. Cât despre cum călăuzește Dumnezeu omul, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Este de cuviință ca omul să se supună, fără a profesa cutare și cutare perspectivă, pentru că omul este doar țărână. De vreme ce este intenția noastră să-L căutăm pe Dumnezeu, nu ar trebui să ne suprapunem noțiunile noastre peste lucrarea lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să le ia în considerare, cu atât mai puțin ar trebui să ne folosim firea stricată pentru a ne împotrivi în mod voit și viguros lucrării lui Dumnezeu. Nu ne-ar face aceasta antihriști? Cum ar putea astfel de oameni să creadă în Dumnezeu? De vreme ce noi credem că există un Dumnezeu și de vreme ce ne dorim să-L mulțumim și să-L vedem, ar trebui să căutăm calea adevărului și să căutăm o cale de a fi compatibili cu Dumnezeu. Nu ar trebui să ne împotrivim Lui cu încăpățânare. Ce bine ar putea să rezulte vreodată din astfel de acțiuni?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să „confirme” lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I se opun în mod deschis răufăcători ignoranți și neinformați, care încearcă pur și simplu să arate cât sunt de geniali? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să răstoarne „sistemul academic” al lumii; având doar o doctrină superficială de a-i învăța pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire. Miopi cum sunt, încearcă să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu au vreo rațiune care merită menționată! De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu, cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală. Asemenea oameni nu au nicio valoare. Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un joc sunt frivoli! Aceia care nu sunt precauți când întâlnesc noua lucrare a Duhului Sfânt, care vorbesc prea mult, se grăbesc să judece, dau frâu liber temperamentului de a nega dreptatea lucrării Duhului Sfânt și care, de asemenea, o insultă și blasfemiază – astfel de oameni nerespectuoși nu sunt oare ignoranți față de lucrarea Duhului Sfânt? Nu sunt ei, mai mult, oameni foarte aroganți, oameni care sunt inerent mândri și neguvernabili? Chiar dacă sosește ziua în care asemenea oameni acceptă noua lucrare a Duhului Sfânt, Dumnezeu tot nu îi va tolera. Nu doar că ei se uită de sus la cei care lucrează pentru Dumnezeu, dar și blasfemiază împotriva lui Dumnezeu Însuși. Asemenea oameni disperați nu vor fi iertați, nici în epoca aceasta nici în cea ce va să vie, și vor pieri pe vecie în iad! Astfel de oameni nerespectuoși, indulgenți pretind a crede în Dumnezeu și cu cât mai mult sunt astfel oamenii, cu atât mai dispuși sunt să ofenseze decretele administrative ale lui Dumnezeu. Nu merg oare toți cei aroganți care sunt nestăpâniți în mod natural și care niciodată nu au ascultat de nimeni, pe această cale? Nu se opun ei lui Dumnezeu zi după zi, lui Dumnezeu care este întotdeauna nou și niciodată vechi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

Să știți că vă opuneți lucrării lui Dumnezeu sau vă folosiți propriile noțiuni pentru a măsura lucrarea de astăzi, pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui Dumnezeu și din cauza nesăbuinței cu care tratați lucrarea Duhului Sfânt. Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt cauzate de noțiunile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea răzvrătiți. După ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni nu pot nici măcar să spună cu siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc să țină discursuri publice, evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Chiar le țin predici apostolilor care au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii și vorbind când nu trebuie; umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai mică urmă de rațiune. Nu va veni ziua când asemenea oameni vor fi disprețuiți și respinși de lucrarea Duhului Sfânt și vor fi arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu, dar în schimb Îi critică lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu cum să lucreze. Cum pot asemenea oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu în timpul procesului de căutare și experimentare; nu prin a critica după bunul plac ajunge omul să-L cunoască pe Dumnezeu prin luminarea Duhului Sfânt. Cu cât devine mai precisă cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni, cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă, cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I se opună. Noțiunile tale, vechea ta natură și umanitatea, caracterul și perspectiva ta morală sunt capitalul cu care Îi reziști lui Dumnezeu și, cu cât etica ta e mai coruptă, cu cât calitățile tale sunt mai odioase și cu cât umanitatea ta este mai josnică, cu atât mai mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care au noțiuni puternice și o fire neprihănită de sine sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu Dumnezeul întrupat; asemenea oameni sunt anticriști. Dacă noțiunile tale nu sunt corectate, atunci ele vor fi mereu împotriva lui Dumnezeu; nu vei fi niciodată compatibil cu Dumnezeu și vei fi pentru totdeauna separat de El.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

Dacă vă folosiți noțiunile pentru a-L măsura și delimita pe Dumnezeu, ca și cum El ar fi o statuie nemișcată din lut și dacă Îl delimitați întru totul pe Dumnezeu în parametrii Bibliei și Îl reduceți la o sferă limitată a lucrării, acest lucru dovedește că L-ați condamnat pe Dumnezeu. Deoarece evreii din epoca Vechiului Testament L-au considerat pe Dumnezeu un idol sau o formă fixă pe care o păstrau în inimile lor, ca și cum Dumnezeu ar fi putut fi numit doar Mesia și doar acela care era numit Mesia putea fi Dumnezeu, și pentru că oamenii L-au servit și L-au slăvit pe Dumnezeu, ca și cum ar fi fost o statuie din lut (lipsită de viață), L-au răstignit pe Isus în acea vreme pe cruce, osândindu-L la moarte – Isus cel fără vină a fost, astfel, condamnat la moarte. Dumnezeu nu comisese nicio crimă, dar omul nu L-a cruțat și a insistat să-L condamne la moarte și, astfel, Isus a fost crucificat. Omul crede întotdeauna că Dumnezeu este neschimbător și Îl definește în baza unei singure cărți, Biblia, ca și cum omul ar înțelege perfect gestionarea lui Dumnezeu, ca și cum omul ar ține în palmă tot ceea ce face Dumnezeu. Oamenii sunt extrem de absurzi și toți au un talent înnăscut pentru hiperbole. Indiferent cât de multe sunt cunoștințele tale despre Dumnezeu, Eu tot spun că nu Îl cunoști pe Dumnezeu, că te împotrivești cel mai mult lui Dumnezeu și că L-ai condamnat, pentru că ești total incapabil să te supui lucrării lui Dumnezeu și să pășești pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu. De ce nu este Dumnezeu niciodată mulțumit de acțiunile omului? Deoarece omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că are prea multe noțiuni și deoarece cunoștințele sale despre Dumnezeu nu sunt în niciun caz conform realității, ci, în schimb, repetă monoton aceeași temă, fără variații, și folosește aceeași abordare pentru toate situațiile. Și astfel, venind pe pământ astăzi, Dumnezeu este răstignit încă o dată pe cruce de către om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți”

În prezent, cei mai mulți oameni gândesc: „Tot ce a spus Dumnezeu în zilele de pe urmă se găsește în «Cuvântul Se arată în trup», nu există alte cuvinte de la El; e tot ce a spus Dumnezeu”, nu-i așa? Este o mare greșeală să gândiți astfel! Cuvintele cuprinse în „Cuvântul Se arată în trup” sunt doar cuvintele de deschidere ale lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, o parte a cuvintelor acestei lucrări; aceste cuvinte se referă în principal la adevărurile viziunilor. Mai târziu, vor fi rostite și cuvinte în legătură cu numeroasele detalii ale practicării. Prin urmare, lansarea cărții „Cuvântul Se arată în trup” pentru public nu înseamnă că lucrarea lui Dumnezeu a ajuns la sfârșitul unei etape, cu atât mai puțin că lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu a ajuns la un sfârșit concludent. Dumnezeu încă are multe cuvinte de exprimat și, chiar după ce acestea au fost rostite, nu se poate spune că toată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu s-a încheiat. Când lucrarea întregului univers se va termina, se poate spune doar că planul de gestionare de 6000 de ani s-a încheiat; dar, la acel moment, vor mai exista oameni în acest univers? Atât timp cât există viață, atât timp cât există umanitate, gestionarea lui Dumnezeu trebuie să existe în continuare. Când planul de gestionare de 6000 de ani se va termina, atât timp cât va exista umanitate, viață și acest univers, Dumnezeu va gestiona în continuare totul, dar nu se va mai numi „planul de gestionare de 6000 de ani”. Acum este numit „gestionarea lui Dumnezeu”. Poate se va numi altfel în viitor; va fi o altă viață pentru umanitate și Dumnezeu; nu se poate spune că Dumnezeu va folosi în continuare cuvintele de azi pentru a-i conduce pe oameni, întrucât aceste cuvinte sunt potrivite doar pentru această perioadă de timp. Prin urmare, nu delimitați niciodată lucrarea lui Dumnezeu. Unii spun: „Dumnezeu le furnizează oamenilor doar aceste cuvinte și nimic altceva; El poate doar să rostească aceste cuvinte.” Și aceasta înseamnă să-L delimitați pe Dumnezeu la o anumită sferă. Este ca și cum, în prezent, în Epoca Împărăției, ar fi aplicate cuvintele rostite în epoca lui Isus – ar fi adecvat acest lucru? Unele dintre cuvinte s-ar aplica, iar altele ar trebui abolite, prin urmare nu poți spune că nu pot fi abolite niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Oare oamenii delimitează cu ușurință lucrurile? În unele domenii, Îl delimitează pe Dumnezeu. Poate că, într-o zi, vei citi „Cuvântul Se arată în trup” așa cum oamenii citesc Biblia astăzi, nemergând pe urmele pașilor lui Dumnezeu. Acum este momentul potrivit pentru a citi „Cuvântul Se arată în trup”; nu se poate ști în câți ani lectura cărții va fi ca și cum te-ai uita într-un calendar depășit, deoarece va exista ceva nou care să înlocuiască vechiul la acel moment. Nevoile oamenilor apar și se dezvoltă în funcție de lucrarea lui Dumnezeu. La acel moment, natura umană și instinctele și atributele pe care ar trebui să le aibă oamenii se vor fi schimbat întrucâtva; după ce se va schimba această lume, nevoile umanității vor fi diferite. Unii întreabă: „Va vorbi Dumnezeu mai târziu?” Alții vor ajunge la concluzia că „Dumnezeu nu va fi capabil să vorbească, deoarece, când se va termina lucrarea din Epoca Cuvântului, nu se va mai putea spune nimic altceva și orice alte cuvinte vor fi false”. Nu este și asta greșit? Omenirii îi este ușor să facă greșeala de a-L delimita pe Dumnezeu; oamenii sunt capabili să se agațe de trecut și să-L delimiteze pe Dumnezeu. În mod clar, nu Îl cunosc, dar tot Îi delimitează lucrarea în mod absurd. Oamenii au o natură atât de arogantă! Ei doresc întotdeauna să țină la vechile noțiuni din trecut și să păstreze lucrurile din zilele apuse adânc sădite în inimile lor. Ei le folosesc ca pe capitalul lor, fiind aroganți și îngâmfați, gândindu-se că înțeleg totul și având obrăznicia de a delimita lucrarea lui Dumnezeu. Făcând asta, nu Îl judecă ei oare pe Dumnezeu? În plus, oamenii nu acordă atenție lucrării noi a lui Dumnezeu; acest lucru arată că le este dificil să accepte lucruri noi și, totuși, ei continuă să-L delimiteze orbește pe Dumnezeu. Oamenii sunt atât de aroganți încât sunt lipsiți de rațiune, nu ascultă de nimeni și nici măcar nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu. Așa este natura omului: total arogantă și neprihănită de sine și fără niciun pic de supunere. Așa au fost fariseii când L-au condamnat pe Isus. Ei se gândeau: „Chiar dacă ai dreptate, tot nu te voi urma pe tine – doar Iahve este adevăratul dumnezeu.” Și astăzi există unii care spun: „El este hristos? Nu l-aș urma nici dacă ar fi cu adevărat hristos!” Există oameni ca aceștia? Există o mulțime de oameni religioși care sunt așa. Asta arată că firea omului este prea coruptă, că oamenii nu pot fi mântuiți.

Dintre sfinții de-a lungul veacurilor, Moise și Petru au fost singurii care L-au cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu și au fost aprobați de El; cu toate acestea, au putut ei să-L înțeleagă pe Dumnezeu? Ce au priceput ei este, de asemenea, limitat. Nici ei înșiși nu au îndrăznit să spună că L-au cunoscut pe Dumnezeu. Cei care Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu nu-L delimitează, deoarece își dau seama că Dumnezeu este incalculabil și incomensurabil. Cei care nu-L cunosc sunt cei capabili să-L delimiteze pe Dumnezeu și ceea ce are El și ce este. Sunt plini de imaginație în privința lui Dumnezeu și dezvoltă cu ușurință noțiuni despre tot ce a făcut El. Prin urmare, cei care cred că Îl cunosc pe Dumnezeu sunt cei mai potrivnici Lui și sunt oamenii aflați în cel mai mare pericol.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Odată ce oamenii știu că Dumnezeu iubește omenirea, ei Îl definesc drept simbol al iubirii: cred că indiferent ce fac oamenii, indiferent cum se comportă, indiferent cum Îl tratează pe Dumnezeu și indiferent cât de răzvrătiți ar putea fi, nimic din toate acestea nu contează cu adevărat pentru că Dumnezeu are iubire, iar iubirea Lui este nelimitată și nemăsurată; Dumnezeu are iubire, așa că poate fi tolerant față de oameni; Dumnezeu are iubire, așa că poate fi milos față de oameni, milos față de imaturitatea lor, milos față de ignoranța lor și milos față de răzvrătirea lor. Chiar așa e oare? Unii oameni, după ce au experimentat o dată sau chiar de câteva ori răbdarea lui Dumnezeu, vor trata aceste experiențe drept capitale în propria înțelegere a lui Dumnezeu, crezând că El va fi veșnic răbdător și milos față de ei, iar apoi, pe parcursul vieții lor, iau această răbdare a lui Dumnezeu și o consideră drept standardul conform căruia îi tratează Dumnezeu. Mai există și aceia care, după ce au experimentat o dată toleranța lui Dumnezeu, Îl vor defini veșnic pe Dumnezeu drept tolerant – și, în mințile lor, această toleranță este nedefinită, necondiționată și chiar total neprincipială. Sunt corecte asemenea credințe? De fiecare dată când se discută chestiuni legate de esența lui Dumnezeu sau de firea Lui, păreți uluiți. Faptul că vă văd așa Mă neliniștește foarte mult. Ați auzit multe adevăruri cu privire la esența lui Dumnezeu; ați ascultat și multe discuții despre firea Lui. Totuși, în mințile voastre, aceste chestiuni și adevărul acestor aspecte sunt doar amintiri bazate pe teorie și cuvinte scrise; în viețile voastre de zi cu zi, niciunul dintre voi nu e capabil să experimenteze sau să vadă firea lui Dumnezeu în așa cum e cu adevărat. Astfel, toți sunteți zăpăciți în credințele voastre; toți credeți orbește, până în punctul în care aveți o atitudine ireverențioasă față de Dumnezeu și chiar Îl dați la o parte. La ce duce faptul că aveți o astfel de atitudine față de Dumnezeu? Face ca voi să trageți mereu concluzii despre Dumnezeu. Odată ce dobândiți un strop de cunoaștere, vă simțiți apoi foarte satisfăcuți, de parcă L-ați fi obținut pe Dumnezeu în totalitatea Lui. După aceea, deduceți că așa e Dumnezeu și nu-L lăsați să se miște liber. Mai mult, ori de câte ori Dumnezeu face un lucru nou, pur și simplu refuzați să recunoașteți că El este Dumnezeu. Într-o zi, când Dumnezeu va spune: „Nu mai iubesc omenirea; nu voi mai fi milos față de oameni; nu-i mai tolerez pe oameni și nu mai am răbdare cu ei; sunt plin de scârbă și de antipatie extremă față de ei”, asemenea afirmații vor provoca un conflict în adâncul inimilor oamenilor. Unii dintre ei vor spune chiar: „Tu nu mai ești Dumnezeul meu; nu mai ești Dumnezeul pe care vreau să-L urmez. Dacă aceasta este ceea ce spui, atunci nu mai ești apt să fii Dumnezeul meu și nu mai sunt nevoit să continui să Te urmez. Dacă nu vrei să-mi mai oferi milă, iubire și toleranță, atunci nu Te voi mai urma. Dacă ești tolerant cu mine la nesfârșit, dacă ești mereu răbdător cu mine și îmi permiți să văd că Tu ești iubire, că Tu ești răbdare și că Tu ești toleranță, doar atunci Te pot urma și doar atunci voi avea încrederea de a Te urma până la capăt. De vreme ce am răbdarea și mila Ta, răzvrătirea mea și fărădelegile mele pot fi iertate și scuzate la nesfârșit, iar eu pot păcătui oricând și oriunde, mărturisi și fi iertat oricând și oriunde și Te pot mânia oricând și oriunde. Nu ar trebui să ai nicio părere despre mine sau să tragi vreo concluzie în ceea ce mă privește.” Deși s-ar putea ca niciunul dintre voi să nu se gândească la o astfel de chestiune atât de subiectiv și conștient, ori de câte ori Îl consideri pe Dumnezeu a fi o unealtă folosită ca să fii iertat de păcate sau un obiect folosit pentru a obține o destinație frumoasă, pe nesimțite, deja L-ai poziționat pe Dumnezeul Cel viu în opoziție față de tine, ca dușman al tău. Asta văd Eu. S-ar putea să spui în continuare lucruri precum: „Eu cred în Dumnezeu”, „Caut adevărul”, „Vreau să-mi schimb firea”, „Vreau să mă eliberez de influența întunericului”; „Vreau să-L mulțumesc pe Dumnezeu”; „Vreau să mă supun lui Dumnezeu”, „Vreau să fiu credincios față de Dumnezeu și să-mi fac datoria bine”, și așa mai departe. Totuși, oricât de plăcut ar suna vorbele tale, oricât de multă teorie ai ști și oricât de impunătoare sau demnă ar fi acea teorie, esența chestiunii este că, acum, mulți dintre voi ați învățat deja cum să folosiți regulamentele, doctrinele și teoriile pe care vi le-ați însușit pentru a trage concluzii despre Dumnezeu, plasându-L, astfel, în mod firesc, în opoziție față de voi înșivă. Deși poate ți-ai însușit cuvintele și doctrinele, nu ai intrat cu adevărat în realitatea adevărului, așa că îți e foarte greu să te apropii de Dumnezeu, să-L cunoști și să-L înțelegi. Acest lucru e foarte regretabil!

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”

Oamenilor le place să aplice reguli în mod rigid și să folosească astfel de reguli pentru a-L delimita și a-L defini pe Dumnezeu, la fel cum le place să folosească formule pentru a încerca să cunoască firea lui Dumnezeu. Așadar, în ceea ce privește domeniul gândirii omenești, Dumnezeu nu gândește, nici nu are idei esențiale. Dar, în realitate, gândurile lui Dumnezeu sunt într-o stare de continuă transformare conform schimbărilor lucrurilor și mediilor. În timp ce aceste gânduri se transformă, diferite aspecte ale esenței lui Dumnezeu sunt dezvăluite. În timpul acestui proces de transformare, în momentul precis în care Dumnezeu Se răzgândește în inima Sa, ceea ce El dezvăluie omenirii este existența reală a vieții Sale și faptul că firea Sa dreaptă este plină de vitalitate dinamică. În același timp, Dumnezeu Își folosește propriile revelații adevărate pentru a dovedi omenirii adevărul existenței mâniei Sale, milei Sale, generozității Sale iubitoare și toleranței Sale. Esența Sa va fi dezvăluită în orice moment și în orice loc, conform cu felul în care se desfășoară lucrurile. El are mânia unui leu și mila și toleranța unei mame. Firea Sa dreaptă nu permite îndoială, încălcare, schimbare sau distorsionare din partea niciunei persoane. Printre toate chestiunile și toate lucrurile, firea dreaptă a lui Dumnezeu – adică, mânia și mila lui Dumnezeu – poate fi dezvăluită în orice moment și în orice loc. El oferă o exprimare vitală acestor aspecte în fiecare ungher al întregii creații și le implementează cu vitalitate în fiecare moment care trece. Firea dreaptă a lui Dumnezeu nu este limitată de timp sau spațiu; cu alte cuvinte, firea dreaptă a lui Dumnezeu nu este exprimată sau dezvăluită în mod mecanic conform constrângerilor timpului sau spațiului, ci mai degrabă, cu perfectă ușurință și în toate momentele și locurile. Când Îl vezi pe Dumnezeu că Se răzgândește în inima Sa și încetează să-Și exprime mânia și Se abține de la a distruge orașul Ninive, poți spune că Dumnezeu este doar milos și iubitor? Poți spune că mânia lui Dumnezeu constă din cuvinte goale? Când Dumnezeu se dezlănțuie cu mânie feroce și Își retrage mila, poți spune că nu simte iubire adevărată față de omenire? Această mânie feroce este exprimată de Dumnezeu ca răspuns la faptele rele ale oamenilor; mânia Sa nu are defecte. Inima lui Dumnezeu este mișcată ca răspuns la căința oamenilor și această căință este cea care aduce această schimbare din inima Sa. Când Se simte mișcat, când are o schimbare în inima Sa, și când Își arată mila și toleranța față de om, toate acestea sunt pe deplin fără cusur; sunt curate, pure, nepătate și nealterate. Toleranța lui Dumnezeu este exact asta: toleranță, tocmai așa cum mila Sa nu e nimic altceva decât milă. Firea Sa dezvăluie mânie sau milă și toleranță în conformitate cu căința omului și cu variațiile din conduita omului. Indiferent ce exprimă și dezvăluie El, totul este pur și direct; esența este diferită de aceea a oricărei ființe create. Când Dumnezeu exprimă principiile de la baza acțiunilor Sale, ele sunt libere de orice imperfecțiuni sau neajunsuri, și la fel sunt și gândurile Lui, ideile Lui și fiecare decizie în parte pe care o ia și fiecare acțiune în parte pe care o face. Întrucât Dumnezeu a decis astfel și întrucât a acționat astfel, tot astfel El Își duce la bun sfârșit acțiunile. Rezultatele demersurilor Sale sunt corecte și fără erori tocmai deoarece sursa lor este fără de cusur și nepătată. Mânia lui Dumnezeu este fără de cusur. În mod asemănător, mila și toleranța lui Dumnezeu – pe care nu le are nicio ființă creată – sunt sfinte și fără cusur și pot face față unei atente deliberări și experimentări.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”

Unii oameni ajung să creadă în Dumnezeu atunci când văd că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu sunt realmente adevărul. Cu toate acestea, când ajung în casa lui Dumnezeu și văd că El este o persoană obișnuită, oamenii dezvoltă noțiuni în inimile lor. Cuvintele și faptele lor devin necontrolate, ei devin desfrânați și vorbesc în mod iresponsabil, judecând și defăimând după bunul plac. Așa sunt dezvăluiți astfel de oameni ticăloși. Aceste creaturi fără umanitate fac deseori rău și tulbură lucrarea bisericii și nu li se va întâmpla nimic bun! Ei se împotrivesc, Îl calomniază, judecă și insultă în mod deschis pe Dumnezeu, hulindu-L pe față și plasându-se în opoziție față de El. Astfel de oameni vor primi pedepse aspre. Unii fac parte din rândul conducătorilor falși și, după ce sunt demiși, simt o ranchiună constantă față de Dumnezeu. Profită de ocazia întrunirilor pentru a continua să-și răspândească noțiunile și a-și da frâu liber plângerilor; ba chiar pot rosti cuvinte dure sau cuvinte prin care își varsă ura. Oare astfel de oameni nu sunt demoni? După ce sunt îndepărtați din casa lui Dumnezeu, au remușcări, susținând că au spus ceva greșit într-un moment de nesăbuință. Unii oameni nu reușesc să-i discearnă, spunând: „Sunt demni de milă și au remușcări în inima lor. Spun că Îi sunt îndatorați lui Dumnezeu și nu-L cunosc, așa că hai să-i iertăm.” Poate iertarea să fie acordată atât de ușor? Oamenii au demnitatea lor, cu atât mai mult are Dumnezeu! După ce și-au terminat blasfemia și calomnia, acești oameni par plini de remușcări pentru unii, care îi iartă și spun că au acționat într-un moment de nesăbuință – dar a fost un moment de nesăbuință? Ei au mereu o intenție în vorbirea lor și chiar îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu i-a înlocuit, ei și-au pierdut beneficiile statutului și, de teama de a nu fi eliminați, rostesc multe plângeri și plâng cu amărăciune și plini de remușcări după aceea. Este de vreun folos? Odată ce cuvintele tale au fost rostite, sunt ca apa turnată pe pământ, care nu poate fi recuperată. Ar tolera Dumnezeu ca oamenii să se împotrivească, să-L judece și să-L blasfemieze după bunul lor plac? Ar ignora El asta pur și simplu? Dacă ar fi așa, Dumnezeu nu ar avea demnitate. Unii oameni, după ce se împotrivesc, spun: „Dumnezeule, sângele tău prețios m-a răscumpărat. Ne ceri să ne iertăm semenii de șaptezeci de ori câte șapte – și tu ar trebui să mă ierți!” Câtă nerușinare! Unii oameni răspândesc zvonuri despre Dumnezeu și devin temători după ce-L calomniază. De teama de a fi pedepsiți, îngenunchează rapid și se roagă: „Dumnezeule! Nu mă părăsi, nu mă pedepsi. Mărturisesc, mă căiesc, îți sunt îndatorat, am greșit.” Spune-Mi, ar putea fi iertați astfel de oameni? Nu! De ce nu? Ce au făcut Îl ofensează pe Duhul Sfânt și păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, în această viață sau în lumea care va veni! Dumnezeu nu Se abate de la cuvintele Sale. El are demnitate, mânie și o fire dreaptă. Crezi că Dumnezeu este la fel ca omul, că dacă cineva e doar puțin mai drăguț cu El, îi va trece cu vederea fărădelegile anterioare? Nici gând! Lucrurile se vor sfârși cu bine pentru tine dacă te împotrivești lui Dumnezeu? E de înțeles dacă faci ceva greșit dintr-o nesăbuință de moment sau dacă dai ocazional dovadă de o fire puțin coruptă. Dar dacă te împotrivești direct, te răzvrătești și te plasezi în opoziție față de Dumnezeu, dacă Îl calomniezi, Îl hulești și răspândești zvonuri despre El, atunci ești pe deplin osândit. Nu e nevoie ca astfel de oameni să se mai roage; ar trebui să aștepte pur și simplu să fie pedepsiți. Sunt de neiertat! Când va veni timpul, nu spune cu nerușinare: „Dumnezeule, Te rog să mă ierți!” Oricum ai implora, va fi inutil, Îmi pare rău să-ți spun. După ce au înțeles ceva din adevăr, dacă oamenii comit apoi fărădelegi cu bună știință, nu pot fi iertați. Înainte, s-a spus că Dumnezeu nu-Și amintește fărădelegile cuiva. Aceasta se referea la fărădelegi minore, care nu implică decretele administrative ale lui Dumnezeu și nu-I ofensează firea. Ele nu includ blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu. Dar dacă L-ai blasfemia, judeca sau calomnia pe Dumnezeu o singură dată, ar fi o pată permanentă, care nu poate fi ștearsă. Oamenii vor să-L blasfemieze și să-L insulte pe Dumnezeu după bunul plac, apoi să-L exploateze ca să dobândească binecuvântări. Nimic pe lume nu e atât de ușor de obținut! Oamenii cred mereu că Dumnezeu este milos și bun, că este binevoitor, că are o inimă mare și nemărginită, că nu-Și amintește fărădelegile oamenilor și că dă uitării fărădelegile și faptele din trecut ale oamenilor. Uitarea trecutului se aplică pentru chestiunile triviale. Dumnezeu nu-i va ierta niciodată pe aceia care I se opun și-L hulesc pe față.

Deși cei mai mulți oameni din biserică cred cu adevărat în Dumnezeu, nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Asta arată că majoritatea oamenilor nu-I cunosc cu adevărat firea, prin urmare le este greu să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dacă oamenii nu se tem de Dumnezeu și nu sunt îngroziți de El și dacă spun orice doresc odată ce lucrarea Sa le afectează interesele, când vor termina de vorbit, așa se vor termina lucrurile? Trebuie mai apoi să plătească un preț pentru ceea ce spun și aceasta nu e o chestiune simplă. Când unii oameni Îl hulesc pe Dumnezeu, când Îl judecă, oare știu în inimile lor ce spun? Toți cei care spun aceste lucruri știu în inimile lor ce spun. Cu excepția celor posedați de spirite rele și a căror rațiune este anormală, oamenii obișnuiți știu în inimile lor ce spun. Dacă spun că nu știu, atunci mint. În timp ce vorbesc, ei gândesc: „Știu că tu ești dumnezeu. Spun că greșești, deci ce poți să-mi faci? Ce vei face când voi termina de vorbit?” Ei fac asta intenționat, pentru a-i tulbura pe alții, pentru a-i atrage pe alții de partea lor, pentru a-i face să spună lucruri asemănătoare și să facă lucruri asemănătoare. Știu că ceea ce spun Îl sfidează pe față pe Dumnezeu, că este împotriva lui Dumnezeu, hulindu-L pe Dumnezeu. După ce cugetă la asta, cred că ceea ce au făcut a fost greșit: „Ce spuneam acolo? A fost un moment impulsiv și chiar îl regret!” Regretul lor dovedește că știau exact ce făceau la acel moment; nu e ca și cum n-ar fi știut. Dacă ai impresia că au fost pe moment ignoranți și confuzi, că nu au înțeles pe deplin, acest lucru nu e în întregime corect. Poate că oamenii nu au înțeles pe deplin, dar dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să ai un minimum de bun simț. Ca să crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți fie frică și să te temi de El. Nu poți spune blasfemii împotriva lui Dumnezeu și nu-L poți judeca sau calomnia așa cum ai chef. Știi la ce se referă „judecata”, „blasfemia” și „calomnia”? Când spui ceva, oare nu știi dacă Îl judeci sau nu pe Dumnezeu? Unii oameni vorbesc mereu despre faptul că au fost gazde pentru Dumnezeu, că Îl văd frecvent pe Dumnezeu și I-au ascultat părtășia față în față. Vorbesc pe larg despre aceste lucruri cu oricine se întâmplă să fie de față, spunând totul despre lucrurile exterioare; nu au deloc o cunoaștere adevărată. Poate că nu au intenții rele când spun aceste lucruri. Poate că sunt bine intenționați față de frați și surori și doresc să-i încurajeze pe toți. Dar de ce aleg să vorbească despre aceste lucruri? Dacă iau inițiativa de a aduce în discuție această chestiune, atunci au un fel de intenție: în principal, de a se da mari și de a-i face pe oameni să-i admire. Dacă ar vrea să le dea încredere oamenilor și să-i încurajeze în credința lor în Dumnezeu, le-ar putea citi mai multe dintre cuvintele Sale, care sunt adevărul. Atunci de ce insistă să vorbească despre astfel de lucruri exterioare? Ce se află la baza faptului că spun aceste lucruri este că, pur și simplu, nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei nu se tem de Dumnezeu. Cum pot să-și facă de cap și să spună vrute și nevrute înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu are demnitate! Dacă oamenii și-ar da seama de asta, ar mai face astfel de lucruri? Ei nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Spun arbitrar cum este Dumnezeu și cum arată El din propriile lor motive, pentru a-și atinge scopurile personale și a-i face pe alții să aibă o părere bună despre ei. Asta înseamnă pur și simplu a-L judeca și a-L huli pe Dumnezeu. Astfel de oameni nu se tem deloc de Dumnezeu în inimile lor. Toți sunt oameni care se împotrivesc și Îl hulesc pe Dumnezeu. Sunt cu toții spirite rele și demoni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Dacă încerci să judeci lucrarea lui Dumnezeu și lucrurile care li se întâmplă oamenilor din perspectiva dreptății sau a nedreptății, le vei respinge. Vei crede că ele nu par a fi lucrarea lui Dumnezeu și că nu sunt în concordanță cu noțiunile și închipuirile tale și le vei respinge. Dacă le respingi, cum te vei putea supune lor ca fiind adevărul? Va fi imposibil. De ce le resping oamenii? Din cauza noțiunilor omenești, ceea ce înseamnă că există limite în ceea ce creierul omenesc poate recunoaște și în ceea ce oamenii pot vedea din faptele lui Dumnezeu și că sunt limite în adevărurile pe care oamenii le pot înțelege. Cum poți depăși aceste limite pentru a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu? Trebuie să accepți lucrurile de la Dumnezeu și să nu definești cu ușurință lucrurile pe care le întâmpini și nu le poți înțelege și să nu judeci orbește dacă nu poți rezolva o anumită problemă. Aceasta este rațiunea pe care oamenii ar trebui să o aibă în cel mai înalt grad. Dacă spui: „Dumnezeu nu face așa ceva, El nu ar face niciodată asta!”, atunci îți lipsește rațiunea. Ce poți înțelege tu cu adevărat? Dacă îndrăznești să judeci în locul lui Dumnezeu, atunci chiar îți lipsește rațiunea. Dumnezeu nu va acționa neapărat cum crezi tu sau în limitele închipuirilor tale. Dumnezeu este prea măreț, prea de nepătruns, prea profund, prea minunat și prea înțelept! De ce am adăugat termenul „prea”? Deoarece oamenii nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu. Ești o ființă creată, așa că nu încerca să Îl înțelegi pe Dumnezeu. Odată ce nu mai ai ideea asta, vei avea un pic de rațiune. Nu încerca să Îi stabilești reguli lui Dumnezeu, iar dacă vei reuși să te abții să faci asta, atunci vei avea rațiune. Sunt mulți oameni care Îi stabilesc mereu reguli lui Dumnezeu și spun că El ar trebui să acționeze într-un anumit fel, că sigur ar proceda în felul acesta, ori sigur nu ar proceda în felul acela, sau că acest lucru sigur este un act dumnezeiesc, iar acel lucru sigur nu reprezintă un act dumnezeiesc. Ce înseamnă această adăugare a cuvântului „sigur”? (Este nejustificată.) Spui că Dumnezeu este minunat și prea înțelept dar apoi zici că Dumnezeu nu ar acționa niciodată într-un anumit mod. Nu este o contradicție? Aceasta nu este o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu. Este complet lipsit de rațiune ca omul să insiste mereu asupra propriilor opinii și să stabilească permanent reguli pentru Dumnezeu.

Dumnezeu înfăptuiește ultima etapă a lucrării și nimeni nu s-a gândit că El ar putea să apară și să lucreze în China. Faptul că nu îți poți imagina asta oare nu e din cauza noțiunilor și închipuirilor din inima ta și a limitărilor tale în gândire? Te poți gândi că e posibil în America, în Marea Britanie sau în Israel, dar în mod clar nu îți poți imagina că Dumnezeu ar lucra în China. Este de neconceput pentru tine. Este mult peste noțiunile și închipuirile oamenilor, dar Dumnezeu tocmai Și-a început lucrarea în China, făcând ultima și cea mai importantă lucrare a Sa. Este total împotriva noțiunilor omenești. Așadar, ce ai învățat din asta? (Că lucrarea lui Dumnezeu nu e în acord cu noțiunile omenești și că este minunată și de nepătruns.) Lucrarea lui Dumnezeu este mult peste închipuirile omenești, minunată și de nepătruns, înțeleaptă, profundă – acestea sunt cuvinte omenești folosite pentru a descrie tot ceea ce are și este Dumnezeu, firea și esența Lui și asta este considerat rațional. Deoarece Dumnezeu face lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile umane, oamenii rezumă totul la următoarele cuvinte: „Lucrarea lui Dumnezeu este minunată și de nepătruns, în dezacord cu noțiunile umane.” Ce mai pot învăța oamenii din asta? Că toate vechile noțiuni și închipuiri ale omenirii au fost răsturnate. Așadar, de unde vin aceste noțiuni? Din ce vezi tu, China este săracă și înapoiată, Partidul Comunist deține puterea, creștinii sunt persecutați, nu există libertate și drepturile omului, iar chinezii sunt slab educați, cu o poziție joasă pe scena lumii, părând oamenii bolnavi și de compătimit din Asia de Est. Cum ar putea Dumnezeu să Se întrupeze în China pentru a-Și face lucrarea? Nu este aceasta o noțiune? Vezi acum dacă această noțiune este corectă sau greșită. (Este complet greșită.) Pentru început, hai să nu discutăm despre motivele pentru care Dumnezeu ar lucra în acest mod, dacă e din cauză că-Și dorește să fie smerit și ascuns sau dacă a lucra în acest fel are o însemnătate și valoare profundă. Să nu discutăm la acest nivel, să vorbim însă dacă acest mod de a lucra al lui Dumnezeu intră mult în contradicție cu noțiunile umane. Foarte mult! Oamenii nu își pot imagina. Este un mister al Cerurilor și nimeni nu știe. Și dacă s-ar apela la astronomi, geografi, istorici și profeți, ar fi cineva capabil să înțeleagă? Nimeni nu ar putea, chiar dacă toți oamenii capabili, vii sau morți, ar fi chemați să analizeze și să cerceteze, să examineze și să studieze cu telescoape astronomice – nimic nu ar aduce niciun rezultat. Ce înseamnă asta? Că omenirea este prea nesemnificativă, prea ignorantă, că îi lipsește prea mult discernământul pentru a pătrunde treburile lui Dumnezeu. Dacă nu poți înțelege, nu te deranja. Care ar fi rezultatul, dacă ai încerca? Noțiunile tale nu echivalează cu adevărul și, de fapt, sunt foarte departe de ceea ce vrea Dumnezeu să facă. Nu sunt deloc același lucru. Puțina cunoaștere pe care o au oamenii este inutilă, nu poate să înțeleagă ceva sau să rezolve vreo problemă. Acum că citiți cuvintele lui Dumnezeu și ascultați predici și părtășii, înțelegeți un pic mai mult în inimile voastre? Ai ceva cunoaștere de Dumnezeu? Cineva ar putea spune: „Dumnezeu nu discută cu noi ceea ce face; măcar de ne-ar da un semn ceresc, astfel încât să înțelegem ceea ce intenționează sau chiar să inspire un profet să facă o prezicere.” Nu ai putea să vezi, nici măcar cu un semn ceresc, și nici un profet nu ar putea. Ceea ce face Dumnezeu în tărâmul spiritual a rămas un secret din antichitate și până acum, și este un secret pe care nu îl poate cunoaște niciun om. Oricât de talentat ar putea fi un profet, un astronom, un învățat, un expert sau un om de știință în orice disciplină, ei ar putea studia asta cât doresc, dar nu ar înțelege niciodată treburile lui Dumnezeu. Oamenii pot studia lucrarea lui Dumnezeu din trecut și ar putea fi capabili să spicuiască unele înțelesuri sau secrete care ar putea avea legătură cu ceea ce a făcut Dumnezeu, dar nimeni nu știe ce va face Dumnezeu în viitor sau intențiile Sale. Așadar, oamenii nu ar trebui să creadă că Îl înțeleg pe Dumnezeu sau, în cele din urmă, că înțeleg cum lucrează El, prin observații și studiu, experimente și observații îndelungate, analiză complexă sau cu multă osteneală și muncă grea. Este imposibil și nu ar funcționa niciodată. Așadar, dacă oamenii nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu, ce ar trebui să facă? (Ar trebui să se supună.) Este cel mai rațional lucru ca oamenii să se supună și să se alinieze cât mai mult la intențiile lui Dumnezeu; supunerea este condiția de bază. Care este scopul? Scopul este acela de a putea, bazându-se pe experimentarea lucrării lui Dumnezeu, să Îl cunoască mai bine, să dobândească adevărul și să câștige viața. Acesta este lucrul pe care se cuvine să îl dobândești și comoara pe care ar trebui să o dorești. În ceea ce privește evenimentele externe majore, cum ar fi chestiunile internaționale, cum face Dumnezeu lucrurile și cum conduce specia umană, dacă ajungi să le înțelegi, e chiar mai bine. Este, de asemenea, în regulă dacă zici: „Nu prea îmi pasă de aceste lucruri. Nu am calibrul necesar sau mintea pentru asta; îmi pasă doar de modul în care Dumnezeu îmi furnizează adevărul și îmi schimbă firea.” Atât timp cât ai o inimă supusă și cu frică de Dumnezeu, vei reuși în cele din urmă să dobândești adevărul de la Dumnezeu, precum și înțelepciune. Adevărul schimbă firile oamenilor; viața este cea pe care oamenii ar trebui să caute să o dobândească și calea pe care ar trebui să meargă. Așadar, care este înțelepciunea pe care o primesc oamenii? Fără ca măcar să știi, vei putea să vezi modul în care Dumnezeu face multe lucruri, de ce le face, care sunt intențiile și țelurile Sale și care sunt principiile Lui când face anumite lucruri. Vei fi capabil să realizezi asta în mod inconștient, prin procesul experimentării adevărului cuvintelor lui Dumnezeu. Poate că aceste cuvinte și chestiuni sunt prea profunde și nu le vei putea exprima în cuvinte, dar le vei simți în inima ta și vei avea o înțelegere adevărată, chiar fără să-ți dai seama.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu?”

Indiferent ce face Dumnezeu, omul trebuie să se supună; omul e o ființă creată, făcută din lut și trebuie să se supună lui Dumnezeu. Acestea sunt datoria, obligația și responsabilitatea omului. Aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii. Odată ce au această atitudine, cum ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu și lucrurile pe care le face El? Să nu le condamni niciodată, ca nu cumva să ofensezi firea lui Dumnezeu. Dacă ai noțiuni, corectează-le, dar nu-L condamna pe Dumnezeu sau lucrurile făcute de El. Odată ce le condamni, ești terminat: e echivalent cu a sta de partea opusă lui Dumnezeu, fără a avea vreo șansă de a primi mântuirea. Ai putea spune: „Nu stau acum de partea opusă lui Dumnezeu, dar am o înțelegere greșită față de El” sau „Am o mică îndoială în inima mea în legătură cu Dumnezeu; credința mea e mică și am slăbiciuni și negativități.” Toate acestea pot fi gestionate; pot fi corectate căutând adevărul – dar nu-L condamna pe Dumnezeu. Dacă spui: „Ce a făcut dumnezeu nu e corect. Nu e în concordanță cu adevărul, așa că am motive să mă îndoiesc, să pun întrebări și să acuz. Voi răspândi asta peste tot și-i voi uni pe oameni să-l chestioneze”, acest lucru va fi problematic. Atitudinea lui Dumnezeu față de tine se va schimba și, dacă Îl condamni, vei fi complet terminat; sunt prea multe moduri în care Dumnezeu Se poate răzbuna împotriva ta. Prin urmare, oamenii nu ar trebui să se opună în mod intenționat lui Dumnezeu. Nu e o mare problemă dacă faci ceva neintenționat ca să I te împotrivești, deoarece nu a fost dinadins sau deliberat, iar Dumnezeu îți dă o șansă să te căiești. În cazul în care condamni ceva intenționat, chiar dacă știi că e făcut de Dumnezeu, și îi inciți pe toți să se răzvrătească la unison, atunci este problematic. Și care va fi rezultatul? Vei sfârși asemenea celor 250 de căpetenii care s-au împotrivit lui Moise. Știind că e Dumnezeu, tot îndrăznești să-ți ridici glasul împotriva Lui. Dumnezeu nu dezbate cu tine: El reprezintă autoritatea; El face pământul să se despice și să te înghită direct și asta e tot. Nu te va vedea niciodată și nu-ți va asculta raționamentul. Aceasta e firea lui Dumnezeu. Care e firea Lui care se manifestă într-un astfel de moment? E mânia! Prin urmare, oamenii nu ar trebui în niciun caz să-și ridice glasul împotriva lui Dumnezeu sau să-I provoace mânia; dacă cineva Îl ofensează, rezultatul va fi pierzania.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Fiecare persoană, în cursul vieții sale de credință în Dumnezeu, a făcut lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu și Îl înșală. Anumite fărădelegi nu trebuie să fie consemnate ca o ofensă, dar unele sunt de neiertat; căci există multe fapte care încalcă decretele administrative, care ofensează firea lui Dumnezeu. Mulți care sunt preocupați de soarta lor se pot întreba care sunt aceste fapte. Ar trebui să știți că voi sunteți îngâmfați și aroganți prin natura voastră și nu doriți să vă supuneți realității. Din acest motiv, vă voi spune puțin câte puțin, după ce ați reflectat asupra voastră. Vă îndemn să înțelegeți mai bine conținutul decretelor administrative și să depuneți eforturi pentru a cunoaște firea lui Dumnezeu. Dacă nu, va fi greu să vă țineți buzele pecetluite, limbile voastre se vor angaja prea liber în conversații pompoase și veți ofensa, fără să vreți, firea lui Dumnezeu și veți cădea în întuneric, pierzând prezența Duhului Sfânt și lumina. Pentru că voi nu sunteți principiali în acțiunile voastre, pentru că faceți și spuneți ceea ce nu ar trebui, veți primi răsplata cuvenită. Ar trebui să știi că, deși tu ești neprincipial în cuvânt și faptă, Dumnezeu este cât se poate de principial în ambele. Motivul pentru care tu primești condamnarea este că ai ofensat pe Dumnezeu, nu o persoană. Dacă în viața ta comiți multe infracțiuni împotriva firii lui Dumnezeu, atunci ești destinat să devii un copil al iadului. Pentru om, poate părea că ai comis numai câteva fapte care sunt în dezacord cu adevărul și nimic mai mult. Cu toate acestea, ești conștient că, în ochii lui Dumnezeu, tu ești deja cineva pentru care nu mai există nicio jertfă pentru păcat? Pentru că tu ai încălcat decretele administrative ale lui Dumnezeu mai mult decât o singură dată și, în plus, nu ai arătat niciun semn de pocăință, prin urmare, nu ai altă scăpare decât să plonjezi în iad, unde Dumnezeu pedepsește omul. Un număr mic de oameni, în timp ce-L urmau pe Dumnezeu, au săvârșit unele fapte care încălcau principiile, dar după ce au fost emondați și îndrumați, și-au descoperit treptat propria stricăciune, apoi au intrat pe calea cea bună a realității și rămân fundamentați și astăzi. Astfel de oameni sunt cei care vor rămâne în cele din urmă. Cu toate acestea, Eu îi caut pe cei onești; dacă tu ești o persoană cinstită și care acționează conform principiului, atunci tu poți fi un prieten apropiat al lui Dumnezeu. Dacă în acțiunile tale nu jignești firea lui Dumnezeu și cauți intențiile lui Dumnezeu și ai o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci credința ta este la nivelul cerut. Cine nu se teme de Dumnezeu și nu are o inimă care tremură de groază e foarte predispus să încalce decretele administrative ale lui Dumnezeu. Mulți Îl slujesc pe Dumnezeu cu puterea pasiunii lor, dar nu au nicio înțelegere a decretelor administrative ale lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo bănuială cu privire la implicațiile cuvintelor Sale. Și astfel, cu intențiile lor bune, deseori sfârșesc prin a face lucruri care tulbură gestionarea lui Dumnezeu. În cazuri grave, ei sunt îndepărtați, lipsiți de orice altă șansă de a-L urma, și sunt aruncați în iad, orice asociere cu casa lui Dumnezeu luând sfârșit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Fiecare propoziție pe care am rostit-o conține în ea firea lui Dumnezeu. Ați face bine să cugetați atent la vorbele Mele, iar ele vă vor fi, cu siguranță, de mare folos. Esența lui Dumnezeu este foarte dificil de pătruns, dar am încredere că voi toți aveți măcar o oarecare idee despre firea lui Dumnezeu. Sper, prin urmare, că veți avea să-Mi arătați mai multe din lucrurile care nu aduc ofensă firii lui Dumnezeu. Atunci Eu voi fi liniștit. De exemplu, păstrează-l pe Dumnezeu în inima ta în orice moment. Când acționezi, fă-o conform cuvintelor Lui. Caută-I intențiile în toate lucrurile și abține-te să faci ceea ce arată lipsă de respect și de cinstire față de Dumnezeu. Chiar mai mult să te ferești să nu te preocupi de Dumnezeu, pentru a umple golul din inima ta din viitor. Făcând acest lucru, vei fi adus ofensă firii lui Dumnezeu. Din nou, presupunând că nu faci niciodată, în toată viața ta, remarci blasfematoare sau nu aduci plângeri împotriva lui Dumnezeu și presupunând, din nou, că ești capabil să te achiți bine de tot de ceea ce El ți-a încredințat, precum și să te supui tuturor cuvintelor Lui pe parcursul întregii tale vieți, vei fi evitat să încalci decretele administrative. De exemplu, dacă ai spus vreodată: „De ce nu cred eu că El este Dumnezeu?” „Cred că aceste cuvinte nu sunt nimic mai mult decât o anumită iluminare venită de la Duhul Sfânt”, „În opinia mea, nu tot ce face Dumnezeu este neapărat drept”, „Umanitatea lui Dumnezeu nu este superioară umanității mele”, „Cuvintele lui Dumnezeu sunt pur și simplu imposibil de crezut”, sau alte asemenea remarci critice, te îndemn să-ți mărturisești păcatele și să te căiești mai des de ele. Altfel, nu vei avea niciodată șansa să fii iertat, căci nu ofensezi un om, ci pe Dumnezeu Însuși. Poate crezi că judeci un om, însă Duhul lui Dumnezeu nu este de aceeași părere. Lipsa ta de respect pentru trupul Lui este egală cu lipsa de respect față de El. Așa stând lucrurile, nu ai adus oare ofensă firii lui Dumnezeu? Trebuie să-ți amintești că tot ceea ce face Duhul lui Dumnezeu este pentru a proteja lucrarea Lui în trup și pentru ca această lucrare să fie bine făcută. Dacă neglijezi aceste lucruri, voi spune că ești o persoană care nu va reuși niciodată să creadă în Dumnezeu. Fiindcă ai provocat mânia lui Dumnezeu și, așadar El va utiliza o pedeapsă potrivită pentru a-ți da o lecție.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

Chiar dacă esența lui Dumnezeu conține un element al iubirii, iar El este milostiv față de toți, în parte, oamenii au trecut cu vederea și au uitat că esența Lui este și una a demnității. Faptul că El are iubire nu înseamnă că oamenii pot să-L jignească în voie, fără să-I stârnească sentimente sau o reacție și nici faptul că are milă nu înseamnă că El nu are principii potrivit cărora tratează oamenii. Dumnezeu este viu; El există cu adevărat. Nu este nici o marionetă imaginară, nici vreun alt obiect. Întrucât El chiar există, ar trebui să ascultăm mereu cu atenție glasul inimii Sale, să acordăm multă atenție atitudinii Sale și să ajungem să-I înțelegem sentimentele. Nu ar trebui să folosim închipuirile umane pentru a-L defini pe Dumnezeu și nici nu ar trebui să impunem gândurile sau dorințele umane asupra Lui, făcându-L pe Dumnezeu să-i trateze pe oameni într-o manieră umană, bazată pe închipuiri umane. Dacă faci asta, atunci Îl înfurii pe Dumnezeu, atragi mânia Lui și-I contești demnitatea! Așadar, după ce ajungeți să înțelegeți severitatea acestei probleme, îndemn pe fiecare dintre voi să fie precaut și prudent în faptele lui. Fiți precauți și prudenți și cu vorbele voastre – în ceea ce privește modul în care Îl tratați pe Dumnezeu, cu cât sunteți mai precauți și mai prudenți, cu atât mai bine! Când nu înțelegi care este atitudinea lui Dumnezeu, abține-te să vorbești neglijent, nu fi neglijent în faptele tale și nu aplica etichete la întâmplare. Chiar mai important, să nu tragi vreo concluzie arbitrară. În schimb, ar trebui să aștepți și să cauți; și aceste acțiuni sunt o manifestare a temerii de Dumnezeu și a feririi de rău. Mai presus de orice altceva, dacă reușești asta și, mai presus de orice, dacă ai această atitudine, atunci Dumnezeu nu te va învinovăți pentru prostia și ignoranța ta și pentru lipsa înțelegerii motivelor din spatele lucrurilor. Mai curând, datorită atitudinii tale de a te teme să nu-L jignești pe Dumnezeu, de a-I respecta intențiile și datorită bunăvoinței de a I se supune, Dumnezeu Își va aminti de tine, te va călăuzi și te va lumina sau îți va tolera imaturitatea și ignoranța. În schimb, dacă atitudinea ta față de El e lipsită de respect – judecându-L pe Dumnezeu după bunul plac sau ghicind și definind în mod arbitrar ideile Lui – Dumnezeu te va condamna, te va disciplina și chiar te va pedepsi; ori s-ar putea să facă un comentariu în ceea ce te privește. Poate acest comentariu va implica finalul tău. De aceea, vreau să subliniez încă o dată: fiecare dintre voi ar trebui să fie precaut și prudent față de tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Nu vorbiți cu neglijență și nu fiți neglijenți în faptele voastre. Înainte să spui ceva, ar trebui să te oprești și să gândești: oare această faptă a mea Îl va înfuria pe Dumnezeu? Făcând asta, mă tem de Dumnezeu? Chiar și pentru chestiunile simple, ar trebui să încerci să găsești răspuns la aceste întrebări și să-ți petreci mai mult timp gândindu-te la ele. Dacă poți cu adevărat să practici conform acestor principii în toate privințele, în toate lucrurile, în fiecare moment, și adopți o astfel de atitudine mai ales când nu înțelegi ceva, atunci Dumnezeu te va călăuzi mereu și îți va oferi o cale pe care să o urmezi. Indiferent ce spectacol dau oamenii, Dumnezeu îi vede foarte clar și deschis, iar El îți va evalua precis și adecvat aceste manifestări. După ce ai fost supus ultimei încercări, Dumnezeu va lua întregul tău comportament și îl va rezuma complet pentru a-ți stabili finalul. Acest rezultat îi va convinge pe absolut toți, dincolo de orice îndoială. Ceea ce aș vrea să vă spun este asta: fiecare faptă, fiecare acțiune și fiecare gând al vostru vă decid soarta.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”

Dumnezeu este un Dumnezeu viu și, la fel cum oamenii se comportă diferit în diverse situații, atitudinea Lui față de aceste comportamente este diferită pentru că El nu e nici marionetă, nici o mână de aer gol. A ajunge să cunoști atitudinea lui Dumnezeu este un scop nobil pentru omenire. Oamenii ar trebui să învețe cum, cunoscând atitudinea lui Dumnezeu, pot, puțin câte puțin, să cunoască firea lui Dumnezeu și să ajungă să-I înțeleagă inima. Când ajungi treptat să înțelegi inima lui Dumnezeu, nu vei considera că a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău sunt lucruri greu de îndeplinit. Mai mult, când Îl înțelegi pe Dumnezeu, va fi mai puțin probabil să tragi concluzii despre El. Odată ce încetezi să tragi concluzii despre Dumnezeu, va fi mai puțin probabil să-L ofensezi și, fără să-ți dai seama, Dumnezeu te va călăuzi către a-L cunoaște; asta îți va umple inima de teamă față de El. Vei înceta apoi să-L mai definești pe Dumnezeu prin cuvintele și doctrinele sau teoriile pe care ți le-ai însușit. În schimb, căutând mereu dorințele lui Dumnezeu în toate lucrurile, fără să-ți dai seama, vei deveni o persoană care este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.

Lucrarea lui Dumnezeu este nevăzută și de neatins de oameni, dar, în ceea ce-L privește, acțiunile fiecărui om în parte – laolaltă cu atitudinea lor față de El – nu sunt doar palpabile pentru Dumnezeu, ci și vizibile. Aceasta e ceva ce toată lumea ar trebui să recunoască și să înțeleagă foarte clar. Poate că te întrebi mereu: „Știe Dumnezeu ce fac aici? Știe El la ce mă gândesc acum? Poate că știe și poate că nu.” Dacă adopți acest fel de punct de vedere, urmându-L pe Dumnezeu și crezând în El, dar îndoindu-te de lucrarea și existența Lui, atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi când vei trezi mânia Lui, pentru că deja te clatini pe marginea unei prăpăstii periculoase. Am văzut oameni care au crezut în Dumnezeu mulți ani, dar care tot n-au câștigat adevărul-realitate, și care cu atât mai puțin au înțeles intențiile lui Dumnezeu. În ceea ce privește viețile și staturile acestor oameni nu există niciun progres, ei aderând doar la cele mai superficiale doctrine. Asta pentru că acești oameni nu au luat niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept viața însăși și niciodată nu au întâmpinat și acceptat existența Lui. Crezi că Dumnezeu e plin de bucurie după ce vede astfel de oameni? Îl mângâie ei? Astfel, modul în care cred oamenii în Dumnezeu e cel care le hotărăște soarta. În ceea ce privește modul în care oamenii Îl caută sau Îl abordează pe Dumnezeu, atitudinile oamenilor sunt lucrul cel mai important. Nu-L neglija pe Dumnezeu ca și cum ar fi o mână de aer gol care-ți plutește pe la ceafă; gândește-te mereu la Dumnezeul în care crezi ca la un Dumnezeu viu, un Dumnezeu real. El nu Se află acolo, sus, în al treilea Cer, neavând nimic de făcut. Mai degrabă, El Se uită mereu în inima fiecăruia, observând ce pui la cale, urmărindu-ți fiecare cuvințel și fiecare mică faptă, cum te comporți și văzând care este atitudinea ta față de El. Indiferent dacă ești dispus sau nu să te încredințezi lui Dumnezeu, întregul tău comportament, ideile și gândurile tale cele mai intime sunt dezvăluite înaintea lui Dumnezeu și cercetate de El. Datorită comportamentului tău, datorită faptelor tale și a atitudinii tale față de El, părerea și atitudinea lui Dumnezeu despre tine se schimbă în mod constant. Aș vrea să ofer niște sfaturi unora: nu vă lăsați ca niște prunci în mâinile lui Dumnezeu, ca și cum El ar trebui să vă adore, ca și cum El nu ar putea niciodată să vă părăsească și ca și cum atitudinea Lui față de voi ar fi fixă și nu s-ar putea schimba niciodată și vă sfătuiesc să nu mai visați! Dumnezeu e drept în felul în care tratează pe fiecare om în parte și cinstit în abordarea lucrării de cucerire și mântuire a oamenilor. Aceasta este gestionarea Lui. El tratează fiecare om în mod serios, și nu ca pe un animal de companie cu care să Se joace. Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni nu este una care răsfață sau răzgâie, și nici mila și toleranța Lui față de omenire nu sunt indulgente sau neatente. Dimpotrivă, iubirea lui Dumnezeu pentru oameni implică prețuirea, compătimirea și respectarea vieții; mila și toleranța Lui transmit așteptările Lui de la ei și sunt ceea ce îi trebuie omenirii pentru a supraviețui. Dumnezeu este viu și există efectiv; atitudinea Lui față de omenire este principială, deloc un set de reguli dogmatice, și se poate schimba. Planurile Lui pentru omenire se schimbă treptat și se transformă cu timpul, în funcție de împrejurările care apar și odată cu atitudinea fiecărui om în parte. Așadar, în inima ta ar trebui să știi cu o claritate deplină că esența lui Dumnezeu este imuabilă și că firea Lui se va manifesta în momente și contexte diferite. S-ar putea să nu crezi că aceasta este o chestiune serioasă și să folosești propriile noțiuni pentru a-ți imagina cum ar trebui să facă Dumnezeu lucrurile. Totuși, există momente în care adevărat e tocmai opusul punctului tău de vedere și, folosind propriile noțiuni pentru a încerca să-L măsori pe Dumnezeu, L-ai mâniat deja. Aceasta pentru că Dumnezeu nu acționează așa cum crezi tu că o face și nici nu va trata această chestiune așa cum spui tu că o va face. Așadar, îți amintesc să fii atent și prudent în abordarea ta față de tot ceea ce te înconjoară și să înveți cum să practici conform principiul de „a urma calea lui Dumnezeu, a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău” în toate lucrurile. Trebuie să dezvolți o înțelegere corectă cu privire la chestiunile ce țin de intențiile și atitudinea lui Dumnezeu, trebuie să găsești oameni luminați care să-ți comunice aceste chestiuni și să cauți cinstit. Să nu-L vezi pe Dumnezeul credinței tale drept o marionetă – judecându-L după bunul plac, ajungând la concluzii arbitrare în ceea ce-L privește și abordându-L cu o atitudine nerespectuoasă. În timp ce Dumnezeu îți aduce mântuirea și îți stabilește finalul, s-ar putea să îți acorde milă sau toleranță sau judecată și mustrare, dar, în orice caz, atitudinea Lui față de tine nu e fixă. Aceasta depinde de atitudinea ta față de Dumnezeu, cât și de cum Îl înțelegi. Nu permite ca un aspect trecător al cunoașterii sau al felului în care Îl înțelegi pe Dumnezeu să-L definească pentru totdeauna. Nu crede într-un Dumnezeu mort; crede în Cel viu. Ține minte asta! Deși am discutat despre câteva fapte reale aici – fapte reale pe care trebuia să le auziți – în lumina stării și staturii voastre actuale, deocamdată nu voi avea cerințe mai mari de la voi, ca să nu vă răpesc entuziasmul. Procedând astfel, inimile vi s-ar putea umple cu prea multă tristețe și v-ar face să simțiți prea multă dezamăgire față de Dumnezeu. În schimb, sper să puteți folosi inima voastră iubitoare de Dumnezeu și să manifestați o atitudine respectuoasă față de Dumnezeu când mergeți pe cărarea care se află înainte. Nu zăpăci această chestiune cu privire la cum să crezi în Dumnezeu; trateaz-o ca pe una dintre cele mai importante probleme care există. Așaz-o în inima ta, coreleaz-o cu realitatea și leag-o de viața reală – nu o susține doar de fațadă – căci aceasta e o chestiune de viață și de moarte și este una care îți va hotărî destinul. Nu o trata ca pe o glumă, ca pe un joacă de copii!

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”

Imnuri similare

Este Dumnezeu pe atât de simplu pe cât spui?