Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Dumnezeu a creat oamenii, i-a așezat pe pământ și i-a condus de atunci înainte. Apoi, El i-a mântuit și a servit ca jertfă pentru păcat pentru omenire. În final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să mântuiască pe oameni în întregime și să le restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El încă de la bun început – de a le reda oamenilor imaginea și asemănarea lor inițială. Dumnezeu Își va întemeia Împărăția și va restitui asemănarea originală a ființelor umane, ceea ce înseamnă că Își va restaura autoritatea pe pământ și în rândul tuturor ființelor create. Omenirea și-a pierdut inima temătoare de Dumnezeu, precum și funcția cuvenită ființelor create după ce a fost coruptă de Satana, devenind astfel un inamic răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Omenirea a trăit atunci sub controlul Satanei și a fost supusă manipulării Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre ființele Sale create și a devenit, cu atât mai mult, incapabil să ajungă să se teamă. Oamenii au fost creați de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-au întors spatele și l-au venerat pe Satana în schimb. Satana a devenit idolul din inimile lor. Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inimile lor, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația din spatele creării omenirii de către El. Prin urmare, pentru a restabili această semnificație, El trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului și să-i scape pe oameni de firile lor corupte. Pentru a-i recupera pe oameni de la Satana, El trebuie să-i salveze de păcat. Doar așa poate Dumnezeu să restabilească treptat asemănarea și funcția inițială a acestora și, în cele din urmă, să-Și restabilească Împărăția. Distrugerea supremă a acelor fii ai răzvrătirii va fi săvârșită, de asemenea, pentru a le permite oamenilor să-L slăvească mai bine pe Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Deoarece Dumnezeu i-a creat pe oameni, El îi va face să-L venereze; deoarece vrea să restabilească funcția inițială a omenirii, o va restabili complet și fără nicio alterare. A-Și restabili autoritatea înseamnă a-i face pe oameni să-L venereze și să I se supună; înseamnă că Dumnezeu îi va face pe oameni să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară ca urmare a autorității Sale. Înseamnă că Dumnezeu va face ca fiecare parte din El să persiste printre oameni fără vreo împotrivire din partea nimănui. Împărăția pe care Dumnezeu vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Omenirea pe care Și-o dorește este una care-L va venera, una care I se va supune pe deplin și care Îi va manifesta gloria. Dacă Dumnezeu nu mântuiește omenirea coruptă, atunci sensul din spatele creării omenirii de către El va fi pierdut; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar Împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă Dumnezeu nu-i va distruge pe acei dușmani care sunt răzvrătiți față de El, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze Împărăția pe pământ. Acestea vor fi semne ale finalizării lucrării Sale și ale marii Sale realizări: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care sunt răzvrătiți față de El și de a-i aduce în odihnă pe cei care au fost făcuți compleți. Când oamenii vor fi fost readuși la asemănarea lor originală și când vor putea să-și îndeplinească îndatoririle corespunzătoare, să-și păstreze locurile cuvenite și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe pământ un grup de oameni care Îl venerează și, de asemenea, va fi întemeiat pe pământ o Împărăție care Îl venerează.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Este absolut firesc și justificat ca ființele create să se supună Creatorului – este exact ceea ce se cuvine să se întâmple. Acest adevăr este veșnic neschimbător, indiferent de timp, loc, an sau lună, în orice spațiu sau mediu geografic. Chiar dacă această lume și această omenire ar fi să piară, împreună cu toate lucrurile, afirmația că „Ființele create trebuie să se supună Creatorului” nu se poate schimba niciodată. Raționalitatea ta ar trebui să cuprindă acest fapt; este primul adevăr pe care trebuie să-l deții în calitate de persoană care crede în Dumnezeu. Dacă unii oameni spun că nu înțeleg aceste cuvinte, atunci este destul de suspect – acest lucru ridică întrebări cu privire la faptul dacă au spirit uman și dacă au conștiință și rațiune. Unii oameni chiar înțeleg, dar pur și simplu nu iubesc adevărul și nu vor să-l accepte. Implicația faptului că nu vor să accepte adevărul este că nu recunosc că Dumnezeu este Creatorul și nici nu recunosc că sunt ființe create. Dacă ar recunoaște că sunt ființe create, ar trebui să se supună Creatorului, dar pentru că nu vor să se supună, refuză să recunoască acest lucru. Nu sunt asemenea oameni incredibil de răzvrătiți? În termeni obișnuiți, sunt niște gunoaie. Astăzi, Dumnezeu a venit să mântuiască omenirea. Cerința Lui de la oameni este să I se supună; numai astfel pot oamenii să dobândească mântuirea. Așadar, care este primul lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană care crede în Dumnezeu? (Să se supună lui Dumnezeu.) Așa este; acest lucru este perfect rațional și justificat. Spune-Mi, dacă oamenii înțeleg că supunerea față de Dumnezeu este adevărul suprem, îi ajută acest lucru să practice adevărul, să meargă pe calea urmăririi adevărului și să aibă atitudinea adecvată față de Dumnezeu? (Da.) Dacă cineva se poate supune lui Dumnezeu, își ocupă poziția adecvată și va avea rațiune. […] Dacă nu te supui adevărului sau lui Dumnezeu și te opui Lui, te va mai recunoaște Dumnezeu ca ființă creată de El? Dumnezeu nu vrea o ființă creată ca tine. Ești de teapa Satanei și a șarpelui, iar acest lucru este foarte periculos, fiindcă Dumnezeu nu-l mântuiește pe Satana, nici pe cei de teapa șarpelui.

– Părtășia lui Dumnezeu

Dacă oamenii doresc să fie mântuiți atunci când cred în Dumnezeu, ceea ce contează este dacă au sau nu inimi cu frică de Dumnezeu, dacă Dumnezeu are sau nu un loc în inimile lor, dacă sunt sau nu capabili să trăiască înaintea lui Dumnezeu și să mențină o relație normală cu Dumnezeu. Ceea ce este crucial e dacă oamenii sunt sau nu capabili să practice adevărul și să ajungă la supunerea față de Dumnezeu. Acestea reprezintă calea și condițiile pentru a fi mântuit. Dacă inima ta nu este capabilă să trăiască înaintea lui Dumnezeu, dacă nu te rogi adesea lui Dumnezeu și nu ai părtășie cu Dumnezeu și pierzi relația normală cu El, nu vei fi niciodată mântuit, întrucât ai blocat calea spre mântuire. Dacă nu ai nicio relație cu Dumnezeu, ai ajuns la capătul firului. Dacă Dumnezeu nu Se află în inima ta, atunci este inutil să pretinzi că ai credință și să crezi doar cu numele în Dumnezeu. Nu contează câte cuvinte și doctrine ești capabil să spui, cât de mult ai suferit pentru credința ta în Dumnezeu sau cât de înzestrat ești; dacă Dumnezeu este absent în inima ta și nu te temi de El, atunci nu contează în ce fel crezi în Dumnezeu. El va spune: „Îndepărtează-te de Mine, răufăcătorule.” Vei fi catalogat drept răufăcător. Nu vei avea legătură cu Dumnezeu; El nu va fi Domnul sau Dumnezeul tău. Chiar dacă recunoști că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și recunoști că El este Creatorul, tu nu Îl venerezi și nu te supui suveranității Lui. Îl urmezi pe Satana și pe diavoli; numai Satana și diavolii sunt domnii tăi. Dacă, în privința tuturor lucrurilor, ai încredere în tine și-ți urmezi voința, dacă ai încredere că soarta ta este în propriile mâini, atunci crezi în tine însuți. Chiar dacă pretinzi că ai credință în Dumnezeu și Îl recunoști, Dumnezeu nu te recunoaște. Nu ai nicio relație cu Dumnezeu și, astfel, ești predestinat să fii, în cele din urmă, disprețuit și respins de El, pedepsit și eliminat de El; Dumnezeu nu mântuiește oameni ca tine. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei care Îl acceptă drept Mântuitorul, care acceptă că El este adevărul, calea și viața. Sunt capabili să se sacrifice sincer pentru El și să realizeze datoria unei ființe create; ei experimentează lucrarea lui Dumnezeu, practică cuvintele Lui și adevărul și merg pe calea urmăririi adevărului. Sunt oameni care se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și care Îi urmează voia. Numai atunci când oamenii au o asemenea credință în Dumnezeu pot fi mântuiți; dacă nu, vor fi condamnați. Este acceptabil ca oamenii să aibă dorințe deșarte atunci când cred în Dumnezeu? În credința lor în Dumnezeu, pot oamenii să dobândească adevărul atunci când se agață mereu de propriile noțiuni și de închipuirile lor vagi, abstracte? În niciun caz. Atunci când oamenii cred în Dumnezeu, trebuie să accepte adevărul, să creadă în El așa cum le cere El și să se supună orchestrărilor și rânduielilor Sale; numai atunci pot să obțină mântuirea. Nu există altă cale în afară de aceasta – orice ai face, nu trebuie să ai dorințe deșarte. Părtășia despre acest subiect este foarte importantă pentru oameni, nu-i așa? Acesta este un semnal de alarmă pentru voi.

Acum că ați auzit aceste mesaje, ar trebui să înțelegeți adevărul și să vă fie clar ce presupune mântuirea. Ceea ce le place oamenilor, lucrurile pentru care se luptă, de care sunt pasionați – nimic dintre toate acestea nu este important. Cel mai important lucru este acceptarea adevărului. În analiza finală, cel mai important este să fii capabil să dobândești adevărul, iar ceea ce-ți poate permite să obții frica de Dumnezeu și ferirea de rău este calea corectă. Dacă ai credință în Dumnezeu de câțiva ani și te-ai concentrat întotdeauna pe urmărirea unor lucruri care nu au nicio legătură cu adevărul, atunci credința ta nu are nimic de-a face cu adevărul și nici cu Dumnezeu. Poți pretinde că ai credință în Dumnezeu și că Îl recunoști, dar Dumnezeu nu este Domnul tău, nu este Dumnezeul tău, tu nu accepți faptul că Dumnezeu deține suveranitatea asupra sorții tale, nu te supui tuturor lucrurilor rânduite de Dumnezeu pentru tine, nu recunoști faptul că Dumnezeu este adevărul – caz în care speranțele tale de mântuire au fost spulberate; dacă nu poți merge pe calea urmăririi adevărului, mergi pe calea distrugerii. Dacă tot ceea ce urmărești, lucrurile asupra cărora te concentrezi, pentru care te rogi și la care apelezi se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe ceea ce Dumnezeu îți cere și dacă ai o rațiune din ce în ce mai mare că te supui Creatorului și Îl venerezi pe Creator și simți că Dumnezeu este Domnul tău, Dumnezeul tău, dacă ești din ce în ce mai bucuros să te supui la tot ceea ce Dumnezeu orchestrează și rânduiește pentru tine, iar relația ta cu Dumnezeu devine tot mai apropiată și mai normală și dacă iubirea ta pentru Dumnezeu este din ce în ce mai pură și mai adevărată, atunci nemulțumirile și înțelegerile greșite pe care le ai față de Dumnezeu și dorințele tale extravagante cu privire la Dumnezeu vor deveni tot mai puține, iar tu vei fi obținut pe deplin frica de Dumnezeu și ferirea de rău, ceea ce înseamnă că vei fi pășit deja pe calea mântuirii. Deși mersul pe calea mântuirii vine cu disciplina, emondarea, judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, iar acestea te fac să înduri multă durere, aceasta este iubirea lui Dumnezeu care se abate asupra ta. Dacă, atunci când crezi în Dumnezeu, urmărești doar să fii binecuvântat și urmărești doar statutul, faima și câștigul și nu ești niciodată disciplinat sau emondat sau judecat și mustrat, atunci, deși s-ar putea să ai o viață ușoară, inima ta se va îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu, vei pierde relația normală cu Dumnezeu și, totodată, nu vei fi dispus să accepți scrutarea din partea lui Dumnezeu; îți vei dori să fii propriul șef – ceea ce demonstrează că drumul pe care mergi nu este calea cea dreaptă. Dacă ai experimentat lucrarea lui Dumnezeu pentru o perioadă și ai o rațiune din ce în ce mai puternică despre modul în care omenirea este atât de profund coruptă și atât de predispusă să se împotrivească lui Dumnezeu și dacă ești neliniștit că s-ar putea să vină o zi în care faci ceva care se împotrivește lui Dumnezeu și te temi că este posibil să Îl ofensezi și să fii abandonat de El și astfel simți că nimic nu este mai înfricoșător decât să te împotrivești lui Dumnezeu, atunci vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei simți că, atunci când oamenii cred în Dumnezeu, nu trebuie să se abată de la Dumnezeu; dacă se abat de la Dumnezeu, dacă se abat de la disciplina lui Dumnezeu și de la judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, atunci acest lucru este echivalent cu pierderea protecției și grijii din partea Lui, cu pierderea binecuvântărilor de la Dumnezeu și totul se termină pentru oameni; ei nu pot decât să devină chiar și mai depravați, vor fi ca oamenii religioși și vor fi în continuare susceptibili de a se împotrivi lui Dumnezeu în timp ce cred în Dumnezeu – și, prin asta, ei vor fi devenit antihriști. Dacă îți poți da seama de acest lucru, atunci te vei ruga lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Te rog, judecă-mă și mustră-mă. În tot ceea ce fac, Te implor să mă scrutezi. Dacă fac ceva care încalcă adevărul și este împotriva intențiilor Tale, fie ca Tu să mă judeci și să mă mustri cu severitate – nu pot exista fără judecata și mustrarea Ta.” Aceasta este calea corectă pe care oamenii ar trebui să o urmeze în credința lor în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică de Dumnezeu poți păși pe calea mântuirii”

Dumnezeu face acum lucrarea de mântuire, ceea ce înseamnă că El va lua cadavrele umblătoare care trăiesc conform firii corupte a Satanei și a esenței lui corupte – morții – și le va preschimba în oameni vii. Aceasta e semnificația mântuirii. O persoană crede în Dumnezeu ca să fie mântuită – ce înseamnă să fii mântuit? Când oamenii obțin mântuirea lui Dumnezeu, sunt morții care devin vii. Odinioară aparțineau Satanei, sortiți să moară, iar acum revin la viață drept oameni care Îi aparțin lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot să se supună lui Dumnezeu, să-L cunoască și să îngenuncheze în fața Lui în închinăciune când cred în Dumnezeu și Îl urmează, dacă nu mai au împotrivire și răzvrătire în inimile lor împotriva lui Dumnezeu și nu I se vor mai împotrivi și nu-L vor mai ataca și pot să se supună cu adevărat față de El, atunci, în ochii lui Dumnezeu, sunt oameni cu adevărat vii. Este o persoană care Îl recunoaște pe Dumnezeu doar cu vorba o persoană vie? (Nu.) Atunci ce fel de persoană este o persoană vie? Care sunt realitățile persoanelor vii? Ce trebuie să aibă oamenii vii? Spuneți-Mi opiniile voastre. (Oamenii care pot să accepte adevărul sunt persoane vii. Când părerile ideologice și părerile despre lucruri ale oamenilor se schimbă și se aliniază cu cuvântul lui Dumnezeu, ei sunt oameni vii.) (Oamenii vii sunt aceia care înțeleg adevărul și pot să-l practice.) (O persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, precum Iov, este o persoană vie.) (Oamenii care Îl cunosc pe Dumnezeu, care pot trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu și care pot trăi adevărul-realitate – aceștia sunt oamenii vii.) Toți ați vorbit despre un singur fel de manifestare. Ca o persoană să fie în cele din urmă mântuită și să devină o persoană vie, ea trebuie măcar să fie capabilă să țină seama de cuvintele lui Dumnezeu, să vorbească cu conștiință și cu rațiune și trebuie să gândească și să discearnă, să fie capabilă să înțeleagă adevărul și să îl practice, să fie capabilă să se supună lui Dumnezeu și să-L venereze. Asta înseamnă o adevărată persoană vie. La ce se gândesc și ce fac adeseori oamenii vii? Ei pot face un pic din ceea ce ar trebui oamenii normali să facă. În principal, își îndeplinesc bine îndatoririle și se tem de Dumnezeu și se feresc de rău în ceea ce gândesc și dezvăluie, în ce spun și ce fac în mod regulat. Aceasta e natura a ceea ce gândesc și fac adesea. Ca să Mă exprim puțin mai precis, ceea ce spun și fac se conformează în mare parte cu adevărul, cel puțin. Nu sunt lucruri condamnate de Dumnezeu sau urâte și respinse de El, ci recunoscute și aprobate de El. Asta fac oamenii vii și este ceea ce ar trebui să facă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cu supunere adevărată se poate avea încredere reală”

De ce crezi în Dumnezeu? Mulți oameni sunt încurcați când li se adresează această întrebare. Aceștia au întotdeauna două puncte de vedere total diferite despre Dumnezeul practic și despre Dumnezeul din ceruri, ceea ce arată faptul că ei cred în Dumnezeu nu pentru a I te supune, ci pentru a primi anumite beneficii sau pentru a scăpa de suferința pe care o aduce nenorocirea; numai atunci sunt ei oarecum supuși. Supunerea lor este condiționată; este de dragul propriilor perspective și este forțată. Așadar, mai exact, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă este doar de dragul perspectivelor tale și al destinului tău, atunci ar fi mai bine dacă n-ai crede deloc. O astfel de credință este autoamăgire, reasigurare de sine și autoadmirație. În cazul în care credința ta nu este construită pe temelia supunerii față de Dumnezeu, atunci vei fi pedepsit, în cele din urmă, pentru că I te-ai împotrivit. Toți cei care nu caută să I se supună lui Dumnezeu în credința lor se împotrivesc Lui. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să le pună în practică, pentru a reuși să I se supună lui Dumnezeu. Dacă acestea sunt adevăratele tale intenții, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur va fi milostiv față de tine. Acest lucru este cert și de neschimbat. Dacă intenția ta nu este să I te supui lui Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – rugăciunile tale către Dumnezeu și chiar fiecare dintre acțiunile tale – va fi potrivnic Lui. S-ar putea să vorbești frumos și să fii blând, acțiunile și expresiile tale să pară cuviincioase, iar tu să pari supus, dar, când vine vorba de intențiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, toate lucrurile pe care le faci se opun lui Dumnezeu; tot ceea ce faci este rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în haine de oi. Ei Îl ofensează pe Dumnezeu în mod direct și Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei. Duhul Sfânt îi va dezvălui pe fiecare dintre ei și va arăta tuturor că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Nu te îngrijora: Dumnezeu le va cere socoteală tuturor și îl va înlătura pe fiecare în parte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să I te supui lui Dumnezeu”

Înainte ca omenirea să intre în odihnă, pedepsirea sau recompensarea tuturor felurilor de persoane va fi determinată în funcție de faptul dacă acestea au căutat adevărul, dacă Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă se pot supune Dumnezeului vizibil. Acelora care au muncit pentru Dumnezeul vizibil și, totuși, nu Îl cunosc și nici nu I se supun, le lipsește adevărul. Asemenea oameni sunt răufăcători, iar răufăcătorii sunt, fără îndoială, țintele pedepsei; în plus, ei vor fi pedepsiți conform comportamentului lor rău. Dumnezeu există ca oamenii să creadă în El și este, de asemenea, vrednic de supunerea lor. Aceia care doar au credință în Dumnezeul nedeslușit și invizibil sunt oamenii care nu cred în Dumnezeu și sunt incapabili de a I se supune lui Dumnezeu. Dacă acești oameni tot nu reușesc să creadă în Dumnezeul vizibil înainte ca lucrarea Sa de cucerire să se termine, continuă să se răzvrătească și să se împotrivească Dumnezeului care este vizibil în trup, atunci acești „iubitori ai nedeslușitului” urmează să fie, în cele din urmă, eliminați și distruși. Este exact ca atunci când unii dintre voi – oricine Îl recunoaște verbal pe Dumnezeul întrupat, dar nu poate practica adevărul supunerii față de Dumnezeul întrupat – vor deveni în final țintele eliminării și ale pieirii. În plus, oricine Îl recunoaște verbal pe Dumnezeul vizibil, mâncând și bând din adevărul exprimat de El, în timp ce Îl caută pe Dumnezeul nedeslușit și invizibil, va fi cu siguranță obiectul distrugerii. Niciunul dintre acești oameni nu va putea rămâne până la timpul de odihnă ce va veni după terminarea lucrării lui Dumnezeu și niciun individ asemănător acestor oameni nu poate să rămână în acel timp al odihnei. Oamenii demonici sunt cei care nu practică adevărul; esența lor este una de împotrivire și de răzvrătire față de Dumnezeu, iar ei nu au nici cea mai infimă intenție de a I se supune Lui. Astfel de oameni vor fi cu toții distruși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Criteriul după care omul judecă alți oameni se bazează pe comportamentul lor; cei al căror comportament este bun sunt persoane drepte și cei al căror comportament este abominabil sunt răi. Criteriul după care Dumnezeu judecă oamenii se bazează pe capacitatea esenței lor de a se supune sau nu Lui; o persoană care se supune lui Dumnezeu este o persoană dreaptă, în vreme ce una care nu I se supune este un dușman și o persoană rea, indiferent dacă comportamentul acesteia este bun sau rău și indiferent dacă vorbele sale sunt corecte sau incorecte. Unii oameni doresc să folosească faptele bune pentru a obține o destinație bună în viitor și unii oameni doresc să folosească vorbe prețioase pentru a obține o destinație bună. Toată lumea crede în mod greșit că Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor după ce le-a urmărit comportamentul sau după ce i-a ascultat vorbind; prin urmare, mulți oameni vor să profite de lucrul acesta ca să-L înșele pe Dumnezeu să le ofere favoruri temporare. În viitor, oamenii care vor supraviețui într-o stare de odihnă vor fi îndurat cu toții ziua nenorocirii și, de asemenea, vor fi fost martori pentru Dumnezeu; toți vor fi oameni care își vor îndeplinit îndatoririle și care se vor fi supus lui Dumnezeu în mod voit. Celor care vor doar să folosească oportunitatea de a face servicii cu intenția de a evita să practice adevărul nu li se va permite să rămână. Dumnezeu are standarde corespunzătoare pentru aranjarea finalului fiecărui individ; El pur și simplu nu ia aceste decizii conform cuvintelor și comportamentului unei persoane și nici nu le ia în baza comportamentului său într-o singură perioadă de timp. El nu va fi deloc tolerant față de comportamentul rău al unei persoane datorită serviciului pe care I l-a făcut în trecut și nici nu o va cruța de la moarte datorită unei perioade de timp în care s-a sacrificat pentru Dumnezeu. Nimeni nu poate scăpa de răsplata pentru răutatea sa și nimeni nu își poate ascunde comportamentul rău și, prin aceasta, să scape de chinurile distrugerii. Dacă oamenii pot într-adevăr să-și îndeplinească datoria, înseamnă că sunt credincioși veșnic lui Dumnezeu și nu caută recompense, indiferent dacă primesc binecuvântări sau suferă nenorociri. Dacă oamenii sunt credincioși lui Dumnezeu când văd binecuvântări, dar își pierd credința când nu pot să vadă nicio binecuvântare și, în final, tot nu pot să fie martori pentru Dumnezeu sau să îndeplinească îndatoririle care le-au revenit, tot vor fi țintele distrugerii, în ciuda faptului că, odată, au muncit pentru Dumnezeu cu credință. Pe scurt, oamenii răi nu pot supraviețui în eternitate și nici nu pot intra în odihnă; doar cei drepți sunt stăpânii odihnei. Odată ce omenirea va fi pe calea cea dreaptă, oamenii vor avea vieți umane normale. Ei toți își vor îndeplini îndatoririle și vor fi absolut credincioși lui Dumnezeu. Vor renunța cu totul la răzvrătire și la firile lor corupte și vor trăi pentru Dumnezeu și datorită lui Dumnezeu, lipsiți de răzvrătire și împotrivire. Toți vor fi capabili să se supună întru totul lui Dumnezeu. Aceasta va fi viața lui Dumnezeu și a omenirii; va fi viața Împărăției și va fi o viață de odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”