Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie

„Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă” (Matei 10:28).

„Cel ce-şi va găsi viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi va pierde viaţa de dragul Meu, o va găsi” (Matei 10:39).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Ca și credincioși în Dumnezeu, fiecare dintre voi ar trebui să aprecieze cum a dobândit într-adevăr maxima înălțare și mântuire primind lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și lucrarea planului Său pe care El îl face în tine astăzi. Dumnezeu a făcut din acest grup de oameni singurul punct de focalizare al lucrării Lui în întregul univers. El Și-a sacrificat tot sângele inimii pentru voi; El a revendicat și v-a dat vouă toată lucrarea Duhului din întregul univers. Iată de ce voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El Și-a transferat slava de la Israel, poporul Lui ales, către voi, și va face ca scopul planului Lui să se manifeste pe deplin prin acest grup. De aceea, voi sunteți cei care veți primi moștenirea lui Dumnezeu și, chiar mai mult, sunteți moștenitorii slavei lui Dumnezeu. Poate că vă amintiți cu toții aceste cuvinte: „Căci necazul nostru ușor de purtat și temporar, lucrează în noi o greutate veșnică de slavă, dincolo de orice imaginație”. Cu toții ați auzit aceste cuvinte înainte, totuși niciunul dintre voi nu a înțeles adevărata lor însemnătate. Astăzi, sunteți profund conștienți de însemnătatea lor reală. Aceste cuvinte vor fi împlinite de Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și vor fi împlinite în cei care au fost persecutați cu cruzime de marele balaur roșu în ținutul unde stă încolăcit. Marele balaur roșu Îl persecută pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui Dumnezeu și deci, în acest ținut, cei care cred în Dumnezeu sunt astfel supuși umilinței și asupririi, și ca urmare, aceste cuvinte sunt împlinite în voi, acest grup de oameni. Deoarece a demarat într-un ținut care se împotrivește lui Dumnezeu, toată lucrarea lui Dumnezeu întâmpină piedici formidabile, iar îndeplinirea multora dintre cuvintele Lui ia mult timp; așadar, oamenii sunt rafinați ca rezultat al cuvintelor lui Dumnezeu, ceea ce este și o parte a suferinței. Este enorm de dificil pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea în țara marelui balaur roșu – dar tocmai prin această dificultate Dumnezeu face o etapă a lucrării Sale, făcând ca înțelepciunea și faptele Lui minunate să se manifeste și folosind această oportunitate pentru a face complet acest grup de oameni. Tocmai prin suferința oamenilor, prin calibrul lor și prin toate firile satanice ale oamenilor din acest ținut murdar, Dumnezeu Își face lucrarea de purificare și cucerire, astfel încât, din asta, El să poată obține slavă și să îi poată câștiga pe cei care vor fi martori pentru faptele Lui. Aceasta este întreaga însemnătate a tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru grupul acesta de oameni. Adică, tocmai prin cei care I se împotrivesc face Dumnezeu lucrarea de cucerire și doar astfel poate fi manifestată măreața putere a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, numai cei din ținutul necurat sunt vrednici să moștenească slava lui Dumnezeu și numai acest lucru poate evidenția puterea măreață a lui Dumnezeu. Iată de ce tocmai din ținutul necurat și de la cei ce trăiesc în ținutul necurat este câștigată slava lui Dumnezeu. Aceasta este intenția lui Dumnezeu. Etapa lucrării lui Isus a fost aceeași: El putea să câștige slava numai în mijlocul fariseilor care Îl persecutau; dacă n-ar fi existat persecuția fariseilor și trădarea lui Iuda, Isus n-ar fi fost batjocorit și defăimat, cu atât mai puțin răstignit și astfel, nu ar fi putut câștiga slava. Locul unde lucrează Dumnezeu în fiecare epocă și unde lucrează El în trup este locul unde El câștigă slavă și unde îi câștigă pe cei pe care intenționează să îi câștige. Acesta este planul lucrării lui Dumnezeu și aceasta este gestionarea Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”

Când Îmi încep oficial lucrarea, toți oamenii se mișcă odată cu Mine, astfel încât oamenii din tot universul au grijă să fie în pas cu Mine, este „jubilare” peste tot în univers, iar omul este îndemnat înainte de Mine. În consecință, însuși marele balaur roșu este împins de către Mine într-o stare de frenezie și năuceală, servește lucrarea Mea și, chiar dacă se împotrivește, nu-și poate urma propriile dorințe, și nu are de ales decât să se supună controlului Meu. În toate planurile Mele, marele balaur roșu este contrastul Meu, inamicul Meu, dar și servitorul Meu; ca atare, nu i-am ușurat niciodată „însărcinările”. Așadar, ultima etapă a lucrării întrupării Mele se încheie în casa acestuia. În felul acesta, marele balaur roșu e mai capabil să-Mi facă un serviciu cum se cuvine prin care îl voi cuceri și Îmi voi încheia planul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 29

Lucrarea Mea în mijlocul grupului de oameni din zilele de pe urmă este o acțiune fără precedent și, de aceea, toți oamenii trebuie să îndure ultima dificultate pentru Mine, astfel încât gloria Mea să umple întregul cosmos. Înțelegeți intenția Mea? Acesta este ultimul lucru pe care i-l cer omului, adică, sper ca toți oamenii să-Mi poată fi mărturie puternică și răsunătoare în fața marelui balaur roșu, să se poată da pe ei înșiși pentru Mine pentru o ultimă oară și să-Mi îndeplinească cerințele într-o ultimă dată. Puteți face voi cu adevărat acest lucru? În trecut, ați fost incapabili să-Mi mulțumiți inima – puteți rupe acest tipar la final? Le ofer oamenilor șansa să reflecteze, îi las să chibzuiască bine înainte să-Mi dea un răspuns – este greșit să fac acest lucru? Aștept răspunsul omului, aștept „scrisoarea de răspuns” – aveți credința să Îmi îndepliniți cerințele?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 34

S-a spus înainte că acești oameni sunt progeniturile marelui balaur roșu. De fapt, ca să fie clar, ei sunt încarnarea marelui balaur roșu. Când Dumnezeu îi forțează până la capătul drumului și îi măcelărește, atunci – fără nicio îndoială – spiritul marelui balaur roșu nu mai are șansa să lucreze în ei. În acest fel, când oamenii merg până la capătul drumului, e și momentul când marele balaur roșu moare. Se poate spune că moartea e folosită pentru a răsplăti „marea bunătate a lui Dumnezeu” – care este scopul lucrării lui Dumnezeu în națiunea marelui balaur roșu. Când oamenii sunt gata să-și sacrifice viețile, totul devine neînsemnat și nimeni nu-i poate învinge. Ce ar putea fi mai important decât viața? Astfel, Satana devine incapabil de a face mai mult în oameni, nu poate face nimic cu omul. Deși, în definiția „trupului”, se spune că trupul este stricat de Satana, dacă oamenii vor renunța, cu adevărat, la ei înșiși și nu vor fi mânați de Satana, atunci nimeni nu va putea să-i învingă – și, în acest moment, trupul își va îndeplini cealaltă funcție a sa și va începe să primească, în mod oficial, îndrumarea Duhului lui Dumnezeu. Acesta este un proces necesar, trebuie să se întâmple pas cu pas; altfel, Dumnezeu nu ar avea mijloace să lucreze în trupul încăpățânat. Așa este înțelepciunea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor «cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers»”, Capitolul 36

Indiferent de cât de „puternic” este Satana, indiferent de cât de insolent și ambițios este, indiferent de cât de mare îi este abilitatea de a provoca pagube, indiferent de cât de cuprinzătoare sunt tehnicile cu care strică și ademenește omul, indiferent de cât de istețe sunt păcălelile și uneltirile cu care îl sperie pe om, indiferent de cât de schimbătoare este forma în care există, nu a fost niciodată capabil să creeze o singură ființă vie, nu a fost niciodată capabil să stabilească legi sau reguli pentru existența tuturor lucrurilor și nu a fost niciodată capabil să conducă sau să controleze vreun obiect, fie el însuflețit sau neînsuflețit. În cosmos și pe bolta cerească, nu există o singură persoană sau obiect care să fie născut din el sau să existe datorită lui; nu există o singură persoană sau obiect condus de el ori controlat de el. Dimpotrivă, nu doar că trebuie să trăiască sub stăpânirea lui Dumnezeu dar, mai mult decât atât, trebuie să se supună tuturor ordinelor și poruncilor lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să lucreze pentru omenire și să slujească lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrapunct lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”

Nu ar trebui să îți fie frică de una și de alta; indiferent cu cât de multe dificultăți și pericole ai putea să te confrunți, ești în stare să rămâi neclintit înaintea Mea, fără să te împiedice nimic, pentru ca voia Mea să poată fi nestingherit îndeplinită. Aceasta este datoria ta; altfel, Îmi voi aduce mânia asupra ta, iar cu mâna Mea voi… Atunci, vei răbda suferințe mentale interminabile. Tu trebuie să suporți totul; pentru Mine, trebuie să fii pregătit să renunți la tot ce ai și să faci tot ce poți ca să Mă urmezi, și să fii gata să sacrifici tot ce ai. Acesta este momentul în care te voi încerca: Îmi vei oferi loialitatea ta? Poți să Mă urmezi până la capătul drumului cu loialitate? Nu te teme; cu sprijinul Meu, cine ți-ar putea bloca vreodată drumul? Ține minte asta! Nu uita! Tot ceea ce se întâmplă este prin bunăvoința Mea și totul este sub observația Mea. Poți să-Mi urmezi cuvântul în tot ce spui și faci? Când încercările de foc vor veni asupra ta, vei îngenunchea și vei striga? Sau vei tremura, incapabil să mergi mai departe?

Trebuie să ai curajul Meu în tine și trebuie să ai principii când te confrunți cu rudele care nu cred. Dar, de dragul Meu, nu trebuie să cedezi în fața niciunei forțe întunecate. Bizuie-te pe înțelepciunea Mea pentru a merge pe calea perfectă; nu permite niciuneia dintre conspirațiile Satanei să preia controlul. Depune toate eforturile pentru a-ți pune inima înaintea Mea, iar Eu te voi alina și îți voi aduce pace și fericire. Nu te strădui să fii într-un fel anume în fața altor oameni; nu este mai valoros și mai important să Mă mulțumești pe Mine? Mulțumindu-Mă pe Mine, nu vei avea și mai multă pace și fericire veșnică de-a lungul vieții? Suferința prezentă arată cât de mari vor fi binecuvântările tale viitoare; sunt de nedescris. Nu știi măreția binecuvântărilor pe care le vei avea; nici măcar nu ai putea să o visezi. Astăzi, a devenit reală; atât de reală! Acest lucru nu este atât de departe – poți să-l vezi? Fiecare fărâmă din acest lucru este în Mine; cât de strălucitor este drumul înainte! Șterge-ți lacrimile și nu mai simți durerea sau tristețea. Toate lucrurile sunt rânduite de mâinile Mele, iar scopul Meu este să vă fac biruitori, în curând, și să vă aduc în slavă cu Mine. Pentru tot ce ți se întâmplă, ar trebui să fii recunoscător în mod corespunzător și plin de laude; asta Îmi va aduce o profundă mulțumire.

Viața transcendentă a lui Hristos a apărut deja; nu ai de ce să te temi. Satanele sunt sub picioarele noastre, iar timpul lor nu se va mai scurge mult. Trezește-te! Leapădă lumea desfrâului; eliberează-te din abisul morții! Fi-Mi loial orice s-ar întâmpla și mergi mai departe cu curaj; Eu sunt stânca ta puternică, deci bizuie-te pe Mine!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10

Dacă oamenii nu au încredere, nu le este ușor să continue pe această cale. Toată lumea poate vedea acum că lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează nicicum noțiunilor și închipuirilor oamenilor. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare și a rostit atât de multe cuvinte și, deși oamenii ar putea recunoaște că ele reprezintă adevărul, noțiunile cu privire la Dumnezeu sunt încă susceptibile să apară în ei. Dacă oamenii doresc să înțeleagă adevărul și să-l dobândească, trebuie să aibă încrederea și puterea voinței de reuși să respecte ce au văzut deja și ce au câștigat din experiențele lor. Indiferent ce face Dumnezeu în oameni, ei trebuie să susțină ceea ce ei înșiși au, să fie sinceri în fața lui Dumnezeu și să-I rămână devotați până la capăt. Aceasta este datoria omenirii. Oamenii trebuie să susțină ceea ce trebuie să facă. Credința în Dumnezeu necesită supunere față de El și experiența lucrării Sale. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare – s-ar putea spune că pentru oameni este toată desăvârșire, rafinare și chiar mai mult, mustrare. Nu a existat niciun singur pas din lucrarea lui Dumnezeu care să se potrivească cu noțiunile umane; lucrul de care s-au bucurat oamenii sunt cuvintele dure ale lui Dumnezeu. Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia Sa. Totuși, oricât de dure pot fi cuvintele Lui, El vine să mântuiască și desăvârșească omenirea. În calitate de ființe create, oamenii ar trebui să îndeplinească datoriile pe care se cuvine să le îndeplinească și să mărturisească ferm pentru Dumnezeu în toiul rafinării. În fiecare încercare, ar trebui să susțină mărturia pe care ar trebui să o aducă și să facă asta în mod răsunător de dragul lui Dumnezeu. O persoană care face acest lucru este un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, tu rămâi plin de încredere și nu îți pierzi niciodată încrederea în El. Faci ceea ce ar trebui să facă omul. Asta îi cere Dumnezeu omului, iar inima omului ar trebui să poată reveni la El pe deplin și să se întoarcă spre El în fiecare clipă care trece. Acesta este un biruitor. Cei la care Dumnezeu Se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să mărturisească ferm, să-și mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când se găsesc printre forțele întunericului. Dacă poți să rămâi cu inima pură înaintea lui Dumnezeu și să păstrezi iubirea autentică pentru Dumnezeu indiferent de situație, atunci tu mărturisești ferm în fața lui Dumnezeu, și asta vrea să spună Dumnezeu prin „a fi biruitor”. Dacă urmărirea ta este excelentă când Dumnezeu te binecuvântează, dar te retragi fără binecuvântările Sale, este aceasta puritate? Din moment ce ești sigur că această cale este adevărată, trebuie să o urmezi până la capăt; trebuie să-ți menții devotamentul față de Dumnezeu. Din moment ce ai văzut că Dumnezeu Însuși a venit pe pământ pentru a te desăvârși, ar trebui să-I dai inima ta în întregime. Dacă încă Îl poți urma orice face El, chiar dacă îți acordă un rezultat nefavorabil la final, asta înseamnă să-ți menții puritatea în fața lui Dumnezeu. Să-I oferi lui Dumnezeu un corp spiritual sfânt și o fecioară pură înseamnă să-ți menții o inimă sinceră în fața lui Dumnezeu. Pentru omenire, sinceritatea este puritate, iar capacitatea de a fi sincer față de Dumnezeu înseamnă a-ți menține puritatea. Asta e ceea ce ar trebui să pui în practică. Când se cuvine să te rogi, te rogi; când se cuvine să te aduni la părtășie, faci asta; când se cuvine să cânți imnuri, cânți imnuri; iar când se cuvine să te răzvrătești împotriva trupului, te răzvrătești împotriva trupului. Când îți îndeplinești datoria, nu o faci cât de cât; când te confrunți cu încercări, rămâi neclintit. Acesta este devotamentul față de Dumnezeu. Dacă nu susții ce ar trebui să facă oamenii, atunci toate suferințele și hotărârile anterioare au fost zadarnice.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu”

În momentul de față, acele viziuni și acele adevăruri pe care le înțelegi pun bazele experiențelor tale viitoare; în necazurile viitoare, vei avea toată experiența practică a acestor cuvinte. Mai târziu, când încercările vor veni asupra ta și vei îndura necazuri, te vei gândi la cuvintele pe care le spui astăzi, și anume: „Oricare-ar fi necazurile, încercările sau dezastrele enorme pe care le întâmpin, trebuie să-L mulțumesc pe Dumnezeu”. Gândește-te la experiențele lui Petru și apoi la experiențele lui Iov – vei fi însuflețit de cuvintele de astăzi. Numai astfel poate fi inspirată credința ta. Pe vremea aceea, Petru a spus că nu este vrednic de a primi judecata și mustrarea lui Dumnezeu, iar când va veni timpul, și tu vei fi dornic să-i faci pe toți oamenii să vadă, prin tine, firea dreaptă a lui Dumnezeu. Îi vei accepta grabnic judecata și mustrarea, iar judecata, mustrarea și blestemul Lui vor fi o mângâiere pentru tine. Acum, pur și simplu nu este acceptabil să nu fii echipat cu adevărul. Fără acesta, nu numai că nu vei fi capabil să rămâi neclintit în viitor, dar este posibil să nu reușești să experimentezi lucrarea curentă. Dacă așa stau lucrurile, nu vei fi tu unul dintre cei eliminați și pedepsiți? În clipa de față, nu există fapte care să se fi abătut asupra ta, iar Eu te-am aprovizionat în orice privință ai neajunsuri; Eu vorbesc din toate punctele de vedere. Nu ați îndurat multă suferință; pur și simplu luați ce e disponibil fără a fi plătit niciun fel de preț și, mai mult decât atât, nu aveți propriile experiențe sau idei autentice. Așadar, ceea ce înțelegeți nu este adevărata voastră statură. Sunteți limitați la a înțelege, a cunoaște și a vedea, dar nu ați strâns cine știe ce recoltă. Dacă nu v-aș fi dat deloc atenție, ci v-aș fi supus experiențelor în propria voastră casă, v-ați fi întors demult în lumea largă. Calea pe care o veți parcurge în viitor va fi un traseu al suferinței și, dacă veți parcurge cu succes această porțiune actuală a căii, atunci veți avea o mărturie când veți suferi necazuri mai mari în viitor. Dacă înțelegi semnificația vieții umane și ai luat calea corectă a vieții umane și dacă în viitor te vei supune planurilor Sale fără nicio plângere sau alegere, indiferent cum te tratează Dumnezeu și dacă nu ai nicio cerere de la El, atunci, în acest fel, vei fi o persoană de valoare. În momentul de față, nu ai îndurat necazul, așa că poți asculta de orice, fără diferențiere. Tu spui că, oricum conduce Dumnezeu, e în regulă și că lasă totul pe seama orchestrărilor Sale. Fie că Dumnezeu te mustră sau te blestemă, vei fi dornic să-L mulțumești. Acestea fiind spuse, ceea ce zici acum nu îți reprezintă neapărat statura. Ceea ce ești dornic să faci acum nu poate demonstra că ești capabili să urmezi până la sfârșit. Când necazuri mari vor veni asupra ta sau când vei fi supus vreunei persecuții sau constrângeri ori încercări și mai mari, nu vei putea spune acele cuvinte. Dacă poți să ai atunci acest tip de înțelegere și să rămâi neclintit, aceasta va fi statura ta. Cum era Petru în acel moment? Petru a spus: „Doamne, îmi voi sacrifica viața pentru Tine. Dacă vei vrea să mor, voi muri!” Așa se ruga el la vremea aceea. A mai spus: „Chiar dacă alții nu Te iubesc, eu trebuie să Te iubesc până la sfârșit. Te voi urma neîncetat”. Așa a spus la vremea respectivă, dar, imediat ce încercările s-au abătut asupra lui, s-a pierdut cu firea și a plâns. Știți că Petru s-a lepădat de Domnul de trei ori, nu-i așa? Există multe persoane care vor plânge și vor arăta slăbiciune umană când încercările se vor abate asupra lor. Tu nu ești stăpân pe tine. În asta, nu te poți controla. Poate că astăzi te descurci foarte bine, dar asta se datorează faptului că ai un mediu adecvat. Dacă acest lucru se schimbă mâine, îți vei arăta lașitatea și incompetența, josnicia și nevrednicia. „Masculinitatea” ta se va fi redus demult la zero și, uneori, vei putea chiar să-ți dai sarcina la o parte și să te îndepărtezi. Acest lucru arată că ceea ce ai înțeles în momentul respectiv nu era statura ta reală. Trebuie să cercetăm statura reală a unei persoane pentru a vedea dacă Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, dacă este capabilă să se supună cu adevărat planului Său și să își pună toată puterea în a îndeplini ceea ce El cere, și dacă Îi rămâne loială lui Dumnezeu și Îi dă tot ce e mai bun lui Dumnezeu, chiar dacă înseamnă să-și sacrifice propria viață.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii”

În zilele noastre, majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu nu au luat-o încă pe drumul bun și nu au ajuns să înțeleagă adevărul, așa că încă se simt goi în interior, simt că viața înseamnă suferință și că nu au energia de a-și îndeplini îndatoririle. Așa sunt credincioșii lui Dumnezeu înainte să aibă o viziune în inimile lor. Oamenii nu au obținut adevărul și încă nu-L cunosc pe Dumnezeu, de aceea nu simt încă multă plăcere. Voi, mai ales, ați suferit cu toții persecuții și ați experimentat dificultăți la întoarcerea acasă. Când suferiți, aveți și gânduri de moarte și lipsa voinței de a trăi. Acestea sunt slăbiciuni ale trupului. Unii oameni chiar se gândesc: „Credința în Dumnezeu ar trebui să fie plăcută. În Epoca Harului, Duhul Sfânt le-a dăruit oamenilor pace și bucurie. Acum există prea puțină pace și bucurie, iar plăcere așa cum era în Epoca Harului nu există. A crede în Dumnezeu azi este extrem de supărător.” Știi doar că plăcerea trupului e mai bună decât orice altceva. Nu știi ce lucrare face astăzi Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să vă lase trupul să sufere pentru a vă transforma firea. Chiar dacă trupul tău suferă, ai cuvântul lui Dumnezeu și ai binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu poți muri chiar dacă vrei. Poți să te resemnezi să nu Îl cunoști pe Dumnezeu și să nu obții adevărul? Acum este vorba, în cea mai mare parte, doar de faptul că oamenii n-au obținut încă adevărul și nu au viață. Ei sunt în toiul căutării mântuirii, astfel că trebuie să sufere puțin pe parcursul acestui proces. Astăzi, toate persoanele din lume trec prin încercări, chiar și Dumnezeu suferă – așadar, este potrivit ca voi să nu suferiți? Fără rafinare prin dezastre mari nu poate exista o credință autentică, iar adevărul și viața nu pot fi obținute. Fără încercări și rafinare nu se poate. Uită-te la Petru ‒– în cele din urmă a trecut prin șapte ani de încercări (după ce a avut 53 de ani). A experimentat sute de încercări de-a lungul acelor șapte ani. A trebuit să treacă prin una dintre aceste încercări o dată la câteva zile și, numai după ce a fost supus la tot felul de încercări, a obținut viața și a experimentat o transformare a firii lui. Când chiar vei obține adevărul și vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei simți că ar trebui să trăiești pentru El. Dacă nu vei trăi pentru Dumnezeu, atunci îți va părea rău; îți vei trăi restul zilelor regretând amarnic și având cele mai mari remușcări. Nu poți muri încă. Trebuie să strângi pumnii și să continui să trăiești cu hotărâre. Trebuie să trăiești o viață pentru Dumnezeu. Când oamenii au adevăr în interiorul lor, au această hotărâre și nu își mai doresc niciodată să moară. Când moartea te va amenința, tu vei spune: „Oh, Dumnezeule, nu vreau să mor. Încă nu Te cunosc. Încă nu Ți-am răsplătit iubirea. Nu pot să mor până când nu ajung să Te cunosc bine.” Sunteți în acest punct acum? Încă nu, nu-i așa? Unii oameni se confruntă cu durerea familiei, alții cu durerea căsătoriei, iar alții suferă din cauza persecuției, neavând nici măcar un loc în care să trăiască. Oriunde se duc, este casa altcuiva, iar ei simt durere în inimile lor. Nu este durerea pe care o experimentați voi chiar acum durerea pe care a îndurat-o Dumnezeu? Suferiți împreună cu Dumnezeu, iar Dumnezeu îi însoțește pe oameni în suferință. Astăzi, cu toții aveți o parte din durerea, Împărăția și suferința lui Hristos și veți dobândi slavă în final! Această suferință e semnificativă. Nu este așa? Nu poți fi lipsit de această voință. Trebuie să înțelegi sensul suferinței astăzi și de ce suferi atât de mult. Trebuie să cauți adevărul și să ajungi la o înțelegere a voii lui Dumnezeu și apoi vei avea voința de a suferi. Dacă nu înțelegi voia lui Dumnezeu și doar te gândești la suferință, atunci, cu cât te gândești mai mult la asta, cu atât mai supărător devine și cu atât mai deprimat te simți, ca și cum calea vieții tale se apropie de sfârșit. Vei începe să înduri chinul morții. Dacă vei pune suflet și vei depune tot efortul pentru adevăr și dacă vei fi capabil să-l înțelegi, atunci, inima ta se va lumina și vei experimenta satisfacție. În viață, vei găsi pace și bucurie în inima ta, iar când va lovi boala sau se va întrevedea moartea, vei spune: „Nu am obținut încă adevărul, așa că nu pot să mor. Trebuie să mă sacrific bine pentru Dumnezeu, să mărturisesc bine pentru El și să-I răsplătesc iubirea. Nu contează cum voi muri în final, pentru că voi fi trăit o viață satisfăcătoare. Orice ar fi, nu pot să mor încă. Trebuie să stărui și să continui să trăiesc.” Acum trebuie să îți fie clară această chestiune și trebuie să înțelegi adevărul din aceste lucruri. Când oamenii dețin adevărul, ei au putere. Când dețin adevărul, au o energie inepuizabilă care le umple corpul. Când dețin adevărul, au hotărâre. Fără adevăr, oamenii sunt moi ca legumele putrezite; când dețin adevărul, ei devin tari ca oțelul. Oricât de amare vor fi lucrurile, ei nu se vor simți deloc amarnic.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt îndrăgiți de către Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni ajunge la extrem, iar gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu este nerăbdător ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și, cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci tot felul de suferințe se vor abate asupra ta – iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile și, pentru că statura ta este prea mică, vei fi rafinat; în plus, vei fi incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu și vei simți întotdeauna că voia lui Dumnezeu este prea exigentă, că este de neatins de către om. Din cauza tuturor acestor lucruri, vei fi rafinat – pentru că există multă slăbiciune în tine și multe lucruri care nu pot împlini voia lui Dumnezeu, tu vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să fiți mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți credincioși lui Dumnezeu și la mila lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare. Când ești ispitit de Satana, ar trebui să spui: „Inima mea Îi aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu m-a câștigat deja. Eu nu te pot mulțumi – trebuie să dedic totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu”. Cu cât Îl mulțumești mai mult pe Dumnezeu, cu atât Dumnezeu te binecuvântează mai mult și cu atât este mai mare puterea iubirii tale pentru Dumnezeu; de asemenea, vei avea credință și fermitate și vei simți că nimic nu este mai valoros sau mai semnificativ decât o viață petrecută iubindu-L pe Dumnezeu. Se poate spune că, pentru a fi fără tristețe, omul trebuie doar să-L iubească pe Dumnezeu. Deși există momente în care trupul tău este slab și ți se întâmplă multe necazuri reale, în aceste clipe te vei baza cu adevărat pe Dumnezeu, vei fi consolat în spiritul tău și vei simți certitudine și că ai ceva pe care să te bazezi. În felul acesta, vei fi capabil să depășești multe medii și astfel nu te vei plânge de Dumnezeu din cauza chinului pe care îl suferi. În schimb, vei vrea să cânți, să dansezi și să te rogi, să ai întruniri și comuniuni, să te gândești la Dumnezeu, și vei simți că toți oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul tău care sunt organizate de Dumnezeu sunt potrivite. Dacă nu-L iubești pe Dumnezeu, tot ceea ce apreciezi va fi plictisitor pentru tine, nimic nu va fi plăcut ochilor tăi; nu vei fi liber în spirit, ci asuprit, inima ta se va plânge mereu de Dumnezeu, iar tu vei simți mereu că suferi atât de mult chin și că e atât de nedrept. Dacă nu cauți de dragul fericirii, ci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a nu fi acuzat de Satana, atunci această căutare îți va da o mare putere de a-L iubi pe Dumnezeu. Omul este capabil să îndeplinească tot ceea ce este rostit de Dumnezeu, și tot ceea ce face el poate să-L mulțumească pe Dumnezeu – asta e ceea ce înseamnă a avea realitate. A căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu înseamnă a-ți folosi inima iubitoare de Dumnezeu ca să-I pui cuvintele în practică; indiferent de moment – chiar și atunci când ceilalți sunt fără putere – înăuntrul tău există încă o inimă care-L iubește pe Dumnezeu, care tânjește profund după Dumnezeu și căreia îi e dor de El. Aceasta este statura reală. Cât de mare este statura ta depinde de cât de mare e inima ta iubitoare de Dumnezeu, de faptul dacă ești capabil să stai neclintit când ești testat, dacă ești slab când o anumită împrejurare vine asupra ta și dacă poți să rămâi pe poziție când frații și surorile tale te resping; sosirea faptelor va arăta cum anume este inima ta iubitoare de Dumnezeu. Dintr-o mare parte a lucrării lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu îl iubește într-adevăr pe om, cu toate că ochii spiritului omului încă trebuie să fie deschiși complet, iar el nu e capabil să vadă clar mult din lucrarea lui Dumnezeu și din voia Lui, nici multele lucruri despre Dumnezeu care sunt încântătoare; omul are prea puțină iubire adevărată pentru Dumnezeu. Ai crezut în Dumnezeu tot acest timp, iar astăzi Dumnezeu a retezat toate mijloacele de scăpare. Realist vorbind, nu ai de ales decât să o iei pe calea cea dreaptă, calea cea dreaptă pe care ai fost condus prin judecata aspră și mântuirea supremă a lui Dumnezeu. Doar după ce experimentează greutăți și rafinare, omul știe că Dumnezeu este încântător. După ce a experimentat până astăzi, se poate spune că omul a ajuns să cunoască o parte din frumusețea lui Dumnezeu, dar încă nu e suficient, pentru că omul este atât de deficitar. El trebuie să experimenteze mai mult din lucrarea extraordinară a lui Dumnezeu și mai mult din întreaga rafinare a suferințelor rânduite de Dumnezeu. Doar atunci poate fi schimbată firea vieții omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Trebuie să-ți amintești că aceste cuvinte au fost acum rostite: mai târziu, vei experimenta necazuri mai mari și suferințe mai mari! A fi desăvârșit nu este un lucru simplu sau ușor. Trebuie să ai măcar credința lui Iov sau poate chiar o credință mai mare decât a lui. Ar trebui să știi că încercările din viitor vor fi mai mari decât încercările lui Iov și că mai trebuie să fii supus mustrării mult timp. E oare un lucru simplu? Dacă al tău calibru nu poate fi îmbunătățit, dacă îți lipsește capacitatea de a pricepe și dacă știi prea puțin, atunci nu vei avea nicio mărturie în acel moment, ci vei deveni în schimb o glumă, o jucărie pentru Satana. Dacă nu îți poți menține viziunile acum, atunci nu ai niciun fundament și în viitor vei fi respins! Nicio porțiune a căii nu este ușor de parcurs, așa că nu lua acest lucru cu ușurință. Cântărește asta cu atenție și fă pregătiri pentru modul în care să parcurgi așa cum se cuvine ultima porțiune a acestei căi. Aceasta este calea care trebuie străbătută în viitor, calea pe care trebuie să o parcurgă toți oamenii. Nu trebuie să permiți ca această cunoaștere să fie neglijată; să nu crezi că tot ce-ți spun e o pierdere de vreme. Va veni ziua când totul îți va fi de folos – cuvintele Mele nu pot fi rostite în zadar. Acesta este momentul să te echipezi, momentul să deschizi calea către viitor. Ar trebui să pregătești calea pe care ar trebui să o străbați ulterior; ar trebui să te îngrijorezi și să te neliniștești cu privire la modul în care vei putea rămâne neclintit în viitor și să te pregătești bine pentru calea ta viitoare. Nu fi lacom și leneș! Trebuie să faci tot posibilul să-ți întrebuințezi cât mai bine timpul, astfel încât să poți câștiga tot ceea ce ai nevoie. Îți ofer totul ca să poți înțelege. Ați văzut cu ochii voștri că, în mai puțin de trei ani, am spus atâtea lucruri și am lucrat atât de mult. Un motiv pentru care am lucrat în acest fel este acela că oamenii au atâtea lipsuri, iar un alt motiv este timpul prea scurt; nu pot exista întârzieri ulterioare. Tu îți închipui că oamenii trebuie să obțină mai întâi o claritate lăuntrică perfectă înainte de a putea fi martori și a fi folosiți – dar nu ar fi prea lent? Deci, cât timp voi fi nevoit să te însoțesc? Dacă ai vrea să te însoțesc până voi fi bătrân și cărunt, ar fi imposibil! Îndurând un necaz mai mare, toți oamenii vor dobândi o înțelegere autentică. Acestea sunt etapele lucrării. După ce vei înțelege pe deplin viziunile din părtășia de astăzi și vei dobândi o statură autentică, nicio greutate pe care o vei îndura în viitor nu te va copleși și vei putea să îi faci față. În viitor, când voi fi încheiat acest ultim pas al lucrării și voi fi terminat de rostit ultimele cuvinte, va trebui ca oamenii să-și parcurgă propria cale. Acest lucru va îndeplini cuvintele rostite înainte: Duhul Sfânt are o însărcinare pentru fiecare persoană și lucrează asupra fiecărui om în parte. În viitor, toată lumea va merge pe calea pe care ar trebui să meargă, condusă de Duhul Sfânt. Cine va putea avea grijă de alții când suferă necazuri? Fiecare individ are propria suferință și fiecare are propria statură. Statura niciunei persoane nu este aceeași cu a alteia. Soții nu vor putea avea grijă de soțiile lor, nici părinții de copiii lor; nimeni nu va putea avea grijă de nimeni altcineva. Nu va fi ca acum, când îngrijirea și sprijinul reciproc sunt încă posibile. Aceea va fi o vreme în care fiecare tip de persoană va fi dată în vileag. Adică, atunci când Dumnezeu îi va lovi pe păstori, oile turmei se vor risipi, iar în acel moment nu veți avea niciun conducător adevărat. Oamenii vor fi împărțiți – nu va fi ca acum, când vă puteți reuni ca o congregație. În viitor, cei care nu au lucrarea Duhului Sfânt își vor arăta adevărata față. Soții își vor vinde soțiile, soțiile își vor vinde soții, copiii își vor vinde părinții, iar părinții își vor persecuta copiii – inima umană este dincolo de orice închipuire! Tot ce se poate face este ca fiecare să țină de ceea ce are și să parcurgă corect porțiunea finală a căii. Momentan, nu vedeți clar acest lucru; toți sunteți obtuzi. Să experimentați cu succes acest pas al lucrării nu este un lucru ușor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii”

Dacă recunoști că ești o ființă creată, trebuie să te pregătești să suferi și să plătești un preț de dragul îndeplinirii responsabilității tale de a răspândi Evanghelia și de dragul îndeplinirii adecvate a datoriei tale. Prețul s-ar putea să fie vreo boală sau dificultate fizică sau să înduri persecuțiile marelui balaur roșu sau înțelegerile greșite ale oamenilor lumești, precum și necazurile care-i încearcă pe cei care răspândesc Evanghelia: să fii trădat, să fii bătut sau certat, să fii condamnat – ba chiar să fii prins la înghesuială și pus în pericol de moarte. Este posibil ca, pe parcursul răspândirii Evangheliei, să mori înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să fie terminată și să nu trăiești să vezi ziua gloriei lui Dumnezeu. Trebuie să fiți pregătiți pentru asta. Acest lucru nu este menit să vă sperie; este un fapt. Acum că am clarificat acest lucru, iar voi l-ați înțeles, dacă încă mai aveți năzuința asta și sunteți siguri că nu se va schimba și rămâneți loiali până la moarte, asta dovedește că aveți o anumită statură. Să nu presupui că răspândirea Evangheliei în aceste națiuni de peste hotare, care au libertăți religioase și drepturi ale omului, va fi lipsită de pericole și că tot ce faci va merge ca pe roate, că totul va avea binecuvântarea lui Dumnezeu și va fi însoțit de autoritatea și puterea Lui extraordinară. Asemenea idei țin de noțiunile și închipuirile omenești. Fariseii credeau și ei în Dumnezeu, dar, cu toate astea, L-au luat pe Dumnezeu întrupat și L-au răstignit pe cruce. Atunci, oare lumea religioasă din prezent ce lucruri rele e în stare să-I facă Dumnezeului întrupat? Au făcut atâtea lucruri rele – L-au judecat pe Dumnezeu, L-au condamnat, L-au blasfemiat – nu există lucru rău de care ei nu sunt în stare. Nu uita că cei care L-au luat pe Domnul Isus și L-au răstignit pe cruce erau credincioși. Numai ei au avut ocazia să facă un astfel de lucru. Non-credincioșilor nu le păsa de lucrurile acestea. Credincioșii au fost cei care au complotat cu guvernul ca să-L ia pe Domnul Isus și să-L răstignească pe cruce. În plus, cum au murit discipolii Domnului Isus? Printre discipoli, s-au numărat cei care au fost lapidați, târâți în urma unui cal, răstigniți cu capul în jos, dezmembrați de cinci cai – diverse feluri de a muri s-au abătut asupra lor. Care a fost motivul pentru moartea lor? Au fost executați pentru crimele lor conform legii? Nu. Au fost condamnați, bătuți, certați și uciși fiindcă au răspândit Evanghelia Domnului și au fost respinși de oamenii lumii – astfel au fost martirizați. Să nu vorbim de finalul acestor martiri sau de definiția lui Dumnezeu pentru comportamentul lor, ci să întrebăm asta: când au ajuns la final, modurile în care și-au întâlnit sfârșitul vieții au fost conform noțiunilor umane? (Nu, nu au fost.) Din perspectiva noțiunilor omenești, au plătit un preț atât de mare pentru a răspândi lucrarea lui Dumnezeu, dar au fost uciși de Satana, în ultimă instanță. Acest lucru nu este conform noțiunilor omenești, dar tocmai asta e ceea ce li s-a întâmplat. E ceea ce Dumnezeu a îngăduit. Ce adevăr poate fi căutat în acest lucru? Faptul că Dumnezeu i-a lăsat să moară în felul acesta a fost blestemul și condamnarea Lui sau planul și binecuvântarea Sa? Nici una, nici cealaltă. Atunci ce a fost? Acum oamenii reflectează asupra morții lor cu multă amărăciune, dar așa erau lucrurile pe atunci. Cei care credeau în Dumnezeu mureau în felul acela, cum se explică acest lucru? Când menționăm acest subiect, vă puneți în locul lor, deci sunt inimile voastre triste și simțiți o durere ascunsă? Vă gândiți: „Acești oameni și-au făcut datoria de a răspândi Evanghelia lui Dumnezeu și ar trebui considerați oameni buni, deci cum au putut avea un astfel de sfârșit și un astfel de final?” De fapt, acesta este felul în care trupurile lor au murit și au mers pe lumea cealaltă; acesta a fost modul în care au părăsit lumea omenească, dar asta nu înseamnă că finalul lor a fost același. Indiferent de cum au murit sau de cum au părăsit lumea, acesta nu este felul în care Dumnezeu a definit finalurile acelor vieți, acelor ființe create. Acesta este un lucru pe care trebuie să-l vezi clar. Din contră, ei au folosit întocmai acele mijloace pentru a condamna această lume și a mărturisi pentru faptele lui Dumnezeu. Aceste ființe create și-au folosit viețile lor foarte prețioase – au folosit ultima clipă a vieții lor ca să mărturisească pentru faptele și extraordinara putere a lui Dumnezeu și să-i declare Satanei și lumii că faptele lui Dumnezeu sunt corecte, că Domnul Isus este Dumnezeu, că El este Domnul și Dumnezeu întrupat. Până și în ultima clipă a vieții lor, ei nu au negat niciodată numele Domnului Isus. Nu a fost aceasta un fel de judecată asupra acestei lumi? Și-au folosit viețile ca să proclame lumii, ca să le confirme ființelor umane că Domnul Isus este Domnul, că Domnul Isus este Hristos, că El este Dumnezeu întrupat, că lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o pentru toată omenirea îi permite acesteia să trăiască mai departe – acest fapt nu se va schimba niciodată. În ce măsură și-au îndeplinit datoria cei care au fost martirizați pentru răspândirea Evangheliei Domnului Isus? Până la extrem? Cum s-a manifestat extrema? (Și-au oferit viețile.) Așa este, ei au plătit cu viețile lor. Familia, averea și lucrurile materiale ale acestei vieți sunt toate lucruri exterioare; singurul lucru care are legătură cu sinele este viața. Pentru fiecare om viu, viața este lucrul cel mai demn de a fi prețuit, cel mai de preț lucru și, după cum se vede, acești oameni au fost capabili să ofere cea mai de preț avere a lor – viața – drept confirmare și ca mărturie a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire. Până în ziua morții lor, ei nu au negat numele lui Dumnezeu și nici lucrarea lui Dumnezeu și și-au folosit ultimele clipe din viață pentru a mărturisi existența acestui fapt – nu este aceasta cea mai înaltă formă de mărturie? Acesta este cel mai bun mod de a-ți face datoria; asta înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitatea. Când Satana i-a amenințat și i-a terorizat și, în cele din urmă, chiar și când i-a făcut să plătească cu prețul vieții, ei nu și-au abandonat responsabilitatea lor. Asta înseamnă să-ți îndeplinești datoria în cea mai mare măsură. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că vă oblig să folosiți aceeași metodă ca să mărturisiți pentru Dumnezeu și să răspândiți Evanghelia Sa? Nu e necesar să faci asta, dar trebuie să înțelegi că asta este responsabilitatea ta, că dacă Dumnezeu are nevoie de tine, ar trebui să accepți acest lucru ca pe ceva ce este datoria ta de onoare să faci. Oamenii din ziua de azi se tem și își fac griji, dar la ce folosesc aceste sentimente? Dacă Dumnezeu nu are nevoie ca tu să faci asta, la ce bun să te îngrijorezi? Dacă Dumnezeu are nevoie ca tu să faci asta, nu ar trebui să te eschivezi de la această responsabilitate și nici să o respingi. Ar trebui să cooperezi în mod proactiv și să o accepți fără grijă. Indiferent cum moare un om, el nu ar trebui să moară înaintea Satanei și în mâinile Satanei. Dacă un om urmează să moară, ar trebui să moară în mâinile lui Dumnezeu. Oamenii vin de la Dumnezeu și la Dumnezeu se întorc – aceasta este rațiunea și atitudinea pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. Acesta este adevărul final pe care un om ar trebui să-l înțeleagă când răspândește Evanghelia și își face datoria – un om trebuie să plătească cu prețul vieții pentru a răspândi și a mărturisi Evanghelia îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu întrupat și a mântuirii omenirii de către El. Dacă aspiri la asta, dacă poți să fii mărturie în acest fel, este minunat. Dacă încă nu ai acest fel de aspirație, ar trebui cel puțin să-ți îndeplinești cum trebuie responsabilitatea și datoria care sunt înaintea ta, încredințându-i restul lui Dumnezeu. Poate că atunci, pe măsură ce lunile și anii trec, experiența îți sporește și înaintezi în vârstă, iar înțelegerea adevărului îți devine mai profundă, îți vei da seama că ai o obligație și o responsabilitate să-ți oferi viața lucrării Evangheliei lui Dumnezeu, chiar până în ultima clipă a vieții tale.

Acum e timpul potrivit să începem să discutăm despre aceste subiecte, căci răspândirea Evangheliei Împărăției a început deja. Înainte, în Epoca Legii și în Epoca Harului, unii profeți și sfinți din vechime și-au dat viața răspândind Evanghelia, așadar, cei născuți în zilele de pe urmă pot să-și dea viața și ei pentru această cauză. Aceasta nu e ceva nou sau brusc și cu atât mai puțin o cerință exagerată. Aceasta e datoria pe care ființele create se cuvine să o facă și să o îndeplinească. Acesta e adevărul; acesta e adevărul suprem. Dacă tot ce faci este să strigi sloganuri despre ceea ce vrei să faci pentru Dumnezeu, cum vrei să-ți îndeplinești datoria și cât de mult vrei să te sacrifici pentru El, este inutil. Când realitatea va veni peste tine, când ți se va cere să-ți sacrifici viața, oare te vei plânge în clipa cea din urmă, vei fi pregătit, te vei supune cu adevărat? Asta îți testează statura.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Răspândirea Evangheliei este datoria de onoare a tuturor credincioșilor”

Omul va fi făcut complet în totalitate în Epoca Împărăției. După lucrarea de cucerire, omul va fi supus rafinării și încercărilor. Aceia care pot îndura și pot mărturisi ferm în timpul acestor încercări sunt aceia care vor fi, în cele din urmă, făcuți compleți; ei sunt biruitorii. În timpul acestor încercări, omului i se cere să accepte această rafinare, iar această rafinare este ultimul aspect al lucrării lui Dumnezeu. Este ultima dată când omul va fi rafinat înainte de încheierea întregii lucrări de gestionare a lui Dumnezeu, și toți aceia care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să accepte acest test final, trebuie să accepte această ultimă rafinare. Aceia care sunt copleșiți de încercări sunt fără lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, dar cei care au fost cu adevărat cuceriți și care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, neclintiți; ei sunt cei care au umanitate și care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, acești victorioși nu vor fi lipsiți de viziuni, și vor continua să pună adevărul în practică fără greș în mărturia lor. Ei sunt cei care vor scăpa, în cele din urmă, din marile încercări. Chiar dacă aceia care pescuiesc în ape tulburi încă se pot distra astăzi pe seama altora, nimeni nu va putea scăpa de încercarea finală și nimeni nu va putea să fugă de testul final. Pentru aceia care reușesc, o astfel de încercare reprezintă o rafinare extraordinară; dar pentru aceia care pescuiesc în ape tulburi reprezintă lucrarea eliminării absolute. Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe Dumnezeu în inima lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui Dumnezeu și nu sunt dornici să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice Lui. Acest fel de oameni infami va fi eliminat cu totul atunci când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, și ei sunt nevrednici de orice compasiune. Cei fără umanitate sunt incapabili să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat. Atunci când mediul este sigur și protejat sau e vreun profit de tras, ei ascultă întru totul de Dumnezeu dar, atunci când ceea ce doresc este compromis sau este respins, ei se revoltă imediat. Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare, „bună la suflet”, într-un ucigaș urât și feroce, care își tratează binefăcătorul de ieri ca pe inamicul lor de moarte, fără niciun motiv. Dacă acești demoni nu sunt alungați, acești demoni care ar ucide fără să clipească, nu vor deveni ei un pericol ascuns? Lucrarea de salvare a omului nu se obține ca urmare a finalizării lucrării de cucerire. Deși lucrarea de cucerire s-a terminat, lucrarea de purificare a omului nu s-a încheiat; această lucrare va fi încheiată atunci când omul va fi fost purificat în totalitate, atunci când cei care se supun cu adevărat lui Dumnezeu vor fi fost făcuți compleți, și atunci când cei prefăcuți care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor vor fi fost îndepărtați. Aceia care nu Îl mulțumesc pe Dumnezeu în etapa finală a lucrării Sale vor fi eliminați cu desăvârșire, iar cei care sunt eliminați aparțin diavolilor. Pentru că sunt nevrednici să Îl mulțumească pe Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu astăzi, acest lucru nu dovedește că ei sunt cei care vor rămâne în cele din urmă. În cuvintele „cei care Îl urmează pe Dumnezeu până la sfârșit vor primi mântuirea”, sensul lui „urmează” este de a sta neclintit în mijlocul încercărilor. Astăzi, mulți cred că este ușor să Îl urmezi pe Dumnezeu, dar atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, tu vei cunoaște adevăratul sens al cuvântului „urmează”. Doar pentru că tu ești încă vrednic să Îl urmezi pe Dumnezeu astăzi, după ce ai fost cucerit, nu înseamnă că ești unul dintre aceia care vor fi desăvârșiți. Aceia care nu sunt vrednici să suporte încercările, care nu sunt vrednici de a ieși victorioși din încercări, vor fi, în cele din urmă, nevrednici să rămână neclintiți și, astfel, vor fi nevrednici să Îl urmeze pe Dumnezeu până la sfârșit. Aceia care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu sunt vrednici să îndure încercarea lucrării lor, în vreme ce aceia care nu Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu nu sunt vrednici să îndure nicio încercare a lui Dumnezeu. Ei vor fi îndepărtați mai devreme sau mai târziu, în vreme ce biruitorii vor rămâne în Împărăție. Dacă omul caută sau nu cu adevărat pe Dumnezeu este stabilit de încercarea lucrării sale, adică de încercările lui Dumnezeu, și nu are nimic de a face cu hotărârea omului însuși. Dumnezeu nu respinge nicio persoană la întâmplare; tot ceea ce El face poate convinge omul pe deplin. El nu face nimic invizibil omului și nicio lucrare care nu îl poate convinge pe om. Dacă credința omului este adevărată sau nu se demonstrează prin fapte și nu poate fi hotărât de om. Faptul că „grâul nu poate fi transformat în neghină și că neghina nu poate fi transformată în grâu” este de netăgăduit. Toți aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, în împărăție, și Dumnezeu nu se va purta urât cu nimeni care Îl iubește cu adevărat. Pe baza diferitelor funcții și mărturii, biruitorii din împărăție vor servi ca preoți sau discipoli, iar toți aceia care ies victorioși din încercări vor forma tagma preoților din împărăție. Tagma preoților va fi formată atunci când lucrarea Evangheliei se va încheia în întregul univers. Când acea vreme va sosi, ceea ce trebuie făcut de către om va fi îndeplinirea datoriei sale în împărăția lui Dumnezeu și locuirea lui împreună cu Dumnezeu în împărăție. În tagma preoților vor fi marii preoți și preoți, iar ceilalți vor fi fiii și oamenii lui Dumnezeu. Toate acestea sunt stabilite prin mărturiile lor în fața lui Dumnezeu în timpul încercărilor; acestea nu sunt titluri care se dau la întâmplare. Atunci când statutul omului a fost stabilit, lucrarea lui Dumnezeu va înceta, pentru că fiecare va fi clasificat în funcție de tip și adus la poziția sa inițială, și acesta este semnul împlinirii lucrării lui Dumnezeu, acesta este rezultatul final al lucrării lui Dumnezeu și al practicii omului, și este cristalizarea viziunilor lucrării lui Dumnezeu și a colaborării omului. În final, omul își va găsi odihna în împărăția lui Dumnezeu, și Dumnezeu, de asemenea, Se va întoarce la locul Său de odihnă. Acesta va fi rezultatul final a 6000 de ani de colaborare între Dumnezeu și om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Împărăția se extinde în mijlocul umanității, se formează în mijlocul umanității și se ridică în mijlocul umanității; nu există nicio forță care să poată să-Mi distrugă Împărăția. Dintre oamenii Mei care sunt în Împărăția de astăzi, care dintre voi nu este o ființă umană între ființe umane? Care dintre voi se află în afara condiției umane? Când noul Meu punct de început este anunțat mulțimii, cum va reacționa umanitatea? Ați văzut cu ochii voștri starea omenirii; sigur nu mai nutriți speranțe de a rezista pentru totdeauna în această lume? Acum merg în mijlocul poporului Meu și trăiesc în mijlocul său. În prezent, cei care Îmi poartă o iubire sinceră sunt binecuvântați. Binecuvântați sunt cei care Mi se supun, aceștia cu siguranță vor rămâne în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă cunosc, aceștia cu siguranță vor exercita putere în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă urmează, aceștia cu siguranță vor scăpa de robia Satanei și se vor bucura de binecuvântările Mele. Binecuvântați sunt cei capabili să se răzvrătească împotriva lor înșiși, cu siguranță, aceștia vor intra în posesia Mea și vor moșteni abundența Împărăției Mele. Pe cei care aleargă încoace și încolo pentru Mine, Mi-i voi aminti, pe cei care fac eforturi pentru Mine, îi voi îmbrățișa cu bucurie, iar celor care Îmi aduc jertfe, le voi oferi bucurii. Pe cei care găsesc fericirea în cuvintele Mele, îi voi binecuvânta; cu siguranță, ei vor fi stâlpii care vor susține acoperișul Împărăției Mele, cu siguranță ei vor avea un belșug inegalabil în casa Mea și nimeni nu se poate compara cu ei. Ați acceptat vreodată binecuvântările care v-au fost date? Ați căutat vreodată făgăduințele care au fost făcute pentru voi? Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii Mele, veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. Cu siguranță, în mijlocul întunericului, nu veți pierde lumina care vă ghidează. Voi sigur veți fi stăpânii întregii creații. Veți fi desigur învingători înaintea Satanei. Cu siguranță, la căderea împărăției marelui balaur roșu, vă veți ridica în mijlocul nenumăratelor mulțimi ca să fiți martori biruinței Mele. Veți fi desigur hotărâți și de neclintit în ținutul Sinimului. Prin suferințele pe care le îndurați, veți moșteni binecuvântarea care vine de la Mine și, cu siguranță, Îmi veți emana slava în întregul univers.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 19

Videoclipuri similare

Mărturii similare bazate pe experiențe

Povestea lui Angel

Căutată, dar nevinovată

Anevoiosul meu drum de răspândire a Evangheliei

Imnuri similare

Voi sunteți cei care veți primi moștenirea lui Dumnezeu

Cântecul biruitorilor

Caută să-L iubești pe Dumnezeu, indiferent cât de mare e suferința ta

Mărturia vieții