Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Care este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă în ceea ce privește modul de tratare a unui conducător sau lucrător? Dacă ceea ce face un conducător sau un lucrător este bine și în acord cu adevărul, atunci poți să i te supui; dacă ceea ce face este greșit și în dezacord cu adevărul, atunci nu ar trebui să i te supui și poți să îl dai în vileag, să i te opui și să ai o opinie diferită. Dacă nu este capabil să facă lucrare reală sau face fapte rele care provoacă o tulburare a lucrării bisericii și este dezvăluit ca fiind un conducător fals, un lucrător fals sau un antihrist, atunci tu poți să îl discerni, să îl dai în vileag și să îl raportezi. Însă, unii dintre aleșii lui Dumnezeu nu înțeleg adevărul și sunt deosebit de lași; se tem să nu fie suprimați și chinuiți de conducători falși și antihriști, așa că nu îndrăznesc să respecte principiile. Ei spun: „În cazul în care conducătorul mă dă afară, sunt terminat; dacă îi pune pe toți să mă dea în vileag sau să se lepede de mine, atunci nu voi mai putea să cred în Dumnezeu. Dacă sunt exclus din biserică, atunci Dumnezeu nu mă va mai vrea și nu mă va mântui. Iar credința mea nu va fi fost în van?” Nu este ridicolă o astfel de gândire? Au astfel de oameni o credință autentică în Dumnezeu? Un conducător fals sau un antihrist L-ar reprezenta pe Dumnezeu atunci când te exclude? Când un conducător fals sau un antihrist te chinuie și te exclude, aceasta este lucrarea Satanei și nu are nimic de-a face cu Dumnezeu; când oamenii sunt îndepărtați sau excluși din biserică, acest lucru este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu doar când există o decizie comună luată de biserică și de toți aleșii lui Dumnezeu și când îndepărtarea sau excluderea este pe deplin în conformitate cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu. Cum ar putea faptul de a fi exclus de un conducător fals sau de un antihrist să însemne că nu poți fi mântuit? Aceasta reprezintă persecuția Satanei și a antihristului și nu înseamnă că nu vei fi mântuit de Dumnezeu. Depinde de Dumnezeu dacă poți fi mântuit sau nu. Nicio ființă umană nu este calificată să decidă dacă poți fi mântuit de Dumnezeu. Trebuie să îți fie clar acest lucru. Iar a-ți trata excluderea de către un conducător fals sau un antihrist drept a fi exclus de Dumnezeu – nu înseamnă asta să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu? Ba da. Și nu înseamnă doar să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, ci și să te răzvrătești împotriva Lui. Este și un fel de blasfemie față de Dumnezeu. Iar înțelegerea greșită a lui Dumnezeu în acest fel nu este ignorantă și nesăbuită? Când un conducător fals sau un antihrist te exclude, de ce nu cauți adevărul? De ce nu cauți pe cineva care înțelege adevărul, ca să dobândești un oarecare discernământ? Și de ce nu raportezi acest lucru superiorilor ierarhici? Asta dovedește că tu nu crezi că adevărul domină în casa lui Dumnezeu, arată că nu ai o credință autentică în Dumnezeu, că nu ești o persoană care crede în Dumnezeu cu adevărat. Dacă ai încredere în atotputernicia lui Dumnezeu, de ce te temi de represaliile unui conducător fals sau ale unui antihrist? Pot ei să-ți decidă soarta? Dacă ești capabil de discernământ și detectezi că acțiunile lor sunt contrare adevărului, de ce nu ai părtășie cu aleșii lui Dumnezeu, care înțeleg adevărul? Ai gură, de ce nu îndrăznești să-ți exprimi opinia? De ce te temi atât de mult de un conducător fals sau de un antihrist? Asta dovedește că ești un laș, un neisprăvit și un lacheu al Satanei. Dacă, atunci când ești amenințat de un conducător fals sau un antihrist, nu îndrăznești să-l raportezi superiorilor, acest lucru arată că ai fost deja prins de Satana și că ai aceeași inimă ca el; nu înseamnă asta că-l urmezi pe Satana? Cum ar putea să fie o astfel de persoană unul dintre aleșii lui Dumnezeu? Este, pur și simplu, o scursură. Toți cei care au aceeași inimă cu falșii conducători și cu antihriștii n-ar putea să fie niciodată buni de ceva; sunt răufăcători. Astfel de oameni sunt născuți pentru a fi slugile diavolului – sunt lacheii Satanei și sunt dincolo de răscumpărare. […] Am auzit că, în ultimii doi ani, aleșii lui Dumnezeu din unele zone pastorale din China continentală s-au unit pentru a-i înlătura din funcție pe falșii conducători și antihriști; unii falși conducători și antihriști erau chiar la conducerea grupurilor de luare a deciziilor și tot au fost înlăturați în același fel de aleșii lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu nu au fost nevoiți să aștepte aprobarea de la Cel de mai sus; pe baza adevărurilor-principii, au fost capabili să-i identifice pe falșii conducători și pe antihriști – care nu făceau lucrare reală și îi chinuiau mereu pe frați și surori, care acționau de capul lor și tulburau lucrarea casei lui Dumnezeu – și s-au ocupat de ei cu promptitudine. Unii au fost dați afară din grupurile de luare a deciziilor, unii au fost îndepărtați din biserică – ceea ce este grozav! Acest lucru arată că aleșii lui Dumnezeu au pășit deja pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu. Unii dintre aleșii lui Dumnezeu au înțeles deja adevărul și au acum o mică statură, nu mai sunt controlați și păcăliți de Satana, îndrăznesc să se ridice și să se lupte cu forțele rele ale Satanei. Acest lucru arată, de asemenea, că forțele falșilor conducători și ale antihriștilor din biserică nu mai dețin avantajul și, astfel, nu mai îndrăznesc să fie atât de flagrante în cuvintele și acțiunile lor. De îndată ce își dezvăluie jocul, va fi acolo cineva pentru a-i supraveghea, a-i discerne și a-i respinge. Cu alte cuvinte, în inimile celor care chiar înțeleg adevărul, statutul, reputația și puterea omului nu dețin o poziție dominantă. Astfel de oameni nu pun preț pe aceste lucruri. Când cineva poate să caute în mod activ adevărul și să aibă părtășie despre el și când începe să reevalueze și să reflecteze asupra căii pe care ar trebui să meargă cei care cred în Dumnezeu și cum ar trebui să-i trateze pe conducători și lucrători și începe să se gândească bine pe cine ar trebui să urmeze oamenii, care sunt comportamentele celor care-l urmează pe om și care sunt cele ale celor care-L urmează pe Dumnezeu, iar apoi, după ce a cercetat aceste adevăruri și le-a experimentat de-a lungul câtorva ani, când a ajuns, fără să știe, să înțeleagă unele adevăruri și să aibă discernământ – atunci va fi dobândit un pic de statură. A fi capabil să cauți adevărul în toate lucrurile înseamnă a intra pe calea corectă a credinței în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul trei: Ei îi exclud și îi atacă pe cei care urmăresc adevărul”

Unii conducători falși sunt lacomi și leneși, preferând confortul în locul muncii grele. Ei nu vor nici să lucreze, nici să-și facă griji, evitând efortul și responsabilitatea, dorind doar să se complacă în confort. Le place să mănânce și să se distreze și sunt deosebit de leneși. Era un conducător fals care se trezea dimineața, după ce toată lumea terminase de mâncat, iar seara încă se uită la seriale când toată lumea se odihnea. Un frate responsabil cu gătitul nu a mai putut suporta și l-a criticat. Credeți că ar asculta de un bucătar? (Nu.) Să presupunem că un conducător sau un lucrător îl mustrase, spunându-i: „Trebuie să fii mai sârguincios; trebuie făcută lucrarea necesară. În calitate de conducător, trebuie să-ți îndeplinești responsabilitățile, indiferent care este lucrarea; trebuie să te asiguri că nu există probleme cu ea. Acum, că a fost găsită o problemă și tu nu ești prezent să o rezolvi, acest lucru afectează lucrarea. Dacă lucrezi în mod constant astfel, nu întârzie asta lucrarea bisericii? Poți purta această responsabilitate?” Ar asculta el acest lucru? Nu neapărat. Pentru astfel de conducători falși, grupul decizional ar trebui să îi demită prompt și să facă alte rânduieli de lucru pentru ei, lăsându-i să facă orice sunt capabili să facă. Dacă sunt niște oameni buni de nimic, care vor doar să trăiască pe spinarea altora oriunde se duc, incapabili să facă ceva, atunci alungați-i fără să-i lăsați să facă vreo datorie. Ei nu sunt demni să facă o datorie; nu sunt oameni, le lipsesc conștiința și rațiunea unei umanități normale, sunt nerușinați. Pentru astfel de conducători falși, care sunt niște pierde-vară, odată discernuți, ar trebui demiși direct; nu este nevoie să încercăm să-i îndemnăm și nu ar trebui să li se ofere nicio ocazie de a se supune observației, nici nu este necesar să se aibă părtășie despre adevăr cu ei. Nu au auzit destule adevăruri? Dacă ar fi emondați, s-ar putea schimba? Nu ar putea. Dacă o persoană are un calibru slab, are uneori păreri absurde sau nu reușește să vadă imaginea completă din ignoranță, dar este sârguincioasă, poartă o povară și nu este leneșă, atunci o astfel de persoană, în ciuda abaterilor în a-și face datoria, se poate căi atunci când se confruntă cu ideea de a fi emondată. Cel puțin, cunoaște responsabilitățile unui conducător și știe ce ar trebui să facă, are conștiință și simț al responsabilității și are o inimă. Totuși, cei care sunt leneși, preferă confortul în detrimentul muncii grele și nu sunt împovărați, nu se pot schimba. Nu există nicio povară în inima lor; indiferent cine îi emondează, este inutil.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (4)”

Dacă antihriștilor li se permite să fie încăpățânați și arbitrari într-o biserică, să strige orice sloganuri și argumente vor, ca să îi controleze și să îi amenințe sau să îi inducă în eroare și să-i îndrume greșit pe frați și pe surori, iar conducătorii și lucrătorii ignoră acest lucru și nu acționează, nu îndrăznesc să îi dea în vileag sau să îi restricționeze pe antihriști, de teamă să nu îi jignească, iar asta îi face pe frații și pe surorile din acea biserică să fie în mod arbitrar manipulați și tulburați de către antihriști, atunci conducătorii acelei biserici sunt persoane care caută să le facă pe plac oamenilor, sunt gunoaie care ar trebui să fie eliminate. În cazul în care conducătorii unei biserici au discernământ în privința antihriștilor și a oamenilor răi, le dau posibilitatea aleșilor lui Dumnezeu să se ridice, să-i dea în vileag și să îi îndepărteze pe diavoli ca să protejeze lucrarea casei lui Dumnezeu, atunci asta îi va face de rușine pe diavoli și pe Satana și va îndeplini și intenția lui Dumnezeu. Conducătorii acestei biserici sunt conducători calificați care dețin adevărul-realitate. Dacă o biserică are de suferit în urma tulburării provocate de un antihrist și, după ce este identificat și respins de frați și de surori, antihristul se răzbună frenetic pe frați și pe surori, îi oprimă și îi condamnă, dacă liderii bisericii nu fac nimic, se fac că nu văd și încearcă să nu ofenseze pe nimeni, atunci acei conducători sunt conducători falși. Sunt gunoaie și ar trebui să fie eliminați. În calitate de conducător de biserică, dacă un om nu este capabil să folosească adevărul pentru a rezolva probleme, dacă nu este capabil să-i identifice pe antihriști, să-i limiteze și să se ocupe de ei, dacă le dă mână liberă să facă ce vor în biserică și să se dezlănțuie și nu este capabil să-i protejeze pe aleșii lui Dumnezeu de a fi induși în eroare, nu este capabil să îi protejeze pe aleșii lui Dumnezeu astfel încât aceștia să își poată face datoria în mod normal – și, mai mult decât atât, nu este capabil să mențină progresul normal al lucrării bisericii – atunci acel conducător este un gunoi și ar trebui să fie eliminat. Dacă liderii unei biserici se tem să dea în vileag, să emondeze, să limiteze un antihrist și să ia măsuri împotriva lui pentru că antihristul este feroce și crud și, astfel, îi permit să se dezlănțuie în biserică, devenind un tiran, făcând orice vrea și paralizând mare parte din lucrarea bisericii, aducând-o într-un punct mort, atunci conducătorii acestei biserici sunt și ei gunoaie și ar trebui să fie eliminați. Dacă, întrucât se tem de răzbunare, conducătorii unei biserici nu au niciodată curajul de a da în vileag un antihrist și nu încearcă niciodată să limiteze faptele rele ale antihristului, provocând obstrucționări, tulburări și prejudicii mari vieții bisericești și intrării în viață a fraților și a surorilor, atunci conducătorii acelei biserici sunt și ei gunoaie și ar trebui să fie eliminați. Ați fi de acord ca astfel de oameni să rămână la conducere? (Nu.) Așadar, ce ar trebui să faceți când întâlniți asemenea conducători? Ar trebui să-i întrebați: „Antihriștii comit un rău foarte mare, se dezlănțuie în biserică, încearcă să preia controlul – ești capabil să-i ții în frâu? Ai curajul să-i dai în vileag? Dacă nu îndrăznești să iei măsuri împotriva lor, ar trebui să-ți dai demisia. Nu ar trebui să pierzi timpul și ar trebui să te retragi. Dacă îți protejezi interesele trupești și îi predai pe frați și pe surori antihriștilor și oamenilor răi, pentru că ți-e frică de antihriști, atunci ar trebui să fii blestemat. Nu ești potrivit să fii conducător – ești un gunoi, ești un om mort!” Asemenea conducători falși ar trebui să fie dați în vileag și demiși. Nu fac lucrare adevărată; când se confruntă cu oameni răi, nu-i apără pe frați și pe surori, ci îngenunchează în fața oamenilor răi, făcându-le concesii și implorându-le mila, ducând o existență josnică. Asemenea conducători sunt gunoaie. Sunt trădători și ar trebui să fie respinși.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”

Să spunem că scrii o scrisoare, ca să raportezi probleme cu un fals conducător, iar conducătorul fals vrea să te intimideze, spunând: „Dacă nu te liniștești și continui să-mi raportezi problemele superiorilor, să mă pârăști sau să scrii lucruri negative în evaluările mele, te omor! Am puterea să te exclud. Nu ți-e frică?” Cum ai gestiona această situație? Te amenință, adică te hărțuiește. Are puterea, iar tu ești un credincios de rând, așa că te chinuie în mod arbitrar, fără principii sau motiv. Te tratează la fel cum Satana tratează oamenii. Concret, nu te hărțuiește? Nu încearcă să te chinuie? (Ba da.) Așadar, cum ai gestiona această situație? Ai face un compromis sau ai susține principiile? (Aș susține principiile.) Teoretic, oamenii ar trebui să susțină principiile și nu ar trebui să se teamă de acest conducător fals. Care e baza acestui lucru? De ce nu ar trebui să te temi de el? Dacă într-adevăr te exclude, vei fi înspăimântat? Întrucât el chiar te poate exclude, s-ar putea să nu îndrăznești să susții principiile și s-ar putea să fii speriat. Unde se blochează această chestiune? Cum poți să fii speriat? (Pentru că nu cred despre casa lui Dumnezeu că este sub conducerea adevărului.) Acesta este un aspect. Trebuie să ai această credință și să spui: „Ești un om rău. Să nu crezi că, doar pentru că ești conducător acum, ai puterea de a mă exclude. Ar fi greșit să faci asta. Mai devreme sau mai târziu, această chestiune va fi dată în vileag. Casa lui Dumnezeu nu se află numai sub autoritatea ta. Dacă mă excluzi azi, în cele din urmă, vei fi pedepsit. Dacă nu crezi, așteaptă și o să vezi. Casa lui Dumnezeu e guvernată de adevăr, de Dumnezeu. Oamenii nu pot să te pedepsească, dar Dumnezeu te poate dezvălui și te poate elimina. Când îți vor fi date în vileag nelegiuirile, îți vei înfrunta pedeapsa.” Ai această credință? (Da.) Ai? Atunci de ce nu puteți spune asta? Se pare că vei fi în pericol dacă vei întâlni astfel de situații; îți lipsesc curajul și credința adevărată. Când înfrunți cu adevărat aceste chestiuni, când întâlnești oameni răi și antihriști care sunt atât de feroce, ale căror metode de chinuire a oamenilor sunt comparabile cu cele ale marelui balaur roșu, ce vei face atunci? Vei începe să plângi, spunând: „O, statura mea este mică, sunt timid, m-am temut mereu de necazuri, mi-e frică până și de o frunză, să nu cadă și să mă lovească în cap. Chiar sper că nu va trebui să înfrunt astfel de oameni. Ce-aș face dacă m-ar hărțui?” Te hărțuiesc? Nu te hărțuiesc; acela este Satana, care te chinuie. Privind lucrurile dintr-o perspectivă umană, ai spune: „Această persoană este formidabilă, are statut și hărțuiește oamenii neprihăniți și fără statut.” Asta se întâmplă? Din perspectiva adevărului, asta nu este hărțuire; e Satana, care îi face pe oameni să sufere, chinuindu-i, păcălindu-i, corupându-i și călcându-i în picioare. Cum ar trebui să tratezi și să abordezi aceste acțiuni de la Satana? Ar trebui să-ți fie frică de astfel de oameni? (Nu, ar trebui să-i raportez și să-i dau în vileag.) În sufletul tău, nu ar trebui să te temi de ei. Dacă în momentul acela, nu se cuvine să le raportezi problemele și să lupți împotriva lor, ar trebui să-i suporți temporar și, ulterior, să găsești momentul potrivit în care să-i denunți. Dacă, printre frați și surori, există indivizi cu discernământ, așa ca tine, ar trebui să vă uniți ca să-i denunțați și să le dați în vileag faptele rele. Dacă nu mai are nimeni discernământ și, atunci când ieși în față ca să-i denunți, toată lumea te respinge, pentru moment, ai răbdare. Când la biserica ta vin conducătorii de rang superior, pentru a verifica și urmări lucrarea, găsește un moment potrivit ca să le raportezi problemele acelor conducători, expunându-le clar și în detaliu faptele rele și lăsându-i pe conducători să-i înlăture. Este înțelept să faci asta? (Da.) Pe de o parte, trebuie să ai credință și să nu te temi de oameni răi, de antihriști sau de Satana. Pe de altă parte, nu ar trebui să le consideri acțiunile față de tine drept hărțuire; ar trebui să vezi esența acestora drept Satana, care păcălește, chinuie și calcă oamenii în picioare. Apoi, în funcție de situație, ar trebui să fii înțelept, ca să faci față chinului din partea lor, să găsești momentul oportun ca să-i dai în vileag și să-i denunți și să aperi interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Aceasta este mărturia în care ar trebui să rămâi ferm și datoria și obligația pe care ar trebui să le îndeplinești, ca om.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (14)”

Fie că acești oameni sunt demiși pentru că sunt incapabili să facă o lucrare reală și sunt clasificați drept conducători falși, fie pentru că urmează calea antihriștilor și sunt clasificați drept tipul de oameni care sunt antihriști, este necesar să alocăm în mod rezonabil acești oameni la o altă lucrare și să facem rânduieli rezonabile pentru ei. Dacă sunt antihriști care au făcut multe lucruri rele, atunci bineînțeles că ar trebui excluși; dacă nu au făcut multe lucruri rele, dar au esența unui antihrist și sunt caracterizați drept antihriști, atunci, atât timp cât pot încă să presteze servicii într-un mod minor, fără a provoca perturbări sau tulburări, nu este nevoie să fie excluși – lăsați-i să continue să presteze servicii și dați-le o șansă să se căiască. În cazul conducătorilor falși care au fost demiși, rânduiți să facă o lucrare diferită în funcție de punctele lor forte și de îndatoririle pe care sunt potriviți să le îndeplinească, dar nu li se mai permite să servească drept conducători ai bisericii; în cazul conducătorilor și lucrătorilor care au fost demiși deoarece calibrul lor este extrem de slab și sunt incapabili să facă vreo lucrare, de asemenea, rânduiți să facă o lucrare diferită în funcție de punctele lor forte și de îndatoririle pe care sunt potriviți să le îndeplinească, dar nu mai pot fi promovați drept conducători sau lucrători. De ce nu mai pot fi promovați? Au fost deja încercați. Au fost dezvăluiți și este deja clar că, din cauza calibrului și capacității lor de muncă, acești oameni sunt nepotriviți pentru a fi conducători. Dacă sunt nepotriviți pentru a fi conducători, sunt ei incapabili să îndeplinească alte îndatoriri? Nu neapărat. Calibrul lor redus îi face nepotriviți pentru a fi conducători, dar pot îndeplini alte îndatoriri. După ce astfel de oameni sunt demiși, ei pot face orice lucru pe care sunt potriviți să-l facă. Nu ar trebui să fie privați de dreptul de a îndeplini o funcție; ei vor mai putea fi folosiți, odată ce statura le va fi crescut în viitor. Unii sunt demiși pentru că sunt tineri și nu au nicio experiență de viață și, de asemenea, nu au experiență de lucru, astfel încât nu sunt capabili să desfășoare lucrarea și sunt în cele din urmă demiși. În cazul demiterii acestui tip de persoane, există o anumită marjă de manevră. Dacă umanitatea lor este la înălțimea standardelor și calibrul lor este suficient, ei pot fi folosiți după ce au fost retrogradați sau pot fi repartizați la o altă lucrare potrivită pentru ei. Odată ce înțelegerea lor cu privire la adevăr este clară și au puțină expunere și experiență în lucrarea bisericii, astfel de oameni pot fi promovați și cultivați din nou pe baza calibrului lor. Dacă umanitatea le este la înălțimea standardelor, dar calibrul le este extrem de slab, atunci nu există niciun fel de valoare în cultivarea lor și nu pot fi absolut deloc cultivați sau păstrați.

Printre cei care au fost demiși, există două tipuri de oameni care nu pot absolut deloc să fie promovați și cultivați din nou. Unul este reprezentat de antihriști, iar celălalt de cei al căror calibru este prea scăzut. Apoi, există unii oameni care nu sunt considerați antihriști, ci sunt doar de o umanitate redusă, egoiști și înșelători, iar unii dintre acești oameni sunt leneși, râvnesc desfătarea trupească și nu sunt capabili să îndure greutăți. Chiar dacă astfel de oameni sunt de un calibru nespus de bun, ei nu pot fi promovați din nou. Dacă au puțin calibru, atunci lăsați-i să facă ceea ce sunt capabili, atât timp cât se fac rânduielile potrivite pentru asta; pe scurt, nu îi promovați iarăși să fie conducători sau lucrători. Dincolo de a avea calibru și capacitate de lucru, conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă adevărul, să aibă o povară pentru biserică, să fie capabili să muncească din greu și să suporte suferința și trebuie să fie sârguincioși, nu leneși. Pe lângă toate acestea, ei trebuie să fie relativ onești și integri. Nu puteți absolut deloc selecta oameni care sunt vicleni. Cei care sunt prea necinstiți și vicleni întotdeauna complotează împotriva fraților și surorilor, a superiorilor lor și a casei lui Dumnezeu. Ei își petrec zilele având doar gânduri șirete. Când ai de-a face cu astfel de persoane, trebuie să ghicești mereu la ce se gândesc cu adevărat, trebuie să continui să întrebi ce anume au făcut recent și trebuie să fii mereu cu ochii pe ei. Este prea obositor și creează prea multe bătăi de cap să-i folosești. Dacă acest tip de persoană este promovată să îndeplinească îndatoriri, chiar dacă înțelege puțină doctrină, nu o va pune în practică și se va aștepta la beneficii și avantaje pentru fiecare părticică din lucrare pe care o face. Folosirea unor astfel de persoane este prea îngrijorătoare și prea problematică, așa că astfel de persoane nu pot fi promovate. Prin urmare, când vine vorba de antihriști, de cei de calibru excesiv de redus, de cei cu o umanitate rea, de cei care sunt leneși, râvnesc la confortul trupesc și nu pot suporta greutățile și de cei care sunt extrem de necinstiți și vicleni – odată ce oamenii de acest tip au fost dezvăluiți și demiși după ce au fost folosiți, nu-i promovați a doua oară; nu-i folosiți din nou în mod incorect după ce au fost discernuți.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (6)”

Mărturii similare bazate pe experiențe

Raportarea unui conducător fals: o luptă personală