Aveți acum un mod de a vă cunoaște, de a câștiga intrare în viață și de a păși pe calea corectă de a crede în Dumnezeu? Aveți un țel sau o direcție? Ar trebui să aveți câteva idei, fiindcă am avut destul de mult părtășie despre chestiuni precum să fii o persoană sinceră, să te cunoști, despre cum să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu, cum ar trebui să ai părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, cum ar trebui să cooperezi armonios în îndeplinirea datoriei tale, cum ar trebui să procedeze frații și surorile pentru a stabili relații interpersonale normale și așa mai departe. Acum, că v-ați mai lămurit cu privire la toate aspectele adevărului legate de credința în Dumnezeu, aveți o oarecare cunoaștere practică și nu mai sunteți ca înainte – când erați cu toții nelămuriți, indiferent despre ce aspect erați întrebați – nu vă simțiți mult mai bine? (Acum, mă simt din ce în ce mai lămurit.) Exact, „din ce în ce mai lămurit”. În realitate, indiferent ce aspect al adevărului practici, indiferent că este acela de a fi o persoană sinceră sau de a practica supunerea față de Dumnezeu sau cum să interacționezi amical cu frații și surorile tale, cum să trăiești asemănarea umană sau ceva similar, indiferent în ce aspect al adevărului cauți să pătrunzi, trebuie să începi prin a examina problema autocunoașterii. Să fii sincer nu include să te cunoști pe tine însuți? Nu vei fi capabil să practici sinceritatea până nu ajungi să-ți cunoști propria înșelătorie și necinste. Când ajungi să îți dai seama că nu ai reușit să te supui lui Dumnezeu, abia atunci vei fi capabil să practici supunerea față de El sau să cauți ce trebuie să faci ca să te supui Lui. Dacă nu te cunoști, atunci dorințele tale de a fi o persoană sinceră, de a te supune lui Dumnezeu sau de a obține mântuirea sunt toate lipsite de conținut. Asta fiindcă oamenii au firi corupte și fiindcă nu le este ușor să practice niciun aspect al adevărului, întrucât practica lor este mereu întinată și obstrucționată de firile lor corupte. Când practici orice aspect al adevărului, firile tale corupte categoric vor fi dezvăluite, îngreunându-ți eforturile de a fi sincer, zădărnicindu-ți supunerea față de Dumnezeu și inhibându-ți răbdarea și toleranța față de frații și surorile tale. Dacă nu reflectezi asupra acestor firi corupte, nu le descoperi, nu le diseci sau nu ajungi să le recunoști și, în schimb, te bazezi pe noțiunile și închipuirile tale pentru a practica adevărul, atunci, doar vei respecta reguli, pentru că nu înțelegi adevărul și nu știi căror adevăruri-principii să te conformezi. Prin urmare, indiferent ce aspect al adevărului practică o persoană sau ce face aceasta, mai întâi, trebuie să reflecteze asupra ei și să se cunoască. Să te cunoști înseamnă să îți știi fiecare cuvânt, fiecare faptă și fiecare acțiune; înseamnă să îți cunoști gândurile și ideile, intențiile și noțiunile și închipuirile. Trebuie să cunoști și filosofiile de viață ale Satanei pentru chestiunile lumești și toate diversele otrăvuri ale Satanei, precum și cunoștințele culturale tradiționale. Trebuie să cauți adevărul și să discerni clar aceste lucruri. În acest fel, vei înțelege adevărul și realmente te vei cunoaște. Deși o persoană poate că a făcut un număr mare de fapte bune de când a început să creadă în Dumnezeu, încă nu poate să vadă clar multe lucruri, cu atât mai puțin să obțină înțelegerea adevărului. Totuși, datorită multelor sale fapte bune, simte că deja practică adevărul, deja I S-a supus lui Dumnezeu și deja I-a satisfăcut într-o mare măsură intențiile. Când nu ți se întâmplă nimic, ești capabil să faci orice ți se spune, nu ai remușcări cu privire la îndeplinirea vreunei datorii și nu te împotrivești. Când ți se spune să răspândești Evanghelia, nu te plângi și poți suporta această greutate, iar când ți se spune să alergi de colo-colo și să lucrezi sau să faci o sarcină, asta faci. Din cauza acestui lucru, simți că ești o persoană care I se supune lui Dumnezeu și care urmărește în mod autentic adevărul. Însă dacă ești întrebat, în mod serios: „Ești o persoană sinceră? Ești o persoană care I se supune cu adevărat lui Dumnezeu? O persoană a cărei fire s-a schimbat?” – dacă fiecare persoană este supusă scrutării prin comparație cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu – se poate spune că niciuna nu se ridică la înălțimea standardelor și că niciuna nu ar fi capabilă să acționeze conform adevărurilor-principii. Așadar, toată omenirea coruptă trebuie să reflecteze asupra sa. Oamenii trebuie să reflecteze asupra firilor după care trăiesc și asupra filosofiilor satanice, a logicii, ereziilor și punctelor de vedere eronate din care derivă toate acțiunile și faptele lor. Trebuie să reflecteze asupra motivului principal pentru care își dezvăluie firea coruptă, asupra esenței faptului că acționează cu încăpățânare, asupra a ceea ce trăiesc și pentru cine. Dacă aceste lucruri sunt comparate cu adevărul, atunci, toți oamenii vor fi condamnați. Care este motivul pentru asta? Motivul este că omenirea este coruptă atât de profund. Oamenii nu înțeleg adevărul și toți trăiesc după firile lor corupte. Nu au nici cea mai mică urmă de autocunoaștere, cred întotdeauna în Dumnezeu conform propriilor noțiuni și închipuiri, își îndeplinesc îndatoririle pe baza propriilor preferințe și metode și urmează teorii religioase în felul în care Îl slujesc pe Dumnezeu. Mai mult, cred în continuare că sunt plini de credință, că acțiunile lor sunt foarte rezonabile și, în cele din urmă, simt că au câștigat mult. Fără să-și dea seama, ajung să creadă că deja acționează în acord cu intențiile lui Dumnezeu, că le-au satisfăcut în totalitate și că deja au întrunit cerințele lui Dumnezeu și urmează voia Lui. Dacă asta este ceea ce simți sau dacă tu crezi că ai obținut unele câștiguri în cei câțiva ani ai tăi de credință în Dumnezeu, atunci, cu atât mai mult trebuie să te întorci înaintea lui Dumnezeu, ca să te examinezi cu atenție. Ar trebui să te uiți la calea pe care ai mers de-a lungul anilor tăi de credință, ca să vezi dacă toate acțiunile și faptele tale înaintea lui Dumnezeu au fost în întregime conform intențiilor Sale. Analizează care dintre comportamentele tale au fost în opoziție cu Dumnezeu, care au realizat supunerea față de El, dacă acțiunile tale au întrunit și au satisfăcut cerințele lui Dumnezeu. Ar trebui să clarifici toate aceste lucruri, fiindcă numai atunci te vei cunoaște.

Esențial privind auto-reflecția și cunoașterea de sine este următorul lucru: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface intențiile lui Dumnezeu sau ești capabil să te lauzi în anumite domenii, cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți în acele domenii și cu atât mai profund merită să le explorezi pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi din cauza căror lucruri din tine nu poți satisface intențiile lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Pavel. Pavel era deosebit de învățat, a suferit foarte mult când a predicat și a lucrat și mulți oameni l-au adorat în mod deosebit. Drept urmare, după ce a săvârșit multă lucrare, a presupus că, pentru el, va fi pusă deoparte o cunună. Lucrul acesta l-a determinat să meargă din ce în ce mai departe pe calea greșită, până când, în cele din urmă, a fost pedepsit de Dumnezeu. Dacă ar fi reflectat asupra sa și s-ar fi disecat atunci, nu ar fi gândit așa cum gândea. Cu alte cuvinte, Pavel nu s-a concentrat asupra căutării adevărului din cuvintele Domnului Isus; nu a crezut decât în propriile noțiuni și închipuiri. El a crezut că, făcând pur și simplu câteva lucruri bune și dând dovadă de câteva comportamente bune, va fi aprobat și răsplătit de Dumnezeu. Până la urmă, propriile noțiuni și închipuiri i-au orbit inima și au acoperit adevărul cu privire la corupția sa. Însă oamenii nu erau capabili să discearnă acest lucru și nu aveau cunoștință de aceste chestiuni și astfel, înainte ca faptul acesta să fie expus de către Dumnezeu, ei l-au considerat mereu pe Pavel un standard la care să năzuiască, un exemplu după care să trăiască și l-au privit ca pe un idol pe care-l căutau și aidoma cui tânjeau să fie. Cazul lui Pavel este un avertisment pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Mai ales atunci când noi, cei care Îl urmăm pe Dumnezeu, putem să suferim și să plătim prețul în îndatoririle noastre și, în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu, simțim că suntem loiali și Îl iubim pe Dumnezeu și, în astfel de momente, ar trebui să reflectăm asupra noastră și să ne înțelegem și mai mult în ceea ce privește calea pe care o luăm, lucru care este foarte necesar. Acest lucru se datorează faptului că ceea ce crezi că este bun este ceea ce vei stabili ca fiind corect și nu te vei îndoi de asta, nu vei reflecta asupra acestui lucru sau nu vei diseca dacă există ceva în acesta care să se împotrivească lui Dumnezeu. De exemplu, sunt oameni care se cred foarte buni la inimă. Nu îi urăsc sau rănesc niciodată pe ceilalți și întotdeauna dau o mână de ajutor fraților sau surorilor a căror familie se află în dificultate, ca nu cumva problema lor să rămână nerezolvată; au multă bunăvoință și fac tot ce le stă în putere să îi ajute pe toți. Totuși, nu se concentrează niciodată asupra practicării adevărului și nu au nicio intrare în viață. Care este rezultatul unui asemenea ajutor? Își amână propria viață și, totuși, sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și extrem de satisfăcuți de tot ce au făcut. În plus, se mândresc mult cu asta, crezând că nimic din tot ce au făcut nu contravine adevărului, că sigur va satisface intențiile lui Dumnezeu și că sunt adevărați credincioși în Dumnezeu. Își consideră bunătatea naturală ca pe ceva de valorificat și, de îndată ce fac asta, indiscutabil o consideră drept adevărul. În realitate, tot ce fac ei este un bine omenesc. Ei nu practică deloc adevărul, întrucât ceea ce fac este în fața oamenilor și nu înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin practică potrivit cerințelor lui Dumnezeu și adevărului. Prin urmare, toate faptele lor sunt în zadar. Nimic din ceea ce fac nu reprezintă practicarea adevărului sau a cuvintelor lui Dumnezeu, cu atât mai puțin respectarea voii Lui; mai degrabă, ei folosesc bunătatea umană și buna conduită ca să îi ajute pe ceilalți. Pe scurt, ei nu caută intențiile lui Dumnezeu în tot ce fac și nici nu se poartă în conformitate cu cerințele Lui. Dumnezeu nu aprobă acest tip de comportament bun al omului; din punctul de vedere al lui Dumnezeu este de condamnat și nu merită să fie comemorat de El.

A se cunoaște este crucial pentru fiecare persoană, fiindcă are un impact direct asupra chestiunii importante dacă o persoană poate sau nu să se elibereze de firea sa coruptă și să obțină mântuirea. Să nu crezi că aceasta este o chestiune simplă. Să te cunoști nu înseamnă să îți înțelegi acțiunile sau practicile, ci să cunoști esența problemei tale; să cunoști sursa răzvrătirii tale și esența ei, să știi de ce nu poți să practici adevărul și să înțelegi lucrurile care apar și care te tulbură atunci când practici adevărul. Acestea sunt câteva dintre cele mai importante aspecte ale autocunoașterii. De exemplu, din cauza condiționării culturii tradiționale chineze, în noțiunile tradiționale ale chinezilor, ei cred că oamenii ar trebui să respecte pietatea filială față de părinții lor. Cine nu respectă pietatea filială nu este un copil devotat părinților. Aceste idei au fost insuflate oamenilor încă din copilărie și, practic, sunt predate în fiecare gospodărie, precum și în fiecare școală și în societate, în general. Când capul unei persoane a fost umplut cu astfel de lucruri, ea crede că „Pietatea filială este mai importantă decât orice. Dacă nu aș respecta-o, nu aș fi o persoană bună – nu aș fi un copil devotat și aș fi învinuit de societate. Aș fi o persoană lipsită de conștiință.” Este corectă această părere? Oamenii au văzut foarte multe adevăruri exprimate de Dumnezeu – a cerut Dumnezeu ca o persoană să manifeste pietate filială față de părinții săi? Este acesta unul dintre adevărurile pe care credincioșii în Dumnezeu trebuie să le înțeleagă? Nu, nu este. Dumnezeu doar a avut părtășie cu privire la câteva principii. Pe baza cărui principiu cuvintele lui Dumnezeu le cer oamenilor să-i trateze pe ceilalți? Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El: acesta este principiul la care ar trebui să se adere. Dumnezeu îi iubește pe cei care urmăresc adevărul și care-I pot respecta voia; aceștia sunt oamenii pe care și noi ar trebui să-i iubim. Cei care nu pot urma voia lui Dumnezeu, cei care-L urăsc pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui – acești oameni sunt detestați de Dumnezeu și ar trebui să-i detestăm și noi. Asta le cere Dumnezeu oamenilor. Dacă părinții tăi nu cred în Dumnezeu, dacă știu prea bine că a crede în Dumnezeu reprezintă calea cea dreaptă și că aceasta poate conduce la mântuire, totuși rămân nereceptivi, atunci nu există nicio îndoială că sunt oameni scârbiți de adevăr și îl urăsc, că sunt oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu și-L urăsc – iar Dumnezeu, în mod natural, îi detestă și îi urăște. Ai putea detesta asemenea părinți? Se împotrivesc lui Dumnezeu și Îl ocărăsc – caz în care cu siguranță sunt demoni și satane. Ai putea să-i urăști și să-i blestemi? Acestea sunt toate întrebări reale. Dacă părinții tăi te împiedică să crezi în Dumnezeu, cum ar trebui să-i tratezi? După cum cere Dumnezeu, ar trebui să iubești ce iubește Dumnezeu și să urăști ce urăște El. În timpul Epocii Harului, Domnul Isus a spus: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” „Căci oricine respectă voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi e frate, soră și mamă.” Aceste cuvinte existau deja în Epoca Harului, iar acum cuvintele lui Dumnezeu sunt și mai clare: „Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El.” Aceste cuvinte pun punctul pe i, însă oamenii sunt adeseori incapabili să le priceapă adevăratul sens. Dacă o persoană este o ființă care Îl tăgăduiește pe Dumnezeu și I se împotrivește, care este blestemată de Dumnezeu, dar este un părinte sau o rudă de-a ta și, din câte știi tu, nu pare să fie o persoană rea și te tratează bine, atunci s-ar putea să te trezești incapabil să urăști acea persoană și chiar să păstrezi strâns legătura, iar relația voastră să rămână neschimbată. Te va tulbura să auzi că Dumnezeu urăște astfel de oameni și nu ești capabil să fii de partea lui Dumnezeu și să-i respingi fără milă. Ești tot timpul constrâns de sentimente și nu poți renunța pe deplin la ei. Care este motivul acestui lucru? Se întâmplă pentru că sentimentele tale sunt prea puternice și te împiedică să practici adevărul. Acea persoană este bună cu tine, așa că nu poți să o urăști. Ai putea să o urăști numai dacă te-ar răni. Ar fi acea ură în acord cu adevărurile-principii? De asemenea, ești constrâns de noțiuni tradiționale, crezând că este un părinte sau o rudă, așa că, dacă o urăști, vei fi disprețuit de societate și ponegrit de opinia publică, condamnat ca fiind lipsit de sentimente filiale, de conștiință, ca nefiind nici măcar uman. Crezi că vei îndura condamnarea și pedeapsa divină. Chiar dacă vrei să o urăști, conștiința ta nu te va lăsa. De ce funcționează conștiința ta în acest mod? Fiindcă un mod de gândire ți-a fost imprimat încă din copilărie, prin moștenirea familiei tale, prin educația pe care ți-au dat-o părinții și prin îndoctrinarea culturii tradiționale. Acest mod de gândire este foarte adânc înrădăcinat în inima ta și te face să crezi, în mod greșit, că pietatea filială este absolut firească și justificată și că orice este moștenit de la strămoșii tăi este întotdeauna bun. Ai învățat mai întâi acest mod de gândire și el rămâne dominant, creând un mare obstacol și o mare tulburare în credința ta și în acceptarea adevărului, făcându-te incapabil să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică și să iubești ce iubește Dumnezeu, să urăști ce urăște Dumnezeu. În inima ta știi că viața ta a venit de la Dumnezeu, nu de la părinții tăi, și știi, de asemenea, că părinții tăi nu numai că nu cred în Dumnezeu, ci I se împotrivesc, că Dumnezeu îi urăște și că ar trebui să I te supui, să stai de partea Sa, dar pur și simplu nu te poți decide să-i urăști, chiar dacă vrei asta. Nu poți să faci acel pas, nu poți să-ți oțelești inima și nu poți să practici adevărul. Care este sursa acestui lucru? Satana folosește acest fel de cultură tradițională și aceste noțiuni de moralitate pentru a-ți înrobi gândurile, mintea și inima, făcându-te incapabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu; ai fost stăpânit de aceste lucruri ale Satanei și făcut incapabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu. Când vrei să practici cuvintele lui Dumnezeu, aceste lucruri provoacă tulburări în tine, te fac să te opui adevărului și cerințelor lui Dumnezeu și te fac incapabil să scapi de jugul culturii tradiționale. După ce te lupți o vreme, faci un compromis: preferi să crezi că noțiunile tradiționale ale moralității sunt corecte și în acord cu adevărul, așa că respingi cuvintele lui Dumnezeu sau te lepezi de ele. Nu accepți cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul și nu ți se pare ceva neobișnuit să fii mântuit, simțind că încă trăiești în această lume și poți supraviețui doar bazându-te pe acești oameni. Incapabil să înduri acuzațiile societății, ai alege mai degrabă să renunți la adevăr și la cuvintele lui Dumnezeu, abandonându-te noțiunilor tradiționale ale moralității și influenței Satanei, preferând să-L ofensezi pe Dumnezeu și să nu practici adevărul. Nu este deplorabil omul? Nu are el nevoie de mântuirea de la Dumnezeu? Unii oameni cred de mulți ani în Dumnezeu, dar tot nu au discernământ în ceea ce privește chestiunea pietății filiale. Ei chiar nu înțeleg adevărul. Nu pot niciodată să treacă de această barieră a relațiilor lumești; nu au nici curajul, nici încrederea, cu atât mai puțin hotărârea interioară, deci nu pot să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de El. Unii oameni sunt capabili să vadă dincolo de asta și chiar nu le este ușor să spună: „Părinții mei nu cred în Dumnezeu și mă împiedică să cred. Sunt diavoli.” Niciun non-credincios nu are credință că există un Dumnezeu sau că El a creat cerul, pământul și toate lucrurile sau că omul este creat de Dumnezeu. Ba chiar există unii care spun: „Viața îi este dată omului de către părinții lui, iar el ar trebui să-i cinstească.” De unde vine un asemenea gând sau o asemenea părere? De la Satana? Multele milenii de cultură tradițională au educat și au indus în eroare omul în acest fel, făcându-l să nege creația și suveranitatea lui Dumnezeu. Fără înșelăciunea și controlul Satanei, omenirea ar investiga lucrarea lui Dumnezeu și ar citi cuvintele Lui și ar ști că este creată de Dumnezeu, că viața ei este dată de Dumnezeu; ar ști că tot ceea ce are este dat de Dumnezeu și că lui Dumnezeu ar trebui să-I mulțumească. Dacă ne-ar ajuta cineva cu ceva, ar trebui să acceptăm acest lucru de la Dumnezeu – în special părinții noștri, care ne-au adus pe lume și ne-au crescut; toate acestea sunt rânduite de Dumnezeu. Dumnezeu are suveranitate peste toate; omul este doar o unealtă pentru servicii. Dacă cineva poate să-și lase deoparte părinții, sau soțul (sau soția) și copiii, ca să se sacrifice pentru Dumnezeu, atunci, respectiva persoană va fi mai puternică și va avea un simț mai mare al dreptății înaintea Lui. Totuși, oamenilor nu le este ușor să scape de robia educației naționale și a ideilor culturale tradiționale, a noțiunilor și a afirmațiilor morale, fiindcă aceste otrăvuri și filosofii satanice au prins de mult rădăcini în inimile oamenilor, producând tot felul de firi corupte, care îi împiedică să audă cuvântul lui Dumnezeu și să se supună Lui. În adâncul inimii omului corupt, nu există o dorință fundamentală de a pune adevărul în practică și de a urma voia lui Dumnezeu. Așadar, oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc; Îl pot trăda și se pot lepăda de El în orice moment. Poate un om să accepte adevărul dacă firile corupte și otrăvurile și filosofiile satanice există în el? Poate un om să obțină supunerea față de Dumnezeu? Este, într-adevăr, foarte greu. Dacă nu ar fi lucrarea de judecată de către Dumnezeu Însuși, atunci omenirea profund coruptă nu ar putea să obțină mântuirea și nu ar putea să fie curățită de toată firea ei satanică. Chiar dacă oamenii cred în Dumnezeu și sunt dispuși să-L urmeze, ei nu pot să asculte de Dumnezeu și să I se supună, fiindcă pentru oameni, a accepta adevărul presupune prea mult efort. Prin urmare, urmărirea adevărului trebuie să fie precedată de urmărirea autocunoașterii și de rezolvarea firii corupte. Numai atunci va fi mai ușor să accepți adevărul. Să te cunoști nu este sub nicio formă o chestiune simplă; numai cei care acceptă adevărul pot să se cunoască. De aceea este vital să te cunoști și aceasta este o chestiune pe care nu trebuie să o treci cu vederea.

Oamenii au firi corupte, prin urmare, le este foarte dificil să accepte adevărul și le este chiar mai greu să se cunoască. Dacă vor să obțină mântuirea, trebuie să ajungă să-și cunoască propriile firi corupte și natura-esență. Numai atunci pot să accepte sincer adevărul și să-l pună în practică. Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu sunt mulțumiți dacă doar sunt capabili să spună cuvintele și doctrinele, crezând că înțeleg adevărul. Aceasta este o mare greșeală, întrucât cei care nu se cunosc nu înțeleg adevărul. Prin urmare, pentru a înțelege și a obține adevărul în credința lor în Dumnezeu, oamenii trebuie să se concentreze asupra autocunoașterii. Indiferent când sau unde suntem și indiferent în ce mediu suntem, dacă putem ajunge să ne cunoaștem, să ne descoperim și să ne disecăm firile corupte și să tratăm autocunoașterea drept prioritatea noastră absolută, atunci, cu siguranță, vom câștiga ceva și ne vom aprofunda treptat autocunoașterea. În același timp, vom practica adevărul, iubirea și supunerea față de Dumnezeu și vom înțelege din ce în ce mai mult din adevăr. Apoi, adevărul va deveni, în mod firesc, viața noastră. Totuși, dacă nu pătrunzi deloc în autocunoaștere, este fals să spui că practici adevărul, fiindcă ești orbit de tot soiul de fenomene superficiale. Simți că parcă ți s-ar fi îmbunătățit comportamentul, că ai mai multă conștiință și rațiune decât înainte, că ești mai blând, mai atent și mai tolerant cu alții și mai răbdător și mai iertător cu oamenii și, în consecință, crezi că deja trăiești umanitatea normală și că ești o persoană grozavă și perfectă. Dar în ochii lui Dumnezeu, tot nu întrunești cerințele și standardele Lui și ești foarte departe de a asculta de El și de a I te închina sincer. Asta arată că nu ai câștigat adevărul, că îți lipsește și cea mai mică urmă de realitate și că ești încă departe de a întruni standardele mântuirii. Oamenii trebuie să înțeleagă cu ce adevăruri trebuie să se înzestreze pentru a întruni cerințele lui Dumnezeu. Oamenii încă nu pot distinge între comportamentele bune de suprafață și practicarea adevărului. Tot ce au oamenii acum sunt doar mici schimbări în comportamentul lor exterior. În zilele noastre, majoritatea oamenilor participă frecvent la adunări și ascultă predici și se pot înțelege și pot interacționa cu frații și surorile lor într-un mod normal. Nu se ceartă, sunt capabili să fie toleranți și răbdători unii cu alții și sunt mai conștiincioși în îndeplinirea îndatoririlor lor decât erau înainte. Totuși, felul în care înțeleg ei adevărul este prea superficial, gândurile și părerile lor cu privire la multe chestiuni sunt încă departe de adevăr, sau îl contrazic, iar unele dintre părerile lor sunt chiar ostile față de Dumnezeu. Asta este suficient pentru a ilustra faptul că oamenii încă nu au obținut adevărul. De aceea este nevoie să căutăm adevărul în fiecare aspect al autocunoașterii și să ne străduim să ne cunoaștem mai profund. Prin această părtășie, nu simțiți că este foarte important să vă cunoașteți? Tocmai am dat un exemplu de manifestare a pietății filiale față de părinți. Aceasta este o chestiune semnificativă cu care trebuie să se confrunte fiecare persoană. Dacă nu puteți să înțelegeți adevărul și să vă desprindeți de gândurile și noțiunile tradiționale, vă va fi dificil să renunțați la toate și să vă sacrificați sincer pentru Dumnezeu. Sunt mulți oameni care au crezut ani la rând în Dumnezeu, dar nu au realizat o datorie. În inimile lor, se luptă de o perioadă de timp necunoscută, este incert când vor fi capabili să înțeleagă realmente adevărul și să se desprindă de constrângerile și cătușele afecțiunilor lor trupești și ale gândurilor și noțiunilor tradiționale și să ajungă în punctul în care „să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El”. Acesta nu este un lucru ușor de realizat. Să vezi adevărata esență a familiei și să te eliberezi de constrângerile relațiilor tale trupești este un obstacol dificil pentru cei care-L urmează pe Dumnezeu. Există un proces pe care îl presupune ruperea cătușelor familiei și ale afecțiunilor trupești și eliberarea de constrângerile gândurilor culturii tradiționale – necesită ca Dumnezeu să rânduiască medii în care putem practica intrarea în adevăr. În special când vine vorba de cei dragi, este chiar mai necesar ca noi să le vedem clar adevărata față și fiecare dintre naturile-esențe. În același timp, trebuie și să reflectăm, pe baza adevărului, asupra firilor corupte pe care le-am dezvăluit și asupra ereziilor și aberațiilor satanice care încă există în inimile noastre. Asta necesită ca Dumnezeu să orchestreze diverse medii pentru a ne dezvălui, ca să putem cunoaște ce lucruri există încă în inimile noastre, care I se împotrivesc sau sunt incompatibile cu El, iar apoi, să căutăm adevărul pentru a le înlătura. Avem nevoie ca Dumnezeu să rânduiască medii corespunzătoare pentru a ne dezvălui corupția și statura. Totuși, trebuie, de asemenea, să lucrăm activ și pozitiv împreună cu Dumnezeu și să avem cerințe pentru noi înșine, conform cuvântului Său; numai atunci ne va putea face El compleți. Însă înainte ca Dumnezeu să acționeze, trebuie să ne pregătim mental. Mai întâi, trebuie să recunoaștem otrăvurile satanice care există în om și să înțelegem că gândurile și noțiunile culturii tradiționale îi înșală și îi corup pe oameni. Trebuie să înțelegem cât de grav I se împotrivesc lui Dumnezeu și cât de mult contrazic adevărul aceste lucruri satanice, pe care le moștenim și care vin din educație și de la societate. Abia când vezi adevărata față a acestor lucruri se poate spune că înțelegi realmente adevărul.

Tocmai am vorbit despre cum să-ți tratezi părinții. Se poate spune că acesta este un lucru major în viață și este și un lucru semnificativ cu care trebuie să se confrunte fiecare persoană. Acesta e un fapt incontestabil. În continuare, vom avea părtășie despre un alt subiect, și anume, cum să-ți tratezi copiii. Când vine vorba despre cum îți tratezi părinții și copiii, nu contează modul în care o faci, ci perspectiva ta; importante sunt perspectiva și atitudinea cu care îi abordezi. Asta este ceva ce trebuie să înțelegem în inimile noastre. Fiecare persoană începe să planifice din momentul în care are copii ce fel de educație vrea ca aceștia să primească, la ce fel de facultate ar trebui să meargă și cum își vor putea găsi ulterior slujbe bune, ca să poată să câștige un punct de sprijin și să aibă un anumit nivel de statut în societate. Toți oamenii cred că, în această viață, trebuie mai întâi să ai cunoștințe și o diplomă de studii superioare – în ochii lor, acesta este singurul mod de a găsi o slujbă și de a-ți asigura mijloacele de trai în societate, astfel încât să nu trebuiască să te preocupe nevoile de bază, precum hrana, îmbrăcămintea, adăpostul și transportul, în viitor. Prin urmare, când vine vorba despre felul în care oamenii își tratează copiii, fiecare părinte speră că al său copil va primi o educație superioară. Speră că acesta va putea avea succes în lume într-o bună zi, că va avea un loc în societate, un venit mare și stabil, prestigiu și statut. Cred că numai asta le va aduce onoare strămoșilor lor. Toți oamenii au această părere. „Fie ca ai mei copii să devină cei mai buni dintre cei mai buni” – este corectă această părere? Fiecare vrea ca fiul sau fiica sa să meargă la o universitate de prestigiu și apoi să-și continue studiile, convins că progenitura sa va reuși să se facă remarcată în lume, odată ce a obținut o diplomă de studii superioare. Toți oamenii se închină la cunoaștere în inimile lor și cred că „A urmări altceva e neînsemnat, cărțile le excelează pe toate”; mai mult, cred că în societatea din zilele noastre, competiția este acerbă și că dacă o persoană nu are o calificare academică, îi va fi dificil chiar și să-și pună mâncare pe masă. Acestea sunt un gând și o părere pe care le are fiecare persoană – este ca și cum, atât timp cât o persoană are o diplomă de studii superioare, mijloacele sale de trai viitoare și perspectivele sale vor fi asigurate. Astfel, când vine vorba despre cerințele pentru fiii și fiicele lor, oamenii transformă în prioritatea lor absolută intrarea într-o instituție de învățământ superior și primirea unei educații superioare. În realitate, toată acea educație, toată acea cunoaștere și toate ideile pe care le primesc oamenii Îl contrazic pe Dumnezeu și contrazic adevărul și sunt detestate și condamnate de El. Asta dovedește că părerile omului sunt greșite și absurde. Oamenii ar trebui să înțeleagă că dacă primesc acest fel de educație, în afară de faptul că obțin câteva cunoștințe intelectuale utile, vor fi și îndoctrinați cu multe dintre otrăvurile, gândurile, teoriile Satanei și cu diversele sale erezii și aberații și ar trebui să înțeleagă care vor fi consecințele acestui fapt. Oamenii nu s-au mai gândit niciodată la asta și nu pot vedea adevărul despre această chestiune. Tot ceea ce cred ei este că progeniturile lor vor avea un viitor mai strălucit și vor aduce onoare strămoșilor lor dacă vor intra în instituții de învățământ superior. Drept urmare, când copilul tău vine acasă într-o zi, iar tu îi vorbești despre credința în Dumnezeu, va simți aversiune față de acest lucru, iar când vei avea părtășie despre adevăr cu el, îți va spune că ești nesăbuit, te va batjocori și-ți va trata cu dispreț cuvintele. În acel moment, îți vei da seama că ai ales calea greșită atunci când ți-ai trimis copilul la o instituție de învățământ superior, ca să primească o educație superioară. Însă va fi prea târziu pentru regrete. De îndată ce o persoană acceptă filosofiile și părerile Satanei, iar aceste lucruri prind rădăcină, încolțesc și încep să dea roade în ea, vor fi la fel ca tumorile canceroase care se dezvoltă – aceste lucruri nu pot fi înlăturate sau schimbate peste noapte. În acel moment, acelei persoane îi va deveni dificil să accepte adevărul și nu va avea cum să fie mântuită. Este echivalent cu a fi otrăvită și ucisă de Satana. Nu am văzut pe nimeni să spună: „Când copilul meu va merge la școală, lasă-l pur și simplu să învețe să citească, ca să poată înțelege ce înseamnă cuvântul lui Dumnezeu. După asta, îl voi îndruma să creadă cu toată inima în Dumnezeu și să învețe puțin despre o profesie utilă, ca să obțină o slujbă bună și să-și clădească o viață stabilă în viitor. Atunci, voi putea sta liniștit. Ar fi mai bine dacă ar avea calibru înalt, o umanitate bună și ar putea îndeplini o datorie în casa lui Dumnezeu. Dacă nu poate îndeplini o datorie, ar fi suficient dacă ar avea o slujbă în afara bisericii, astfel încât să-și poată întreține familia. Mai presus de toate, vreau să primească adevărurile lui Dumnezeu în casa Lui și să nu fie otrăvit sau condiționat de societate.” Oamenii nu au credința necesară pentru a-și aduce copiii înaintea lui Dumnezeu; întotdeauna se tem că aceștia nu vor avea perspective bune dacă nu intră în instituții de învățământ superior. Cu alte cuvinte, când vine vorba de copiii săi, nici măcar o singură persoană nu este dispusă să-i aducă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât aceștia să accepte cuvântul lui Dumnezeu și să se comporte conform adevărului și cerințelor Lui. Oamenii nu sunt dispuși să facă asta și nu îndrăznesc să o facă. Se tem că dacă acționează în acest fel, copiii lor nu vor avea mijloace de trai sau perspective în această societate. Ce confirmă această părere? Confirmă faptul că oamenii, care au fost profund corupți de Satana, nu au niciun interes cu privire la adevăr sau la credința în Dumnezeu. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, o fac doar pentru a fi binecuvântați. Nu urmăresc adevărul, pentru că în inimile lor, oamenii se închină la lucruri materiale, la bani și la influența Satanei. Nu ai credința de a spune: „Dacă abandonezi tendințele lumii și te bazezi pe Dumnezeu, El îți va da o cale de scăpare, ca să poți supraviețui.” Îți lipsește această credință. Părerea ta nechibzuită de a te închina la cunoaștere a prins rădăcină în inima ta. Îți controlează fiecare cuvânt și fiecare faptă, așa că nu poți să accepți și să te supui lucrării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poți să accepți adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu. De ce spun asta? Fiindcă acest gând și această părere sunt ostile față de Dumnezeu, Îl trădează, Îl neagă și nu sunt compatibile cu adevărul. Când o persoană înțelege adevărul, poate să vadă clar această problemă și își dă seama că există, în lăuntrul ei, multe lucruri care I se opun lui Dumnezeu – lucruri pe care Dumnezeu le detestă în mod fundamental. Toate acestea sunt rezultate obținute experimentând lucrarea lui Dumnezeu. Fără expunerea cuvântului lui Dumnezeu și fără judecata și mustrarea din acesta, oamenii ar crede că au devenit sfinți, că sunt plini de iubire pentru Dumnezeu și că, după ce au crezut în Dumnezeu vreme de câțiva ani și au făcut unele schimbări în comportamentul lor, credința lor e puternică. Acum, că înțeleg adevărul, își dau seama brusc: „Cum de mai pot să existe în oameni aceste lucruri corupte? Înainte de ce nu le puteam recunoaște? Oamenii sunt pur și simplu prea ignoranți!” În acest moment, învață că expunerea de către Dumnezeu a corupției omului este bună și foarte necesară și știu că, dacă Dumnezeu nu ar dezvălui și nu ar judeca această corupție a lor, ei nu ar fi niciodată în stare să o recunoască. Toți oamenii se pricep să se prefacă și să se deghizeze. Pot să se deghizeze destul de bine sau să se ascundă sau să se prefacă bine, dar firile corupte pe care le dezvăluie și gândurile care sunt adânc înrădăcinate în mintea lor I se împotrivesc lui Dumnezeu, iar El detestă și urăște aceste lucruri. Acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le expună și lucrurile pe care oamenii ar trebui să ajungă să le cunoască. Totuși, oamenii gândesc adesea: „În ceea ce privește discursul nostru, nu am spus niciun cuvânt care I se împotrivește lui Dumnezeu și avem rațiune. În ceea ce privește comportamentul nostru, nu am făcut nimic deplasat, deja am ajuns în punctul în care ne îndeplinim foarte adecvat îndatoririle. Nu avem probleme flagrante, așadar, ce mai trebuie să știm despre noi înșine? Oare chiar este nevoie să ne cunoaștem?” Se aliniază această părere cu faptele? Dacă da, de ce oamenii încă Îi mărturisesc mereu lui Dumnezeu păcatele lor? De ce încă își dezvăluie oamenii frecvent firile corupte și chiar comit fărădelegi? Așadar, cu cât te consideri mai bun într-o privință, cu atât merită mai mult să cauți adevărul, să reflectezi și să ajungi să te cunoști în privința respectivă. Numai prin acest proces poți să ajungi să-ți cunoști sincer firile corupte, să fii purificat și desăvârșit de Dumnezeu. Acesta este rezultatul experimentării lucrării lui Dumnezeu.

Există mulți oameni care cred că lui Dumnezeu Îi place pietatea filială și că o binecuvântează. Ei cred că a avea sentimente filiale față de părinți este ceva ce Lui Dumnezeu Îi place cu siguranță, fiindcă sunt de părere că pietatea filială este absolut firească și justificată și că dovedește că o persoană are conștiință și că nu și-a uitat originile. Conform noțiunilor tradiționale, astfel de persoane sunt considerate oameni buni și copii cu sentimente filiale. Când vine vorba de copiii care au sentimente filiale, toți îi laudă. Oamenii îi iubesc, așa cum îi iubesc și părinții lor. Astfel, presupui, în mod firesc, că și lui Dumnezeu trebuie să Îi placă și îți faci iluzii deșarte că: „Dumnezeu sigur îi place pe cei care le arată pietate filială părinților lor – categoric îi place!” Așa că renunți la îndeplinirea datoriei și te întorci acasă, pentru a le arăta pietate filială părinților tăi. Când faci asta, devii din ce în ce mai motivat și ești tot mai convins că acest lucru este justificat și cuviincios și că practici adevărul. Fără să-ți dai seama, începi să crezi că deja L-ai mulțumit pe Dumnezeu și că ai capitalul necesar pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu, încântarea și recunoașterea Lui. Când Dumnezeu spune că-L sfidezi și-L trădezi sau când spune că nu te-ai schimbat deloc, tu I te împotrivești și-L judeci. Tăgăduiești cuvintele Lui, susținând că greșește. Ce fel de problemă este aceasta? Când Dumnezeu spune că ești bun și te aprobă, accepți asta. Dar când Dumnezeu expune faptul că te răzvrătești împotriva Lui și-L sfidezi, tu negi și respingi acest lucru și chiar I te împotrivești și-L judeci. Ce fel de fire este aceasta? Este evident că oamenii sunt aroganți, trufași și se cred neprihăniți. De obicei, se pare că oamenii pot recunoaște cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărul și toți oamenii se consideră supuși față de Dumnezeu, dar când Dumnezeu îi judecă și le dezvăluie firile corupte, niciunul dintre ei nu acordă atenție cuvintelor Lui și niciunul nu face comparație între acțiunile sale și cuvântul Lui, de fiecare dată când face ceva. Mai degrabă, doar vorbesc și discută puțin și cu asta, basta, sau recită câteva rânduri din cuvântul lui Dumnezeu în timpul adunărilor, având părtășie puțin despre ele, și gata. În realitate, când faci lucruri, nu practici deloc conform cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, ce sens are să citești și să ai părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu? Nu pui cuvântul lui Dumnezeu în practică atunci când ți se întâmplă ceva și nu trăiești conform cuvântului Lui, prin urmare, de ce citești cuvântul lui Dumnezeu? Nu este aceasta doar o formalitate? Poți să înțelegi adevărul în acest fel? Poți să obții adevărul? Nu are sens să crezi astfel în Dumnezeu. Mulți oameni pur și simplu citesc cuvântul lui Dumnezeu puțin, dobândesc o înțelegere a sensului său literal și cred că, fiindcă au rostit câteva cuvinte și doctrine, au înțeles adevărul și că au adevărul-realitate. Unii spun: „Am părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu, așadar, cum pot fi acestea doar cuvintele și doctrinele?” Nu cunoști esența cuvântului lui Dumnezeu, nu pui cuvântul Lui în practică și categoric nu ai cunoaștere bazată pe experiență în legătură cu el, așa că rostești cuvintele și doctrinele atunci când ai părtășie despre el. Cuvântul lui Dumnezeu este, bineînțeles, adevărul, însă tu nu îl înțelegi și nu îl pui cu adevărat în practică, așa că tu înțelegi doar doctrine. Puteți să înțelegeți asta? Simțiți că v-a atins un punct sensibil să auziți aceste cuvinte? Veți spune, oare: „Dacă nu-mi onorez părinții, nu este aceasta o ofensă groaznică? Nu sunt cerințele lui Dumnezeu pentru oameni lipsite de considerație pentru sentimentele lor?” Spuneți-Mi, sunt înalte standardele cerute de Dumnezeu omului? De fapt, nu sunt înalte – pe baza conștiinței și rațiunii omului, toate sunt standarde pe care oamenii le pot întruni. Datorită influenței afecțiunilor umane și deoarece cultura tradițională deja a prins o rădăcină puternică, de neclintit, în inimile lor, oamenii simt că sunt prea mari cerințele lui Dumnezeu și cu adevărat de neatins pentru ei. Acest lucru este provocat de o lipsă de înțelegere a adevărului. Dacă înțelegeți realmente adevărul și puteți vedea adevărata natură a acestei chestiuni, veți fi capabili să abordați și să tratați corect această problemă. De mii de ani, oamenii sunt influențați de cultura tradițională. Filosofiile și legile Satanei pentru comportamentul personal deja au prins rădăcini în inimile oamenilor. Te conduci în viață după aceste idei, prin urmare, ce ai trăit, mai exact? Ai trăit o umanitate normală? Ai trăit o viață adevărată? Merită să ajungi să cunoști și să diseci această chestiune. Trebuie să reflectezi asupra a aceea ce ai dobândit din cultura tradițională și din filosofiile și părerile Satanei, dacă aceste lucruri chiar sunt adevărul și ce îți aduc ele. Apoi, ar trebui să ai părtășie despre aceste chestiuni și să le diseci pe baza cuvântului lui Dumnezeu. Dacă faci asta, îți va fi ușor să descoperi adevărul. Odată ce înțelegi adevărul și pricepi intențiile lui Dumnezeu, vei vedea că toate cerințele lui Dumnezeu pentru oameni sunt lucruri pe care conștiința și rațiunea omului le pot realiza. În mod firesc, nu te vei mai plânge că Dumnezeu îi cere omului prea mult. În schimb, vei spune: „Înțelegem principiile; avem o cale de practică și înțelegem cum să tratăm aceste lucruri.” În acest fel, încetul cu încetul, veți intra în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este procesul înțelegerii adevărului.

Pentru a pătrunde în adevărul-realitate, autocunoașterea este extraordinar de importantă. Autocunoașterea înseamnă să știi care lucruri din gândurile și părerile noastre sunt fundamental incompatibile cu adevărul, aparțin unei firi corupte și sunt ostile față de Dumnezeu. Este simplu să dobândești o înțelegere a firilor corupte ale omului, precum a fi arogant, a te crede neprihănit, a minți și a înșela. Poți ajunge să le cunoști puțin dacă ai, pur și simplu, părtășie despre adevăr de câteva ori sau prin părtășie frecventă sau dacă frații și surorile îți atrag atenția asupra stării tale. În plus, aroganța și înșelăciunea sunt prezente în fiecare persoană, variind doar gradul acestora, deci sunt relativ simplu de recunoscut. Însă a discerne dacă gândurile și părerile cuiva sunt în concordanță cu adevărul este dificil și nu la fel de simplu precum a-ți cunoaște firile corupte. Când comportamentul unei persoane sau practicile ei exterioare se modifică puțin, persoana respectivă simte ca și cum s-ar fi schimbat, dar aceasta este, de fapt, doar o schimbare comportamentală și nu înseamnă că i s-a transformat cu adevărat concepția despre lucruri. În adâncul inimii oamenilor, încă există multe noțiuni și închipuiri, diverse gânduri, păreri și otrăvuri ale culturii tradiționale și multe lucruri care sunt ostile față de Dumnezeu. Aceste lucruri sunt ascunse înlăuntrul lor, urmând a fi descoperite. Ele sunt sursa dezvăluirilor firilor lor corupte și provin din interiorul naturii-esențe a omului. De aceea, atunci când Dumnezeu face ceva ce nu se aliniază cu noțiunile tale, I te vei împotrivi și I te vei opune. Nu vei înțelege de ce Dumnezeu a acționat în acest fel și, deși știi că există adevăr în tot ceea ce face Dumnezeu și dorești să te supui, vei descoperi că ești incapabil să faci acest lucru. De ce ești incapabil să te supui? Care este motivul opoziției și împotrivirii tale? Faptul că există multe lucruri în gândurile și părerile omului care sunt ostile față de Dumnezeu, față de principiile după care acționează El și față de esența Lui. Oamenilor le este dificil să obțină cunoaștere cu privire la aceste lucruri. Întrucât am avut părtășie despre aceste cuvinte, ar trebui să fiți capabili să dobândiți o pătrundere și o oarecare înțelegere. Să presupunem că aveți noțiuni despre Dumnezeu când se întâmplă ceva și vă gândiți: „Asta nu poate să fie fapta lui Dumnezeu, fiindcă dacă ar fi fost Dumnezeu, El nu ar fi făcut lucrurile în acest fel sau nu ar fi vorbit astfel. Tot ce face Dumnezeu este iubire și este ușor de acceptat pentru oameni”, dar apoi, să presupunem că vă gândiți: „Acest mod de gândire este greșit. Dumnezeu a mai spus că trebuie căutate adevăruri oriunde oamenii nu înțeleg. Ar trebui să reflectez asupra mea, fiindcă noțiunile și închipuirile din inima mea îmi fac probleme și mă îndrumă să limitez lucrarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să-L înțeleg greșit” – acesta este modul corect de a reflecta asupra ta. Oricând vezi că lucrarea sau cuvintele lui Dumnezeu nu sunt conforme cu noțiunile tale, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să cauți degrabă adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, să te evaluezi în comparație cu ele și să acționezi în conformitate cu ele. Nu este acesta un mod de a progresa?

Tocmai am avut părtășie despre cum să-ți tratezi părinții. Mulți dintre voi simțiți că le sunteți foarte datori părinților, fiindcă au suferit mult pentru voi de-a lungul vieții lor și v-au arătat multă iubire și grijă. Dacă, într-o zi, se îmbolnăvesc, conștiința ta este tulburată și te simți vinovat. Brusc, crezi că ar trebui să stai cu părinții tăi, ca să-ți îndeplinești datoria filială față de ei, ca să-i alini și să te asiguri că sunt fericiți la bătrânețe. Crezi că asta este responsabilitatea și obligația ta, fiind copilul lor. Dacă, atunci când îți îndeplinești această obligație, Dumnezeu îți cere ceva sau îți dă o încercare neașteptată, intenția Lui este că tu nu ar trebui să faci asta, ci să crezi în Dumnezeu, îndeplinindu-ți bine datoria și urmărind adevărul drept principiu. Cum te-ai simți dacă Dumnezeu ți-ar cere direct să nu manifești sentimente filiale față de părinții tăi sau să nu-i tratezi în acel fel? Ai privi această chestiune prin filtrul noțiunilor tradiționale și te-ai plânge în legătură cu Dumnezeu în inima ta, gândindu-te că El a făcut-o fără a lua în considerare sentimentele tale și că acest lucru nu-ți satisface pietatea filială. Crezi că acționezi plin de pietate filială, de umanitate și de conștiință, dar Dumnezeu nu te lasă să acționezi conform conștiinței sau pietății tale filiale. Atunci, I te vei împotrivi, te vei răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I te vei opune și nu vei accepta adevărul. Spun toate acestea pentru a-i face pe oameni să-și dea seama că sursa și esența naturii răzvrătite a omului vin în primul rând din gândurile și părerile oamenilor, care se formează prin educația pe care o primesc de la familie și de la societate, precum și de la cultura tradițională. După ce aceste lucruri sunt adânc plantate în inimile oamenilor încetul cu încetul, prin convenția familiei sau prin influența societății și a educației academice, atunci oamenii încep să trăiască după ele. Vor începe să creadă, fără să-și dea seama, că această cultură tradițională este corectă, ireproșabilă și nu poate fi criticată și că doar acționând conform cerințelor culturii tradiționale pot fi oameni adevărați. Dacă nu o fac, se vor simți lipsiți de conștiință, contrari umanității și lipsiți de aceasta și nu vor reuși să se împace cu acest sentiment. Nu sunt aceste gânduri și păreri umane foarte îndepărtate de adevăr? Toate lucrurile din gândurile și părerile umane și țelurile pe care le urmăresc oamenii sunt destinate lumii, Satanei. Cerința lui Dumnezeu pentru om de a urmări adevărul este destinată lui Dumnezeu, luminii. Acestea sunt două direcții diferite, două țeluri diferite. Acționează conform țelurilor și cerințelor lui Dumnezeu pentru om și umanitatea ta va deveni mai normală, vei avea o asemănare umană mai mare și te vei apropia mai mult de Dumnezeu. Dacă acționezi în conformitate cu gândurile și părerile culturii tradiționale, vei pierde tot mai mult din conștiința și rațiunea ta, vei deveni chiar mai fals și mai prefăcut, vei urma și mai mult tendințele lumii și vei deveni parte din forțele răului. Atunci, vei trăi în întregime în întuneric, sub puterea Satanei. Vei fi încălcat în totalitate adevărul și-L vei fi trădat pe Dumnezeu.

Oamenii care trăiesc în această societate adevărată au fost profund corupți de Satana. Indiferent dacă sunt sau nu educați, mare parte din cultura tradițională este înrădăcinată în gândurile și părerile oamenilor. În special, femeilor li se cere să aibă grijă de soții lor și să-și crească și copiii, să fie soții bune și mame iubitoare, devotându-și întreaga viață soților și copiilor lor și trăind pentru aceștia, asigurându-se că familia are trei mese pe zi și spălând, făcând curățenie și făcând bine toate celelalte treburi gospodărești. Acesta este standardul acceptat pentru a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Fiecare femeie crede, de asemenea, că așa ar trebui să fie făcute lucrurile și dacă nu le face așa, atunci nu este o femeie bună și a încălcat conștiința și standardele de moralitate. Faptul că au încălcat aceste standarde morale va avea un mare impact asupra conștiinței unor oameni; vor simți că și-au dezamăgit soții și copiii și că nu sunt femei bune. Însă după ce crezi în Dumnezeu, ai citit mult din cuvintele Lui, ai înțeles unele adevăruri și ai văzut adevărul despre unele chestiuni, te vei gândi: „Sunt o ființă creată și ar trebui să-mi fac datoria ca atare și să mă sacrific pentru Dumnezeu.” În acest moment, există un conflict între a fi o soție bună și o mamă iubitoare și a-ți îndeplini datoria de ființă creată? Dacă vrei să fii o soție bună și o mamă iubitoare, atunci nu-ți poți îndeplini datoria cu normă întreagă, dar dacă vrei să-ți îndeplinești datoria cu normă întreagă, atunci nu poți fi o soție bună și o mamă iubitoare. Ce faci acum? Dacă alegi să-ți faci datoria bine și să răspunzi de lucrarea bisericii, să fii devotată lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți la ideea de a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Ce ai crede acum? Ce fel de dezacord ar apărea în mintea ta? Ai simți că ți-ai dezamăgit copiii, soțul? De unde vine acest sentiment de vinovăție și de neliniște? Când nu-ți îndeplinești datoria de ființă creată, simți că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu? Nu ai un simț al vinovăției sau al blamării, fiindcă, în inima și în mintea ta, nu există nici măcar cea mai mică urmă de adevăr. Așadar, ce înțelegi? Cultura tradițională și a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Astfel, va lua naștere în mintea ta noțiunea că: „Dacă nu sunt o soție bună și o mamă iubitoare, atunci nu sunt o femeie bună sau decentă.” Începând din acel moment, vei fi înrobită și încătușată de această noțiune și aceste tipuri de noțiuni te vor menține așa chiar după ce vei crede în Dumnezeu și-ți vei îndeplini datoria. Când există un conflict între a-ți îndeplini datoria și a fi o soție bună și o mamă iubitoare, deși este posibil să alegi, reticentă, să-ți îndeplinești datoria, având, poate, puțină loialitate față de Dumnezeu, tot va exista în inima ta un sentiment de neliniște și vinovăție. Prin urmare, când vei avea puțin timp liber, în timp ce-ți faci datoria, vei căuta ocazii de a avea grijă de copiii și de soțul tău, dorind și mai mult să te revanșezi față de ei, și vei crede că este în regulă chiar dacă trebuie să suferi mai mult, atât timp cât ai liniște sufletească. Nu este această atitudine provocată de influența ideilor și teoriilor din cultura tradițională despre a fi o soție bună și o mamă iubitoare? Acum, ai câte un picior în ambele tabere, dorind să-ți îndeplinești bine datoria, dar și să fii o soție bună și o mamă iubitoare. Însă înaintea lui Dumnezeu, avem o singură responsabilitate și obligație, o singură misiune: să ne îndeplinim în mod corespunzător datoria de ființă creată. Ți-ai îndeplinit bine această datorie? De ce te-ai abătut iar de la cale? Chiar nu ai în inimă niciun simț al vinovăției sau vreun reproș? Pentru că adevărul încă nu a pus o temelie în inima ta și încă nu o stăpânește, poți să te abați de la cale, când îți îndeplinești datoria. Deși acum ești capabilă să-ți îndeplinești datoria, în realitate, încă nu te ridici la standardele adevărului și ale cerințelor lui Dumnezeu. Acum poți vedea clar acest fapt? Ce vrea Dumnezeu să spună atunci când zice că „Dumnezeu este sursa vieții omului”? Spune asta ca să-i facă pe toți să realizeze următorul lucru: viețile și sufletele noastre provin de la Dumnezeu și au fost create de El – nu provin de la părinții noștri și, cu siguranță, nu de la natură, ci ne-au fost date de Dumnezeu. Numai trupul nostru s-a născut din părinții noștri, la fel cum copiii noștri se nasc din noi, dar soarta lor este în întregime în mâinile Lui. Faptul că putem crede în Dumnezeu este o oportunitate pe care El ne-a dat-o; este predeterminat de El și de harul Lui. Prin urmare, nu este nevoie să-ți îndeplinești obligația sau responsabilitatea față de altcineva; ar trebui doar să-ți îndeplinești datoria față de Dumnezeu, ca o ființă creată. Asta trebuie să facă oamenii, mai presus de orice, lucrul principal care ar trebui să fie înfăptuit ca preocupare de bază în viața unui om. Dacă nu îți îndeplinești bine datoria, nu ești o ființă creată calificată. În ochii celorlalți, poate că ești o soție bună și o mamă iubitoare, o gospodină excelentă, un copil cu sentimente filiale și o membră integră a societății, dar înaintea lui Dumnezeu, tu ești cineva care se răzvrătește împotriva Lui, care nu și-a îndeplinit deloc obligația sau datoria, cineva care a acceptat, însă nu a dus până la capăt, însărcinarea de la Dumnezeu, care a renunțat la jumătatea drumului. Poate o astfel de persoană să câștige aprobarea lui Dumnezeu? Oamenii de acest fel sunt lipsiți de valoare. Indiferent dacă ești o soție și o mamă perfectă sau cât de înalte sunt standardele tale de moralitate socială sau cât de multe laude primești de la ceilalți, asta nu înseamnă că pui adevărul în practică, cu atât mai puțin că asculți de Dumnezeu. Dacă ai aversiune față de adevăr și refuzi să-l accepți, asta dovedește doar că nu ai conștiință sau rațiune, nu ai o umanitate normală și ești o persoană care nu-L are deloc pe Dumnezeu în inima sa. Nu este o astfel de persoană prea îndepărtată de cerințele lui Dumnezeu? Aceia care nu urmăresc adevărul sunt așa, mereu trăiesc conform ideilor și teoriilor culturii tradiționale, mereu urmează tendințele societății, dar nu acceptă adevărul și nu sunt capabili să se supună lui Dumnezeu. Nu sunt acești oameni secătuiți și demni de milă? Nu sunt nesăbuiți și ignoranți? Merită să te lauzi și să fii mândră că ești o soție bună și o mamă iubitoare, o femeie bună și apreciată?

Toate lucrurile pe care le au oamenii în inimă sunt, de fapt, în contradicție cu adevărul și ostile față de Dumnezeu. Asta include lucrurile pe care le credem pozitive, bune, și lucrurile considerate în general corecte. Ba chiar vedem aceste lucruri drept adevărul, drept nevoi umane și lucruri în care oamenii ar trebui să pătrundă. Însă pentru Dumnezeu, acestea sunt lucruri detestabile. Cât sunt de departe de adevărurile rostite de Dumnezeu părerile pe care omul le consideră corecte sau lucrurile pe care omul le crede pozitive? Într-adevăr, departe – distanța este incalculabilă. Așadar, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine și totul, de la educația academică pe care am primit-o, până la lucrurile pe care le urmărim și preferințele noastre, de la gândurile și părerile noastre, până la căile pe care le alegem și pe care mergem, toate aceste lucruri merită să fie scoase la lumină și disecate în profunzime. Unele dintre ele sunt moștenite de la familie; unele provin din educația omului; unele provin din influența și condiționarea mediilor sociale; unele sunt învățate din cărți; iar unele vin din închipuirile și noțiunile noastre. Acestea sunt cele mai înspăimântătoare lucruri, pentru că ne domină mințile și guvernează motivele, intențiile și țelurile acțiunilor noastre. De asemenea, ele ne înrobesc și ne controlează cuvintele și acțiunile. Dacă nu descoperim aceste lucruri și nu le respingem, nu vom accepta niciodată în întregime cuvintele lui Dumnezeu și niciodată nu vom accepta fără rezerve și nu vom pune în practică cerințele Lui. Atât timp cât ai propriile idei și puncte de vedere și lucruri pe care le crezi corecte, nu vei accepta niciodată fără rezerve cuvintele lui Dumnezeu, nici nu le vei practica în forma lor originală; cu siguranță te vei gândi la cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și le vei practica doar după ce le vei fi adus în conformitate cu noțiunile tale. Așa vei acționa și așa îi vei „ajuta” pe alții, îndrumându-i să facă lucruri conform metodelor tale. Vei părea că pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, dar ce vei practica tu vor fi întinări umane. Nu vei ști asta și vei crede că practici adevărul, că deja ai intrat în adevărul-realitate, că deja ai câștigat adevărul. Nu cumva ești arogant și te crezi neprihănit? Nu este o asemenea stare un lucru înspăimântător? Dacă oamenii nu sunt meticuloși în practicarea adevărului, vor apărea abateri. Dacă te bazezi întotdeauna pe închipuirile tale pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică, atunci nu numai că nu practici adevărul, dar nici nu poți obține supunerea față de Dumnezeu. Dacă intenționezi să pătrunzi în adevărul-realitate, trebuie să reflectezi asupra noțiunilor și închipuirilor care există în tine, precum și asupra acelora dintre părerile tale care nu sunt în acord cu adevărul. Când diseci aceste lucruri, unul sau două cuvinte nu vor fi suficiente pentru a le explica în totalitate sau pentru a le clarifica. Firește, în viață există multe alte astfel de chestiuni. Precum cele mai mult de o sută de otrăvuri ale Satanei care au fost adunate în trecut – poate că ai înțeles cuvintele și frazele, dar cum te-ai evaluat în comparație cu ele? Ai reflectat asupra lor? Nu ai și tu o contribuție la aceste otrăvuri? Nu reflectă ele și felul tău de a gândi? Când faci lucruri, nu acționezi și tu pe baza acestor otrăvuri? Trebuie să cauți în profunzimea experienței personale și să o compari cu acele cuvinte. Dacă doar citiți în fugă cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie otrăvurile Satanei, aruncând doar un ochi la ele, sau dacă vă gândiți la ele într-un mod simplu, recunoscând că aceste lucruri sunt, într-adevăr, otrăvuri, că ele chiar corup oamenii și le fac rău, iar apoi, lăsați deoparte cuvintele lui Dumnezeu, nu veți avea cum să vă înlăturați firea coruptă. Mulți oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu pot face legătura între ele și realitate. Citesc pur și simplu cuvintele și aruncă un ochi la text și, atât timp cât îi înțeleg sensul literal, cred că au înțeles cuvintele lui Dumnezeu sau chiar că au înțeles adevărul. Cu toate acestea, nu reflectează deloc asupra propriilor firi corupte și, atunci când știu că dezvăluie corupție, nu caută adevărul, ca s-o înlăture. Se mulțumesc doar să recunoască faptul că toate stările expuse de cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și că sunt manifestările unor firi corupte și se opresc acolo. Poate o persoană care citește cuvintele lui Dumnezeu în acest fel să se cunoască în mod sincer? Poate ea să-și alunge firea coruptă? Categoric nu. Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu fac lucrurile în acest fel și, ca urmare, nu văd nicio schimbare în firea lor după zece sau douăzeci de ani de credință. Cauza principală a acestui lucru este faptul că nu investesc efort în cuvintele lui Dumnezeu și că nu pot să accepte adevărul și să i se supună în inimile lor. Doar respectă reguli în practica lor și evită să comită rele mari și, în acest fel, cred că practică adevărul. Nu există o abatere în practica lor? Este chiar atât de simplă practicarea adevărului? Oamenii sunt ființe vii și au cu toții gânduri; în mod special, toți oamenii au firi corupte adânc înrădăcinate în inimile lor și au diverse gânduri și păreri care s-au născut din dominația naturii lor satanice. Toate aceste gânduri și păreri sunt manifestări ale unei firi satanice. Dacă oamenii nu pot să analizeze și să cunoască aceste lucruri pe baza adevărului cuvintelor lui Dumnezeu, nu au cum să-și cunoască esența coruptă, iar firile lor corupte nu pot fi curățite. De ce sunt cei care nu acceptă adevărul atât de aroganți, se cred atât de neprihăniți și sunt atât de recalcitranți? Sunt așa pentru că au cu toții gânduri și păreri diferite despre diverse lucruri și au cu toții unele idei și teorii care să-i îndrume, astfel încât se simt corecți, îi privesc cu dispreț pe ceilalți și sunt aroganți, se consideră neprihăniți și sunt recalcitranți. Indiferent cum pot avea alții părtășie despre adevăr cu ei, nu sunt dispuși să accepte acest lucru – continuă să trăiască în conformitate cu gândurile și părerile din sinea lor, fiindcă acelea deja au devenit viața lor. Realitatea este că, în tot ceea ce faci, există un gând sau o părere în tine care îți dictează cum procedezi, precum și direcția în care o faci. Dacă nu ești conștient de asta, ar trebui să reflectezi des asupra ta, iar atunci vei ști ce gânduri și ce păreri din sinea ta îți controlează acțiunile și faptele. Bineînțeles, dacă ar fi să îți analizezi acum gândurile și părerile, ai simți că în ele nu există nimic ostil față de Dumnezeu, că ești sincer și loial, că îți îndeplinești de bunăvoie datoria, că poți să te lepezi de lucruri și să te sacrifici pentru Dumnezeu. Ai simți că te descurci bine în toate aceste privințe. Însă când Dumnezeu chiar Se concentrează asupra ta, când te pune să faci ceva care nu este în acord cu noțiunile tale, ceva ce nu ești dispus să faci, cum vei aborda situația? Atunci îți vor fi expuse gândurile, părerile și firile tale corupte, exact ca apa care curge dintr-o ecluză deschisă – nu le poți controla, oricât de mult ai vrea asta. Asta te va împiedica să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Vei spune: „De ce nu mă pot controla? Nu vreau să mă împotrivesc lui Dumnezeu, așadar, de ce o fac? Nu vreau să-L judec pe Dumnezeu și nu vreau să am noțiuni despre acțiunile Lui – așadar, de ce Îl judec? De ce am încă aceste noțiuni?” În acest moment, ar trebui să reflectezi asupra ta și să te cunoști și să analizezi ce este înlăuntrul tău care I se împotrivește lui Dumnezeu sau care este ostil și în contradicție cu lucrarea pe care El o face în prezent. Dacă poți să analizezi aceste lucruri și să le rezolvi conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu, vei avea un progres în viață și vei fi o persoană care înțelege adevărul.

China este guvernată de un partid politic ateu și poporul chinez este educat în spiritul ateismului și al evoluției, cu zicale populare precum: „Toate lucrurile vin din natură” și „Oamenii se trag din maimuță.” După ce crezi în Dumnezeu și citești cuvintele Lui, știi că cerul, pământul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, inclusiv oamenii, și că toți pot simți, în inima lor, că este adevărat cuvântul lui Dumnezeu. Întreaga natură este creația lui Dumnezeu și nimic nu ar fi luat naștere dacă nu ar fi fost creat de Dumnezeu. În special ideea că oamenii se trag din maimuță este de neconceput, pentru că de-a lungul întregii istorii umane, nimeni nu a văzut vreodată o maimuță devenind om. Nu există dovezi și, astfel, toate acestea sunt minciunile și înșelăciunea Satanei. Cei care înțeleg adevărul resping cuvintele diavolești, ereziile și aberațiile Satanei și cred Biblia și cuvintele lui Dumnezeu dincolo de orice îndoială. Dar celor care nu iubesc adevărul le este imposibil să accepte în întregime faptul că toate cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărul. Unii ar putea să se întrebe: „Omul a fost creat de dumnezeu, dar cum? De ce nu am văzut asta? Nu cred ce nu am văzut.” Credința lor în Dumnezeu se bazează pe ce pot vedea cu propriii ochi. Asta nu înseamnă să ai credință. Omul a venit de la Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a călăuzit pe om, pas cu pas, până în prezent, având mereu suveranitate asupra sorții acestuia. Aceasta este o realitate. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a făcut cunoscute toate aceste taine, spunând că omul are reîncarnare și transmigrație și că viața umană și sufletul uman sunt date de Dumnezeu și vin de la El. Acesta este adevărul. Însă oricând vezi acest aspect al adevărului, pentru că nu accepți aceste cuvinte ale lui Dumnezeu ca fiind adevărul, le evaluezi prin comparație cu propriile gânduri și păreri: „Întrucât omul nu s-a tras din maimuță, ci din dumnezeu, atunci cum s-a tras omul din dumnezeu? Cum a dat el viață omului?” Dacă nu-L înțelegi pe Dumnezeu, atunci ți se va părea imposibil că Dumnezeu are puterea, înțelepciunea sau autoritatea să-l creeze pe om cu o singură suflare sau un singur cuvânt. Nu crezi că asta este o realitate sau că este adevărul. Când ai îndoieli, te împotrivești acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, spunând că nu le crezi, dar de fapt, inima ta este într-o stare de împotrivire și are o atitudine de opoziție. Nu ești dispus să asculți atunci când Dumnezeu rostește aceste cuvinte, simți ostilitate în inima ta și nu poți aproba cuvintele lui Dumnezeu. În realitate, analizând faptele, nu este nevoie să investigăm cum sau când l-a făcut Dumnezeu pe om, cine a văzut asta sau dacă poate depune cineva mărturie în legătură cu acest lucru. Nu este nevoie ca oamenii să studieze asta. Atunci când oamenii chiar înțeleg adevărul și cunosc faptele lui Dumnezeu, vor putea fi ei înșiși martori. Care este aspectul esențial asupra căruia ar trebui să se concentreze acum? Să cunoască lucrarea lui Dumnezeu. De la început până la sfârșit, Dumnezeu Și-a desfășurat lucrarea de gestionare a omului și de mântuire a acestuia, din mijlocul omenirii. De la început până la sfârșit, există un singur Dumnezeu care lucrează, vorbește, învață și călăuzește omenirea. Acest Dumnezeu există. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte acum, deja L-am văzut în persoană, L-am auzit vorbind, I-am experimentat lucrarea și am mâncat și am băut cuvintele Lui, acceptând cuvintele Lui în noi, pentru a ne deveni viață, iar aceste cuvinte ne călăuzesc și ne schimbă constant. Acest Dumnezeu există cu adevărat. Prin urmare, ar trebui să credem, cum a spus El, faptul că Dumnezeu a creat omenirea și faptul că El i-a creat pe Adam și pe Eva, la început. Întrucât crezi că acest Dumnezeu există și ai venit acum înaintea Lui, încă ai oare nevoie să confirmi că lucrarea desfășurată de Iahve este lucrarea acestui Dumnezeu? Dacă nimeni nu o poate confirma și nimeni nu a văzut-o, nu vei crede? Sau în legătură cu lucrarea din Epoca Harului, nu crezi că Isus a fost Dumnezeu întrupat fiindcă nu L-ai văzut niciodată? Dacă nu L-ai vedea personal pe Dumnezeul actual vorbind, lucrând sau întrupat în carne și oase, atunci nu ai crede? Dacă nu ai vedea aceste lucruri sau dacă nu ar exista martori care să le confirme, nu le-ai crede? Asta se întâmplă din cauza punctului de vedere absurd de fals pe care oamenii îl au în sinea lor. Este o greșeală făcută de foarte mulți oameni. Trebuie să vadă cu ochii lor totul, iar dacă nu văd, nu cred. Este greșit. Dacă o persoană Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, este capabilă să creadă în cuvântul Lui chiar și fără să vadă faptele și este capabilă să-I confirme cuvântul, doar atunci este tipul de persoană care înțelege adevărul și are credință adevărată. Acum, că am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și I-am auzit glasul, este suficient pentru a ne da credință adevărată și, prin urmare, pentru a ne face să-L urmăm și să credem fiecare cuvânt și toată lucrarea care vine de la Dumnezeu. Nu este nevoie să continuăm să analizăm sau să cercetăm lucruri. Nu este acesta tipul de rațiune pe care ar trebui s-o aibă oamenii? Nu a existat niciun martor când Dumnezeu a creat omenirea, dar acum, Dumnezeu S-a întrupat ca să exprime adevăruri și să mântuiască omenirea, ca să-Și îndeplinească practic lucrarea și ca să meargă prin biserici și să lucreze în mijlocul omenirii. Nu au văzut mulți oameni asta? Nu sunt toți capabili să vadă asta, dar tu o crezi. De ce o crezi? Crezi, cumva, doar fiindcă simți că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că aceasta este adevărata cale și lucrarea lui Dumnezeu? Mai poți să spui: „În această etapă din lucrarea lui dumnezeu, l-am auzit vorbind și am și văzut cuvintele lui dumnezeu. Este adevărat că aceste cuvinte au venit de la dumnezeu. Dar în ceea ce privește lucrarea de răstignire a domnului Isus, nu am atins urmele cuielor lui, așa că nu cred că a fost răstignit. Nu am fost martor la lucrarea pe care Iahve dumnezeu a făcut-o în timpul Epocii Legii și nu am auzit legile, atunci când el le-a proclamat. Doar Moise le-a auzit și a scris Pentateuhul, dar nu știu cum l-a scris”? Sunt într-o stare de spirit normală oamenii care spun aceste lucruri? Sunt neîncrezători, nu sunt oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu. Este exact ca atunci când israeliții au spus: „Oare numai prin Moise a vorbit Iahve? N-a vorbit El și prin noi?” (Numeri 12:2). Ce au vrut ei să spună a fost: „Nu-l vom asculta pe Moise, trebuie să auzim direct de la Iahve Dumnezeu.” Exact ca atunci când oamenii au spus, în timpul Epocii Harului, că, fiindcă nu au văzut ei personal, cu ochii lor, nu credeau că Isus fusese răstignit sau că Se ridicase din morți. A fost un discipol pe nume Toma, care a insistat să atingă urmele cuielor lui Isus. Și ce i-a spus acestuia Domnul Isus? [„Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20:29).] „Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” De fapt, ce înseamnă asta? Chiar nu au văzut nimic? În realitate, toate lucrurile pe care le spusese Isus și toată lucrarea pe care a făcut-o deja dovedise că Isus era Dumnezeu, iar oamenii ar fi trebuit s-o creadă. Nu era nevoie ca Isus să înfăptuiască mai multe semne și mai multe minuni sau să rostească mai multe cuvinte și nu era nevoie ca oamenii să-I atingă urmele de la cuie, ca să creadă. Credința adevărată nu se bazează doar pe ceea ce vezi, ci mai degrabă, cu o confirmare spirituală, ai credință până la final și nu există niciodată niciun dubiu. Toma a fost un neîncrezător care s-a bazat doar pe ce a văzut. Nu fiți ca Toma.

Un număr de oameni ca Toma există, într-adevăr, în biserică. Ei se îndoiesc constant de întruparea lui Dumnezeu și așteaptă ca El să părăsească pământul, să Se întoarcă în cel de-al treilea Cer și să vadă adevărata persoană a lui Dumnezeu, ca să creadă, în cele din urmă. Nu cred în El din cauza cuvintelor pe care El le-a spus în timpul întrupării Sale. Până când ajunge să creadă o astfel de persoană, va fi prea târziu pentru toate și, în acel moment, ea va fi condamnată de Dumnezeu. Domnul Isus i-a spus lui Toma: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Aceste cuvinte înseamnă că el deja fusese condamnat de Domnul Isus și că este un neîncrezător. Dacă tu crezi cu adevărat în Domnul și în tot ceea ce a spus El, vei fi binecuvântat. Dacă L-ai urmat pe Domnul mulți ani, dar nu crezi în capacitatea Lui de înviere sau că El este Dumnezeu atotputernic, atunci nu ai credință adevărată și nu vei fi capabil să obții binecuvântări. Numai prin credință pot fi obținute binecuvântări, iar dacă nu crezi, nu le vei obține. Ești capabil să crezi în ceva doar dacă ți Se arată Dumnezeu, îți permite să-L vezi și te convinge în persoană? Ca ființă umană, cum ești calificat să-I ceri lui Dumnezeu să ți Se arate ție personal? Cum ești tu calificat să-L faci să vorbească personal cu o ființă umană coruptă ca tine? Mai mult, ce te face calificat să ai nevoie ca El să-ți explice clar totul, înainte să crezi? Dacă ești rațional, atunci vei crede după ce vei citi, pur și simplu, aceste cuvinte rostite de Dumnezeu. Dacă tu crezi cu adevărat, atunci nu contează ce face sau ce spune El. Mai degrabă, când vezi că aceste cuvinte sunt adevărul, vei fi convins în proporție de sută la sută că au fost rostite de Dumnezeu și că El a făcut aceste lucruri și deja vei fi pregătit să-L urmezi până la capăt. Nu este nevoie să te îndoiești de asta. Oamenii care sunt plini de îndoieli sunt foarte înșelători. Pur și simplu nu pot crede în Dumnezeu. Mereu încearcă să înțeleagă acele taine și vor crede abia după ce le pricep în totalitate. Condiția lor prealabilă pentru a crede în Dumnezeu este să aibă răspunsuri clare la aceste întrebări: cum a venit Dumnezeu întrupat? Când a sosit? Cât de mult va sta, înainte să trebuiască să plece? Unde va merge, după ce va pleca? Care este procesul plecării Sale? Cum lucrează Dumnezeu întrupat și cum pleacă El?… Vor să înțeleagă unele taine; sunt aici pentru a le investiga, nu pentru a căuta adevărul. Ei cred că nu vor fi capabili să creadă în Dumnezeu dacă nu pot pătrunde aceste taine; este ca și cum credința lor a fost obstrucționată. Este problematic că acești oameni nutresc un astfel de punct de vedere. Odată ce au o dorință de a cerceta taine, nu se mai sinchisesc să acorde atenție adevărului sau să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu. Se pot cunoaște pe ei înșiși astfel de oameni? Autocunoașterea nu le vine ușor. Nu este vorba de condamnarea unui anumit tip de persoană. Dacă un om nu acceptă adevărul și nu crede în cuvintele lui Dumnezeu, atunci, acea persoană nu are credință adevărată. Pur și simplu se va concentra pe a despica firul în patru în legătură cu unele cuvinte, taine, lucruri neînsemnate sau probleme pe care oamenii nu le observaseră. Dar este posibil și ca într-o zi, Dumnezeu să-i lumineze sau frații și surorile lor să-i ajute având părtășie despre adevăr în mod frecvent, iar ei să se schimbe. În ziua când se va întâmpla asta, vor simți că părerile lor anterioare erau prea absurde, că ei erau prea aroganți și că se admirau mult prea mult, și le va fi rușine. Cei cu credință sinceră vor avea încredere în orice spune Dumnezeu, fără nicio îndoială și, când vor avea o oarecare experiență și vor vedea că sunt împlinite și realizate toate cuvintele lui Dumnezeu, credința lor va deveni și mai puternică. Acest tip de persoană este una care are o înțelegere spirituală, care chiar crede în adevăr și-l poate accepta și care chiar are credință.

Primăvară, 2008