Aveți acum un mod de a vă cunoaște, de a câștiga intrare în viață și de a păși pe calea corectă de a crede în Dumnezeu? Aveți un țel sau o direcție? Ar trebui să aveți câteva idei, fiindcă am avut destul de mult părtășie despre chestiuni precum să fii o persoană sinceră, să te cunoști, despre cum să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu, cum ar trebui să ai părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, cum ar trebui să cooperezi armonios în îndeplinirea datoriei tale, cum ar trebui să procedeze frații și surorile pentru a stabili relații interpersonale normale și așa mai departe. Acum, că v-ați mai lămurit cu privire la toate aspectele adevărului legate de credința în Dumnezeu, aveți o oarecare cunoaștere practică și nu mai sunteți ca înainte – când erați cu toții nelămuriți, indiferent despre ce aspect erați întrebați – nu vă simțiți mult mai bine? (Acum, mă simt din ce în ce mai lămurit.) Exact, „din ce în ce mai lămurit”. În realitate, indiferent ce aspect al adevărului practici, indiferent că este acela de a fi o persoană sinceră sau de a practica supunerea față de Dumnezeu sau cum să interacționezi amical cu frații și surorile tale, cum să trăiești asemănarea umană sau ceva similar, indiferent în ce aspect al adevărului cauți să pătrunzi, trebuie să începi prin a examina problema autocunoașterii. Să fii sincer nu include să te cunoști pe tine însuți? Nu vei fi capabil să practici sinceritatea până nu ajungi să-ți cunoști propria înșelătorie și necinste. Când ajungi să îți dai seama că nu ai reușit să te supui lui Dumnezeu, abia atunci vei fi capabil să practici supunerea față de El sau să cauți ce trebuie să faci ca să te supui Lui. Dacă nu te cunoști, atunci dorințele tale de a fi o persoană sinceră, de a te supune lui Dumnezeu sau de a obține mântuirea sunt toate lipsite de conținut. Asta fiindcă oamenii au firi corupte și fiindcă nu le este ușor să practice niciun aspect al adevărului, întrucât practica lor este mereu întinată și obstrucționată de firile lor corupte. Când practici orice aspect al adevărului, firile tale corupte categoric vor fi dezvăluite, îngreunându-ți eforturile de a fi sincer, zădărnicindu-ți supunerea față de Dumnezeu și inhibându-ți răbdarea și toleranța față de frații și surorile tale. Dacă nu reflectezi asupra acestor firi corupte, nu le descoperi, nu le diseci sau nu ajungi să le recunoști și, în schimb, te bazezi pe noțiunile și închipuirile tale pentru a practica adevărul, atunci, doar vei respecta reguli, pentru că nu înțelegi adevărul și nu știi căror adevăruri-principii să te conformezi. Prin urmare, indiferent ce aspect al adevărului practică o persoană sau ce face aceasta, mai întâi, trebuie să reflecteze asupra ei și să se cunoască. A te cunoaște pe tine însuți înseamnă a-ți cunoaște fiecare cuvânt, fiecare faptă și fiecare mișcare; înseamnă a-ți cunoaște gândurile și ideile, intențiile și motivațiile, și noțiunile și închipuirile. Trebuie, de asemenea, să știi după care dintre filosofiile Satanei și otrăvurile marelui balaur roșu trăiești și după ce aspecte ale cunoașterii culturale trăiești. Trebuie să cauți adevărul și să discerni clar aceste lucruri. În acest fel, vei înțelege adevărul și realmente te vei cunoaște. Deși o persoană poate să fi avut un număr mare de comportamente bune de când a început să creadă în Dumnezeu, încă nu poate să vadă clar multe lucruri, cu atât mai puțin să obțină înțelegerea adevărului. Totuși, datorită multelor sale comportamente bune, simte că deja practică adevărul, deja I s-a supus lui Dumnezeu și deja I-a satisfăcut intențiile. Când nu ți se întâmplă nimic, ești capabil să faci orice ți se spune şi îţi faci datoria fără ezitare şi fără nicio sfidare. Când ți se spune să predici Evanghelia, nu te plângi și poți îndura această greutate, iar când ți se spune să alergi de colo-colo și să lucrezi sau să faci o anumită sarcină, asta faci. Din cauza acestui lucru, simți că ești o persoană care I se supune lui Dumnezeu și care realmente urmărește adevărul. Însă dacă ești supus unei examinări serioase şi eşti întrebat: „Ești o persoană cinstită? Ești o persoană care I se supune cu adevărat lui Dumnezeu? O persoană a cărei fire s-a schimbat?” – dacă fiecare persoană este comparată cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu – se poate spune că niciuna nu corespunde standardului și că niciuna nu ar fi capabilă să acționeze conform adevărurilor-principii. Așadar, toată omenirea coruptă ar trebui să reflecteze asupra sa. Oamenii trebuie să reflecteze asupra firilor după care trăiesc și asupra filosofiilor, a logicii, ereziilor și falsităţilor Satanei care formează baza tuturor acțiunilor și faptelor lor. Trebuie să reflecteze asupra cauzei principale pentru care își dezvăluie firile corupte, asupra esenței faptului că acționează după bunul lor plac, asupra lucrurilor pe baza cărora trăiesc și pentru cine trăiesc. Dacă aceste lucruri sunt comparate cu adevărul, atunci, toți oamenii vor fi condamnați. Care este motivul pentru asta? Motivul este că omenirea este coruptă atât de profund. Oamenii nu înțeleg adevărul și toți trăiesc după firile lor corupte. Nu au nici cea mai mică urmă de autocunoaștere, cred întotdeauna în Dumnezeu conform propriilor noțiuni și închipuiri, își îndeplinesc îndatoririle pe baza propriilor preferințe și metode și urmează teorii religioase în felul în care Îl slujesc pe Dumnezeu. Mai mult, cred în continuare că sunt plini de încredere, că acțiunile lor sunt foarte rezonabile și, în cele din urmă, simt că au câștigat mult. Fără să-și dea seama, ajung să creadă că deja acționează în concordanţă cu intențiile lui Dumnezeu, că le-au satisfăcut în totalitate și că deja au întrunit cerințele lui Dumnezeu și respectă voia Lui. Dacă asta este ceea ce simți sau dacă tu crezi că ai obținut unele câștiguri în cei câțiva ani ai tăi de credință în Dumnezeu, atunci, cu atât mai mult trebuie să te întorci înaintea lui Dumnezeu, ca să te examinezi cu atenție. Ar trebui să te uiți la călătoria ta din acești ani de credință în Dumnezeu și să vezi dacă acțiunile și faptele tale sunt în acord cu adevărurile-principii, precum și care dintre manifestările tale sunt în opoziție față de Dumnezeu, care sunt de supunere față de Dumnezeu, care sunt la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu, care sunt cele de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și în ce privințe Îi ești îndatorat lui Dumnezeu. Ar trebui să fii lămurit cu privire la toate aceste lucruri – doar atunci se poate considera că ai conștiință de sine.

Cheia autoreflecției și a cunoașterii de sine este aceasta: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface intențiile lui Dumnezeu sau ești capabil să te lauzi în anumite domenii, cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți în acele domenii și cu atât mai profund merită să le explorezi pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi ce aspecte ale tale nu pot satisface intențiile lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Pavel. Pavel era deosebit de învățat, a suferit mult când a predicat și a lucrat și mulți oameni l-au venerat în mod deosebit. Drept urmare, după ce a săvârșit multă lucrare, a presupus că, pentru el, era deja pusă deoparte o cunună. Lucrul acesta l-a determinat să meargă din ce în ce mai departe pe calea greșită, până când, în cele din urmă, a fost pedepsit de Dumnezeu. Dacă ar fi reflectat asupra sa și s-ar fi disecat la vremea respectivă, atunci nu ar fi rostit acele cuvinte arogante, lipsite de rațiune. În timpul predicării Evangheliei, Pavel s-a concentrat doar să facă lucrare și nu a urmărit adevărul. Din epistolele lui Pavel se poate vedea că el nu a căutat și nu a adunat niciodată cuvintele rostite de Domnul Isus, nici nu a propovăduit în epistolele sale cuvintele rostite de Domnul Isus. Evident, Pavel nu a reflectat niciodată asupra sa prin prisma cuvintelor Domnului Isus, nici nu a văzut prețiozitatea cuvintelor Domnului Isus, așa că este greu de spus ce cunoaștere adevărată avea Pavel despre Domnul Isus. Pavel doar credea că înțelege Biblia și se încredea doar în propriile noțiuni și închipuiri. El credea că, atât timp cât avea unele practici bune și manifesta unele comportamente bune, putea să obțină aprobarea lui Dumnezeu și să fie răsplătit de Dumnezeu. Drept urmare, a pornit pe calea de a-L sluji pe Dumnezeu, dar opunându-I-se. Și totuși, în ultimii 2.000 de ani, credincioșii în Domnul n-au avut discernământ în privința lui. Ei nu au știut cine a fost Pavel sau pe ce cale a mers. Doar pentru că epistolele sale au fost consemnate în Biblie, oamenii l-au venerat mereu pe Pavel, l-au făcut țelul a ceea ce urmăreau și l-au considerat un idol la care să aspire și asemenea căruia să caute să devină. Drept urmare, toți cei care îl venerează și îl imită pe Pavel au pornit pe calea antihriștilor. Cazul lui Pavel servește drept avertisment pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Mai ales atunci când noi, cei care Îl urmăm pe Dumnezeu, putem suferi și plăti un preț în îndatoririle noastre și în slujirea noastră față de Dumnezeu și, astfel, simțim că suntem devotați și că suntem oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu – în astfel de momente, ar trebui să reflectăm asupra noastră și să ne înțelegem și mai mult pe noi înșine în privința căii pe care o urmăm, lucru care este foarte necesar. Aceasta se datorează faptului că tu vei determina că lucrurile pe care le consideri a fi părțile tale bune și lucrurile pe care crezi că le-ai făcut aşa cum trebuie sunt corecte și nu te vei îndoi de ele, nu vei reflecta asupra lor și nu vei diseca dacă există ceva în ele care se opune lui Dumnezeu. De exemplu, există oameni care se cred extrem de buni la suflet. Nu îi urăsc sau rănesc niciodată pe ceilalți și întotdeauna dau o mână de ajutor fraților sau surorilor a căror familie se află în dificultate, ca nu cumva problema lor să rămână nerezolvată. Au multă bunăvoinţă și fac tot ce le stă în putere să îi ajute pe toți cei pe care îi pot ajuta. Totuși, nu se concentrează niciodată asupra practicării adevărului și nu au nicio intrare în viață. Care este rezultatul unei asemenea amabilităţi? Își îngreunează propria viață. Totuși, sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și extrem de satisfăcuți de tot ce au făcut. În plus, se mândresc mult cu asta, crezând că nimic din tot ce au făcut nu contravine adevărului, că sigur va satisface intențiile lui Dumnezeu și că sunt adevărați credincioși în Dumnezeu. Își văd bunăvoinţa naturală ca pe un capital și o consideră de la sine înțeles ca fiind adevărul. În realitate, tot ce fac ei este un bine omenesc. Ei nu practică deloc adevărul, întrucât ceea ce fac este în fața oamenilor și nu înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin practică potrivit cerințelor lui Dumnezeu și adevărului. Prin urmare, toate faptele lor sunt în zadar. Nimic din ceea ce fac nu reprezintă practicarea adevărului sau a cuvintelor lui Dumnezeu, cu atât mai puțin respectarea voii Lui; mai degrabă, ei folosesc bunăvoinţa și comportamentul bun al oamenilor ca să îi ajute pe ceilalți. Pe scurt, ei nu caută intențiile lui Dumnezeu în tot ce fac și nici nu se poartă în conformitate cu cerințele Lui. Dumnezeu nu aprobă acest tip de comportament bun al omului; din punctul de vedere al lui Dumnezeu este de condamnat și nu merită să aibă parte de amintirea Sa.

A se cunoaște este crucial pentru fiecare persoană, fiindcă are un impact direct asupra chestiunii importante dacă o persoană poate sau nu să se elibereze de firile sale corupte și să obțină mântuirea. Să nu crezi că aceasta este o chestiune simplă. Să te cunoști nu înseamnă să îți înțelegi acțiunile sau practicile, ci să cunoști esența problemei tale, să cunoști sursa răzvrătirii tale și esența ei, să știi de ce nu poți să practici adevărul și să înțelegi lucrurile care apar și care te tulbură atunci când practici adevărul. Acestea sunt câteva dintre cele mai importante aspecte ale autocunoașterii. De exemplu, din cauza condiționării culturii tradiționale chineze, în noțiunile tradiționale ale chinezilor, ei cred că oamenii trebuie să respecte pietatea filială față de părinții lor și că oricine nu respectă pietatea filială este un copil răzvrătit. Aceste idei le-au fost insuflate oamenilor încă din copilărie și, practic, sunt predate în fiecare gospodărie, precum și în fiecare școală și în societate, în general. Când mintea unei persoane a fost umplută cu astfel de lucruri, ea se gândește: „Pietatea filială este mai importantă decât orice. Dacă aș fi lipsit de pietate filială, nu aș fi o persoană bună; aș fi un copil răzvrătit, aș fi condamnat de opinia publică. Aș fi cineva fără conștiință.” Este corectă această părere? Oamenii au văzut foarte multe adevăruri exprimate de Dumnezeu – a cerut Dumnezeu ca o persoană să manifeste pietate filială față de părinții săi? Este acesta unul dintre adevărurile pe care credincioșii în Dumnezeu trebuie să le înțeleagă? Nu, nu este. Dumnezeu a avut părtășie doar cu privire la câteva principii. Care sunt principiile după care oamenilor li se cere să se trateze unii pe alţii în cuvintele lui Dumnezeu? Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El: acesta este principiul la care ar trebui să adere oamenii. Dumnezeu îi iubește pe cei care urmăresc adevărul și care-I pot respecta voia; aceștia sunt oamenii pe care ar trebui să-i iubim și noi. Cei care nu pot respecta voia lui Dumnezeu, cei care-L urăsc pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui – acești oameni sunt detestați de Dumnezeu și ar trebui să-i detestăm și noi. Asta le cere Dumnezeu oamenilor. Dacă părinții tăi nu cred în Dumnezeu, dacă știu prea bine că a crede în Dumnezeu este calea cea dreaptă și că aceasta poate conduce la mântuire și nu sunt doar nereceptivi, ci îi și judecă și îi condamnă pe credincioșii în Dumnezeu, atunci sunt, fără îndoială, oameni scârbiți de adevăr și care îl urăsc, sunt, fără îndoială, oameni care I se opun lui Dumnezeu și-L urăsc – iar Dumnezeu, desigur, îi detestă și îi urăște. Ai putea detesta asemenea părinți? Se împotrivesc lui Dumnezeu și Îl ocărăsc – caz în care cu siguranță sunt demoni și satane. Ai putea să-i urăști și să-i blestemi? Acestea sunt toate probleme practice. Dacă părinții tăi te împiedică să crezi în Dumnezeu, cum ar trebui să-i tratezi? Ar trebui să urmezi cerința lui Dumnezeu: să iubești ce iubește Dumnezeu și să urăști ce urăște El. În timpul Epocii Harului, Domnul Isus a spus: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” „Căci oricine respectă voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi e frate, soră și mamă.” Aceste cuvinte existau deja în Epoca Harului, iar acum cuvintele lui Dumnezeu sunt și mai clare: „Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El.” Aceste cuvinte pun punctul pe i, însă oamenii sunt adeseori incapabili să le priceapă adevăratul sens. Dacă o persoană este cineva care Îl tăgăduiește pe Dumnezeu și I se împotrivește, care este blestemat de Dumnezeu, dar este un părinte sau o rudă de-a ta și, din câte știi tu, nu pare să fie o persoană rea și te tratează bine, atunci s-ar putea să te trezești incapabil să urăști acea persoană și chiar să păstrezi strâns legătura, relația voastră rămânând neschimbată. Când auzi că Dumnezeu urăște astfel de oameni, te vei simți supărat, vei fi incapabil să stai de partea lui Dumnezeu și vei fi incapabil să-ți împietrești inima pentru a-i respinge. Vei fi mereu constrâns de sentimente și nu vei putea rupe efectiv legătura cu ei. Care este motivul pentru aceasta? Acest lucru se întâmplă deoarece sentimentele tale sunt prea puternice și te împiedică să practici adevărul. Acea persoană este bună cu tine, așa că nu te poți îndura să o urăști. Ai putea să o urăști doar dacă ți-ar face rău. Ar fi acea ură în conformitate cu adevărurile-principii? De asemenea, încă ești constrâns de noțiuni tradiționale, gândindu-te că este părintele sau ruda ta și că, dacă ai urî acea persoană, ai fi disprețuit de societate și denunțat de opinia publică, condamnat ca fiind lipsit de pietate filială, ca neavând conștiință și ca nefiind om. Crezi că ai suferi condamnarea divină și ai fi pedepsit. Chiar dacă vrei să o urăști, conștiința ta nu te lasă. De unde vine acest efect al conștiinței tale? Vine dintr-o idee care a fost sădită în tine de când erai copil, prin moștenirea familiei tale, educația primită de la părinți și condiționarea culturii tradiționale. Această idee este foarte adânc înrădăcinată în inima ta și te face să crezi, în mod greșit, că pietatea filială este absolut firească și justificată și că orice este moștenit de la strămoșii tăi este întotdeauna bun. Ai învățat mai întâi acest mod de gândire și el rămâne dominant, creând un mare obstacol și o mare tulburare în credința ta și în acceptarea adevărului, făcându-te incapabil să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică și incapabil să practici a iubi ce iubește Dumnezeu și a urî ce urăște Dumnezeu. De fapt, în inima ta, știi că viața ta a venit de la Dumnezeu, nu de la părinții tăi, și știi, de asemenea, că părinții tăi nu numai că nu cred în Dumnezeu, ci I se opun, că Dumnezeu îi urăște și că ar trebui să I te supui, să stai de partea Sa, dar pur și simplu nu ești în stare să-i urăști, chiar dacă vrei asta. Nu poți să treci de acel obstacol, nu poți să-ți oțelești inima și nu poți să pui adevărul în practică. Care este rădăcina acestui lucru? Satana folosește aceste culturi tradiționale și aceste noțiuni de moralitate pentru a-ți lega inima și mintea, făcând ca perspectivele tale asupra lucrurilor să devină absurde și determinându-te să-L tăgăduiești pe Dumnezeu și să I te opui în inima ta, lăsându-te astfel incapabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu; ai fost posedat de aceste lucruri ale Satanei și ai fost făcut incapabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu. Dacă vrei să practici cuvintele lui Dumnezeu, aceste lucruri se vor manifesta și vor provoca tulburări în interiorul tău, și te vor face să te împotrivești adevărului și cerințelor lui Dumnezeu. Chiar dacă vrei să scapi de jugul culturii tradiționale, vei fi neputincios să o faci. După ce te vei zbate o vreme, vei face un compromis. Vei crede că noțiunile tradiționale de moralitate sunt corecte și în conformitate cu adevărul și, astfel, vei respinge cuvintele lui Dumnezeu sau te vei îndoi de ele, nu vei accepta cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nu-ți va păsa dacă poți dobândi mântuirea, simțind că, la urma urmei, încă trăiești în această lume și poți avea o cale de urmat în viață doar bazându-te pe aceste lucruri. Incapabil să înduri condamnarea opiniei publice, ai alege să renunți la adevăr și la cuvintele lui Dumnezeu și, în schimb, să te agăți de noțiunile de moralitate ale culturii tradiționale, trecând de partea Satanei și stând alături de Satana, preferând să-L jignești pe Dumnezeu mai degrabă decât să accepți adevărul. Spune-Mi, nu este deplorabil omul? Nu are el nevoie de mântuirea de la Dumnezeu? Unii oameni cred în Dumnezeu de mulți ani, dar încă nu pot desluși chestiunea pietății filiale. Indiferent cum s-ar avea părtășie despre adevăr, ei nu îl pot înțelege. Nu pot depăși niciodată această relație lumească; nu au curajul, nici credința, cu atât mai puțin hotărârea, așa că nu Îl pot iubi pe Dumnezeu și nu I se pot supune. Unii oameni sunt capabili să desluşească acest lucru și spun: „Părinții mei nu cred în Dumnezeu și mă împiedică să cred. Sunt diavoli.” Acesta nu este un lucru uşor de făcut. Niciun non-credincios nu are credință că există un Dumnezeu sau că El a creat cerul, pământul și toate lucrurile sau că omul este creat de Dumnezeu. Ba chiar există unii care spun: „Viața îi este dată omului de către părinții lui, iar el ar trebui să-i cinstească.” De unde vine un asemenea gând sau o asemenea părere? De la Satana? Mileniile de cultură tradițională au educat și au indus în eroare omul în acest fel, făcându-l să nege creația și suveranitatea lui Dumnezeu. Fără inducerea în eroare și controlul din partea Satanei, omenirea ar investiga lucrarea lui Dumnezeu și ar citi cuvintele Lui și ar ști că este creată de Dumnezeu, că viața ei este dată de Dumnezeu, că tot ceea ce are este dat de Dumnezeu și că lui Dumnezeu ar trebui să-I mulțumească. Dacă ne-ar ajuta cineva cu ceva, ar trebui să acceptăm acest lucru din partea lui Dumnezeu – în special părinții noștri, care ne-au adus pe lume și ne-au crescut; toate acestea sunt rânduite de Dumnezeu. Dumnezeu are suveranitate peste toate; omul este doar o unealtă pentru servicii. Dacă cineva poate să-și lase deoparte părinții, sau soțul (sau soția) și copiii, ca să se consume pentru Dumnezeu, atunci, respectiva persoană va fi mai puternică și va avea un simț mai mare al dreptății înaintea Lui. Totuși, oamenilor le este foarte dificil să se elibereze din robia educației naționale și a ideilor, noțiunilor și afirmațiilor morale culturale tradiționale, deoarece aceste otrăvuri și filosofii ale Satanei au prins de mult rădăcini în inimile oamenilor și au dat naștere la tot felul de firi corupte, împiedicându-i să audă cuvintele lui Dumnezeu și să I se supună. În adâncul inimii omenirii corupte, lipsește o dorință fundamentală de a pune adevărul în practică și de a respecta voia lui Dumnezeu. Așadar, toți oamenii se pot răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I se pot opune; ei Îl pot trăda și se pot lepăda de El în orice moment. Cu aceste firi corupte, aceste otrăvuri ale Satanei și aceste filosofii ale Satanei care sălășluiesc în oameni, pot ei să accepte adevărul? Pot ei să ajungă la supunere față de Dumnezeu? Este într-adevăr foarte greu. Dacă nu ar fi lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Însuși, atunci omenirea profund coruptă nu ar putea dobândi mântuirea și nu ar putea fi curățită de toate firile sale satanice. Chiar dacă oamenii cred în Dumnezeu și sunt dispuși să-L urmeze, ei nu pot să-L asculte pe Dumnezeu și să I se supună, deoarece oamenilor le este prea dificil să accepte adevărul. Prin urmare, în urmărirea adevărului, trebuie mai întâi să urmărești să te cunoști pe tine însuți; acceptarea adevărului devine ușoară atunci când îți rezolvi mai întâi firile corupte. A te cunoaște pe tine însuți nu este deloc ușor; doar cei care acceptă adevărul se pot cunoaște pe ei înșiși. De aceea, a vă cunoaște pe voi înșivă este atât de important și este o chestiune pe care nu trebuie să o treceți cu vederea.

Oamenii au firi corupte, prin urmare, le este foarte dificil să accepte adevărul și le este chiar mai greu să se cunoască. Dacă vor să atingă mântuirea, trebuie să ajungă să-și cunoască propriile firi corupte și natura-esență. Numai atunci pot să accepte realmente adevărul și să-l pună în practică şi, în cele din urmă, să se elibereze de firile lor corupte şi să fie mântuiţi. Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu sunt mulțumiți dacă doar sunt capabili să spună cuvinte și doctrine, crezând că înțeleg adevărul. Aceasta este o greșeală gravă. Cei care nu se cunosc nu înțeleg adevărul. Prin urmare, pentru a înțelege și a câștiga adevărul în credința lor în Dumnezeu, oamenii trebuie să se concentreze asupra autocunoașterii. Indiferent când sau unde suntem și indiferent în ce mediu suntem, dacă putem ajunge să ne cunoaștem, să ne descoperim și să ne disecăm firile corupte și să tratăm autocunoașterea drept prioritatea noastră absolută, atunci, cu siguranță, vom câștiga ceva și ne vom aprofunda treptat autocunoașterea. În același timp, vom practica adevărul, vom practica iubirea și supunerea față de Dumnezeu și vom înțelege din ce în ce mai mult adevărul. Adevărul va deveni atunci în mod firesc viața noastră. Totuși, dacă tu nu ai nicio pătrundere în ceea ce privește cunoașterea de sine, este fals să spui că practici adevărul, deoarece ești orbit de multe manifestări superficiale. Tu crezi că ți s-a îmbunătățit comportamentul, că ai mai multă conștiință și rațiune decât înainte, că ești mai blând, că acum poți să fii atent și tolerant cu ceilalți și că poți să ai răbdare față de ei și să îi ierți. În consecință, crezi că trăiești deja o umanitate normală și că ești o persoană măreață și desăvârșită. Dar în ochii lui Dumnezeu, tu ești doar oarecum bine-crescut la exterior – ești încă departe de standardele cerute de El și ești foarte departe de a I te supune și închina cu adevărat. Asta arată că nu ai câștigat adevărul, că îți lipsește și cea mai mică urmă de realitate și că ești încă departe de a întruni standardele mântuirii. Oamenii trebuie să înțeleagă cu ce adevăruri trebuie să se înzestreze pentru a întruni cerințele lui Dumnezeu. Oamenii încă nu pot distinge între comportamentele bune de suprafață și practicarea adevărului. Tot ce au oamenii acum sunt doar mici schimbări în comportamentul lor exterior. În zilele noastre, majoritatea oamenilor participă frecvent la adunări și ascultă predici și se pot înțelege și pot interacționa cu frații și surorile lor într-un mod normal. Nu se ceartă, sunt capabili să fie toleranți și răbdători unii cu alții și sunt mai conștiincioși în îndeplinirea îndatoririlor lor decât erau înainte. Totuși, felul în care înțeleg ei adevărul este prea superficial, gândurile și părerile lor cu privire la multe chestiuni sunt încă departe de adevăr, sau îl contrazic, iar unele dintre părerile lor sunt chiar ostile față de Dumnezeu. Asta este suficient pentru a ilustra faptul că oamenii încă nu au obținut adevărul. De aceea este nevoie să căutăm adevărul în fiecare aspect al autocunoașterii și să ne străduim să ne cunoaștem mai profund. Prin această părtășie, nu simțiți că este foarte important să vă cunoașteți? Tocmai am dat un exemplu de manifestare a pietății filiale față de părinți. Aceasta este o chestiune semnificativă cu care trebuie să se confrunte fiecare persoană. Dacă nu puteți să înțelegeți adevărul și să vă desprindeți de gândurile și noțiunile tradiționale, vă va fi dificil să vă lepădați de toate și să vă consumați cu adevărat pentru Dumnezeu. Sunt mulți oameni care au crezut ani la rând în Dumnezeu, dar nu au realizat o datorie. În inimile lor, se luptă de o perioadă de timp necunoscută, este incert când vor fi capabili să înțeleagă realmente adevărul și să se desprindă de constrângerile și cătușele afecțiunilor lor trupești și ale gândurilor și noțiunilor tradiționale și să ajungă în punctul în care „să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El”. Acesta nu este un lucru ușor de realizat. Să vezi adevărata esență a familiei și să te eliberezi de constrângerile relațiilor tale trupești este un obstacol dificil pentru cei care-L urmează pe Dumnezeu. Există un proces pe care îl presupune ruperea cătușelor familiei și ale afecțiunilor trupești și eliberarea de constrângerile gândurilor culturii tradiționale – necesită ca Dumnezeu să pregătească medii în care putem practica intrarea în adevăr. În special când vine vorba de cei dragi, este chiar mai necesar ca noi să le vedem clar adevărata față și fiecare dintre naturile-esențe. În același timp, trebuie și să reflectăm, pe baza adevărului, asupra firilor corupte pe care le-am dezvăluit și asupra ereziilor și aberațiilor satanice care încă există în inimile noastre. Asta necesită ca Dumnezeu să pregătească diverse medii pentru a ne dezvălui, ca să putem cunoaște ce lucruri există încă în inimile noastre, care I se împotrivesc sau sunt incompatibile cu El, iar apoi, să căutăm adevărul pentru a le înlătura. Avem nevoie ca Dumnezeu să rânduiască medii corespunzătoare pentru a ne dezvălui corupția și statura. Totuși, trebuie, de asemenea, să cooperăm în mod activ și pozitiv cu Dumnezeu și să avem cerințe pentru noi înșine, conform cuvântului Său; numai atunci ne va putea face El compleți. Însă înainte ca Dumnezeu să acționeze, trebuie să ne pregătim mental. Mai întâi, trebuie să recunoaștem otrăvurile satanice care există în om și să înțelegem că gândurile și noțiunile culturii tradiționale îi înșală și îi corup pe oameni. Trebuie să înțelegem cât de grav I se împotrivesc lui Dumnezeu și cât de mult contrazic adevărul aceste lucruri satanice, pe care le moștenim și care vin din educație și de la societate. Abia când vezi adevărata față a acestor lucruri se poate spune că înțelegi realmente adevărul.

Tocmai am vorbit despre cum să-ți tratezi părinții. Se poate spune că acesta este un lucru major în viață și este și un lucru semnificativ cu care trebuie să se confrunte fiecare persoană. Acesta e un fapt incontestabil. În continuare, vom avea părtășie despre un alt subiect, și anume, cum să-ți tratezi copiii. Când vine vorba despre cum îți tratezi părinții și copiii, nu contează modul în care o faci, ci perspectiva ta; importante sunt perspectiva și atitudinea cu care îi abordezi. Asta este ceva ce trebuie să înțelegem în inimile noastre. Fiecare persoană începe să planifice din momentul în care are copii ce fel de educație vrea ca aceștia să primească, la ce fel de facultate ar trebui să meargă și cum își vor putea găsi ulterior slujbe bune, ca să poată să câștige un punct de sprijin și să aibă un anumit nivel de statut în societate. Toți oamenii cred că, în această viață, trebuie mai întâi să ai cunoștințe și o diplomă de studii superioare – în ochii lor, acesta este singurul mod de a găsi o slujbă și de a-ți asigura mijloacele de trai în societate, astfel încât să nu trebuiască să te preocupe nevoile de bază, precum hrana, îmbrăcămintea, adăpostul și transportul, în viitor. Prin urmare, când vine vorba despre felul în care oamenii își tratează copiii, fiecare părinte speră că al său copil va primi o educație superioară. Speră că acesta va putea avea succes în lume într-o bună zi, că va avea un loc în societate, un venit mare și stabil, prestigiu și statut. Cred că numai asta le va aduce onoare strămoșilor lor. Toți oamenii au această părere. „Fie ca ai mei copii să devină cei mai buni dintre cei mai buni” – este corectă această părere? Fiecare vrea ca fiul sau fiica sa să meargă la o universitate de prestigiu și apoi să-și continue studiile, convins că progenitura sa va reuși să se facă remarcată în lume, odată ce a obținut o diplomă de studii superioare. Toți oamenii se închină la cunoaștere în inimile lor și cred că „A urmări altceva e neînsemnat, cărțile le excelează pe toate”; mai mult, cred că în societatea din zilele noastre, competiția este acerbă și că dacă o persoană nu are o calificare academică, îi va fi dificil chiar și să-și pună mâncare pe masă. Acestea sunt un gând și o părere pe care le are fiecare persoană – este ca și cum, atât timp cât o persoană are o diplomă de studii superioare, mijloacele sale de trai viitoare și perspectivele sale vor fi asigurate. Astfel, când vine vorba despre cerințele pentru fiii și fiicele lor, oamenii transformă în prioritatea lor absolută intrarea într-o instituție de învățământ superior și primirea unei educații superioare. În realitate, toată acea educație, toată acea cunoaștere și toate ideile pe care le primesc oamenii Îl contrazic pe Dumnezeu și contrazic adevărul și sunt detestate și condamnate de El. Asta dovedește că părerile omului sunt greșite și absurde. Oamenii ar trebui să înțeleagă că dacă primesc acest fel de educație, în afară de faptul că obțin câteva cunoștințe intelectuale utile, vor fi și îndoctrinați cu multe dintre otrăvurile, gândurile, teoriile Satanei și cu diversele sale erezii și aberații și ar trebui să înțeleagă care vor fi consecințele acestui fapt. Oamenii nu s-au mai gândit niciodată la asta și nu pot vedea adevărul despre această chestiune. Tot ceea ce cred ei este că progeniturile lor vor avea un viitor mai strălucit și vor aduce onoare strămoșilor lor dacă vor intra în instituții de învățământ superior. Drept urmare, când copilul tău vine acasă într-o zi, iar tu îi vorbești despre credința în Dumnezeu, va simți aversiune față de acest lucru, iar când vei avea părtășie despre adevăr cu el, îți va spune că ești nesăbuit, te va batjocori și-ți va trata cu dispreț cuvintele. În acel moment, îți vei da seama că ai ales calea greșită atunci când ți-ai trimis copilul la o instituție de învățământ superior, ca să primească o educație superioară. Însă va fi prea târziu pentru regrete. De îndată ce o persoană acceptă filosofiile și părerile Satanei, iar aceste lucruri prind rădăcină, încolțesc și încep să dea roade în ea, vor fi la fel ca tumorile canceroase care se dezvoltă – aceste lucruri nu pot fi înlăturate sau schimbate peste noapte. În acel moment, acelei persoane îi va deveni dificil să accepte adevărul și nu va avea cum să fie mântuită. Este echivalent cu a fi otrăvită și ucisă de Satana. Nu am văzut pe nimeni să spună: „Când copilul meu va merge la școală, lasă-l pur și simplu să învețe să citească, ca să poată înțelege ce înseamnă cuvântul lui Dumnezeu. După asta, îl voi îndruma să creadă cu toată inima în Dumnezeu și să învețe puțin despre o profesie utilă, ca să obțină o slujbă bună și să-și clădească o viață stabilă în viitor. Atunci, voi putea sta liniștit. Ar fi mai bine dacă ar avea calibru înalt, o umanitate bună și ar putea îndeplini o datorie în casa lui Dumnezeu. Dacă nu poate îndeplini o datorie, ar fi suficient dacă ar avea o slujbă în afara bisericii, astfel încât să-și poată întreține familia. Mai presus de toate, vreau să primească adevărurile lui Dumnezeu în casa Lui și să nu fie otrăvit sau condiționat de societate.” Oamenii nu au credința necesară pentru a-și aduce copiii înaintea lui Dumnezeu; întotdeauna se tem că aceștia nu vor avea perspective bune dacă nu intră în instituții de învățământ superior. Cu alte cuvinte, când vine vorba de copiii săi, nici măcar o singură persoană nu este dispusă să-i aducă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât aceștia să accepte cuvântul lui Dumnezeu și să se comporte conform adevărului și cerințelor Lui. Oamenii nu sunt dispuși să facă asta și nu îndrăznesc să o facă. Se tem că dacă acționează în acest fel, copiii lor nu vor avea mijloace de trai sau perspective în această societate. Ce confirmă această părere? Confirmă faptul că oamenii, care au fost profund corupți de Satana, nu au niciun interes cu privire la adevăr sau la credința în Dumnezeu. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, o fac doar pentru a fi binecuvântați. Nu urmăresc adevărul, pentru că în inimile lor, oamenii se închină la lucruri materiale, la bani și la influența Satanei. Nu ai credința de a spune: „Dacă abandonezi tendințele lumii și te bazezi pe Dumnezeu, El îți va da o cale de scăpare, ca să poți supraviețui.” Îți lipsește această credință. Părerea ta greșită de a te închina la cunoaștere a prins rădăcină în inima ta. Îți controlează fiecare cuvânt și fiecare faptă, așa că nu poți să accepți și să te supui lucrării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poți să accepți adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu. De ce spun asta? Fiindcă acest gând și această părere sunt ostile față de Dumnezeu, Îl trădează, Îl neagă și nu sunt compatibile cu adevărul. Când o persoană înțelege adevărul, poate să vadă clar această problemă și își dă seama că există, în lăuntrul ei, multe lucruri care I se opun lui Dumnezeu – lucruri pe care Dumnezeu le detestă în mod fundamental. Toate acestea sunt rezultate obținute experimentând lucrarea lui Dumnezeu. Fără expunerea cuvântului lui Dumnezeu și fără judecata și mustrarea din acesta, oamenii ar crede că au devenit sfințiți, că sunt plini de iubire pentru Dumnezeu și că, după ce au crezut în Dumnezeu vreme de câțiva ani și au făcut unele schimbări în comportamentul lor, credința lor e puternică. Acum, că înțeleg adevărul, își dau seama brusc: „Cum de mai pot să existe în oameni aceste lucruri corupte? Înainte de ce nu le puteam recunoaște? Oamenii sunt pur și simplu prea ignoranți!” În acest moment, învață că expunerea de către Dumnezeu a corupției omului este bună și foarte necesară și știu că, dacă Dumnezeu nu ar dezvălui și nu ar judeca această corupție a lor, ei nu ar fi niciodată în stare să o recunoască. Toți oamenii se pricep să se prefacă și să se deghizeze. Pot să se deghizeze destul de bine sau să se ascundă sau să se prefacă bine, dar firile corupte pe care le dezvăluie și gândurile care sunt adânc înrădăcinate în mintea lor I se împotrivesc lui Dumnezeu, iar El detestă și urăște aceste lucruri. Acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le expună și lucrurile pe care oamenii ar trebui să ajungă să le cunoască. Totuși, oamenii gândesc adesea: „În ceea ce privește discursul nostru, nu am spus niciun cuvânt care I se împotrivește lui Dumnezeu și avem rațiune. În ceea ce privește comportamentul nostru, nu am făcut nimic deplasat, deja am ajuns în punctul în care ne îndeplinim foarte adecvat îndatoririle. Nu avem probleme flagrante, așadar, ce mai trebuie să știm despre noi înșine? Oare chiar este nevoie să ne cunoaștem?” Se aliniază această părere cu faptele? Dacă da, de ce oamenii încă Îi mărturisesc mereu lui Dumnezeu păcatele lor? De ce încă își dezvăluie oamenii frecvent firile corupte și chiar comit fărădelegi? Așadar, cu cât te consideri mai bun într-o privință, cu atât merită mai mult să cauți adevărul, să reflectezi și să ajungi să te cunoști în privința respectivă. Numai prin acest proces poți să ajungi să-ți cunoști sincer firile corupte, să fii purificat și desăvârșit de Dumnezeu. Acesta este rezultatul experimentării lucrării lui Dumnezeu.

Există mulți oameni care cred că lui Dumnezeu Îi place pietatea filială și că o binecuvântează. Ei cred că a avea sentimente filiale față de părinți este ceva ce Lui Dumnezeu Îi place cu siguranță, fiindcă sunt de părere că pietatea filială este absolut firească și justificată și că dovedește că o persoană are conștiință și că nu și-a uitat originile. Conform noțiunilor tradiționale, astfel de persoane sunt considerate oameni buni și copii cu sentimente filiale. Când vine vorba de copiii care au sentimente filiale, toți îi laudă. Oamenii îi iubesc, așa cum îi iubesc și părinții lor. Astfel, presupui, în mod firesc, că și lui Dumnezeu trebuie să Îi placă și îți faci iluzii deșarte că: „Dumnezeu sigur îi place pe cei care le arată pietate filială părinților lor – categoric îi place!” Așa că renunți la îndeplinirea datoriei și te întorci acasă, pentru a le arăta pietate filială părinților tăi. Când faci asta, devii din ce în ce mai motivat și ești tot mai convins că acest lucru este justificat și cuviincios și că practici adevărul. Fără să-ți dai seama, începi să crezi că deja L-ai mulțumit pe Dumnezeu și că ai capitalul necesar pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu, încântarea și recunoașterea Lui. Când Dumnezeu spune că-L sfidezi și-L trădezi sau când spune că nu te-ai schimbat deloc, tu I te împotrivești și-L judeci. Tăgăduiești cuvintele Lui, susținând că greșește. Ce fel de problemă este aceasta? Când Dumnezeu spune că ești bun și te aprobă, accepți asta. Dar când Dumnezeu expune faptul că te răzvrătești împotriva Lui și-L sfidezi, tu negi și respingi acest lucru și chiar I te împotrivești și-L judeci. Ce fel de fire este aceasta? Este evident că oamenii sunt aroganți, trufași și se cred neprihăniți. De obicei, se pare că oamenii pot recunoaște cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărul și toți oamenii se consideră supuși față de Dumnezeu, dar când Dumnezeu îi judecă și le dezvăluie firile corupte, niciunul dintre ei nu acordă atenție cuvintelor Lui și niciunul nu face comparație între acțiunile sale și cuvântul Lui, de fiecare dată când face ceva. Mai degrabă, doar vorbesc și discută puțin și cu asta, basta, sau recită câteva rânduri din cuvântul lui Dumnezeu în timpul adunărilor, având părtășie puțin despre ele, și gata. În realitate, când faci lucruri, nu practici deloc conform cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, ce sens are să citești și să ai părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu? Nu pui cuvântul lui Dumnezeu în practică atunci când ți se întâmplă ceva și nu trăiești conform cuvântului Lui, prin urmare, de ce citești cuvântul lui Dumnezeu? Nu este aceasta doar o formalitate? Poți să înțelegi adevărul în acest fel? Poți să obții adevărul? Nu are sens să crezi astfel în Dumnezeu. Mulți oameni pur și simplu citesc cuvântul lui Dumnezeu puțin, dobândesc o înțelegere a sensului său literal și cred că, fiindcă au rostit câteva cuvinte și doctrine, au înțeles adevărul și că au adevărul-realitate. Unii spun: „Am părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu, așadar, cum pot fi acestea doar cuvintele și doctrinele?” Nu cunoști esența cuvântului lui Dumnezeu, nu pui cuvântul Lui în practică și categoric nu ai cunoaștere bazată pe experiență în legătură cu el, așa că rostești cuvintele și doctrinele atunci când ai părtășie despre el. Cuvântul lui Dumnezeu este, bineînțeles, adevărul, însă tu nu îl înțelegi și nu îl pui cu adevărat în practică, așa că tu înțelegi doar doctrine. Puteți să înțelegeți asta? Simțiți că v-a atins un punct sensibil să auziți aceste cuvinte? Veți spune, oare: „Dacă nu-mi onorez părinții, nu este aceasta o ofensă groaznică? Nu sunt cerințele lui Dumnezeu pentru oameni lipsite de considerație pentru sentimentele lor?” Spuneți-Mi, sunt înalte standardele cerute de Dumnezeu omului? De fapt, nu sunt înalte – pe baza conștiinței și rațiunii omului, toate sunt standarde pe care oamenii le pot întruni. Datorită influenței afecțiunilor umane și deoarece cultura tradițională deja a prins o rădăcină puternică, de neclintit, în inimile lor, oamenii simt că sunt prea mari cerințele lui Dumnezeu și cu adevărat de neatins pentru ei. Acest lucru este provocat de o lipsă de înțelegere a adevărului. Dacă înțelegeți realmente adevărul și puteți vedea adevărata natură a acestei chestiuni, veți fi capabili să abordați și să tratați corect această problemă. De mii de ani, oamenii sunt influențați de cultura tradițională. Filosofiile și legile Satanei pentru interacțiuni lumești deja au prins rădăcini în inimile oamenilor. Te conduci în viață după aceste idei, prin urmare, ce ai trăit, mai exact? Ai trăit o umanitate normală? Ai trăit o viață adevărată? Merită să ajungi să cunoști și să diseci această chestiune. Trebuie să reflectezi asupra a aceea ce ai dobândit din cultura tradițională și din filosofiile și părerile Satanei, dacă aceste lucruri chiar sunt adevărul și ce îți aduc ele. Apoi, ar trebui să ai părtășie despre aceste chestiuni și să le diseci pe baza cuvântului lui Dumnezeu. Dacă faci asta, îți va fi ușor să descoperi adevărul. Odată ce înțelegi adevărul și pricepi intențiile lui Dumnezeu, vei vedea că toate cerințele lui Dumnezeu pentru oameni sunt lucruri pe care conștiința și rațiunea omului le pot realiza. În mod firesc, nu te vei mai plânge că Dumnezeu îi cere omului prea mult. În schimb, vei spune: „Înțelegem principiile; avem o cale de practică și înțelegem cum să tratăm aceste lucruri.” În acest fel, încetul cu încetul, veți intra în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este procesul înțelegerii adevărului.

Pentru a pătrunde în adevărul-realitate, autocunoașterea este extraordinar de importantă. Autocunoașterea înseamnă cunoașterea lucrurilor din gândurile și perspectivele noastre care nu sunt fundamental în concordanță cu adevărul și aparțin firilor corupte și sunt ostile față de Dumnezeu. Este simplu să dobândești o înțelegere a firilor corupte ale omului, precum aroganța și neprihănirea de sine, și minciuna și înșelătoria. Poți ajunge să le cunoști puțin dacă ai, pur și simplu, părtășie despre adevăr de câteva ori, dacă frații și surorile îți atrag atenția asupra stării tale. În plus, aroganța și înșelătoria sunt prezente în fiecare persoană, variind doar gradul acestora, deci sunt relativ simplu de recunoscut. Însă a discerne dacă gândurile și părerile cuiva sunt în concordanță cu adevărul este dificil și nu la fel de simplu precum a-ți cunoaște firile corupte. Când comportamentul unei persoane sau practicile ei exterioare se modifică puțin, persoana respectivă simte ca și cum s-ar fi schimbat, dar aceasta este, de fapt, doar o schimbare comportamentală și nu înseamnă că i s-au schimbat cu adevărat perspectivele asupra lucrurilor. În adâncul inimilor oamenilor, există încă multe noțiuni și închipuiri și diverse gânduri, perspective și otrăvuri ale culturii tradiționale. Există încă multe lucruri care Îi sunt ostile lui Dumnezeu ascunse în oameni, încă nedescoperite. Ele sunt rădăcina dezvăluirilor firilor lor corupte și fac parte din natura-esență a omului. De aceea, când Dumnezeu face ceva ce nu se aliniază cu noțiunile tale, te vei împotrivi și vei acționa sfidător. Nu vei înțelege de ce a lucrat Dumnezeu în acest fel și, deși știi că tot ce face Dumnezeu este adevărul și dorești să te supui, te vei trezi incapabil să o faci, indiferent de situație. De ce ești incapabil să te supui? Care este motivul împotrivirii și sfidării tale? Este din cauză că există multe lucruri în gândurile și părerile omului care sunt ostile față de Dumnezeu, față de principiile după care acționează El și față de esența Lui. Oamenilor le este dificil să obțină cunoaștere cu privire la aceste lucruri. Întrucât am avut părtășie despre aceste cuvinte, ar trebui să fiți capabili să dobândiți o pătrundere și o oarecare înțelegere. Să presupunem că aveți noțiuni despre Dumnezeu când se întâmplă ceva și vă gândiți: „Asta nu poate să fie fapta lui Dumnezeu, fiindcă dacă ar fi fost Dumnezeu, El nu ar fi făcut lucrurile în acest fel sau nu ar fi vorbit astfel. Tot ce face Dumnezeu este iubire și este ușor de acceptat pentru oameni”, dar apoi, să presupunem că vă gândiți: „Acest mod de gândire este greșit. Dumnezeu a mai spus că trebuie căutate adevăruri oriunde oamenii nu înțeleg. Ar trebui să reflectez asupra mea, fiindcă noțiunile și închipuirile din inima mea îmi fac probleme și mă îndrumă să limitez lucrarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să-L înțeleg greșit” – acesta este modul corect de a reflecta asupra ta. Oricând vezi că lucrarea sau cuvintele lui Dumnezeu nu sunt conforme cu noțiunile tale, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să cauți degrabă adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, să te evaluezi în comparație cu ele și apoi să practici în conformitate cu ele. Nu este acesta un mod de a progresa?

Tocmai am avut părtășie despre cum să-ți tratezi părinții. Mulți dintre voi simțiți că le sunteți foarte datori părinților, fiindcă au suferit mult pentru voi de-a lungul vieții lor și v-au arătat multă iubire și grijă. Dacă, într-o zi, se îmbolnăvesc, conștiința ta este tulburată și te simți vinovat. Brusc, crezi că ar trebui să stai cu părinții tăi, ca să-ți îndeplinești datoria filială față de ei, ca să-i alini și să te asiguri că sunt fericiți la bătrânețe. Crezi că asta este responsabilitatea și obligația ta, fiind copilul lor. Dacă, atunci când îți îndeplinești această obligație, Dumnezeu îți cere ceva sau îți dă o încercare neașteptată, intenția Lui este că tu nu ar trebui să faci asta, ci să crezi în Dumnezeu, îndeplinindu-ți bine datoria și urmărind adevărul drept principiu. Cum te-ai simți dacă Dumnezeu ți-ar cere direct să nu manifești sentimente filiale față de părinții tăi sau să nu-i tratezi în acel fel? Ai privi această chestiune prin filtrul noțiunilor tradiționale și te-ai plânge în legătură cu Dumnezeu în inima ta, gândindu-te că El a făcut-o fără a lua în considerare sentimentele tale și că acest lucru nu-ți satisface pietatea filială. Crezi că acționezi plin de pietate filială, de umanitate și de conștiință, dar Dumnezeu nu te lasă să acționezi conform conștiinței sau pietății tale filiale. Atunci, I te vei împotrivi, te vei răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și I te vei opune și nu vei accepta adevărul. Spun toate acestea pentru a-i face pe oameni să-și dea seama că rădăcina și esența naturii răzvrătite a omului provin în principal din gândurile și perspectivele oamenilor, care se formează atunci când aceștia sunt supuși educației din partea familiei și a societății, precum și culturii tradiționale. După ce gândurile și perspectivele culturii tradiționale sunt plantate adânc în inimile oamenilor, puțin câte puțin, prin moștenirea familiei, educația școlară sau influența societății, oamenii încep să trăiască după ele. Ei ajung inconștient să creadă că aceste lucruri din cultura tradițională sunt corecte, ireproșabile și nu pot fi criticate și că doar acționând conform cerințelor culturii tradiționale pot fi ființe umane adevărate. Dacă nu o fac, vor simți că sunt lipsiți de conștiință, contrari umanității și fără nicio umanitate și nu vor putea să se împace cu asta. Nu sunt aceste gânduri și perspective umane departe de adevăr? Lucrurile din gândurile și perspectivele umane și scopurile pe care le urmăresc oamenii sunt îndreptate spre lume, spre Satana și spre întuneric, în timp ce urmărirea adevărului pe care Dumnezeu o cere omului este îndreptată spre Dumnezeu și spre lumină. Gândurile, perspectivele omului și direcția urmăririi sale și cerințele lui Dumnezeu pentru om și calea pe care El i-o indică omului, sunt două direcții diferite, două scopuri diferite. Acționează conform scopurilor pe care Dumnezeu le-a dat omului și cerințelor Sale față de om, iar umanitatea ta va deveni din ce în ce mai normală, vei trăi din ce în ce mai mult asemănare umană, iar inima ta se va apropia din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Dacă acționezi conform gândurilor și perspectivelor culturii tradiționale, vei pierde din ce în ce mai mult din conștiința și rațiunea ta, vei deveni chiar mai fals și mai deghizat, vei urma și mai mult tendințele lumii și vei deveni parte a forțelor răului. Atunci vei trăi complet în întuneric, sub controlul Satanei. Acțiunile și comportamentul tău vor fi contrazis în întregime adevărul și Îl vei fi trădat pe Dumnezeu.

Oamenii care trăiesc în această societate adevărată au fost profund corupți de Satana. Indiferent dacă sunt educați sau nu, gândurile și viziunile lor conțin multe lucruri din cultura tradițională. În special, femeilor li se cere să se ocupe de soții lor și să-și crească copiii, și să fie soții bune și mame iubitoare, dedicându-și întreaga viață soților și copiilor și trăind pentru ei. Ele trebuie să se ocupe corespunzător de toate treburile casnice, cum ar fi mesele zilnice ale familiei și spălatul și curățenia. Acesta este standardul acceptat de a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Fiecare femeie crede, de asemenea, că asta ar trebui să facă și că, dacă nu o face, nu este o femeie bună și și-a încălcat conștiința și acest standard tradițional de moralitate. Unele persoane nu pot avea conștiința împăcată dacă încalcă acest standard moral; vor simți că au greșit față de soțul și copiii lor și că nu sunt femei bune. Dar după ce crezi în Dumnezeu, citești multe dintre cuvintele Sale, înțelegi unele adevăruri și deslușești unele chestiuni, te vei gândi: „Sunt o ființă creată și ar trebui să fac datoria unei ființe create și să mă consum pentru Dumnezeu.” În acest moment, există un conflict între a fi o soție bună și o mamă iubitoare și a-ți îndeplini datoria de ființă creată? Dacă vrei să fii o soție bună și o mamă iubitoare, atunci nu-ți poți îndeplini datoria cu normă întreagă, dar dacă vrei să-ți îndeplinești datoria cu normă întreagă, atunci nu poți fi o soție bună și o mamă iubitoare. Ce faci acum? Dacă alegi să-ți faci bine datoria, să răspunzi de lucrarea bisericii și să fii devotată lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți la a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Ce ai crede acum? Ce fel de frământare interioară ar fi în mintea ta? Ai simți că ți-ai dezamăgit copiii și soțul? De unde vine acest sentiment de vinovăție și de neliniște? Când nu-ți faci bine datoria de ființă creată, simți că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu? Nu ai un simț al vinovăției sau al remușcării, fiindcă, în inima și în mintea ta, nu există nici măcar cea mai mică urmă de adevăr. Așadar, ce înțelegi? Cultura tradițională – a fi o soție bună și o mamă iubitoare. Astfel, va lua naștere în mintea ta noțiunea că: „Dacă nu sunt o soție bună și o mamă iubitoare, atunci nu sunt o femeie bună sau decentă.” Începând din acel moment, vei fi înrobită și încătușată de această noțiune și vei rămâne așa chiar după ce vei crede în Dumnezeu și-ți vei îndeplini datoria. Când există un conflict între a-ți îndeplini datoria și a fi o soție bună și o mamă iubitoare, deși este posibil să alegi, reticentă, să-ți faci datoria sau să arăți puțin devotament față de Dumnezeu, tot va exista în inima ta un sentiment de neliniște și puțină remușcare. Prin urmare, când vei avea puțin timp liber, în timp ce-ți faci datoria, vei căuta ocazii de a avea grijă de copiii și de soțul tău, dorind și mai mult să te revanșezi față de ei, și vei crede că este în regulă chiar dacă trebuie să suferi mai mult, atât timp cât ai liniște sufletească. Nu sunt acestea provocate de influența ideii și teoriei din cultura tradițională despre a fi o soție bună și o mamă iubitoare? Acum, ai câte un picior în ambele tabere, dorind să-ți îndeplinești bine datoria, dar și să fii o soție bună și o mamă iubitoare. Însă înaintea lui Dumnezeu, avem o singură responsabilitate și obligație, o singură misiune: să ne îndeplinim în mod corespunzător datoria de ființă creată. Ți-ai îndeplinit bine această datorie? De ce te-ai abătut iar de la cale? Chiar nu ai în inimă niciun simț al vinovăției sau vreun reproș? Pentru că adevărul încă nu a pus o temelie în inima ta și încă nu o stăpânește, poți să te abați de la cale, când îți îndeplinești datoria. Deși acum ești capabilă să-ți îndeplinești datoria, în realitate, încă nu te ridici la standardele adevărului și ale cerințelor lui Dumnezeu. Acum poți vedea clar acest fapt? Ce vrea Dumnezeu să spună atunci când zice că „Dumnezeu este sursa vieții omului”? Spune asta ca să-i facă pe toți să realizeze următorul lucru: viețile și sufletele noastre provin de la Dumnezeu și au fost create de El – ele nu provin de la părinții noștri și, cu siguranță, nu de la natură, ci ne-au fost date de Dumnezeu; doar că trupul nostru s-a născut din părinții noștri, iar copiii noștri s-au născut din noi, totuși, soarta lor este în întregime în mâinile lui Dumnezeu. Faptul că putem crede în Dumnezeu este o oportunitate pe care El ne-a dat-o; este predeterminat de El și este harul Lui. Prin urmare, nu este nevoie să-ți îndeplinești obligația sau responsabilitatea față de altcineva; ar trebui doar să îndeplinești datoria față de Dumnezeu, pe care se cuvine s-o îndeplinești ca ființă creată. Asta este ceea ce oamenii ar trebui să facă mai presus de orice altceva și este cea mai importantă chestiune pe care oamenii ar trebui mai presus de orice să o ducă la bun sfârșit în viețile lor. Dacă nu îți faci bine datoria, nu ești o ființă creată care corespunde standardului. În ochii altora, poți fi o soție bună și o mamă iubitoare, o gospodină competentă, un copil devotat și un bun membru al societății, dar înaintea lui Dumnezeu ești cineva care se răzvrătește împotriva Lui, cineva care crede în Dumnezeu, dar nu îndeplinește bine datoria și obligația unei ființe create, cineva care crede în Dumnezeu, dar nu urmărește adevărul, nu se supune cu adevărat lui Dumnezeu și va fi dezvăluit și eliminat. Poate cineva ca aceasta să câștige aprobarea lui Dumnezeu? Asemenea persoane sunt fără valoare. Indiferent cât de bună soție și cât de iubitoare mamă ești sau cât de înalte sunt standardele tale de moralitate socială, câștigând lauda oamenilor pentru asta, nu înseamnă că pui adevărul în practică, cu atât mai puțin că te supui lui Dumnezeu. Dacă ești și scârbită de adevăr și refuzi să-l accepți, asta dovedește doar că nu ai conștiință, rațiune, nici umanitate normală și ești o persoană care nu-L are deloc pe Dumnezeu în inima sa. Oare cineva de genul acesta nu se află cu mult sub cerințele lui Dumnezeu? Aceia care nu urmăresc adevărul sunt așa, mereu trăiesc conform ideilor și teoriilor culturii tradiționale, mereu urmează tendințele societății, dar nu acceptă adevărul și nu sunt capabili să se supună lui Dumnezeu. Nu sunt acești oameni săraci și demni de milă? Nu sunt nesăbuiți și ignoranți? Mai merită să te lauzi și să fii mândră că ești o soție bună și o mamă iubitoare, o femeie bună și apreciată?

Toate lucrurile pe care le au oamenii în inimă sunt, de fapt, în contradicție cu adevărul și ostile față de Dumnezeu. Asta include lucrurile pe care le credem pozitive, bune, și lucrurile considerate în general corecte. Ba chiar vedem aceste lucruri drept adevărul, drept nevoi umane și lucruri în care oamenii ar trebui să pătrundă. Însă pentru Dumnezeu, acestea sunt lucruri detestabile. Cât sunt de departe de adevărurile rostite de Dumnezeu părerile pe care omul le consideră corecte sau lucrurile pe care omul le crede pozitive? Într-adevăr, departe – distanța este incalculabilă. Așadar, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine și totul, de la educația academică pe care am primit-o, până la lucrurile pe care le urmărim și preferințele noastre, de la gândurile și părerile noastre, până la căile pe care le alegem și pe care mergem, toate aceste lucruri merită să fie scoase la lumină și disecate în profunzime. Unele dintre ele sunt moștenite de la familie; unele provin din educația omului; unele provin din influența și condiționarea mediilor sociale; unele sunt învățate din cărți; iar unele vin din închipuirile și noțiunile noastre. Acestea sunt cele mai înspăimântătoare lucruri, pentru că ne domină mințile și guvernează motivele, intențiile și țelurile acțiunilor noastre. De asemenea, ele ne înrobesc și ne controlează cuvintele și acțiunile. Dacă nu descoperim aceste lucruri și nu le respingem, nu vom accepta niciodată în întregime cuvintele lui Dumnezeu și niciodată nu vom accepta fără rezerve și nu vom pune în practică cerințele Lui. Atât timp cât ai propriile idei și puncte de vedere și lucruri pe care le crezi corecte, nu vei accepta niciodată fără rezerve cuvintele lui Dumnezeu, nici nu le vei practica în forma lor originală; cu siguranță te vei gândi la cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și le vei practica doar după ce le vei fi adus în conformitate cu noțiunile tale. Așa vei acționa și așa îi vei „ajuta” pe alții, îndrumându-i să facă lucruri conform metodelor tale. Vei părea că pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, dar ce vei practica tu vor fi întinări umane. Nu vei ști asta și vei crede că practici adevărul, că deja ai intrat în adevărul-realitate, că deja ai câștigat adevărul. Nu cumva ești arogant și te crezi neprihănit? Nu este o asemenea stare un lucru înspăimântător? Dacă oamenii nu sunt meticuloși în practicarea adevărului, vor apărea abateri. Dacă te bazezi întotdeauna pe închipuirile tale pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică, atunci nu numai că nu practici adevărul, dar nici nu poți obține supunerea față de Dumnezeu. Dacă intenționezi să pătrunzi în adevărul-realitate, trebuie să reflectezi asupra noțiunilor și închipuirilor care există în tine, precum și asupra acelora dintre părerile tale care nu sunt în acord cu adevărul. Când diseci aceste lucruri, unul sau două cuvinte nu vor fi suficiente pentru a le explica în totalitate sau pentru a le clarifica. Firește, în viață există multe alte astfel de chestiuni. Precum cele mai mult de o sută de otrăvuri ale Satanei care au fost adunate în trecut – poate că ai înțeles cuvintele și frazele, dar cum te-ai evaluat în comparație cu ele? Ai reflectat asupra lor? Nu ai și tu o contribuție la aceste otrăvuri? Nu reflectă ele și felul tău de a gândi? Când faci lucruri, nu acționezi și tu pe baza acestor otrăvuri? Trebuie să cauți în profunzimea experienței personale și să o compari cu acele cuvinte. Dacă doar citiți în fugă cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie otrăvurile Satanei, aruncând doar un ochi la ele, sau dacă vă gândiți la ele într-un mod simplu, recunoscând că aceste lucruri sunt, într-adevăr, otrăvuri, că ele chiar corup oamenii și le fac rău, iar apoi, lăsați deoparte cuvintele lui Dumnezeu, nu veți avea cum să vă înlăturați firea coruptă. Mulți oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu pot face legătura între ele și realitate. Citesc pur și simplu cuvintele și aruncă un ochi la text și, atât timp cât îi înțeleg sensul literal, cred că au înțeles cuvintele lui Dumnezeu sau chiar că au înțeles adevărul. Cu toate acestea, nu reflectează deloc asupra propriilor firi corupte și, atunci când știu că dezvăluie corupție, nu caută adevărul, ca s-o înlăture. Se mulțumesc doar să recunoască faptul că toate stările expuse de cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și că sunt manifestările unor firi corupte și se opresc acolo. Poate o persoană care citește cuvintele lui Dumnezeu în acest fel să se cunoască în mod sincer? Poate ea să-și alunge firea coruptă? Categoric nu. Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu fac lucrurile în acest fel și, ca urmare, nu văd nicio schimbare în firea lor după zece sau douăzeci de ani de credință. Cauza principală a acestui lucru este faptul că nu investesc efort în cuvintele lui Dumnezeu și că nu pot să accepte adevărul și să i se supună în inimile lor. Doar respectă reguli în practica lor și evită să comită rele mari și, în acest fel, cred că practică adevărul. Nu există o abatere în practica lor? Este chiar atât de simplă practicarea adevărului? Oamenii sunt ființe vii și au cu toții gânduri; în mod special, toți oamenii au firi corupte adânc înrădăcinate în inimile lor și au diverse gânduri și păreri care s-au născut din dominația naturii lor satanice. Toate aceste gânduri și păreri sunt manifestări ale unei firi satanice. Dacă oamenii nu pot să analizeze și să cunoască aceste lucruri pe baza adevărului cuvintelor lui Dumnezeu, nu au cum să-și cunoască esența coruptă, iar firile lor corupte nu pot fi curățite. De ce sunt cei care nu acceptă adevărul atât de aroganți, se cred atât de neprihăniți și sunt atât de recalcitranți? Sunt așa pentru că au cu toții gânduri și păreri diferite despre diverse lucruri și au cu toții unele idei și teorii care să-i îndrume, astfel încât se simt corecți, îi privesc cu dispreț pe ceilalți și sunt aroganți, se consideră neprihăniți și sunt recalcitranți. Indiferent cum pot avea alții părtășie despre adevăr cu ei, nu sunt dispuși să accepte acest lucru – continuă să trăiască în conformitate cu gândurile și părerile din sinea lor, fiindcă acelea deja au devenit viața lor. Realitatea este că, în tot ceea ce faci, există un gând sau o părere în tine care îți dictează cum procedezi, precum și direcția în care o faci. Dacă nu ești conștient de asta, ar trebui să reflectezi des asupra ta, iar atunci vei ști ce gânduri și ce păreri din sinea ta îți controlează acțiunile și faptele. Bineînțeles, dacă ar fi să îți analizezi acum gândurile și părerile, ai simți că în ele nu există nimic ostil față de Dumnezeu, că ești sincer și loial, că îți îndeplinești de bunăvoie datoria, că poți să te lepezi de lucruri și să te consumi pentru Dumnezeu. Ai simți că te descurci bine în toate aceste privințe. Însă când Dumnezeu chiar Se concentrează asupra ta, când te pune să faci ceva care nu este în acord cu noțiunile tale, ceva ce nu ești dispus să faci, cum vei aborda situația? Atunci îți vor fi expuse gândurile, părerile și firile tale corupte, exact ca apa care curge dintr-o ecluză deschisă – nu le poți controla, oricât de mult ai vrea asta. Asta te va împiedica să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Vei spune: „De ce nu mă pot controla? Nu vreau să mă împotrivesc lui Dumnezeu, așadar, de ce o fac? Nu vreau să-L judec pe Dumnezeu și nu vreau să am noțiuni despre acțiunile Lui – așadar, de ce Îl judec? De ce am încă aceste noțiuni?” În acest moment, ar trebui să reflectezi asupra ta și să te cunoști și să analizezi ce este înlăuntrul tău care I se împotrivește lui Dumnezeu sau care este ostil și în contradicție cu lucrarea pe care El o face în prezent. Dacă poți să analizezi aceste lucruri și să le rezolvi conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu, vei avea un progres în viață și vei fi o persoană care înțelege adevărul.

China este guvernată de un partid politic ateu și poporul chinez este educat în spiritul ateismului și al evoluției, cu zicale populare precum: „Toate lucrurile vin din natură” și „Oamenii se trag din maimuță.” După ce crezi în Dumnezeu și citești cuvintele Lui, știi că cerul, pământul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, inclusiv oamenii, și că toți pot simți, în inima lor, că este adevărat cuvântul lui Dumnezeu. Întreaga natură este creația lui Dumnezeu și nimic nu ar fi luat naștere dacă nu ar fi fost creat de Dumnezeu. În special ideea că oamenii se trag din maimuță este de neconceput, pentru că de-a lungul întregii istorii umane, nimeni nu a văzut vreodată o maimuță devenind om. Nu există dovezi și, astfel, toate acestea sunt minciunile și înșelăciunea Satanei. Cei care înțeleg adevărul resping cuvintele diavolești, ereziile și aberațiile Satanei și cred Biblia și cuvintele lui Dumnezeu dincolo de orice îndoială. Dar celor care nu iubesc adevărul le este imposibil să accepte în întregime faptul că toate cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărul. Unii ar putea să se întrebe: „Omul a fost creat de dumnezeu, dar cum? De ce nu am văzut asta? Nu cred ce nu am văzut.” Credința lor în Dumnezeu se bazează pe ce pot vedea cu propriii ochi. Asta nu înseamnă să ai credință. Omul a venit de la Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a călăuzit pe om, pas cu pas, până în prezent, având mereu suveranitate asupra sorții acestuia. Aceasta este o realitate. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a făcut cunoscute toate aceste taine, spunând că omul are reîncarnare și transmigrație și că viața umană și sufletul uman sunt date de Dumnezeu și vin de la El. Acesta este adevărul. Însă oricând vezi acest aspect al adevărului, pentru că nu accepți aceste cuvinte ale lui Dumnezeu ca fiind adevărul, le evaluezi prin comparație cu propriile gânduri și păreri: „Întrucât omul nu s-a tras din maimuță, ci din dumnezeu, atunci cum s-a tras omul din dumnezeu? Cum a dat el viață omului?” Dacă nu-L înțelegi pe Dumnezeu, atunci ți se va părea imposibil că Dumnezeu are puterea, înțelepciunea sau autoritatea să-l creeze pe om cu o singură suflare sau un singur cuvânt. Nu crezi că asta este o realitate sau că este adevărul. Când ai îndoieli, te împotrivești acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, spunând că nu le crezi, dar de fapt, inima ta este într-o stare de împotrivire și are o atitudine de împotrivire. Nu ești dispus să asculți atunci când Dumnezeu rostește aceste cuvinte, simți repulsie în inima ta și nu poți aproba cuvintele lui Dumnezeu. În realitate, analizând faptele, nu este nevoie să investigăm cum sau când l-a făcut Dumnezeu pe om, cine a văzut asta sau dacă poate depune cineva mărturie în legătură cu acest lucru. Nu este nevoie ca oamenii să studieze asta. Atunci când oamenii chiar înțeleg adevărul și cunosc faptele lui Dumnezeu, vor putea fi ei înșiși martori. Care este aspectul esențial asupra căruia ar trebui să se concentreze acum? Să cunoască lucrarea lui Dumnezeu. De la început până la sfârșit, Dumnezeu Și-a desfășurat lucrarea de gestionare a omului și de mântuire a acestuia, din mijlocul omenirii. De la început până la sfârșit, există un singur Dumnezeu care lucrează, vorbește, învață și călăuzește omenirea. Acest Dumnezeu există. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte acum, deja L-am văzut în persoană, L-am auzit vorbind, I-am experimentat lucrarea și am mâncat și am băut cuvintele Lui, acceptând cuvintele Lui în noi, pentru a ne deveni viață, iar aceste cuvinte ne călăuzesc și ne schimbă constant. Acest Dumnezeu există cu adevărat. Prin urmare, ar trebui să credem, cum a spus El, faptul că Dumnezeu a creat omenirea și faptul că El i-a creat pe Adam și pe Eva, la început. Întrucât crezi că acest Dumnezeu există și ai venit acum înaintea Lui, încă ai oare nevoie să confirmi că lucrarea desfășurată de Iahve este lucrarea acestui Dumnezeu? Dacă nimeni nu o poate confirma și nimeni nu a văzut-o, nu vei crede? Sau în legătură cu lucrarea din Epoca Harului, nu crezi că Isus a fost Dumnezeu întrupat fiindcă nu L-ai văzut niciodată? Dacă nu L-ai vedea personal pe Dumnezeul actual vorbind, lucrând sau întrupat în carne și oase, atunci nu ai crede? Dacă nu ai vedea aceste lucruri sau dacă nu ar exista martori care să le confirme, nu le-ai crede? Asta se întâmplă din cauza punctului de vedere absurd de fals pe care oamenii îl au în sinea lor. Este o greșeală făcută de foarte mulți oameni. Trebuie să vadă cu ochii lor totul, iar dacă nu văd, nu cred. Este greșit. Dacă o persoană Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, este capabilă să creadă în cuvântul Lui chiar și fără să vadă faptele și este capabilă să-I confirme cuvântul, doar atunci este tipul de persoană care înțelege adevărul și are credință adevărată. Acum, că am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și I-am auzit glasul, este suficient pentru a ne da credință adevărată și, prin urmare, pentru a ne face să-L urmăm și să credem fiecare cuvânt și toată lucrarea care vine de la Dumnezeu. Nu este nevoie să continuăm să analizăm sau să cercetăm lucruri. Nu este acesta tipul de rațiune pe care ar trebui s-o aibă oamenii? Nu a existat niciun martor când Dumnezeu a creat omenirea, dar acum, Dumnezeu S-a întrupat ca să exprime adevăruri și să mântuiască omenirea, ca să-Și îndeplinească practic lucrarea și ca să meargă prin biserici și să lucreze în mijlocul omenirii. Nu au văzut mulți oameni asta? Nu sunt toți capabili să vadă asta, dar tu o crezi. De ce o crezi? Crezi, cumva, doar fiindcă simți că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că aceasta este adevărata cale și lucrarea lui Dumnezeu? Mai poți să spui: „În această etapă din lucrarea lui dumnezeu, l-am auzit vorbind și am și văzut cuvintele lui dumnezeu. Este adevărat că aceste cuvinte au venit de la dumnezeu. Dar în ceea ce privește lucrarea de răstignire a domnului Isus, nu am atins urmele cuielor lui, așa că nu cred că a fost răstignit. Nu am fost martor la lucrarea pe care Iahve dumnezeu a făcut-o în timpul Epocii Legii și nu am auzit legile, atunci când el le-a proclamat. Doar Moise le-a auzit și a scris Pentateuhul, dar nu știu cum l-a scris”? Sunt într-o stare de spirit normală oamenii care spun aceste lucruri? Sunt neîncrezători, nu sunt oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu. Este exact ca atunci când israeliții au spus: „Oare numai prin Moise a vorbit Iahve? N-a vorbit El și prin noi?” (Numeri 12:2). Ce au vrut ei să spună a fost: „Nu-l vom asculta pe Moise, trebuie să auzim direct de la Iahve Dumnezeu.” Exact ca atunci când oamenii au spus, în timpul Epocii Harului, că, fiindcă nu au văzut ei personal, cu ochii lor, nu credeau că Isus fusese răstignit sau că Se ridicase din morți. A fost un discipol pe nume Toma, care a insistat să atingă urmele cuielor lui Isus. Și ce i-a spus acestuia Domnul Isus? [„Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20:29).] „Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” Ce înseamnă asta? Chiar nu au văzut nimic? De fapt, toate lucrurile pe care le-a spus Isus și toată lucrarea pe care a făcut-o au dovedit deja că Isus era Dumnezeu, prin urmare, oamenii ar fi trebuit să creadă acest lucru. Ei nu au avut nevoie ca Isus să facă mai multe semne și minuni sau să rostească mai multe cuvinte, nici nu au avut nevoie să verifice simțind urmele cuielor Sale, înainte de a putea crede. Credința adevărată nu se bazează doar pe vedere – mai degrabă, cu o confirmare spirituală, se poate crede până la capăt fără a se îndoi vreodată. Toma s-a bazat doar pe vedere și a fost un neîncrezător. Nu fiți ca Toma.

Un număr de oameni ca Toma există, într-adevăr, în biserică. Ei se îndoiesc constant de întruparea lui Dumnezeu și așteaptă ca El să părăsească pământul, să Se întoarcă în cel de-al treilea Cer, iar ei să vadă adevărata formă a lui Dumnezeu, ca să creadă în cele din urmă. Pur și simplu, ei nu cred că Dumnezeu care devine trup și exprimă adevărul este Dumnezeu care Se arată și Își face lucrarea. Până când astfel de oameni vor vedea cu adevărat trupul spiritual al lui Dumnezeu, totul va fi prea târziu și, atunci, ei vor fi condamnați de Dumnezeu. Domnul Isus i-a spus lui Toma: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20:29). Aceste cuvinte înseamnă că el deja fusese condamnat de Domnul Isus și că este un neîncrezător. Dacă tu crezi cu adevărat în Domnul și crezi că toate cuvintele pe care le spune El sunt adevărul și nu te îndoiești de Domnul în inima ta, atunci vei fi binecuvântat. Totuși, unii oameni L-au urmat pe Domnul Isus timp de mai mulți ani, dar nu cred că sunt adevărul cuvintele Domnului Isus, cu atât mai puțin cred că El poate învia din morți sau că El este Dumnezeul atotputernic. Acei oameni nu au credință adevărată și nu vor dobândi binecuvântări. Cei care cred în Domnul, dar nu cred că El este adevărul nu vor dobândi nimic. Dacă ai mereu îndoieli în credința ta în Dumnezeu și vrei mereu ca Dumnezeu să ți Se arate sau să facă semne și minuni înainte de a crede în El, atunci aceasta nu este credință – asta înseamnă să crezi doar după ce vezi. Ca ființă creată, cum ești tu calificat să-I ceri lui Dumnezeu să ți Se arate personal? Cum ești calificat să-I ceri să-ți vorbească personal ție, o ființă umană coruptă? Mai mult, cum ești calificat să-I ceri să-ți explice totul clar înainte de a crede? Dacă tu ai rațiune, atunci vei crede imediat ce vei vedea că aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu sunt toate adevărul. Dacă tu ai cu adevărat credință, atunci nu va conta pentru tine ce spune Dumnezeu sau ce face El, nici nu va conta pentru tine cât de normală este umanitatea Sa. În schimb, la vederea faptului că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, vei fi deja sută la sută convins că sunt spuse de Dumnezeu și că El a făcut aceste lucruri, și vei avea credința de a-L urma pe Dumnezeu până la capăt, fără îndoieli. Cei care au îndoieli sunt oameni înșelători. Ei cred în Dumnezeu, dar nu cred în adevăr. Ei vor mereu să înțeleagă acele taine și vor crede cu adevărat doar după ce le vor pricepe pe deplin. Condiția lor prealabilă pentru a crede în Dumnezeu este că trebuie să înțeleagă clar cum a sosit Dumnezeu întrupat, când a sosit, cum lucrează după ce sosește, cât timp va lucra înainte de a pleca, care va fi procesul plecării Sale, unde Se va duce după ce va pleca [...]. Ei vor să înțeleagă unele taine; sunt aici pentru a le sonda, nu pentru a căuta adevărul. Ei cred că nu pot crede în Dumnezeu dacă nu înțeleg aceste taine, de parcă acest lucru i-ar împiedica să creadă în Dumnezeu. Faptul că nutresc această perspectivă prevestește necazuri. Dacă cercetează mereu tainele, nu vor fi interesați de adevăr în inima lor și nu vor fi dispuși să țină cont de adevăr. În acest caz, ei nu vor fi în stare să înțeleagă adevărul. Dacă nu citesc cuvintele lui Dumnezeu sau nu se concentrează să chibzuiască la cuvintele lui Dumnezeu, pot astfel de oameni să se cunoască pe ei înșiși? Dacă nu le va fi ușor să se cunoască pe ei înșiși, pot ei să aibă intrare în viață? Pot ei să dobândească adevărul? Categoric nu. Dacă cineva nu acceptă adevărul și nu crede în cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu are credință adevărată. La ce se concentrează oamenii care nu iubesc adevărul când citesc cuvintele lui Dumnezeu? Ei se concentrează doar să scruteze unele taine, să afle care va fi destinația și finalul lor și să obțină unele vești sau afirmații speciale, dar nu se concentrează câtuși de puțin asupra chestiunilor legate de dobândirea intrării în viață, cu atât mai puțin se concentrează să ajungă să-și cunoască propriile firi corupte și să aplice cuvintele lui Dumnezeu la propria lor stare. Lucrurile de care le pasă cel mai mult și pe care vor să le înțeleagă cel mai mult nu au nicio legătură cu adevărul. Astfel de oameni nu sunt cei care acceptă adevărul. Sunt oamenii care nu acceptă adevărul cei care cred cu adevărat în Dumnezeu? Categoric nu. Dacă cineva ajută cu adevărat o persoană ca aceasta să se trezească, starea sa se va îndrepta. Va realiza că perspectivele sale anterioare au fost prea absurde, că nu a acceptat adevărul, ci L-a cercetat mereu pe Dumnezeu, cercetând dacă ar putea dobândi binecuvântări și nutrind cerințe față de Dumnezeu, și că acest lucru este prea arogant și denotă o părere exagerată despre propria persoană. Atunci, se va simți rușinat. Cei cu credință sinceră vor avea încredere în orice spune Dumnezeu, fără nicio îndoială și, când vor avea o oarecare experiență și vor vedea că sunt împlinite și realizate toate cuvintele lui Dumnezeu, credința lor va deveni și mai puternică. Acest tip de persoană este una care are o înțelegere spirituală, care chiar crede în adevăr și-l poate accepta și care chiar are credință.

Primăvară, 2008