Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Milostenia Mea se manifestă către cei care Mă iubesc și se neagă pe ei înșiși. Pedeapsa aruncată asupra celor păcătoși, pe de altă parte, este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, a mărturiei mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, toți cei care Mi se împotrivesc se vor tângui când vor cădea victime foametei și ciumei. Cei care au comis tot felul de ticăloșii, dar care M-au urmat mulți ani, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; și ei vor fi aruncați în dezastru, cum rareori s-a văzut de-a lungul milioanelor de ani, și vor trăi într-o stare constantă de panică și frică. Iar cei ai urmașilor Mei, care Mi-au arătat credință, se vor bucura și vor aplauda atotputernicia Mea. Ei vor simți mulțumirea inefabilă și vor trăi în sânul unei bucurii așa cum nu am mai oferit niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale omului și îi detest faptele rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni care să fie în asentiment cu Mine. Pe de altă parte, nu-i uit niciodată pe aceia care nu sunt în asentiment cu Mine; Îi detest mereu în inima Mea, așteptând șansa de a abate pedeapsa asupra lor, lucru ce Mă va delecta. Acum ziua Mea a venit în sfârșit și nu mai trebuie să aștept!

Lucrarea Mea finală nu este numai de dragul pedepsirii omului, ci și de dragul pregătirii destinației omului. Mai mult, este pentru ca toți oamenii să poată să-Mi recunoască faptele și acțiunile. Vreau ca fiecare persoană să vadă că tot ceea ce am făcut este drept și că tot ceea ce am făcut este o expresie a firii Mele. Nu fapta omului, cu atât mai puțin natura, este cea care a dat naștere omenirii, ci Eu, care hrănesc fiecare ființă vie în creație. Fără existența Mea, omenirea poate doar să piară și să îndure biciuirea calamității. Nimeni nu va mai vedea vreodată soarele și luna frumoasă sau lumea verde; omenirea se va confrunta numai cu noaptea geroasă și cu valea inexorabilă a umbrei morții. Eu sunt singura mântuire a omenirii. Eu sunt singura speranță a omenirii și, Mai mult, Eu sunt Cel pe care se bazează existența întregii omeniri. Fără Mine, omenirea va ajunge într-un impas. Fără Mine, omenirea va îndura catastrofe și va fi călcată în picioare de tot felul de fantome, deși nimeni nu ține seama de Mine. Am făcut o lucrare care nu poate fi făcută de nimeni altcineva și sper doar ca omul să Mă poată răsplăti cu câteva fapte bune. Deși foarte puțini au putut să Mă răsplătească, Îmi voi încheia totuși călătoria în lumea oamenilor și voi începe următoarea etapă a lucrării Mele în desfășurare, pentru că toată alergătura Mea încoace și încolo în mijlocul omului în acești mulți ani a fost roditoare și Eu sunt foarte mulțumit. Ceea ce Mă interesează acum nu este numărul oamenilor, ci mai degrabă faptele lor bune. În orice caz, sper că pregătiți suficiente fapte bune pentru propria voastră destinație. Atunci voi fi mulțumit; în caz contrar, niciunul dintre voi nu va putea scăpa de dezastrul care se va abate asupra voastră. Dezastrul provine de la Mine și, bineînțeles, este condus de Mine. Dacă nu puteți părea îndeajuns de buni în ochii Mei, atunci nu veți scăpa de suferința dezastrului. În mijlocul necazului, acțiunile și faptele voastre nu au fost considerate în întregime potrivite, pentru că credința și dragostea voastră au fost goale și voi doar ați părut când timizi, când duri. În acest sens, voi face doar o judecată ca fiind buni sau răi. Preocuparea mea continuă este modul în care fiecare dintre voi acționează și se exprimă, pe baza căruia vă voi determina sfârșitul. Cu toate acestea, trebuie să fac acest lucru clar: față de cei care nu Mi-au arătat niciun strop de credință în vremuri de necaz nu voi mai fi milostiv, pentru că îndurarea Mea se întinde doar până aici. În plus, nu am nicio slăbiciune pentru cineva care M-a trădat odată, cu atât mai puțin Îmi place să Mă asociez cu cei care vând interesele prietenilor lor. Aceasta este firea Mea, indiferent de cine ar putea fi persoana. Trebuie să vă spun: oricine Îmi va frânge inima, nu va primi de la Mine îndurare a doua oară, și oricine Mi-a fost credincios va rămâne în inima Mea pentru totdeauna.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

Sper doar că în ultima etapă a lucrării Mele veți putea să vă străduiți din răsputeri, că vă veți devota cu toată inima, fără să mai fiți șovăielnici. Bineînțeles, mai sper ca toți să aveți parte de o destinație bună. Cu toate acestea, continuu să am o cerință de la voi și anume să luați cea mai bună decizie de a-Mi oferi devotamentul vostru deplin și complet. Dacă îi lipsește cuiva acel devotament deplin, acel om va deveni negreșit un bun de preț de-al Satanei, iar Eu nu îl voi mai păstra, ci îl voi trimite acasă, ca părinții lui să se îngrijească de el.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”

Fiecare dintre voi ar trebui să își facă datoria cât mai bine cu putință, cu inima deschisă și sinceră și să fie dispus să plătească orice preț necesar. Așa cum ați spus și voi, când va veni acea zi, Dumnezeu nu va fi nepăsător față de nimeni care a suferit sau a plătit un preț pentru El. Acesta este tipul de convingere de care merită să vă țineți strâns și e corect să nu uitați asta niciodată. Numai așa pot fi cu mintea împăcată în privința voastră. Altfel, veți fi întotdeauna oameni în privința cărora nu pot să-Mi liniștesc mintea și veți fi pe veci obiectul antipatiei Mele. Dacă voi toți puteți să vă urmați conștiința și să dați totul pentru Mine, neprecupețind niciun efort pentru lucrarea Mea și dedicând energia unei întregi vieți pentru lucrarea Evangheliei Mele, atunci nu va tresări adesea inima Mea de bucurie pentru voi? Astfel, voi putea să-Mi liniștesc pe deplin mintea cu privire la voi, nu-i așa?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”

Dacă a căuta calea adevărului este pe placul tău, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă ești foarte bucuros să fii un făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt credincios, deoarece nu cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă ești dispus să fii deschis, dacă ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să mărturisești ferm, dacă ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine însuți, atunci Eu spun că acești oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în Împărăție.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Citate din predici și părtășii ca referință:

Faptele bune sunt o mărturie că am ajuns la mântuire și sunt o manifestare a intrării noastre în adevărul și în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă am pregătit multe fapte bune, aceasta înseamnă că am devenit o persoană nouă înaintea lui Dumnezeu și că avem o mărturie adevărată în ceea ce privește aspectul de a fi un om real. Faptele noastre bune sunt ceea ce arată cel mai mult că ne-am pocăit cu adevărat; dacă am pregătit o mulțime din ele, înseamnă că avem o adevărată asemănare umană. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, dar ai făcut puține fapte bune, ai, atunci, o asemănare umană? Ai conștiință și rațiune? Ești cineva care răsplătește iubirea lui Dumnezeu? Unde este adevărata ta credință? Unde este inima ta de iubire și ascultare față de Dumnezeu? Care este realitatea în care ai intrat? Nu posezi niciuna dintre acestea. De aceea, o persoană care nu face fapte bune este cineva care nu câștigă nimic din credința ei în Dumnezeu. Ea este cineva care pur și simplu nu a atins mântuirea de la Dumnezeu, cineva a cărui stricăciune este atât de profundă, încât nu s-a schimbat câtuși de puțin. Faptele bune elucidează cu adevărat acest lucru.

– Predici și părtășie despre intrarea în viață

La ce sunt suficiente faptele bune? Orice datorie pe care omul o poate îndeplini în trăirea lucrării lui Dumnezeu, orice datorie pe care el ar trebui s-o îndeplinească sau orice lucru pe care Dumnezeu îl cere omului, dacă omul îl poate face și este în stare să-L mulțumească pe Dumnezeu, atunci se poate spune că toate acestea sunt fapte bune. Dacă puteți să îndepliniți cerințele lui Dumnezeu, atunci aceasta este o faptă bună. Dacă aveți devotament față de Dumnezeu în timp ce vă îndepliniți datoriile, atunci aceasta este o faptă bună. Dacă lucrurile pe care le faceți sunt de folos pentru poporul ales al lui Dumnezeu și dacă toată lumea crede că ceea ce faceți este bine, atunci este o faptă bună. Toate lucrurile pe care conștiința și rațiunea omului le consideră a fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu sunt fapte bune. Lucrurile care pot să-L mulțumească pe Dumnezeu și sunt de folos pentru poporul ales al lui Dumnezeu sunt, de asemenea, fapte bune. Dacă omul poate să nu cruțe niciun efort în a face aceste fapte bune despre care tocmai am vorbit, în cele din urmă el va fi în stare să le îndeplinească, și atunci aceasta înseamnă că el a făcut destule fapte bune. […] Fiecare caută acum să-și facă datoria și urmărește mântuirea, dar nu este suficient doar să fii hotărât și să vrei. Omul trebuie să afișeze comportamente practice și să întreprindă acțiuni practice. Ce datorii ați îndeplinit de dragul intrării în viață a poporului ales al lui Dumnezeu? Ce ați făcut și ce preț ați plătit pentru a satisface cerințele lui Dumnezeu? Ce ați făcut pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a-I răsplăti dragostea? Asupra tuturor acestor lucruri trebuie să reflectați. Dacă ați făcut multe lucruri și ați plătit un preț mare de dragul îndeplinirii cerințelor lui Dumnezeu și de dragul intrării în viață și a creșterii poporului ales al lui Dumnezeu, atunci se poate spune că ați realizat suficiente fapte bune.

– Predici și părtășie despre intrarea în viață

Cel puțin, a îndeplini o anumită datorie nu este deloc adecvată în sine pentru a fi considerată o cantitate suficientă de fapte bune. Cu alte cuvinte, doar îndeplinirea unei mici părți din datorie nu se consideră în niciun caz fapte bune suficiente. Faptele bune suficiente nu sunt deloc așa de simple cum își imaginează oamenii. A pregăti un volum suficient de fapte bune presupune a te sacrifica total pentru Dumnezeu. Mai mult, aceasta presupune plătirea fiecărui preț și oferirea de loialitate de la început până la sfârșit în bună-credință față de însărcinarea dată de Dumnezeu înainte de a atinge standardele Lui.

În îndeplinirea datoriei lor, există oameni care chiar au plătit prețul, au făcut lucruri care au fost lăudate de Dumnezeu, remarcabile, extraordinare, admirabile și de invidiat până într-acolo că pot fi considerați că au făcut fapte bune. Unii frați și unele surori au mers la închisoare pentru a-și îndeplini datoria și au suferit multe chinuri fără a se supune Satanei, dar au depus mărturie. Apoi există oameni care îndrăznesc să-și asume riscuri fără a ține seama de siguranța personală sau beneficiu, dedicați îndeplinirii datoriilor periculoase, în spiritul realizării cu îndrăzneală a ceea ce este drept. Și există frați și surori care sunt în stare să se dedice lucrării Evangheliei și sunt în stare să suporte umilință în predicarea Evangheliei pentru a mântui oameni. Și există și cei care sunt sârguincioși în lucrarea Evangheliei, răbdând greutăți fără a se plânge, punând deoparte chestiunile personale și de familie în timp ce mințile lor sunt pline de modul în care pot să răspândească Evanghelia pentru a aduce mai mulți oameni înaintea lui Dumnezeu și pentru a împlini intențiile lui Dumnezeu. Toți cei care au fost dedicați să se sacrifice în totalitate pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu sunt oameni care au făcut deja fapte bune. Totuși, ei sunt încă departe de „faptele bune suficiente” pe care le cere Dumnezeu. Majoritatea oamenilor fac doar unele fapte bune și nu au îndeplinit complet cerința lui Dumnezeu. Aceasta ne cere să ne exploatăm potențialul pentru a ne îndeplini datoria și să fim zeloși în a intra profund în adevăr pentru a face fapte bune suficiente. Aceasta presupune să urmărim dobândirea celor mai bune rezultate pentru a mulțumi inima lui Dumnezeu, indiferent de datoriile pe care le îndeplinim. În special, în răspândirea Evangheliei, indiferent de câtă umilință suportăm sau câtă suferință răbdăm, atâta timp cât putem aduce mai mulți oameni să obțină mântuire, trebuie să considerăm aceasta ca pe o datorie, indiferent de costul pentru noi înșine. Aceasta este cea mai bună faptă. Dacă putem să facem mai multe fapte bune ca aceasta, atunci acestea poate fi considerate suficiente fapte bune. Acest lucru Îl face deosebit de fericit pe Dumnezeu și Îi dă bucurie și, astfel de oameni vor fi în mod sigur capabili să primească lauda lui Dumnezeu. În afară de aceasta, în îndeplinirea datoriei noastre, trebuie să fim, de asemenea, conștiincioși și meticuloși, căutând întotdeauna să ne îmbunătățim, și nepermițând nici cel mai mic semn de superficialitate. Pentru a ne sacrifica pentru Dumnezeu trebuie să avem un devotament loial înainte de a putea îndeplini complet intențiile lui Dumnezeu.

– Părtășia celui de mai sus