De fapt, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se răzvrătească împotriva Satanei și a vechiului lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să expună firile corupte ale oamenilor și să le permită lor să înțeleagă esența vieții. Aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are legătură directă cu sorțile lor și este menită să le rănească inimile pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și, de asemenea, să cunoască această omenire care e coruptă de Satana. Cu cât mai mult sunt mustrarea și judecata astfel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul unei astfel de judecăți este de a trezi spiritele acestor oameni extrem de corupți și cel mai profund amăgiți. Omul nu are spirit, adică spiritul său a murit cu mult timp în urmă, iar el nu știe că există Cerul, nu știe că există un Dumnezeu, și cu siguranță nu știe că se zbate în abisul morții; cum ar putea să știe că trăiește în acest iad uman rău? Cum ar putea să știe că acest cadavru putred al său a căzut în Infernul morții după ce a fost corupt de Satana? Cum ar putea să știe că toate lucrurile de pe pământ au fost de mult timp iremediabil distruse de omenire? Și cum ar putea el să știe că a venit Creatorul astăzi pe pământ și caută un grup de oameni corupți pe care să-i poată mântui? Chiar dacă omul a experimentat orice rafinare și judecată posibilă, conștiința sa amorțită a rămas complet neclintită și este, practic, lipsită de reacție. Cât de degenerat este omul! Și, cu toate că acest tip de judecată este ca grindina nemiloasă care cade din cer, este de cel mai mare folos pentru om. Fără a-i judeca pe oameni în acest fel, rezultatul nu ar putea fi atins și mântuirea oamenilor din abisul mizeriei ar fi absolut imposibilă. Fără a lucra în acest fel, oamenilor le-ar fi foarte dificil să iasă din Infern, deoarece inimile lor au murit cu mult timp în urmă, iar Satana le-a călcat spiritele în picioare cu mult timp în urmă. Pentru a vă mântui pe voi, cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării, trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare; abia atunci vor putea inimile voastre înghețate să se deștepte.

Trupul vostru, dorințele voastre exagerate, lăcomia voastră, desfrâul vostru sunt adânc înrădăcinate în voi. Aceste lucruri vă domină constant inimile atât de mult încât nu aveți puterea să vă scuturați de jugul acelor gânduri feudale și degenerate. Nu aveți nici dorința de a schimba situația voastră actuală, nici de a vă debarasa de influența întunericului. Acele lucruri pur și simplu vă încătușează. Chiar dacă toți știți că această viață este atât de dureroasă și că această lume a oamenilor este atât de întunecată, totuși nici măcar unul dintre voi nu are curajul să-și schimbe viața. Nu vă doriți decât să scăpați de realitățile acestei vieți, să atingeți transcendența sufletului și să trăiți într-un mediu pașnic, minunat, ca în rai. Nu sunteți dispuși să îndurați greutăți pentru a vă schimba viața pe care o duceți; și nici nu doriți să căutați în această judecată și mustrare viața în care ar trebui să intrați. Dimpotrivă, aveți numai visuri cu totul nerealiste despre lumea minunată de dincolo de trup. Viața după care tânjiți este una pe care o puteți dobândi ușor, fără să îndurați nicio durere. Așa ceva este total nerealist! Asta e deoarece lucrul la care sperați nu este să duceți o viață plină de sens în trup și să obțineți adevărul în timpul vieții, adică să trăiți pentru adevăr și să apărați dreptatea. Aceasta nu este ceea ce voi ați considera o viață strălucitoare, orbitoare. Simțiți că aceasta nu ar fi o viață încântătoare sau plină de sens. În ochii voștri, a duce o astfel de viață ar părea o nedreptate! Chiar dacă acceptați această mustrare astăzi, ceea ce urmăriți nu este să obțineți adevărul sau să trăiți adevărul în prezent, ci, mai degrabă, să puteți intra mai târziu într-o viață fericită dincolo de trup. Voi nu căutați adevărul, nici nu luați atitudine pentru adevăr, cu atât mai puțin trăiți pentru adevăr. Nu urmăriți de dragul intrării astăzi; mai degrabă, gândurile voastre sunt ocupate de ceea ce ar putea deveni realitate într-o zi: vă uitați la cerul albastru și vărsați lacrimi amare, în timp ce așteptați cu nerăbdare ziua în care veți fi luați la cer. Nu știți că o astfel de gândire este deja ruptă de realitate? Te gândești întruna că Mântuitorul are bunătate și compasiune infinite, că fără îndoială va veni o zi în care El te va lua cu Sine pe tine, care ai îndurat greutăți și suferință în această lume, și că va corecta nedreptățile pe care le-ai suferit și te va răzbuna pe tine, care ai fost victimizat și asuprit. Nu ești plin de păcate? Ești singurul care a suferit în această lume? Ai căzut sub controlul Satanei și ai suferit – chiar mai trebuie Dumnezeu să corecteze nedreptățile pe care le-ai suferit? Cei care nu pot să împlinească cerințele lui Dumnezeu – nu sunt ei cu toții dușmanii lui Dumnezeu? Cei care nu cred în Dumnezeu întrupat – nu sunt ei toți antihriști? La ce te ajută comportamentul tău bun? Poate să înlocuiască o inimă care se închină lui Dumnezeu? Nu poți primi binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că faci câteva lucruri bune și Dumnezeu nu va corecta nedreptățile pe care le-ai suferit și nu va răzbuna nedreptățile împotriva ta doar pentru că ai fost persecutat și oprimat. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc pe Dumnezeu, însă fac bine – nu sunt și ei mustrați? Tu doar crezi în Dumnezeu, vrei doar ca Dumnezeu să îndrepte și să răzbune nedreptățile care ți s-au adus și vrei ca Dumnezeu să îți ofere ziua ta, o zi în care poți în sfârșit să ții capul sus. Dar tu ignori adevărul și nu ești însetat să trăiești adevărul. Cu atât mai puțin te poți elibera de viața aceasta grea și searbădă. În schimb, în vreme ce îți trăiești viața în trup și în mijlocul păcatului, te uiți cu speranță la Dumnezeu să corecteze nedreptățile pe care le-ai suferit și să risipească ceața care îți împresoară existența. Dar este posibil? Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți fi o exprimare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din toată inima și care îndură greutăți și suferințe, dar nu celor care se iubesc doar pe ei înșiși și care au căzut pradă înșelăciunilor Satanei. Cum poate exista bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care nu iubesc decât trupul? Oare despre dreptate și bunătate nu se vorbește doar în legătură cu adevărul? Nu sunt ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Cei care nu iubesc adevărul și sunt doar niște leșuri împuțite – nu găzduiesc oare toți acești oameni răul? Cei care sunt incapabili să trăiască adevărul – nu sunt ei toți dușmanii adevărului? Dar voi?

Dacă te poți debarasa de aceste influențe ale întunericului și te poți separa de acele lucruri necurate, dacă poți deveni sfințit, atunci te vei afla în posesia adevărului. Nu înseamnă că natura ta s-a schimbat, ci doar că poți să pui adevărul în practică și poți să te răzvrătești împotriva trupului. Asta e ceea ce au aceia care au fost curățiți. Scopul principal al lucrării de cucerire este de a-i curăți pe oameni, astfel încât ei să poată să aibă adevărul, pentru că oamenii înțeleg prea puțin din adevăr! Să faci lucrarea de cucerire asupra acestor oameni are cea mai adâncă semnificație. Toți ați căzut pradă influenței întunericului și ați fost profund vătămați. Scopul acestei lucrări este să vă permită să cunoașteți natura umană și, în acest fel, să trăiți adevărul. A fi desăvârșit este ceva ce toate ființele create ar trebui să accepte. Dacă lucrarea din această etapă implica numai desăvârșirea oamenilor, atunci aceasta putea fi făcută în Regatul Unit sau America sau Israel; putea fi făcută asupra oamenilor oricărei țări. Dar lucrarea de cucerire este selectivă. Primul pas al lucrării de cucerire este pe termen scurt; mai mult, va fi folosit pentru umilirea Satanei și cucerirea întregului univers. Aceasta este lucrarea inițială de cucerire. Se poate spune că orice ființă creată care crede în Dumnezeu poate fi desăvârșită, deoarece desăvârșirea e ceva ce se poate obține doar după o schimbare pe termen lung. Dar a fi cucerit este ceva diferit. Specimenul și modelul pentru cucerire trebuie să fie oamenii care sunt cei mai înapoiați, care trăiesc în cel mai profund întuneric; ei trebuie să fie cei mai degradați oameni, cei care Îl recunosc cel mai puțin pe Dumnezeu și care sunt cei mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. Acesta este exact genul de persoană care poate să aducă mărturie că a fost cucerită. Scopul principal al lucrării de cucerire este înfrângerea Satanei, în vreme ce scopul desăvârșirii oamenilor este câștigarea oamenilor. Tocmai pentru ca oamenii să poată avea mărturie după ce au fost cuceriți, lucrarea de cucerire a fost săvârșită aici, asupra oamenilor ca voi. Scopul este ca oamenii să aducă mărturie după ce au fost cuceriți. Acești oameni cuceriți vor fi folosiți pentru a atinge scopul umilirii Satanei. Deci, care este metoda principală de cucerire? Mustrarea, judecata, aruncarea blestemelor și dezvăluirea – folosind o fire dreaptă pentru a cuceri oamenii astfel încât ei să fie pe deplin convinși datorită firii drepte a lui Dumnezeu. A folosi realitatea și autoritatea cuvântului pentru a-i cuceri pe oameni, astfel încât să fie convinși pe deplin – aceasta înseamnă să fii cucerit. Cei care au fost desăvârșiți nu sunt în stare doar să obțină supunerea după ce au fost cuceriți, ci pot și să aibă cunoașterea lucrării de judecată, să își schimbe firea și să ajungă să Îl cunoască pe Dumnezeu. Ei experimentează calea iubirii față de Dumnezeu și se umplu de adevăr. Ei sunt capabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, devin capabili să sufere pentru Dumnezeu și au propria hotărâre. Cei desăvârșiți sunt aceia care au o înțelegere practică a adevărului datorită faptului că au experimentat cuvântul lui Dumnezeu. Cei cuceriți sunt aceia care au cunoștință despre adevăr, dar nu au înțeles sensul real al adevărului. După ce au fost cuceriți, ei se supun, dar supunerea lor este doar rezultatul judecății pe care au primit-o. Nu au niciun fel de înțelegere a sensului real al multor adevăruri. Ei acceptă adevărul verbal, dar nu au intrare în adevăr; ei înțeleg adevărul, dar nu l-au experimentat. Lucrarea care se face asupra celor care sunt desăvârșiți include mustrări și judecăți împreună cu aprovizionarea vieții. O persoană care se concentrează asupra intrării în adevăr este una ce urmează a fi desăvârșită. Diferența dintre cei desăvârșiți și cei cuceriți este dacă au intrat sau nu în adevăr. Cei desăvârșiți sunt cei care înțeleg adevărul, intră în adevăr și îl trăiesc; oamenii care nu pot fi desăvârșiți sunt cei care nu înțeleg adevărul și nu pătrund în adevăr, adică, aceia care nu-l trăiesc. Dacă astfel de oameni pot acum să fie pe deplin supuși, atunci sunt cuceriți. Dacă cei cuceriți nu caută adevărul – dacă urmează, dar nu trăiesc adevărul, dacă văd și aud adevărul, dar nu se concentrează asupra trăirii adevărului – atunci aceștia nu pot fi desăvârșiți. Oamenii care urmează a fi desăvârșiți practică adevărul potrivit cerințelor lui Dumnezeu pe calea spre a fi desăvârșiți. Prin aceasta, ei satisfac intențiile lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți. Oricine urmează până la sfârșit înainte ca lucrarea de cucerire să se termine este cucerit, dar nu se poate spune că este desăvârșit. „Cei desăvârșiți” sunt aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, sunt în stare să urmărească adevărul și care vor fi câștigați de Dumnezeu. Se referă la aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, nu se clintesc în fața necazului și trăiesc adevărul. Ceea ce îi deosebește pe cei care sunt cuceriți de cei care sunt desăvârșiți sunt diferențele din pașii lucrării și diferențele privitoare la măsura în care oamenii înțeleg și pătrund în adevăr. Toți aceia care nu au pornit pe calea spre a fi desăvârșiți, adică aceia care nu sunt în posesia adevărului, vor fi în cele din urmă eliminați. Numai cei care sunt în posesia adevărului și care trăiesc adevărul pot fi câștigați de Dumnezeu în totalitate. Adică, cei care trăiesc chipul lui Petru sunt cei desăvârșiți, iar toți ceilalți sunt cei cuceriți. Lucrarea care se face asupra tuturor celor care sunt cuceriți constă în blestemare, mustrare și mânie, iar cele ce vin asupra lor sunt dreptate și blesteme. A lucra asupra unei astfel de persoane înseamnă a expune fără cea mai mică urmă de îngăduință – a expune firile corupte din interiorul său, astfel încât să le recunoască ea însăși și să fie pe deplin convinsă. Când omul devine în întregime supus, lucrarea de cucerire se termină. Chiar dacă cei mai mulți dintre oameni tot nu caută să înțeleagă adevărul, lucrarea de cucerire se va fi terminat.

Dacă urmează să fii desăvârșit, trebuie să îndeplinești niște criterii. Tu trebuie, prin hotărârea, perseverența și conștiința ta, și prin ceea ce urmărești, să ai experiență când vine vorba de viață și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Aceasta este intrarea ta și aceasta este ceea ce se cere pe calea spre a fi desăvârșit. Lucrarea de desăvârșire se poate face asupra tuturor oamenilor. Oricine Îl urmărește pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu e ceva care este predeterminat. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el urmărește. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască pot, cu siguranță, să fie desăvârșiți. Oamenii care nu iubesc adevărul nu sunt aprobați de Dumnezeu; ei nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu și nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a-i câștiga pe oameni. Nu este o parte din lucrarea luptei cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea Satanei. Lucrarea de cucerire este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a-i cuceri pe toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Scopul tuturor lucrărilor pe care le face Dumnezeu în timp ce lucrează în trup este, în principal, cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului, când lucrarea principală era răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și Gheenei, pentru a triumfa asupra influenței Satanei – adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a pornit Petru pas cu pas pe calea către desăvârșire. Fără îndoială, Petru a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a iniția o nouă epocă. Se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică a-l lucra pe om la un anumit nivel; o asemenea lucrare este de durată. Este o lucrare care trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul care a fost rostit în timpul lucrării lui Dumnezeu în trup sau, altfel, se săvârșește prin ridicarea apostolilor de către El, ca să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire – în acest fel, scopul Său de a desăvârși omenirea este atins. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre calea vieții în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar oferă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. Așadar, El nu îl va mai însoți pe om până când acesta nu va înțelege în întregime adevărul și îl va câștiga în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul va fi pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau neînsemnată. Atunci când este întrupat, nimic din toate acestea nu ar trebui să-L privească; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Odată ce termină lucrarea pe care se cuvine să o facă, Își va încheia lucrarea în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea pe care o va săvârși pe pământ pe termen lung.

Ridicarea calibrului vostru nu face parte din lucrarea Mea. Vă cer să o faceți doar pentru că e prea scăzut calibrul vostru. Într-adevăr, aceasta nu face parte din lucrarea de desăvârșire; mai degrabă este o lucrare suplimentară care se face asupra voastră. Lucrarea săvârșită asupra voastră astăzi se face în funcție de nevoile voastre. Este individualizată și nu este o cale pe care trebuie să intre oricine este desăvârșit. Deoarece calibrul vostru este mai scăzut decât al oricui a fost desăvârșit în trecut, iar această lucrare este plină de obstacole când este făcută asupra voastră, și deoarece țintele desăvârșirii sunt toate diferite, Eu trebuie, prin urmare, să fac o lucrare suplimentară printre voi. Inițial, când Dumnezeu a venit pe pământ, El a rămas în limitele competenței Sale și Și-a desfășurat lucrarea, nederanjându-Se cu alte chestiuni fără legătură. El nu S-a implicat în chestiuni de familie și nu a luat parte la viețile oamenilor. Aceste lucruri mărunte Îi sunt total indiferente; ele nu fac parte din lucrarea Sa de slujire. Dar calibrul vostru este atât de mic față de ceea ce am cerut Eu – într-adevăr, nu există niciun fel de comparație – încât prezintă obstacole foarte mari pentru lucrare. Mai mult, această lucrare trebuie făcută printre oamenii acestui ținut, China, iar voi sunteți atât de puțin educați – așa că sunt obligat să Mă fac auzit și să vă cer să vă educați. V-am spus că aceasta este o lucrare suplimentară, dar este, de asemenea, ceva ce trebuie să atingeți, ceva care vă va ajuta să deveniți desăvârșiți. De fapt, educația, cunoștințele minime despre conduita personală și despre viață sunt lucruri pe care ar trebui să le aveți în mod natural; nu ar trebui să fiu nevoit să vă vorbesc despre aceste lucruri. Însă, din moment ce nu aveți aceste lucruri, nu am de ales decât să fac lucrarea de a le insufla în voi. Cu toate că aveți multe noțiuni despre Mine, Eu tot vă cer acest lucru, tot vă cer să vă îmbunătățiți calibrul. Nu a fost intenția Mea să vin și să fac această lucrare, pentru că lucrarea Mea este doar să vă cuceresc, doar să obțin convingerea voastră completă prin judecarea voastră, arătându-vă, astfel, calea vieții pe care ar trebui să intrați. Altfel spus, cât de educați sunteți și dacă aveți cunoștințe despre viață nu ar avea absolut nimic de-a face cu Mine dacă nu aș avea nevoie să vă cuceresc cu cuvântul Meu. Toate acestea sunt adăugate pentru ca lucrarea de cucerire să dea roade și pentru desăvârșirea voastră ulterioară. Nu este o parte din lucrarea de cucerire. Pentru că e scăzut calibrul vostru și sunteți leneși și indolenți, nesăbuiți și înceți la minte, fără duh și nătângi – pentru că sunteți teribil de anormali – vă cer ca mai întâi să vă îmbunătățiți calibrul. Oricine dorește desăvârșirea trebuie să îndeplinească anumite criterii. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să aibă o judecată limpede și cumpătată și trebuie să dorească să ducă o viață plină de sens. Dacă ești un om care nu dorește să ducă o viață deșartă, un om care urmărește adevărul, un om care este serios în tot ceea ce face și un om de o umanitate excepțional de normală, atunci întrunești condițiile pentru a fi desăvârșit.

Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în concordanță cu necesitățile lucrării. După cucerirea acestor oameni, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă lucrarea de cucerire ar fi singurul pas săvârșit asupra voastră, iar după aceea nu s-ar mai face nicio lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu l-ar obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar lucrarea de cucerire, calea vieții despre care vă vorbesc este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru lucrarea de desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele pozitive ale intrării oamenilor: dacă ai o inimă iubitoare de Dumnezeu, cât de multe ai experimentat mergând pe această cale, cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu, și cât de exactă este practica ta în ceea ce privește adevărul. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre umanitate în toate privințele. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin obiecte care prestează servicii și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în iazul de foc și pucioasă și tot vor cădea în Adânc, pentru că firea ta nu s-a schimbat, iar tu ești încă al Satanei. Dacă o persoană nu îndeplinește condițiile pentru a fi desăvârșită, atunci este inutilă – este un gunoi, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este inima ta iubitoare de Dumnezeu chiar acum? Cât ești dezgustat de tine însuți în inima ta? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Există ordine în modul în care trăiți în umanitatea voastră? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te retragi; de fapt, ai fost doar cucerit. Când va veni vremea să fii testat, nu vei avea adevărul, umanitatea ta va fi anormală, iar tu vei fi la fel de josnic precum o fiară. Tot ce vei fi dobândit va fi faptul de a fi fost cucerit – vei fi doar un obiect pe care l-am cucerit. Așa cum un măgar devine fricos și temător să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, după ce a experimentat biciul stăpânului, ai fi doar un măgar care a fost cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, negativ și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să vadă ceva clar, incapabil să înțeleagă adevărul, tot fără o cale pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Aceasta ar dovedi că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fi cucerit, dar aceasta nu ar însemna decât că te-ai răzvrătit împotriva marelui balaur roșu și că ai refuzat să te supui puterii lui; ar însemna că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să te supui tuturor rânduielilor lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Dar în ce privește aspectele pozitive, ești capabil de a trăi cuvântul lui Dumnezeu și de a-L vădi pe Dumnezeu? Dacă nu ai nimic din toate aceste aspecte, înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri; Dumnezeu nu te poate folosi cu niciun chip. Trebuie să fii considerat vrednic de Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele non-credincioase și cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt calificați să fie desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este potrivit pentru folosul lui Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați oameni. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot să aducă o mărturie mai răsunătoare pentru Dumnezeu.