De fapt, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se răzvrătească împotriva Satanei, vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are legătură directă cu soarta lor și este menită să le rănească inimile pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și, de asemenea, să cunoască această omenire care e coruptă de Satana. Cu cât mai mult sunt mustrarea și judecata astfel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; de unde să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? De unde să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? De unde să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și de unde să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și chiar este, practic, nepăsătoare. Ce degenerată e omenirea! Și cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare; abia atunci va fi posibil să vă deșteptați inimile înghețate.

Trupul vostru, dorințele voastre exagerate, lăcomia voastră, desfrâul vostru sunt adânc înrădăcinate în voi. Aceste lucruri vă domină inimile atât de mult încât nu aveți puterea să vă scuturați de jugul acelor gânduri feudale și degenerate. Nu aveți nici dorința de a schimba situația voastră actuală, nici să vă debarasați de influența întunericului. Acele lucruri pur și simplu vă încătușează. Chiar dacă toți știți că această viață este atât de dureroasă și că această lume a oamenilor este prea întunecată, totuși nici măcar unul dintre voi nu are curajul să-și schimbe viața. Nu vă doriți decât să scăpați de realitățile acestei vieți, să atingeți transcendența sufletului și să trăiți într-un mediu pașnic, fericit, ca în rai. Nu sunteți dispuși să îndurați greutăți pentru a vă schimba viața pe care o duceți; și nici nu doriți să căutați în această mustrare și judecată viața în care ar trebui să intrați. Dimpotrivă, aveți numai visuri nerealiste despre lumea minunată de dincolo de trup. Viața după care tânjiți este una pe care o puteți dobândi ușor, fără să îndurați nicio durere. Aceasta este total nerealist! Pentru că ceea ce sperați nu este să duceți o viață plină de sens în trup și să obțineți adevărul în timpul vieții, adică să trăiți pentru adevăr și să apărați dreptatea. Aceasta nu este ceea ce voi ați considera o viață strălucitoare, vie. Simțiți că aceasta nu ar fi o viață încântătoare sau plină de sens. În ochii voștri, a duce o astfel de viață ar părea o nedreptate! Chiar dacă acceptați această mustrare astăzi, ceea ce urmăriți nu este să obțineți adevărul sau să trăiți adevărul în prezent, ci, mai degrabă, să puteți intra mai târziu într-o viață fericită dincolo de trup. Nu căutați adevărul, nici nu îl apărați și, cu siguranță, nu existați pentru adevăr. Nu sunteți în căutarea intrării astăzi, dar, în schimb, vă gândiți la viitor și la ceea ce s-ar putea întâmpla într-o zi: veți privi cerul albastru, veți vărsa lacrimi amare și veți aștepta să fiți luați la ceruri într-o zi. Nu știți că modul vostru de gândire a pierdut deja contactul cu realitatea? Continuați să credeți că Mântuitorul bunătății și al compasiunii infinite va veni într-o bună zi să te ia cu El, pe tine, cel care ai îndurat greutăți și suferințe în această lume și că El îți va soluționa nemulțumirile și va cere răzbunarea în numele tău, cel care ai fost persecutat și oprimat. Nu ești plin de păcate? Ești singurul care a suferit în această lume? Ai căzut în puterea Satanei și ai suferit – chiar mai trebuie Dumnezeu să-ți soluționeze nemulțumirile? Cei care nu pot să împlinească cerințele lui Dumnezeu – nu sunt ei cu toții dușmanii lui Dumnezeu? Cei care nu cred în Dumnezeu întrupat – nu sunt ei antihristul? La ce ajută faptele tale bune? Pot ele să înlocuiască o inimă care se închină lui Dumnezeu? Nu poți primi binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că faci câteva fapte bune și Dumnezeu nu-ți va soluționa nemulțumirile și nu va răzbuna nedreptățile împotriva ta doar pentru că ai fost persecutat și oprimat. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc pe Dumnezeu, însă fac fapte bune – nu sunt și ei mustrați cu toții? Credința ta în Dumnezeu e slabă, vrei doar ca Dumnezeu să îndrepte și să răzbune nedreptățile care ți s-au adus și vrei ca Dumnezeu să îți ofere ziua ta, o zi în care poți în sfârșit să ții capul sus. Dar refuzi să fii atent la adevăr și nici nu ești însetat să îți trăiești adevărul. Cu atât mai puțin te poți elibera de viața aceasta grea și searbădă. În schimb, în vreme ce îți trăiești viața în trup și în păcat, te uiți cu speranță la Dumnezeu să îți rezolve nemulțumirile și să risipească ceața care îți împresoară existența. Dar este posibil? Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți fi o întruchipare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din toată inima și care îndură greutăți și suferințe, dar nu celor care se iubesc doar pe ei înșiși și care au căzut pradă înșelăciunilor Satanei. Cum poate exista bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care nu iubesc decât trupul? Oare despre dreptate și bunătate nu se vorbește în legătură cu adevărul? Nu sunt ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Cei care nu iubesc adevărul și sunt doar niște leșuri împuțite – nu găzduiesc oare toți acești oameni răul? Cei care sunt incapabili să trăiască adevărul – nu sunt ei toți dușmanii adevărului? Dar voi?

Dacă te poți debarasa de aceste influențe ale întunericului și poți renunța la acele lucruri necurate, dacă poți deveni sfânt, atunci te vei afla în posesia adevărului. Nu înseamnă că natura ta s-a schimbat, ci doar că poți să pui adevărul în practică și poți să te răzvrătești împotriva trupului. Aceasta e calitatea celor care au fost curățiți. Scopul principal al lucrării de cucerire este de a purifica omenirea, astfel încât omul să intre în posesia adevărului, pentru că omul înțelege prea puțin din adevăr! Să faci lucrarea de cucerire asupra acestor oameni are cea mai adâncă semnificație. Toți ați căzut pradă influenței întunericului și ați fost profund vătămați. Scopul acestei lucrări este să vă permită să cunoașteți natura umană și, în acest fel, să trăiți adevărul. A fi desăvârșit este ceva ce toate ființele create ar trebui să accepte. Dacă lucrarea din această etapă implica numai desăvârșirea oamenilor, atunci aceasta putea fi făcută în Marea Britanie sau America sau Israel; putea fi făcută asupra oamenilor oricărei națiuni. Dar lucrarea de cucerire este selectivă. Primul pas al lucrării de cucerire este pe termen scurt; mai mult, va fi folosită pentru umilirea Satanei și cucerirea întregului univers. Aceasta este lucrarea inițială de cucerire. Se poate spune că orice ființă creată care crede în Dumnezeu poate fi desăvârșită, deoarece desăvârșirea e ceva ce se poate obține doar după o schimbare pe termen lung. Dar a fi cucerit este ceva diferit. Categoria și modelul de cucerit trebuie să fie unul care este cu mult în urma celorlalți, care trăiește în cel mai negru întuneric; trebuie să fie cel mai depravat și cel mai puțin doritor să Îl recunoască pe Dumnezeu și cel mai răzvrătit față de Dumnezeu. Acesta este exact tipul de persoană care poate depune mărturie pentru a fi cucerită. Scopul principal al lucrării de cucerire este înfrângerea Satanei, în vreme ce scopul principal al desăvârșirii oamenilor este câștigarea oamenilor. Este acela de a permite oamenilor să depună mărturie, după ce au fost cuceriți, că această lucrare de cucerire a fost săvârșită aici, pentru oameni ca voi. Scopul este ca oamenii să fie martori după ce au fost cuceriți. Acești oameni cuceriți vor fi folosiți pentru a atinge scopul umilirii lui Satana. Deci, care este metoda principală de cucerire? Mustrarea, judecata, aruncarea blestemelor și revelarea – folosind o fire dreaptă pentru a cuceri oamenii astfel încât ei să fie pe deplin convinși datorită firii drepte a lui Dumnezeu. A folosi realitatea și autoritatea cuvântului pentru a cuceri oamenii și a-i convinge pe deplin – aceasta înseamnă să fii cucerit. Cei care au fost desăvârșiți nu sunt în stare doar să obțină supunerea după ce au fost cuceriți, ci pot și să aibă cunoașterea lucrării de judecată, să își schimbe firea și să ajungă să Îl cunoască pe Dumnezeu. Ei experimentează cărarea iubirii față de Dumnezeu și se umplu de adevăr. Ei învață cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, să devină în stare să sufere pentru Dumnezeu și să aibă propriile voințe. Cei desăvârșiți sunt aceia care au o înțelegere reală a adevărului datorită faptului că au experimentat cuvântul lui Dumnezeu. Cei cuceriți sunt aceia care au cunoștință despre adevăr, dar nu au acceptat sensul real al adevărului. După ce au fost cuceriți, ei ascultă, dar supunerea lor este doar rezultatul judecății pe care au primit-o. Nu au nici un fel de înțelegere a sensului real al multor adevăruri. Ei acceptă adevărul verbal, dar nu l-au pătruns; ei înțeleg adevărul, dar nu l-au experimentat. Lucrarea care se face asupra celor care sunt desăvârșiți include mustrări și judecăți împreună cu aprovizionarea vieții. O persoană care prețuiește pătrunderea adevărului este demnă de a fi desăvârșită. Diferența dintre cei care urmează a fi desăvârșiți și cei care urmează a fi cuceriți este făcută de pătrunderea adevărului. Cei desăvârșiți sunt cei care înțeleg adevărul, l-au pătruns și îl trăiesc; oamenii care nu pot fi desăvârșiți sunt cei care nu înțeleg adevărul, nu îl pătrund, adică, aceia care nu trăiesc adevărul. Dacă astfel de oameni pot acum să fie pe deplin supuși, atunci sunt cuceriți. Dacă cei cuceriți nu caută adevărul – dacă urmează adevărul, dar nu îl trăiesc, dacă zăresc și aud adevărul, dar nu prețuiesc trăirea adevărului – atunci aceștia nu pot fi desăvârșiți. Oamenii care urmează a fi desăvârșiți practică adevărul potrivit cerințelor lui Dumnezeu pe cărarea desăvârșirii. Prin aceasta, ei satisfac intențiile lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți. Oricine urmează până la sfârșit înainte ca lucrarea de cucerire să se termine este cucerit, dar nu se poate spune că este desăvârșit. „Cei desăvârșiți” sunt aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, sunt în stare să caute adevărul și să fie câștigați de Dumnezeu. Se referă la aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, nu se clintesc în fața năpastelor și trăiesc adevărul. Ceea ce îi deosebește pe cei cuceriți față de cei desăvârșiți sunt diferențele din pașii lucrării și diferențele privitoare la măsura în care oamenii înțeleg și pătrund adevărul. Toți aceia care nu au pornit pe cărarea spre desăvârșire, adică aceia care nu sunt în posesia adevărului, vor fi în cele din urmă eliminați. Numai cei care sunt în posesia adevărului și care trăiesc adevărul pot fi câștigați de Dumnezeu în totalitate. Adică, cei care trăiesc după chipul lui Petru sunt cei desăvârșiți, iar toți ceilalți sunt cei cuceriți. Lucrarea care se face asupra tuturor celor care sunt cuceriți constă în a arunca blesteme, în a mustra și în a da frâu mâniei, iar ceea ce li se întoarce este doar dreptate și blesteme. A lucra asupra unui astfel de om înseamnă a dezvălui fără formalități sau politețe – a dezvălui firea coruptă din el pentru ca el să o recunoască singur și să fie pe deplin convins. Când omul devine în întregime supus, lucrarea de cucerire se termină. Chiar dacă cei mai mulți dintre oameni tot nu încearcă să înțeleagă adevărul, lucrarea de cucerire se va fi terminat.

Dacă urmează să fii desăvârșit, trebuie să îndeplinești niște criterii. Prin hotărârea ta, prin stăruința și conștiința ta și prin căutarea ta, vei putea să trăiești viața și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Aceasta e intrarea ta și aceste lucruri sunt cerințele pe cărarea spre desăvârșire. Lucrarea de desăvârșire se poate face pe toți oamenii. Oricine Îl caută pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu există nicio regulă fixă aici. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el caută. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască sunt, cu siguranță, demni de a fi desăvârșiți. Oamenii care nu iubesc adevărul nu sunt prețuiți de Dumnezeu; ei nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu și nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a câștiga oamenii și nu este o parte din lucrarea luptei cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea Satanei. Lucrarea de cucerire este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a cuceri toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Chintesența scopului tuturor lucrărilor din timpul lucrărilor lui Dumnezeu în trup o reprezintă cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului, când lucrarea principală era răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și gheenei, pentru a triumfa asupra influenței Satanei – adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a făcut Petru primul pas pe cărarea către desăvârșire. Fără îndoială, Petru a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a da semnalul unei epoci noi. Se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică ridicarea omului la un anumit nivel; o asemenea lucrare este de durată. Este o lucrare care trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul care a fost rostit în timpul lucrării în trup. De asemenea, se săvârșește prin chemarea apostolilor de către El, ca să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire pentru a atinge scopul Său de desăvârșire a omenirii. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre modul de viață în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar dă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. Așadar, El nu îl va însoți pe om până când acesta nu înțelege în întregime adevărul și nu îl obține în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul va fi pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau minusculă. El, atunci când este întrupat, nu ar trebui să gestioneze nimic din toate acestea; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Atunci când El Își încheie lucrarea plănuită, Își va încheia lucrarea în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea pe care o va săvârși pe pământ pe termen lung.

Ridicarea valorii voastre nu face parte din lucrarea Mea. Vă cer să o faceți doar pentru că valoarea voastră este prea scăzută. Într-adevăr, aceasta nu face parte din lucrarea de desăvârșire; mai degrabă este o lucrare suplimentară care se face asupra voastră. Lucrarea încheiată asupra voastră astăzi se face în funcție de nevoile voastre. Este individualizată și nu este o cărare pe care trebuie să intre oricine este desăvârșit. Pentru că valoarea voastră este mai mică decât a tuturor celor care au fost desăvârșiți în trecut, când această lucrare se săvârșește asupra voastră, întâmpină prea multe piedici. Mă aflu printre voi cu această lucrare suplimentară pentru că obiectivele desăvârșirii sunt diferite. În esență, atunci când Dumnezeu coboară pe pământ, El nu-Și depășește atribuțiile și Își îndeplinește lucrarea, fără a Se îngriji de alte lucruri ce nu au nicio legătură cu aceasta. El nu Se implică în probleme de familie și nu ia parte la viețile oamenilor. Aceste lucruri mărunte Îi sunt total indiferente; ele nu fac parte din lucrarea Sa de slujire. Dar calibrul vostru este atât de mic față de ceea ce am cerut Eu – într-adevăr, nu există niciun fel de comparație – încât reprezintă obstacole foarte mari pentru lucrare. Mai mult, această lucrare trebuie făcută printre oamenii acestui ținut, China. Nivelul vostru de educație este atât de scăzut încât nu am de ales decât să Mă fac auzit și să vă cer să vă educați. V-am spus că aceasta este o lucrare suplimentară, dar este, de asemenea, ceva ce trebuie să obțineți, ceva care vă va ajuta să deveniți desăvârșiți. De fapt, educația, cunoștințele minime despre conduita proprie și despre viață sunt lucruri pe care ar trebui să le aveți în mod natural; nu ar trebui să fiu nevoit să vă vorbesc despre aceste lucruri. Însă, din moment ce nu aveți aceste lucruri, nu am de ales decât să fac lucrarea de a vă insufla aceste lucruri după ce v-ați născut deja în lume. Chiar dacă aveți multe noțiuni despre Mine, Eu tot vă cer acest lucru, tot vă cer să vă îmbunătățiți valoarea. Nu am de gând să vin și să fac această lucrare, pentru că lucrarea Mea este doar să vă cuceresc, doar să obțin convingerea voastră completă prin judecarea voastră, arătându-vă, astfel, modul de viață în care ar trebui să intrați. Altfel spus, cât de educați sunteți și dacă aveți cunoștințe despre viață nu ar avea absolut nimic de a face cu Mine dacă nu aș avea nevoie să vă cuceresc cu cuvântul Meu. Toate acestea sunt adăugate pentru ca lucrarea de cucerire să dea roade și pentru ca voi să fiți apoi desăvârșiți. Nu este o parte din lucrarea de cucerire. Pentru că valoarea voastră este scăzută și sunteți leneși și indolenți, nesăbuiți și înceți la minte, fără duh și nătângi – pentru că sunteți teribil de anormali – vă cer ca mai întâi să vă îmbunătățiți valoarea. Oricine dorește desăvârșirea trebuie să îndeplinească anumite criterii. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să aibă o judecată limpede și cumpătată și trebuie să dorească să ducă o viață plină de sens. Dacă ești un om care nu dorește să ducă o viață deșartă, un om care urmărește adevărul, un om care este serios în tot ceea ce face și un om de o umanitate excepțional de normală, atunci întrunești condițiile pentru a fi desăvârșit.

Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în funcție de lucrarea care este nevoie să fie făcută. După cucerirea acestor oameni, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă ar fi ca lucrarea de cucerire să se săvârșească asupra voastră, iar după aceea nu s-ar mai face nicio lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu l-ar obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar lucrarea de cucerire, modul de viață despre care vă vorbesc este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru lucrarea de desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele active ale intrării oamenilor: ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu? Cât de profundă ți-a fost experiența când ai mers pe această cărare? Cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu? Cât de riguroasă este practica ta în ceea ce privește adevărul? Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre toate aspectele umanității. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin obiecte care prestează un serviciu și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în lacul de foc și pucioasă și tot vor cădea în Adânc, pentru că firea ta nu s-a schimbat și tu îi aparții în continuare Satanei. Dacă unui om îi lipsesc condițiile pentru a fi desăvârșit, atunci este inutil – este rebut, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este inima ta iubitoare de Dumnezeu chiar acum? Cât ești dezgustat de tine însuți în inima ta? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Sunteți în deplină armonie cu viața voastră în mijlocul oamenilor? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te dai bătut; de fapt, ai fost doar cucerit. Când va veni vremea să fii pus la încercare, vei fi lipsit de adevăr, umanitatea ta va fi anormală și vei fi la fel de josnic precum un animal de povară. Singura ta realizare ar fi aceea de a fi fost cucerit – ai fi doar un obiect pe care l-am cucerit. Așa cum un măgar devine fricos și temător să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, după ce a experimentat biciul stăpânului, ai fi doar un măgar care a fost cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, negativ și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să distingă orice cu limpezime, incapabil să înțeleagă adevărul, tot fără o cărare pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să fie martorul lui Dumnezeu? Aceasta ar dovedi că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fi cucerit, dar aceasta nu ar însemna decât că te-ai răzvrătit împotriva marelui balaur roșu și că ai refuzat să te supui puterii lui; ar însemna că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să asculți toate planurile lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Dar în ce privește aspectele pozitive, ești capabil de a trăi cuvântul lui Dumnezeu și de a-L vădi pe Dumnezeu? Dacă nu ai nimic din toate aceste aspecte, înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri; Dumnezeu nu te poate folosi cu niciun chip. Trebuie să primești încuviințarea lui Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele non-credincioase și cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt apți de a fi desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este demn să fie folosit de Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați umani. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot depune mărturie cu tărie lui Dumnezeu.