Dacă vrei să fii potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și să cunoști lucrarea pe care a făcut-o El anterior (în Noul și Vechiul Testament) și, mai mult, trebuie să Îi cunoști lucrarea din prezent; cu alte cuvinte, trebuie să cunoști cele trei stadii ale lucrării lui Dumnezeu îndeplinite de-a lungul a 6000 de ani. Dacă ți se va solicita să răspândești Evanghelia, nu vei putea să o faci fără să cunoști lucrarea lui Dumnezeu. Cineva te-ar putea întreba ce a spus Dumnezeul vostru despre Biblie, Vechiul Testament și despre lucrarea și cuvintele lui Isus în acele vremuri. Dacă tu nu poți vorbi despre povestea lăuntrică a Bibliei, atunci nu vor fi convinși. La vremea aceea, Isus a vorbit mult despre Vechiul Testament cu ucenicii Săi. Tot ce au citit ei a fost din Vechiul Testament; Noul Testament a fost scris la doar câteva decenii după crucificarea lui Isus. Pentru a răspândi Evanghelia, ar trebui să înțelegeți în primul rând adevărul tainic al Bibliei și lucrarea lui Dumnezeu în Israel, cu alte cuvinte, lucrarea făcută de Iahve, și va mai trebui să înțelegeți lucrarea făcută de Isus. Acestea sunt chestiuni care îi preocupă foarte mult pe toți oamenii, iar povestea lăuntrică a celor două etape ale lucrării este ceea ce ei nu au auzit. Atunci când răspândiți Evanghelia, în primul rând lăsați deoparte discuțiile despre lucrarea din prezent a Duhului Sfânt. Această etapă a lucrării este de neatins, deoarece ceea ce urmăriți voi este cel mai măreț lucru dintre toate – o cunoaștere a lui Dumnezeu și o cunoaștere a lucrării Duhului Sfânt – și nimic nu este mai solemn decât aceste două lucruri. Dacă vorbiți prima dată despre ceea ce e măreț, va fi prea mult pentru ei, deoarece nimeni nu a experimentat o asemenea lucrare a Duhului Sfânt; nu are precedent și omului nu îi este ușor să o accepte. Experiențele lor sunt lucruri vechi din trecut, cu unele lucrări ocazionale realizate de Duhul Sfânt. Ceea ce experimentează ei nu este lucrarea Duhului Sfânt de azi sau intențiile lui Dumnezeu de azi. Ei acționează încă potrivit practicilor vechi, fără vreo lumină nouă și fără lucruri noi.

În epoca lui Isus, Duhul Sfânt Își făcea în principal lucrarea prin Isus, în timp ce aceia care Îl slujeau pe Iahve în templu, purtând haine preoțești, făceau acest lucru cu loialitate neșovăielnică. Și ei dețineau lucrarea Duhului Sfânt, însă erau incapabili să priceapă intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și Îi rămâneau pur și simplu credincioși lui Iahve, în conformitate cu practicile străvechi și erau fără o îndrumare nouă. Isus a venit și a adus lucrarea nouă, însă cei care slujeau în templu nu aveau îndrumări noi, nici nu aveau lucrarea nouă. Slujind în templu, nu puteau decât să susțină practicile străvechi, iar fără să părăsească templul, erau pur și simplu incapabili de avea vreo intrare nouă. Lucrarea nouă a fost adusă de Isus, iar Isus nu a mers în templu pentru a-Și face lucrarea. El doar Și-a făcut lucrarea în afara templului, pentru că scopul lucrării lui Dumnezeu se schimbase cu mult timp în urmă. El nu a lucrat în templu, iar atunci când omul Îl slujea pe Dumnezeu acolo, asta servea doar să mențină lucrurile așa cum erau și nu putea aduce nicio lucrare nouă. La fel, oamenii religioși din prezent încă venerează Biblia. Dacă le răspândești Evanghelia, ei vor arunca spre tine detalii mărunte cu privire cuvintele din la Biblie și vor găsi multe dovezi, lăsându-te uluit și fără cuvinte; atunci te vor eticheta și vor crede că ești ignorant în credința ta. Vor spune: „Nici măcar nu cunoști Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, deci cum poți spune că tu crezi în Dumnezeu?” Atunci, te vor disprețui și, de asemenea, vor spune: „Din moment ce Acela în care credeți voi este Dumnezeu, de ce nu vă spune El totul despre Vechiul și Noul Testament? Dacă El Și-a adus gloria din Israel în Răsărit, de ce nu cunoaște lucrarea făcută în Israel? De ce nu cunoaște lucrarea lui Isus? Dacă nu știți, asta dovedește că nu vi s-a spus; întrucât El este a doua întrupare a lui Isus, cum se poate să nu știe aceste lucruri? Isus a cunoscut lucrarea făcută de Iahve; cum putea să nu o cunoască?” Atunci când va veni momentul, îți vor adresa cu toții astfel de întrebări. Mințile lor sunt pline de astfel de lucruri; cum să nu întrebe? Cei dintre voi care sunt în acest curent nu se concentrează pe Biblie, pentru că voi ați fost la curent cu lucrarea realizată pas cu pas de Dumnezeu în prezent, voi ați asistat la această lucrare treptată, cu ochii voștri și ați văzut clar cele trei etape ale lucrării și a trebuit să puneți Biblia deoparte și să încetați să o mai studiați. Însă ei nu pot renunța la a o studia, pentru că ei nu au nicio cunoștință despre această lucrare treptată. Unii oameni vor întreba: „Care este diferența dintre lucrarea realizată de Dumnezeu întrupat și cea a profeților și apostolilor din trecut? David a fost numit și Domnul și la fel a fost și Isus; cu toate că lucrările pe care le-au făcut au fost diferite, au fost numiți la fel. Spuneți-Mi, de ce identitățile lor nu au fost la fel? Ceea ce Ioan a văzut a fost o viziune, una care a venit, de asemenea, de la Duhul Sfânt, iar el a putut să spună cuvintele pe care Duhul Sfânt intenționa să le spună; de ce era identitatea lui Ioan diferită de cea a lui Isus?” Cuvintele rostite de Isus Îl puteau reprezenta în totalitate pe Dumnezeu și reprezentau în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce a văzut Ioan a fost o viziune, iar el nu era capabil să reprezinte în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. De ce Ioan, Petru și Pavel au rostit multe cuvinte, la fel ca Isus, și totuși, nu au avut aceeași identitate cu cea a lui Isus? În cea mai mare parte, pentru că lucrarea pe care o făceau ei era diferită. Isus reprezenta Duhul lui Dumnezeu și era Duhul lui Dumnezeu care lucra direct. El a făcut lucrarea epocii noi, lucrare pe care nimeni nu o făcuse înaintea Lui. A deschis o cale nouă, L-a reprezentat pe Iahve și L-a reprezentat pe Dumnezeu Însuși, în timp ce Petru, Pavel și David, indiferent cum au fost numiți, au reprezentat doar identitatea unei ființe create și au fost trimiși de Isus sau Iahve. Deci, indiferent câtă lucrare au făcut ei, indiferent cât de mari au fost minunile pe care le-au săvârșit, erau, totuși, doar niște ființe create, incapabile să reprezinte Duhul lui Dumnezeu. Ei au lucrat în numele lui Dumnezeu sau au lucrat după ce au fost trimiși de Dumnezeu; mai mult, au lucrat în epocile începute de Isus sau Iahve și nu au făcut nicio altă lucrare. Ei au fost, la urma-urmei, doar niște ființe create. În Vechiul Testament, mulți profeți au rostit predicții sau au scris cărți profetice. Nimeni nu a spus că ei erau Dumnezeu, dar de îndată ce Isus a început să lucreze, Duhul lui Dumnezeu a fost mărturie că El este Dumnezeu. De ce? În acest punct, ar trebui să știi deja! Înainte, apostolii și profeții au scris diferite epistole și au făcut multe profeții. Mai târziu, oamenii le-au ales pe unele dintre acestea să le pună în Biblie, iar altele s-au pierdut. Din moment ce există oameni care spun că tot ce au rostit aceștia vine de la Duhul Sfânt, de ce o parte din ele este considerată bună, iar alta este considerată rea? Și de ce unele cuvinte au fost alese, iar altele nu? Dacă acestea au fost într-adevăr cuvintele rostite de Duhul Sfânt, ar fi necesar ca oamenii să le aleagă? De ce sunt diferite relatările cuvintelor rostite de Isus și ale lucrării Sale în fiecare dintre cele Patru Evanghelii? Nu este oare vina celor care le-au consemnat? Unii oameni vor întreba: „Din moment ce epistolele scrise de Pavel și ceilalți autori ai Noului Testament și lucrarea pe care au făcut-o au luat naștere parțial din voința omului și au fost denaturate de noțiunile omului, atunci oare nu există nicio impuritate omenească în cuvintele pe care Tu (Dumnezeu) le rostești astăzi? Chiar nu conțin acestea nicio noțiune a omului?” Această etapă a lucrării făcute de Dumnezeu este complet diferită de cea făcută de Pavel și de mulți apostoli și profeți. Nu doar că există o diferență de identitate ci, în principal, există o diferență în lucrarea făcută. După ce Pavel a fost doborât și a căzut în fața Domnului, a fost condus de Duhul Sfânt să lucreze și a devenit unul dintre cei trimiși. Așadar, el a scris epistole către biserici, iar toate aceste epistole au urmat învățăturile lui Isus. Pavel a fost trimis de către Dumnezeu pentru a lucra în numele Domnului Isus, însă atunci când a venit Dumnezeu Însuși, El nu a lucrat în numele nimănui și nu a reprezentat pe nimeni în afară de Duhul lui Dumnezeu în lucrarea Lui. Dumnezeu a venit pentru a-Și face lucrarea în mod direct: nu a fost desăvârșit de om, iar lucrarea Lui nu a fost făcută prin învățăturile niciunui om. În această etapă a lucrării, Dumnezeu nu conduce prin discuții despre experiențele Sale personale ci, în schimb, Își face lucrarea în mod direct, conform cu ceea ce are El. De exemplu, încercarea făcătorilor de servicii, vremea mustrării, încercarea morții, vremea iubirii față de Dumnezeu… Aceasta este toată o lucrare care nu a mai fost făcută niciodată și este lucrarea epocii prezente, mai degrabă decât a experiențelor omului. În cuvintele pe care le-am rostit, care sunt experiențele omului? Nu vin toate acestea direct de la Duh și nu sunt ele emise de Duh? Pur și simplu, calibrul tău e atât de slab, încât nu poți vedea adevărul de la un capăt la celălalt! Calea practică de viață despre care vorbesc este de a arăta drumul și nimeni nu a vorbit înainte despre ea, nici nu a experimentat cineva vreodată această cale sau a știut despre această realitate. Înainte să fi rostit Eu aceste cuvinte, nimeni nu le-a rostit vreodată. Nimeni nu a discutat vreodată de astfel de experiențe, nici nu a rostit asemenea detalii și, mai mult, nimeni nu a evidențiat vreodată astfel de stări pentru a dezvălui aceste lucruri. Nimeni nu a condus vreodată pe calea pe care conduc Eu astăzi și, dacă ar fi fost condusă de om, atunci nu ar fi o cale nouă. Să-i luăm pe Pavel și Petru, drept exemplu. Ei nu au avut experiențe personale proprii înainte ca Isus să le arate calea. Abia după ce Isus le-a arătat calea, au experimentat cuvintele rostite de Isus și calea pe care conduce El; de aici, ei au câștigat multe experiențe și au scris epistolele. Și astfel, experiențele omului nu sunt același lucru cu lucrarea lui Dumnezeu, iar lucrarea lui Dumnezeu nu este același lucru cu acele cunoștințe descrise de noțiunile și experiențele omului. Am spus, iar și iar, că azi conduc o cale nouă și fac o lucrare nouă, iar lucrarea Mea și cuvintele Mele sunt diferite de cele ale lui Ioan și ale tuturor celorlalți profeți. Niciodată nu câștig mai întâi experiențe și apoi vă vorbesc despre ele – nu procedez deloc așa. Dacă ar fi așa, nu v-ar fi întârziat acest lucru cu mult timp în urmă? În trecut, cunoștințele despre care vorbeau mulți oameni erau, de asemenea, solemne, însă toate cuvintele lor erau rostite doar în baza acelora ale așa-numitelor figuri spirituale. Ei nu au arătat calea, ci aceasta a venit din experiențele lor, din ceea ce văzuseră ei și din cunoștințele lor. Unele erau noțiunile lor, iar altele erau constituite din experiența pe care au rezumat-o. În prezent, natura muncii Mele este total diferită de a lor. Nu am experimentat să fiu condus de alții, nici nu am acceptat să fiu desăvârșit de alții. Mai mult, tot ce am rostit și am comunicat e diferit de tot ce a rostit sau comunicat oricine altcineva și nu a mai fost rostit de nimeni altcineva. În prezent, indiferent cine sunteți voi, lucrarea voastră este făcută pe baza cuvintelor pe care Eu le rostesc. Fără aceste cuvântări și fără această lucrare, cine ar putea experimenta aceste lucruri (încercarea făcătorilor de servicii, vremea mustrării…) și cine ar putea să vorbească despre o asemenea cunoaștere? Chiar nu ești capabil să vezi asta? Indiferent de etapa lucrării, de îndată ce cuvintele Mele sunt rostite, voi începeți să aveți părtășie potrivit cuvintelor Mele și să lucrați conform lor, și nu există nicio cale la care să vă fi gândit vreunul dintre voi. După ce ai ajuns atât de departe, ești incapabil să vezi un aspect atât de clar și de simplu? Nu este o cale pe care să o fi gândit-o cineva, nici nu se bazează pe cea a vreunei figuri spirituale. Este o cale nouă și chiar multe dintre cuvintele rostite cândva de Isus nu se mai aplică. Eu vorbesc despre lucrarea deschiderii unei epoci noi, o lucrare de sine stătătoare; lucrarea pe care Eu o fac și cuvintele pe care Eu le rostesc sunt cu totul noi. Nu este aceasta noua lucrare de astăzi? Lucrarea lui Isus a fost, la rândul său, astfel. Lucrarea Lui a fost, de asemenea, diferită de cea a oamenilor din templu, precum și de lucrarea fariseilor, nici nu a semănat deloc cu cea făcută de poporul Israelului. După ce au asistat la ea, oamenii nu s-au putut hotărî: „A fost ea cu adevărat făcută de Dumnezeu?” Isus nu a urmat legea lui Iahve; când a venit să-l învețe pe om, tot ceea ce a rostit El a fost nou și diferit de ceea ce a fost spus de sfinții din vremurile străvechi și de profeții din Vechiul Testament și, din acest motiv, oamenii aveau îndoieli. Acesta este motivul pentru care e atât de dificil să te ocupi de om. Înainte de a accepta această etapă nouă a lucrării, calea pe care ați pășit majoritatea dintre voi a fost practicarea și pătrunderea în baza acelor figuri spirituale. Însă astăzi, lucrarea pe care o fac Eu este foarte diferită, iar voi sunteți incapabili să decideți dacă este corectă sau nu. Nu Îmi pasă pe ce cale ai mers înainte, nici nu mă interesează cine te-a „hrănit” sau pe cine ai considerat „tată”. De vreme ce am venit și am adus o lucrare nouă pentru a-l îndruma pe om, toți cei care Mă urmează trebuie să acționeze conform cu ceea ce spun Eu. Indiferent cât de puternică este „familia” de care aparții, trebuie să Mă urmezi pe Mine, nu trebuie să acționezi conform practicilor tale anterioare, „tatăl tău adoptiv” ar trebui să se retragă și tu ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta partea ce ți se cuvine. Întreaga ta ființă e în mâinile Mele și nu ar trebui să oferi prea multă credință oarbă tatălui tău adoptiv; el nu te poate controla pe deplin. Lucrarea de azi e de sine stătătoare. Tot ce spun azi, în mod evident, nu e bazat pe o fundație a trecutului; este un nou început, iar dacă spui că a fost creat de mâna omului, atunci ești unul dintre cei care este așa de orb, încât nu poate fi mântuit!

Isaia, Ezechiel, Moise, David, Avraam și Daniel au fost lideri sau profeți printre oamenii aleși ai Israelului. De ce nu au fost numiți ei Dumnezeu? De ce nu a fost Duhul Sfânt mărturie pentru ei? De ce Duhul Sfânt a fost mărturie pentru Isus de îndată ce Și-a început lucrarea și a început a-Și rosti cuvintele? Și de ce Duhul Sfânt nu a fost mărturie pentru alții? Ei, bărbații care erau trup, au fost cu toții numiți „Domnul”. Indiferent cum au fost numiți, lucrarea lor reprezintă ființa și esența lor, iar ființa și esența lor reprezintă identitatea lor. Esența lor nu are legătură cu apelativele lor; este reprezentată de ceea ce au exprimat ei și ce au trăit ei. În Vechiul Testament, nu era nimic ieșit din comun să fii numit Domnul, iar o persoană putea fi numită oricum, însă esența și identitatea sa inerentă erau neschimbătoare. Printre acei hristoși falși, profeți falși și corupători, nu au existat și unii care s-au numit „Dumnezeu”? Și de ce nu sunt ei Dumnezeu? Pentru că sunt incapabili să facă lucrarea lui Dumnezeu. La bază, sunt oameni, nu Dumnezeu, corupători de oameni, și astfel nu au identitatea lui Dumnezeu. Nu a fost numit și David drept Domnul în cele 12 triburi? Isus a fost numit și El Domnul; de ce a fost Isus singurul numit Dumnezeu întrupat? Nu a fost Ieremia cunoscut și ca Fiul Omului? Și nu a fost Isus cunoscut ca Fiul Omului? De ce a fost crucificat Isus în numele lui Dumnezeu? Nu pentru că esența Lui a fost diferită? Nu pentru că lucrarea pe care a făcut-o El a fost diferită? Contează un titlu? Deși Isus a fost și El numit Fiul Omului, El a fost prima întrupare a lui Dumnezeu, El a venit pentru a-Și asuma puterea și pentru a face lucrarea de răscumpărare. Acest lucru dovedește că identitatea și esența lui Isus au fost diferite de ale altora care au fost numiți, la rândul lor, Fiul Omului. Astăzi, cine dintre voi îndrăznește să spună că toate cuvintele rostite de cei care au fost folosiți de Duhul Sfânt au venit de la Duhul Sfânt? Îndrăznește cineva să spună asemenea lucruri? Dacă spui asemenea lucruri, atunci de ce a fost înlăturată cartea de profeții a lui Ezra și de ce s-a întâmplat același lucru cu cărțile sfinților și profeților din vremurile străvechi? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci de ce îndrăzniți voi să faceți alegeri atât de inconstante? Ești calificat să alegi lucrarea Duhului Sfânt? Multe povești din Israel au fost, de asemenea, înlăturate. Dar dacă tu crezi că acele scrieri din trecut au venit toate de la Duhul Sfânt, atunci de au fost înlăturate unele cărți? Dacă toate ar fi venit de la Duhul Sfânt, atunci toate ar fi trebuit păstrate și trimise fraților și surorilor bisericilor pentru a fi citite. Nu ar fi trebuit să fie alese sau înlăturate prin voința omului; acest lucru este greșit. A spune că experiențele lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu înțelegerile lor personale nu înseamnă că experiențele și cunoștințele lor au venit de la Satana, ci doar că au existat lucruri care au venit din experiențele și înțelegerile lor personale. Cunoștințele lor au fost conforme cu fundalul experiențelor lor actuale de la momentul respectiv și cine ar putea spune cu încredere că totul a venit de la Duhul Sfânt? Dacă cele Patru Evanghelii ar fi venit în totalitate de la Duhul Sfânt, atunci de ce Matei, Marcu, Luca și Ioan au spus fiecare ceva diferit despre lucrarea lui Isus? Dacă voi nu credeți asta, atunci uitați-vă la descrierile din Biblie referitoare la momentul în care Petru s-a lepădat de Isus de trei ori: toate sunt diferite și fiecare are propriile caracteristici. Mulți dintre cei ignoranți spun: „Dumnezeu întrupat este, de asemenea, om, deci, cuvintele pe care El le rostește pot veni în totalitate de la Duhul Sfânt? În cazul în care cuvintele lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu voința umană, atunci cuvintele pe care El le rostește nu s-au amestecat deloc cu voința umană?” Oamenii care spun astfel de lucruri sunt orbi și ignoranți! Citește cu atenție cele Patru Evanghelii; citește ce au consemnat ele despre lucrurile pe care le-a făcut Isus și despre cuvintele pe care le-a rostit El. Fiecare descriere este, pur și simplu, diferită, și fiecare are propria perspectivă. Dacă tot ce a fost scris de autorii acestor cărți a venit de la Sfântul Duh, atunci totul ar trebui să fie la fel și consecvent. Atunci, de ce există discrepanțe? Nu este omul extrem de naiv dacă nu poate vedea asta? Dacă ți se solicită să fii martor pentru Dumnezeu, ce tip de mărturie poți oferi? Poate o astfel de modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu să fie mărturie pentru El? Dacă alții te întreabă: „În cazul în care consemnările lui Ioan și Luca au fost amestecate cu voința umană, atunci cuvintele rostite de Dumnezeul vostru nu au fost amestecate cu voința umană?”, vei putea să dai un răspuns clar? După ce Luca și Matei au auzit cuvintele lui Isus și au văzut lucrarea lui Isus, ei au vorbit de propriile cunoștințe, în maniera amintirilor, detaliind anumite fapte despre lucrarea făcută de Isus. Poți spune că toate cunoștințele lor au fost dezvăluite de Duhul Sfânt? În afara Bibliei, au existat multe figuri spirituale cu mai multe cunoștințe decât ei, atunci de ce nu au fost cuvintele lor preluate de generațiile ulterioare? Nu au fost și ei folosiți de Duhul Sfânt? Află că în lucrarea de azi, nu vorbesc despre înțelegerile proprii bazate pe fundația lucrării lui Isus, nici nu vorbesc despre propria Mea cunoaștere pe fundalul lucrării lui Isus. Ce lucrare a făcut Isus atunci? Și ce lucrare fac Eu azi? Ceea ce fac și spun nu are precedent. Calea pe care umblu astăzi nu a mai fost niciodată bătătorită, nu a fost niciodată calcată de popoarele veacurilor și generațiilor trecute. Astăzi a fost lansată, și nu este aceasta lucrarea Duhului? Chiar dacă a fost lucrarea Duhului Sfânt, conducătorii trecutului și-au desfășurat lucrările pe temelia celorlalți, totuși lucrarea lui Dumnezeu Însuși este diferită. Etapa lucrării lui Isus a fost la fel: El a deschis o cale nouă. Când a venit, El a predicat Evanghelia Împărăției cerurilor și a spus că omul trebuie să se pocăiască și să mărturisească. După ce Isus Și-a încheiat lucrarea, Petru, Pavel și alții au continuat lucrarea lui Isus. După ce Isus a fost răstignit pe cruce și S-a înălțat la cer, ei au fost trimiși de Duh pentru a răspândi calea crucii. Deși cuvintele lui Pavel erau entuziaste, ele erau, de asemenea, bazate pe temelia pusă de ceea ce spusese Isus, cum ar fi răbdarea, dragostea, suferința, acoperirea capului, botezul sau alte doctrine care să fie urmate. Toate acestea au fost rostite pe baza cuvintelor lui Isus. Ei nu erau capabili să deschidă o cale nouă, fiindcă toți erau oameni folosiți de Dumnezeu.

La vremea respectivă, cuvântările și lucrarea lui Isus nu se supuneau doctrinei și El nu Și-a desfășurat lucrarea în conformitate cu lucrarea Legii Vechiului Testament. A fost îndeplinită potrivit lucrării care trebuia făcută în Epoca Harului. El a muncit în conformitate cu lucrarea pe care El a produs-o, conform planului Său și conform lucrării Sale de slujire; El nu a lucrat în conformitate cu legea Vechiului Testament. Nimic din ce El a făcut nu era în conformitate cu legea Vechiului Testament și El nu a venit să lucreze pentru a îndeplini cuvintele profeților. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu nu era înfăptuită anume pentru a îndeplini predicțiile profeților antici și El nu a venit să respecte doctrina sau să realizeze în mod deliberat predicțiile profeților antici. Cu toate acestea, acțiunile Lui nu au tulburat predicțiile profeților antici și nici nu au deranjat lucrarea pe care El a făcut-o înainte. Punctul esențial al lucrării Sale era să nu respecte nicio doctrină și să facă, în schimb, lucrarea pe care El Însuși trebuia să o facă. El nu era un profet sau un vizionar, ci un făcător, care de fapt a venit să facă lucrarea pe care trebuia să o facă și El a venit să-Și inaugureze noua eră și să-Și îndeplinească noua lucrare. Desigur, când Isus a venit să-Și facă lucrarea, El a îndeplinit și multe dintre cuvintele rostite de profeții antici din Vechiul Testament. De asemenea, lucrarea de astăzi a împlinit predicțiile profeților antici din Vechiul Testament. Doar că Eu nu țin acest „vechi almanah”, asta-i tot. Căci mai este multă lucrare pe care trebuie să o fac, sunt mai multe cuvinte pe care trebuie să vi le spun, iar această lucrare și aceste cuvinte au o importanță mult mai mare decât explicarea pasajelor din Biblie, pentru că o astfel de lucrare nu are mare importanță sau valoare pentru voi, și nu vă poate ajuta sau schimba. Intenționez să fac o nouă lucrare, dar nu cu scopul de a îndeplini orice pasaj din Biblie. Dacă Dumnezeu a venit pe pământ numai pentru a îndeplini cuvintele profeților antici din Biblie, atunci cine este mai mare, Dumnezeu întrupat sau acei profeți antici? La urma urmei, sunt profeții responsabili de Dumnezeu, sau Dumnezeu este responsabil de profeți? Cum explicați aceste cuvinte?

La început, când Isus încă trebuia să-Și îndeplinească oficial lucrarea Sa de slujire, ca și ucenicii care L-au urmat, uneori a participat și El la întruniri, a cântat imnuri, a dat laudă și a citit Vechiul Testament în templu. După ce a fost botezat și a apărut, Duhul a coborât oficial asupra Lui și a început să lucreze, dezvăluindu-I identitatea și lucrarea Sa de slujire pe care trebuia să o urmeze. Înainte de asta, nimeni nu I-a cunoscut identitatea și, în afară de Maria, nici măcar Ioan nu știa. Isus avea 29 de ani când a fost botezat. După ce botezul Lui s-a încheiat, cerurile s-au deschis și un glas a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” Odată ce Isus a fost botezat, Duhul Sfânt a început să aducă mărturie pentru El în acest fel. Înainte de a fi botezat la vârsta de 29 de ani, El a trăit viața unei persoane normale, mâncând când trebuia să mănânce, dormind și îmbrăcându-Se în mod normal, și nu era cu nimic diferit față de alții, deși, desigur, acest lucru era doar pentru ochii trupești ai omului. Uneori, și El era slab, iar alteori nici El nu putea să discearnă lucrurile, așa cum este scris în Biblie: inteligența Sa a crescut odată cu vârsta Lui. Aceste cuvinte arată doar că El avea o umanitate obișnuită și normală și că nu era diferit în mod deosebit de ceilalți oameni normali. De asemenea, El a crescut ca o persoană obișnuită, și nu era nimic special la El. Și, totuși, El era sub îngrijirea și protecția lui Dumnezeu. După ce a fost botezat, a început să fie ispitit, după care Și-a început lucrarea Sa de slujire și munca, și a ajuns să aibă putere, înțelepciune și autoritate. Aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu a lucrat în El înaintea botezului Său sau că nu a fost în El. Înainte de botezul Său, Duhul Sfânt locuia, de asemenea, în El, dar nu a început să lucreze în mod oficial, deoarece există limite când Dumnezeu Își face lucrarea, și mai mult, oamenii obișnuiți au un proces normal de creștere. Duhul Sfânt a trăit dintotdeauna în El. Când S-a născut Isus, El a fost diferit de ceilalți, și un luceafăr de dimineață a apărut; înainte de nașterea Lui, un înger i-a apărut lui Iosif într-un vis și i-a spus că Maria urma să nască un prunc și că pruncul a fost conceput de Duhul Sfânt. După ce Isus a fost botezat, Duhul Sfânt Și-a început lucrarea, dar asta nu înseamnă Duhul Sfânt doar Se pogorâse asupra lui Isus. Menționarea că Duhul Sfânt a coborât ca un porumbel asupra Lui se referă la începerea oficială a slujirii Lui. Duhul lui Dumnezeu fusese mai dinainte în El, dar nu începuse încă să lucreze, pentru că nu venise vremea, și Duhul nu a început să lucreze pripit. Duhul I-a fost mărturie prin botez. Când El a apărut din apă, Duhul a început să lucreze oficial în El, ceea ce a însemnat că întruparea lui Dumnezeu a început să-Și îndeplinească lucrarea de slujire și a început lucrarea de răscumpărare, adică Epoca Harului a început în mod oficial. Și astfel, există un timp pentru lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de lucrarea pe care El o face. După botezul Său, nu au existat schimbări deosebite în Isus; El era încă în trupul Său inițial. Doar că El Și-a început lucrarea și Și-a dezvăluit identitatea, și era plin de autoritate și putere. În acest sens, El era diferit de cum a fost înainte. Identitatea Lui era diferită, ceea ce înseamnă că o schimbare semnificativă a avut loc în statutul Său; aceasta a fost mărturia Duhului Sfânt și nu a fost o lucrare făcută de om. La început, oamenii nu știau și au ajuns să afle câte ceva doar după ce Duhul Sfânt a fost mărturie pentru Isus în acest fel. Dacă Isus ar fi făcut o lucrare măreață înainte ca Duhul Sfânt să fie mărturie pentru El, dar fără mărturia lui Dumnezeu Însuși, atunci, indiferent de cât de măreață ar fi fost lucrarea Lui, oamenii nu I-ar fi cunoscut niciodată identitatea, pentru că ochiul uman ar fi fost incapabil să vadă asta. Fără pasul mărturiei Duhului Sfânt, nimeni nu L-ar fi putut recunoaște ca Dumnezeu întrupat. Dacă, după ce Duhul Sfânt I-a fost mărturie, Isus ar fi continuat să lucreze în același fel, fără nicio diferență, atunci nu ar fi avut acel efect, și, prin acest lucru, este demonstrată în principal și lucrarea Duhului Sfânt. După ce Duhul Sfânt a adus mărturie, Duhul Sfânt a trebuit să Se arate, ca să poți vedea clar că El este Dumnezeu, că Duhul lui Dumnezeu era în El; Mărturia lui Dumnezeu nu a fost greșită, și asta putea dovedi că mărturia Lui era corectă. Dacă lucrarea Sa de dinainte și de după mărturia Duhului Sfânt ar fi fost aceeași, atunci lucrarea Sa de slujire întrupată și lucrarea Duhului Sfânt nu ar fi fost accentuate și, astfel, omul ar fi fost incapabil să recunoască lucrarea Duhului Sfânt, deoarece nu ar fi existat nicio diferență clară. După ce a fost mărturie, Duhul Sfânt a trebuit să sprijine această mărturie, așa că a trebuit să-Și manifeste înțelepciunea și autoritatea prin Isus, care era diferită de cele din trecut. Desigur, acest lucru nu a fost efectul botezului – botezul este doar o ceremonie – este doar faptul că botezul a fost calea de a arăta că a venit timpul să-Și facă lucrarea de slujire. O astfel de lucrare a fost făcută pentru a clarifica marea putere a lui Dumnezeu, pentru a clarifica mărturia Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt Își asumă responsabilitatea pentru această mărturie până la sfârșit. Înainte de a-Și îndeplini lucrarea de slujire, și Isus a ascultat predici, a predicat și a răspândit Evanghelia în diferite locuri. El nu a făcut nicio lucrare importantă pentru că nu venise încă timpul ca El să-Și facă lucrarea de slujire, și, de asemenea, pentru că Dumnezeu Însuși S-a ascuns cu umilință în trup și nu a făcut nicio lucrare până când nu a venit vremea potrivită. El nu a lucrat înaintea botezului din două motive: unul, pentru că Duhul Sfânt nu a coborât în mod oficial asupra Lui ca să lucreze (adică, Duhul Sfânt nu I-a dat lui Isus puterea și autoritatea de a face o asemenea lucrare) și, chiar dacă Și-ar fi cunoscut identitatea, Isus ar fi fost incapabil să facă lucrarea pe care intenționa să o facă ulterior și ar fi trebuit să aștepte până în ziua botezului Său. Acesta era timpul lui Dumnezeu și nimeni nu a fost capabil să se opună, nici chiar Isus Însuși; Isus Însuși nu Și-ar fi putut tulbura propria lucrare. Desigur, aceasta a fost smerenia lui Dumnezeu, și, de asemenea, legea lucrării lui Dumnezeu; dacă Duhul lui Dumnezeu nu ar fi lucrat, nimeni nu ar fi putut să-I facă lucrarea. În al doilea rând, înainte de a fi botezat, El era doar un om de rând, obișnuit, și nu se deosebea de ceilalți oameni normali și obișnuiți; acesta este un aspect al modului în care Dumnezeu întrupat nu era supranatural. Dumnezeu întrupat nu a contrazis aranjamentele Duhului lui Dumnezeu; El a lucrat într-un mod ordonat și a lucrat foarte normal. Doar după botez lucrarea Lui a avut autoritate și putere. Adică, chiar dacă El era Dumnezeu întrupat, El nu a efectuat niciun act supranatural și a crescut în același mod ca și ceilalți oameni normali. Dacă Isus Și-ar fi cunoscut deja propria identitate, ar fi făcut o mare lucrare pe întreg tărâmul înainte de botezul Său și ar fi fost diferit de oamenii obișnuiți, arătându-Se că este extraordinar, atunci nu numai că ar fi fost imposibil ca Ioan să-și facă lucrarea, dar nu ar fi existat, de asemenea, nicio cale ca Dumnezeu să înceapă următorul pas al lucrării Lui. Prin urmare, asta ar fi arătat că ceea ce a făcut Dumnezeu a mers rău, și omului, i s-ar fi părut că Duhul lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu nu au provenit din aceeași sursă. Deci, lucrarea lui Isus menționată în Biblie este o lucrare care a fost făcută după ce a fost botezat, lucrare care a fost făcută în decursul a trei ani. Biblia nu menționează ce a făcut înainte de a fi botezat pentru că nu a făcut această lucrare înainte de a fi botezat. El era doar un om obișnuit și reprezenta un om obișnuit; înainte ca Isus să-Și înceapă lucrarea Sa de slujire, El nu se deosebea de oamenii normali, iar alții nu puteau să vadă nicio diferență în El. Abia după ce a ajuns la vârsta de 29 de ani, Isus a știut că a venit să încheie o etapă din lucrarea lui Dumnezeu; înainte, El Însuși nu a știut asta, pentru că lucrarea făcută de Dumnezeu nu a fost supranaturală. Când a participat la o întâlnire în sinagogă la vârsta de doisprezece ani, Maria Îl căuta și El a spus doar o propoziție, la fel ca orice alt copil: „Mamă! Nu știi că trebuie să pun voia Tatălui Meu mai presus de orice?” Desigur, întrucât El a fost conceput de Duhul Sfânt, ar fi putut Isus să nu fi fost special într-un anumit fel? Dar faptul că era deosebit nu însemna că era supranatural, ci doar că Îl iubea pe Dumnezeu mai mult decât orice alt copil. Deși El era om în înfățișare, esența Lui era, totuși, specială și diferită de a celorlalți. Cu toate acestea, numai după botez a simțit efectiv Duhul Sfânt care lucra în El, a simțit că El era Însuși Dumnezeu. Doar atunci când a ajuns la vârsta de 33 de ani, El a realizat cu adevărat că Duhul Sfânt intenționa să realizeze lucrarea crucificării prin El. La vârsta de 32 de ani, El a ajuns să cunoască câteva adevăruri interioare, așa cum este scris în Evanghelia după Matei: „Simon Petru a răspuns: Tu ești Fiul lui Dumnezeu cel viu, ești Hristos” (Matei 16:16), și „De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere mult din partea bătrânilor, din partea conducătorilor preoților și din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat” (Matei 16:21). El nu a știut dinainte ce trebuia să facă, ci doar la un anumit moment. El nu a știut asta pe deplin de îndată ce S-a născut; Duhul Sfânt a lucrat treptat în El și a existat un proces de lucru. Dacă, de la început, El ar fi știut că era Dumnezeu și Hristos și Fiul întrupat al Omului, și că trebuia să realizeze lucrarea răstignirii, atunci de ce nu a lucrat mai dinainte? De ce, doar după ce le-a spus ucenicilor despre lucrarea Lui de slujire, a simțit Isus amărăciunea și S-a rugat zelos pentru asta? De ce Ioan I-a deschis calea și L-a botezat înainte de a ajunge să înțeleagă multe lucruri pe care nu le înțelesese? Asta dovedește că a fost lucrarea lui Dumnezeu întrupat și, astfel, pentru ca El să înțeleagă și să împlinească a existat un proces, pentru că El era trupul întrupat al lui Dumnezeu, a cărui lucrare era diferită de cea făcută direct de Duh.

Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu urmează același curent, și astfel, în planul de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu, fiecare pas a fost urmat îndeaproape de următorul, de la întemeierea lumii și până în prezent. Dacă nu ar fi nimeni care să deschidă calea, atunci nu ar fi nimeni care să urmeze; deoarece cei care urmează există, și cei care deschid calea există. În acest fel, lucrarea a fost transmisă pas cu pas. Un pas îl urmează pe celălalt, și fără ca cineva să deschidă calea, ar fi imposibil să se înceapă lucrarea, iar Dumnezeu nu ar avea niciun mijloc de a-Și înainta lucrarea. Niciun pas nu-l tulbură pe celălalt, și fiecare îl urmează pe celălalt într-o secvență pentru a forma un curent; totul se face de către același Duh. Dar, indiferent dacă cineva deschide calea sau continuă lucrarea altuia, aceasta nu le determină identitatea. Nu așa e corect? Ioan a deschis calea și Isus i-a continuat lucrarea, și, deci, asta dovedește că identitatea lui Isus este inferioară celei a lui Ioan? Iahve Și-a făcut lucrarea înaintea lui Isus, deci, poți spune că Iahve este mai mare decât Isus? Fie că au pavat drumul, sau că au continuat lucrarea altora, nu este important; ceea ce este cu adevărat important este esența lucrării lor și identitatea pe care o reprezintă. Oare asta nu e corect? Deoarece Dumnezeu intenționa să lucreze printre oameni, El a trebuit să-i ridice pe cei care puteau face lucrarea de a deschide calea. Când Ioan abia începuse să predice, el a spus: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările!” „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” A vorbit astfel de la început, și de ce a putut să spună aceste cuvinte? În ceea ce privește ordinea în care au fost rostite aceste cuvinte, Ioan a vorbit mai întâi despre Evanghelia Împărăției cerurilor și Isus a vorbit ulterior despre asta. Conform noțiunilor omului, Ioan a fost cel care a deschis calea nouă și astfel, desigur, Ioan era mai mare decât Isus. Dar Ioan nu a spus că era Hristos, iar Dumnezeu nu a fost mărturie pentru el ca Fiul iubit al lui Dumnezeu, ci doar l-a folosit pentru a deschide calea și pentru a pregăti calea pentru Domnul. El a pavat calea pentru Isus, dar nu a putut lucra în numele lui Isus. Toată lucrarea omului a fost menținută și de Duhul Sfânt.

În epoca Vechiului Testament, Iahve a fost Cel care a condus calea, iar lucrarea lui Iahve a reprezentat întreaga epocă a Vechiului Testament și toată lucrarea făcută în Israel. Moise doar a susținut această lucrare pe pământ, iar trudele lui sunt considerate a fi cooperarea oferită de om. În vremea aceea, Iahve a fost Cel care a vorbit, chemându-l pe Moise, și l-a ridicat pe Moise din rândul poporului lui Israel și l-a făcut să-i conducă în pustie până în Canaan. Aceasta nu a fost lucrarea lui Moise însuși, ci el a fost îndrumat personal de Iahve, și, astfel, Moise nu poate fi numit Dumnezeu. Moise a dat și legea, dar această lege a fost decretată personal de către Iahve. Doar că El a făcut ca Moise să o exprime. Isus a făcut și porunci și El a desființat legea Vechiului Testament și a stabilit poruncile pentru noua epocă. De ce este Isus Dumnezeu Însuși? Pentru că există o diferență. În acel moment, lucrarea făcută de Moise nu a reprezentat epoca și nici nu a deschis o nouă cale; el a fost direcționat înainte de Iahve și a fost doar unul care a fost folosit de Dumnezeu. Când a venit Isus, Ioan făcuse o treaptă de lucru pentru a pava calea și a început să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor (Duhul Sfânt începuse acest lucru). Când a venit Isus, El Și-a făcut direct lucrarea, dar a existat o mare diferență între lucrarea Lui și lucrarea lui Moise. Isaia a făcut, de asemenea, multe profeții, dar de ce nu a fost el însuși Dumnezeu? Isus nu a rostit atât de multe profeții, totuși, de ce a fost El Însuși Dumnezeu? Nimeni nu îndrăznea să spună că lucrarea lui Isus în acel moment a venit toată de la Duhul Sfânt și nici nu îndrăznea să spună că totul a venit din voința omului sau că a fost în totalitate lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Omul nu avea cum să analizeze astfel de lucruri. Se poate spune că Isaia a făcut o astfel de lucrare și a făcut astfel de profeții, și toate au venit de la Duhul Sfânt; ele nu au venit direct de la Isaia însuși, ci au fost revelații de la Iahve. Isus nu a făcut o mare cantitate de lucrări și nu a spus multe cuvinte, nici nu a rostit multe profeții. Pentru om, învățătura Lui nu părea deosebit de impunătoare, și, totuși, El a fost Dumnezeu Însuși, iar acest lucru este inexplicabil omului. Nimeni nu a crezut vreodată în Ioan, în Isaia sau în David, și nimeni nu i-a numit niciodată Dumnezeu, sau David Dumnezeul, ori Ioan Dumnezeul; nimeni nu a vorbit vreodată astfel și numai Isus a fost numit vreodată Hristos. Această clasificare a fost făcută în conformitate cu mărturia lui Dumnezeu, cu lucrarea pe care El a întreprins-o și cu slujirea pe care a făcut-o. În ceea ce-i privește pe oamenii mari ai Bibliei – Avraam, David, Iosua, Daniel, Isaia, Ioan și Isus – prin lucrarea pe care au făcut-o, poți spune cine este Dumnezeu Însuși și ce fel de oameni sunt profeți și care sunt apostoli. Cine a fost folosit de Dumnezeu și cine a fost Dumnezeu Însuși, este diferențiat și determinat de esența și de lucrarea pe care au făcut-o. Dacă nu poți spune diferența, atunci acest lucru dovedește că nu știi ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Isus este Dumnezeu pentru că a rostit atâtea cuvinte și a lucrat atât de mult, în special demonstrația Lui de multe minuni. De asemenea, și Ioan a lucrat mult și a rostit multe cuvinte, cum a făcut și Moise; de ce nu au fost ei numiți Dumnezeu? Adam a fost creat direct de Dumnezeu; de ce nu a fost numit Dumnezeu, în loc să fie numit doar o ființă creată? Dacă cineva îți spune: „Astăzi, Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare și a rostit multe cuvinte; El este Dumnezeu Însuși. Atunci, din moment ce Moise a rostit multe cuvinte, și el trebuie să fi fost, de asemenea, Dumnezeu Însuși”, ar trebui să-i întrebi în schimb: „În acel moment, de ce Dumnezeu a fost mărturie pentru Isus, și nu lui Ioan, ca Dumnezeu Însuși? Ioan nu a venit înaintea lui Isus? Care a fost mai mare, lucrarea lui Ioan sau a lui Isus? Pentru om, lucrarea lui Ioan pare mai mare decât cea a lui Isus, dar de ce Duhul Sfânt a fost mărturie pentru Isus și nu lui Ioan?” Același lucru se întâmplă astăzi! La vremea aceea, când Moise a condus poporul lui Israel, Iahve i-a vorbit dintre nori. Moise nu a vorbit direct, dar a fost îndrumat direct de Iahve. Aceasta a fost lucrarea lui Israel din Vechiul Testament. Duhul nu a fost în Moise, nici ființa lui Dumnezeu. El nu a putut face acea lucrare, și, astfel, există o mare diferență între lucrarea făcută de el și lucrarea făcută de Isus. Și asta pentru că munca pe care au făcut-o era diferită! Dacă cineva este folosit de Dumnezeu sau este un profet, un apostol, sau Dumnezeu Însuși, poate fi perceput din natura lucrării sale, și acest lucru va pune capăt îndoielilor tale. În Biblie este scris că numai Mielul poate deschide cele șapte peceți. De-a lungul veacurilor, au existat mulți comentatori ai scripturilor printre acele figuri mari și, astfel, poți spune că toți sunt Mielul? Poți spune că toate explicațiile lor vin de la Dumnezeu? Ei sunt doar comentatori; ei nu au identitatea Mielului. Cum ar putea fi ei vrednici să deschidă cele șapte peceți? Este adevărat că „numai Mielul poate deschide cele șapte peceți”, dar El nu vine doar să deschidă cele șapte peceți; nu există nicio necesitate pentru această lucrare, se face întâmplător. El este foarte clar cu privire la lucrarea Lui; este necesar ca El să petreacă mult timp interpretând scripturile? Trebuie să se adauge „Epoca Mielului care interpretează Scripturile” la cei șase mii de ani de lucrare? El vine să facă o lucrare nouă, dar el oferă, de asemenea, niște revelații despre lucrarea din trecut, făcând oamenii să înțeleagă adevărul celor șase mii de ani de lucrare. Nu este nevoie să explici prea multe pasaje din Biblie; lucrarea de azi este cheia, care este importantă. Trebuie să știi că Dumnezeu nu vine în mod special ca să rupă cele șapte peceți, ci să facă lucrarea mântuirii.

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți să te conformezi intențiilor lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să te conformezi intențiilor lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu.

Fără începutul acestui nou stadiu al lucrării, cine știe cât de departe ați merge voi evangheliștilor, predicatorilor, comentatorilor și așa-numiților mari oameni spirituali! Fără începutul acestei noi etape de lucru, ceea ce vorbiți ar fi depășit! E vorba fie de ridicarea la tron, fie de pregătirea staturii pentru a deveni rege; fie negarea sinelui, fie supunerea corpului; fie să fii răbdător sau să-ți înveți lecțiile din toate lucrurile; fie umilință, fie dragoste. Nu înseamnă asta să cânți aceeași melodie veche? Este doar o modalitate de a numi același lucru printr-un nume diferit! Fie acoperirea capului și ruperea pâinii, sau împreunarea mâinilor și rugarea, vindecarea bolnavilor și alungarea demonilor. Ar putea exista vreo altă lucrare nouă? Ar putea exista vreo perspectivă de dezvoltare? Dacă vei continua să conduci în acest fel, vei urma orbește doctrina sau vei respecta convenția. Voi credeți că lucrarea voastră este atât de măreață, dar nu știți că totul a fost transmis și învățat de acei „bătrâni” din cele mai vechi timpuri? Tot ceea ce spuneți și faceți nu sunt ultimele cuvinte ale acelor bătrâni? Nu e ceea ce a fost încredințat de acești bătrâni înainte ca ei să moară? Tu crezi că acțiunile voastre le depășesc pe cele ale apostolilor și profeților din generațiile trecute și chiar depășesc toate lucrurile? Începutul acestei etape de lucru a pus capăt adorării voastre pentru munca lui Witness Lee în căutarea de a deveni rege și de a urca pe tron și v-a oprit aroganța și bravada, astfel încât sunteți incapabili să vă amestecați în această etapă de lucru. Fără această etapă de lucru, v-ați scufunda tot mai adânc până ați fi de nerăscumpărat. Există prea multe lucruri vechi printre voi! Din fericire, lucrarea de astăzi v-a adus înapoi; în caz contrar, cine știe în ce direcție ați apuca! Din moment ce Dumnezeu este un Dumnezeu care este întotdeauna nou și niciodată vechi, de ce nu cauți lucruri noi? De ce te fixezi întotdeauna pe lucrurile vechi? Așadar, cunoașterea lucrării Duhului Sfânt astăzi este de cea mai mare importanță!