Întreaga lucrare săvârșită de-a lungul celor șase mii de ani s-a schimbat treptat, odată cu începutul și sfârșitul diferitelor epoci. Schimbările în această lucrare s-au bazat pe situația generală a lumii și pe tendințele de dezvoltare ale umanității în ansamblu; lucrarea de gestionare doar s-a schimbat treptat, în mod corespunzător. Nu totul a fost planificat de la începutul creației. Înainte ca lumea să fie creată sau chiar foarte curând după aceea, Iahve nu planificase încă prima etapă a lucrării, cea a legii; a doua etapă a lucrării, cea a harului; sau a treia etapă a lucrării, cea a cuceririi, în care avea să înceapă cu câțiva dintre urmașii lui Moab, și, prin asta, să cucerească întregul univers. După ce a creat lumea, nu a mai rostit aceste cuvinte și nici după Moab nu le-a mai rostit; într-adevăr, înainte de Lot, nu le-a mai grăit niciodată. Toată lucrarea lui Dumnezeu se face spontan. Acesta este exact modul în care s-a dezvoltat întreaga Lui lucrare de gestionare de șase mii de ani; în niciun caz nu scrisese un astfel de plan, în forma vreunui „Grafic concis pentru dezvoltarea umanității”, înainte de a crea lumea. În lucrarea lui Dumnezeu, El exprimă direct ceea ce este; El nu-Și chinuie creierul pentru a formula un plan. Desigur, destui profeți au rostit multe profeții, dar tot nu se poate spune că lucrarea lui Dumnezeu a fost întotdeauna una precis planificată; acele profeții au fost făcute în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu din acea vreme. Toate lucrările pe care le săvârșește El sunt mai aproape de actualitate. El Își îndeplinește lucrarea în concordanță cu evoluția fiecărei epoci și pe baza modului în care se schimbă lucrurile. Pentru El, săvârșirea lucrării este asemănătoare cu alegerea potrivită a medicamentelor în cazul unei boli; El observă și-Și continuă lucrarea conform observațiilor Sale. În fiecare etapă a lucrării Sale, Dumnezeu este capabil să-Și exprime înțelepciunea și puterea; El Își dezvăluie înțelepciunea bogată și autoritatea în conformitate cu lucrarea unei epoci anume și permite tuturor oamenilor aduși de El înapoi în timpul acelei epoci să-I vadă întreaga fire. El asigură nevoile oamenilor potrivit lucrării care trebuie săvârșită în fiecare epocă, făcând lucrarea pe care ar trebui să o facă. El le oferă oamenilor ceea ce au nevoie, în funcție de măsura în care i-a corupt Satana. E ca și cum, atunci când Iahve i-a creat inițial pe Adam și pe Eva, a făcut acest lucru pentru a le permite să-L manifeste pe Dumnezeu pe pământ și astfel încât să poată fi martori pentru Dumnezeu în mijlocul creației. Totuși, Eva a păcătuit după ce a fost ispitită de șarpe, iar Adam a făcut același lucru; în grădină, amândoi au mâncat fructul din pomul cunoașterii binelui și răului. Astfel, Iahve a avut de îndeplinit o lucrare suplimentară asupra lor. Văzându-le goliciunea, le-a acoperit trupurile cu haine făcute din piei de animale. După aceea, El i-a spus lui Adam: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul din care-ți poruncisem să nu mănânci, blestemat este pământul din cauza ta; […] până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce”. Femeii, El i-a spus: „Îți voi mări mult durerile nașterii; în durere vei naște copii. Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine”. De atunci, El i-a alungat din Grădina Edenului și i-a făcut să trăiască în afara acesteia, așa cum omul modern trăiește acum pe pământ. Când Dumnezeu l-a creat pe om la început, nu a plănuit să-l lase pe om să fie ispitit de șarpe după ce l-a creat și apoi să-i blesteme pe om și pe șarpe. De fapt, nu a avut un astfel de plan; pur și simplu modul în care s-au desfășurat lucrurile I-au dat de făcut o nouă lucrare în mijlocul creației Lui. După ce Iahve a făcut această lucrare cu Adam și Eva pe pământ, omenirea a continuat să se dezvolte timp de mai multe mii de ani, până când „Iahve a văzut că răutatea oamenilor era mare pe pământ și că toate gândurile și dorințele din inimile lor erau îndreptate neîncetat numai spre rău. Și s-a căit Iahve pentru că îl făcuse pe om pe pământ și s-a întristat în inima Lui. […] Însă Noe a aflat har dinaintea lui Iahve”. În acel moment, Iahve avea mai multe lucrări noi de făcut, pentru că omenirea pe care o crease devenise prea păcătoasă după ce a fost ispitită de șarpe. Având în vedere aceste circumstanțe, din rândul întregii omeniri, Iahve a ales familia lui Noe ca să o cruțe și apoi Și-a îndeplinit lucrarea de distrugere a lumii cu un potop. Omenirea a continuat să se dezvolte în această manieră până în această zi, devenind din ce în ce mai coruptă, și când va veni momentul ca dezvoltarea umanității să-și atingă culmea, acela va fi și sfârșitul omenirii. De la începutul și până la sfârșitul lumii, adevărul lăuntric al lucrării Lui a fost și va fi întotdeauna în acest fel. Tot așa vor fi și oamenii clasificați după tipul lor; nici nu se pune problema ca fiecare persoană să fie predestinată de la început să aparțină unei anumite categorii; mai degrabă, fiecare este clasificat treptat numai după ce a trecut printr-un proces de dezvoltare. În cele din urmă, oricine nu va putea fi pe deplin mântuit va fi înapoiat „strămoșilor” săi. Niciuna dintre lucrările lui Dumnezeu în rândul omenirii nu fusese deja pregătită la crearea lumii; mai degrabă, dezvoltarea lucrurilor I-a permis lui Dumnezeu să-Și realizeze treptat lucrarea în rândul omenirii și într-un mod mai realist și practic. De exemplu, Iahve Dumnezeu nu a creat șarpele pentru a ispiti femeia; nu acela a fost planul Său specific, nici nu a fost un lucru pe care El l-a predestinat în mod intenționat. Se poate spune că a fost o întâmplare neașteptată. Așadar, din acest motiv i-a alungat Iahve pe Adam și Eva din Grădina Edenului și a jurat să nu mai creeze niciodată oameni. Totuși, oamenii descoperă înțelepciunea lui Dumnezeu numai pe această temelie. Este cum am spus mai devreme: „Îmi exercit înțelepciunea pe baza comploturilor Satanei”. Oricât de coruptă devine umanitatea sau o ispitește șarpele, Iahve încă are înțelepciunea Lui; prin urmare, S-a implicat într-o lucrare nouă încă de când a creat lumea și niciunul dintre pașii acestei lucrări nu s-a repetat vreodată. Satana și-a pus mereu planurile în mișcare; umanitatea a fost constant coruptă de Satana, iar Iahve Dumnezeu Și-a săvârșit neîncetat lucrarea înțeleaptă. De când a fost creată lumea, El nu a eșuat niciodată și nici nu a încetat vreodată să lucreze. După ce oamenii au fost corupți de Satana, El a continuat să lucreze printre ei pentru a-l învinge pe acesta, dușmanul care era sursa stricăciunii lor. Această bătălie s-a dat de la început și va continua până la sfârșitul lumii. Făcând toate aceste lucruri, Iahve Dumnezeu nu numai că a permis oamenilor, care au fost corupți de Satana, să primească marea Lui mântuire, dar le-a permis și să vadă înțelepciunea, atotputernicia și autoritatea Lui. Și mai mult, în cele din urmă, îi va lăsa să-I vadă firea dreaptă – pedepsindu-i pe cei răi și răsplătindu-i pe cei buni. El S-a luptat cu Satana chiar până în această zi și nu a fost niciodată învins. Aceasta pentru că El este un Dumnezeu înțelept, iar El Își exercită înțelepciunea pe baza comploturilor Satanei. Astfel, Dumnezeu nu numai că face tot ce este în cer să se supună autorității Sale, dar, de asemenea, face tot ce este pe pământ să se odihnească sub scaunul picioarelor Sale și, nu în ultimul rând, El îi face pe cei răi, care invadează și hărțuiesc omenirea, să cadă sub mustrarea Lui. Rezultatele întregii lucrării sunt determinate ca urmare a înțelepciunii Sale. El nu Și-a dezvăluit niciodată înțelepciunea înainte de existența omenirii, pentru că nu avea dușmani în cer, pe pământ sau oriunde în întregul univers, și nu au existat forțe întunecate care să invadeze nimic în mijlocul naturii. După ce arhanghelul L-a trădat, El a creat omenirea pe pământ și din cauza omenirii Și-a început în mod oficial războiul milenar cu arhanghelul Satana – un război care se aprinde tot mai mult cu fiecare etapă care urmează. Atotputernicia și înțelepciunea Lui sunt prezente în fiecare dintre aceste etape. Numai atunci toate din cer și de pe pământ au văzut înțelepciunea lui Dumnezeu, atotputernicia și, în special, realitatea lui Dumnezeu. Încă Își mai desfășoară lucrarea în același mod practic și astăzi; în plus, pe măsură ce Își îndeplinește lucrarea, Își dezvăluie și înțelepciunea și toată atotputernicia. El vă permite să vedeți adevărul lăuntric al fiecărei etape a lucrării și, mai mult, să vedeți o explicație definitivă a realității lui Dumnezeu.

În ceea ce privește trădarea lui Isus de către Iuda, unii oameni se întreabă: nu a fost aceasta prestabilită înainte de crearea lumii? De fapt, Duhul Sfânt a plănuit asta pe baza realității vremii. Pur și simplu s-a întâmplat să existe cineva cu numele de Iuda, care întotdeauna fura din fonduri, așa că această persoană a fost aleasă pentru a juca acest rol și a face un serviciu în acest fel. Acesta a fost un adevărat exemplu de utilizare a resurselor locale. Isus nu știa acest lucru la început; El a aflat doar mai târziu, după ce Iuda a fost dat în vileag. Dacă altcineva ar fi fost în stare să joace acest rol, atunci acea persoană ar fi făcut-o în locul lui Iuda. Ceea ce a fost predestinat a fost, de fapt, ceva ce Duhul Sfânt a făcut în acel moment. Lucrarea Duhului Sfânt se face întotdeauna spontan; El poate să-Și planifice și să-Și săvârșească lucrarea oricând. De ce spun întotdeauna că lucrarea Duhului Sfânt este realistă și că este mereu nouă, niciodată veche și întotdeauna cea mai de actualitate? Lucrarea Lui nu fusese deja planificată când lumea a fost creată; acest lucru nu este deloc ceea ce s-a întâmplat! Fiecare pas al lucrării își are efectul corespunzător pentru timpul său și nu se tulbură unul pe altul. În majoritatea timpului, planurile pe care s-ar putea să le ai în mintea ta nu se potrivesc, pur și simplu, cu cea mai recentă lucrare a Duhului Sfânt. Lucrarea Lui nu este la fel de simplă precum crede omul, nici nu este atât de complexă precum își imaginează omul – constă în aprovizionarea oamenilor în orice moment și în orice loc, în funcție de nevoile lor din acel moment. Nimeni nu este mai lămurit în privința esenței oamenilor ca El și, tocmai din acest motiv, nimic nu poate să se potrivească la fel de bine nevoilor realiste ale oamenilor ca lucrarea Lui. De aceea, dintr-o perspectivă umană, lucrarea Sa pare să fi fost planificată cu câteva milenii în avans. Cum El lucrează printre voi acum, lucrând și vorbind în timp ce urmărește stările în care vă aflați, El știe exact ce să spună în cazul fiecărei stări, rostind cuvinte care sunt exact ce au oamenii nevoie. Luați primul pas al lucrării Sale: vremea mustrării. După aceea, Dumnezeu Și-a dirijat lucrarea în funcție de ce au manifestat oamenii, de răzvrătirea lor, de stările pozitive care au emanat din ei și de cele negative, precum și în funcție de limita inferioară la care oamenii au putut să coboare când acele stări negative au atins un anumit nivel; și El a pus stăpânire pe aceste lucruri, pentru a obține un rezultat mult mai bun cu lucrarea Lui. Cu alte cuvinte, săvârșește lucrarea de sprijinire printre oameni, în baza stării lor actuale dintr-un anumit moment; El duce la bun sfârșit fiecare pas al lucrării Sale în funcție de stările reale ale oamenilor. Toate ființele create sunt în mâinile Sale; cum ar putea El să nu-i cunoască? Dumnezeu efectuează următorul pas al lucrării care ar trebui făcută, oricând și oriunde, în concordanță cu stările oamenilor. În niciun caz această lucrare nu a fost planificată cu mii de ani în urmă; aceasta este o noțiune umană! El lucrează pe măsură ce observă efectele lucrării Sale și lucrarea Lui se adâncește și se dezvoltă continuu; după ce observă rezultatele lucrării Sale, El implementează de fiecare dată următoarea etapă a lucrării Sale. El folosește multe lucruri pentru trecerea treptată și pentru a-Și face noua lucrare vizibilă oamenilor de-a lungul timpului. Acest mod de a lucra poate să asigure nevoile oamenilor, pentru că Dumnezeu cunoaște prea bine oamenii. Acesta este modul în care El Își îndeplinește lucrarea din ceruri. De asemenea, Dumnezeul întrupat Își săvârșește lucrarea în același mod, făcând aranjamente și lucrând în mijlocul oamenilor în funcție de împrejurările actuale. Niciuna dintre lucrările Sale nu a fost rânduită înainte ca lumea să fie creată, și nici nu a fost planificată meticulos în prealabil. La două mii de ani de la crearea lumii, Iahve a văzut că omenirea a devenit atât de coruptă, încât a folosit gura profetului Isaia pentru a prevesti că, după încheierea Epocii Legii, Iahve avea să-Și ducă la îndeplinire lucrarea de răscumpărare a omenirii în Epoca Harului. Acesta a fost planul lui Iahve, desigur, dar și acest plan a fost făcut în funcție de circumstanțele pe care El le observa atunci; cu siguranță nu S-a gândit la el imediat ce l-a creat pe Adam. Isaia doar a dat glas unei profeții, dar Iahve nu făcuse pregătiri anticipate pentru această lucrare în timpul Epocii Legii; mai degrabă, El a inițiat-o la începutul Epocii Harului, când mesagerul a apărut în visul lui Iosif ca să-l lumineze, transmițându-i că Dumnezeu urma să devină trup și doar atunci avea să înceapă lucrarea Sa de întrupare. Dumnezeu nu Și-a pregătit, așa cum își imaginează oamenii, lucrarea de întrupare imediat după ce a creat lumea; aceasta a fost decisă numai pe baza gradului de dezvoltare a omenirii și a statutului războiului Său împotriva Satanei.

Când Dumnezeu devine trup, Duhul Lui coboară asupra unui om; cu alte cuvinte, Duhul lui Dumnezeu îmbracă un trup fizic. El vine să-Și facă lucrarea pe pământ, nu să aducă împreună cu El anumite etape limitate; lucrarea Lui este absolut nelimitată. Lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în trup este încă determinată de rezultatele lucrării Sale, și El folosește asemenea lucruri pentru a determina durata de timp pentru care El va lucra cât este în trup. Duhul Sfânt dezvăluie în mod direct fiecare pas al lucrării Sale, examinând lucrarea Lui în timp ce merge mai departe; această lucrare nu este atât de supranaturală încât să depășească limitele imaginației umane. Aceasta este ca lucrarea lui Iahve de creare a cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor; El a planificat și a lucrat simultan. A despărțit lumina de întuneric și au apărut dimineața și seara – aceasta a durat o zi. În a doua zi, a creat cerul, iar aceasta a durat tot o zi; apoi a creat pământul, mările și toate ființele care le-au populat, fapt pentru care a avut nevoie de o altă zi. Aceasta a continuat până în a șasea zi, când Dumnezeu a creat omul și l-a lăsat să gestioneze toate lucrurile de pe pământ. Apoi, în a șaptea zi, când El a terminat de creat toate lucrurile, S-a odihnit. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a desemnat-o drept zi sfântă. El a decis să stabilească această zi sfântă doar după ce a creat toate lucrurile, nu înainte de a le crea. Și această lucrare a fost efectuată în mod spontan; înainte de a crea toate lucrurile, El nu hotărâse să creeze lumea în șase zile și să Se odihnească, apoi, în a șaptea; așa ceva nu e deloc în conformitate cu faptele. Nu glăsuise un asemenea lucru și nici nu îl planificase. În niciun caz nu spusese că facerea tuturor lucrurilor avea să se încheie în a șasea zi și că urma să Se odihnească în a șaptea; mai degrabă, El a creat în funcție de ce I s-a părut bine pe atunci. Când a terminat de creat totul, era deja a șasea zi. Dacă ar fi fost a cincea zi când a terminat de creat totul, ar fi desemnat, prin urmare, a șasea zi ca zi sfântă. Totuși, El a terminat într-adevăr de creat totul în a șasea zi și, astfel, a șaptea zi a devenit o zi sfântă, care a fost transmisă până în această zi. Prin urmare, lucrarea Sa actuală se desfășoară în aceeași manieră. El vorbește și asigură nevoile voastre, în conformitate cu situațiile voastre. Adică, Duhul vorbește și lucrează în funcție de circumstanțele oamenilor; El veghează asupra tuturor și lucrează în orice moment și în orice loc. Ceea ce fac, spun, așez și revărs peste voi este, fără excepție, ceea ce aveți nevoie. Așadar, niciuna dintre lucrările Mele nu este separată de realitate; totul este practic, deoarece știți cu toții că „Duhul lui Dumnezeu păzește totul”. Dacă totul ar fi fost hotărât înainte de vreme, nu ar fi fost gata stabilit? Tu crezi că Dumnezeu a făcut planuri pentru șase milenii întregi și apoi a predestinat umanitatea să fie răzvrătită, recalcitrantă, necinstită și înșelătoare, și să aibă stricăciunea trupului, o fire satanică, pofta ochilor și îngăduințe personale. Nimic din toate acestea nu a fost predestinat de către Dumnezeu, ci, mai degrabă, totul s-a întâmplat ca urmare a stricăciunii Satanei. Unii ar putea spune: „Satana nu era, de asemenea, sub controlul lui Dumnezeu? Dumnezeu a predestinat că Satana va strica omul în această manieră și, după aceea, Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea printre oameni”. L-ar predestina într-adevăr Dumnezeu pe Satana să corupă omenirea? Dumnezeu este prea dornic să permită omenirii să trăiască normal, deci oare chiar ar perturba El viețile oamenilor? Dacă ar fi astfel, înfrângerea Satanei și mântuirea umanității nu ar fi un efort inutil? Cum ar fi putut fi predestinată răzvrătirea omenirii? Asta s-a întâmplat din cauza perturbării Satanei, deci cum ar fi putut fi predestinată de Dumnezeu? Satana de sub controlul lui Dumnezeu pe care vi-l imaginați este foarte diferit de Satana de sub controlul lui Dumnezeu, despre care vorbesc Eu. După declarațiile voastre, potrivit cărora „Dumnezeu este atotputernic și Satana este în mâinile Sale”, Satana nu L-ar putea trăda niciodată. Nu ați spus voi că Dumnezeu este atotputernic? Cunoștințele voastre sunt prea abstracte și în afara realității; omul nu poate pricepe niciodată gândurile lui Dumnezeu, nici nu poate să-I înțeleagă vreodată înțelepciunea! Dumnezeu este atotputernic; acest lucru nu este un neadevăr. Arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu i-a dat, inițial, o parte din autoritate. Bineînțeles, acesta a fost un eveniment neașteptat, exact ca momentul în care Eva a cedat ispitei șarpelui. Cu toate acestea, indiferent cum își duce Satana trădarea la bun sfârșit, tot nu este atotputernic precum Dumnezeu. După cum ați spus, Satana nu este preaputernic; indiferent ce face, autoritatea lui Dumnezeu îl va învinge întotdeauna. Acesta este adevăratul sens al enunțului: „Dumnezeu este atotputernic și Satana este în mâinile Sale”. De aceea, războiul cu Satana trebuie să fie dus pas cu pas. Mai mult, Dumnezeu Își planifică lucrarea ca răspuns la șiretlicurile Satanei – adică, aduce omenirii mântuirea și Își dezvăluie atotputernicia și înțelepciunea într-un mod potrivit epocii. De asemenea, lucrarea zilelor de pe urmă nu a fost predestinată mai devreme, înainte de Epoca Harului; predestinările nu se fac într-o manieră atât de ordonată, ca aceasta: în primul rând, să schimbe firea externă a omului; în al doilea rând, să-l supună pe om mustrării și încercărilor Sale; în al treilea rând, să facă omul să treacă prin încercarea morții; în al patrulea rând, să-l facă pe om să experimenteze vremea iubirii față de Dumnezeu și să exprime hotărârea unei ființe create; în al cincilea rând, să permită omului să vadă intențiile lui Dumnezeu și să Îl cunoască pe deplin; și, în cele din urmă, să-l facă pe om complet! El nu a planificat toate aceste lucruri în timpul Epocii Harului; mai degrabă, a început să le planifice în epoca actuală. Satana lucrează, la fel și Dumnezeu. Satana își exprimă firea coruptă, în timp ce Dumnezeu vorbește direct și dezvăluie anumite lucruri esențiale. Aceasta este lucrarea făcută astăzi și acesta e același principiu de lucru care a fost folosit cu mult timp în urmă, după crearea lumii.

Mai întâi, Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva și a creat și un șarpe. Dintre toate lucrurile, șarpele acesta era cel mai otrăvitor; corpul său conținea venin, pe care Satana l-a folosit pentru a profita. Șarpele a fost cel care a ispitit-o pe Eva să păcătuiască. Adam a păcătuit după ce a făcut-o Eva, iar cei doi au fost apoi capabili să distingă între bine și rău. Dacă Iahve ar fi știut că șarpele o va ispiti pe Eva și că Eva îl va ispiti pe Adam, atunci de ce i-a pus pe toți într-o grădină? Dacă El ar fi putut să prezică aceste lucruri, atunci de ce a creat un șarpe și l-a pus în Grădina Edenului? De ce în Grădina Edenului se afla fructul pomului cunoașterii binelui și răului? Își dorise El ca ei să mănânce fructul? Când a venit Iahve, nici Adam, nici Eva nu au îndrăznit a-L privi în față, și numai atunci Iahve a știut că mâncaseră rodul pomului cunoașterii binelui și răului și căzuseră pradă șiretlicului șarpelui. În cele din urmă, El l-a blestemat pe șarpe și, de asemenea, i-a blestemat pe Adam și pe Eva. Când cei doi au mâncat din rodul pomului, Iahve nu era nicicum conștient că ei făceau asta. Omenirea a devenit coruptă până în punctul de a fi ticăloasă și promiscuă din punct de vedere sexual, ajungând chiar până într-acolo încât lucrurile pe care le adăpostea în inimile sa erau toate rele și incorecte; totul era murdărie. Prin urmare, Iahve a regretat crearea omenirii. După aceea, El Și-a desfășurat lucrarea de distrugere a lumii cu un potop, căruia Noe și fiii lui i-au supraviețuit. Unele lucruri nu sunt atât de avansate și supranaturale precum și le-ar putea imagina oamenii. Unii întreabă: „Din moment ce Dumnezeu știa că arhanghelul Îl va trăda, de ce l-a creat?” Acestea sunt faptele: înainte ca pământul să existe, arhanghelul era cel mai mare dintre îngerii cerului. El avea autoritate asupra tuturor îngerilor din ceruri; aceasta a fost competența pe care i-o acordase Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu, era cel mai mare dintre îngerii cerului. Mai târziu, după ce Dumnezeu a creat omenirea, pe pământ, arhanghelul a îndeplinit o trădare și mai mare față de Dumnezeu. Spun că L-a trădat pe Dumnezeu pentru că a vrut să gestioneze omenirea și să depășească autoritatea lui Dumnezeu. Arhanghelul a ispitit-o pe Eva în păcat; și a făcut-o pentru că voia să-și stabilească împărăția pe pământ și să-i determine pe oameni să-L trădeze pe Dumnezeu și, în schimb, să-l asculte pe el. Arhanghelul a văzut că erau atât de multe lucruri care îl puteau asculta – îngerii puteau, la fel ca și oamenii de pe pământ. Păsările și fiarele, copacii, pădurile, munții, râurile și toate lucrurile de pe pământ erau în grija oamenilor – adică a lui Adam și a Evei – în timp ce Adam și Eva ascultau de arhanghel. Prin urmare, arhanghelul și-a dorit să depășească autoritatea lui Dumnezeu și să-L trădeze pe Dumnezeu. După aceea, a determinat mulți îngeri să-L trădeze pe Dumnezeu, care, mai târziu, au devenit diverse duhuri necurate. Dezvoltarea umanității până în zilele noastre nu a fost cauzată de corupția arhanghelului? Oamenii sunt așa cum sunt astăzi deoarece arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu și a corupt omenirea. Această lucrare pas-cu-pas nu este nici pe departe la fel de abstractă și simplă precum și-ar putea imagina lumea. Satana și-a dus trădarea la bun sfârșit cu un motiv, dar oamenii nu pot înțelege un fapt atât de simplu. De ce Dumnezeu, care a creat cerurile și pământul și toate lucrurile, l-a creat și pe Satana? De vreme ce Dumnezeu îl disprețuiește atât de mult pe Satana și Satana este dușmanul Său, de ce l-a creat pe Satana? Prin crearea Satanei, nu a creat El un dușman? Dumnezeu nu a creat, de fapt, un dușman; mai degrabă, El a creat un înger, iar mai târziu acel înger L-a trădat. Statutul său devenise atât de înalt, încât voia să-L trădeze pe Dumnezeu. S-ar putea spune că aceasta a fost o coincidență, dar a fost și un lucru cu un caracter inevitabil. Este similar cu modul în care o persoană va muri, în mod inevitabil, după ce s-a maturizat până într-un anumit punct; lucrurile pur și simplu au evoluat până la acea etapă. Unii nesăbuiți absurzi spun: „Din moment ce Satana este dușmanul Tău, de ce l-ai creat? Nu știai că arhanghelul Te va trăda? Nu poți vedea din eternitate în eternitate? Nu cunoșteai natura arhanghelului? Din moment ce știai clar că Te va trăda, de ce l-ai făcut arhanghel? Nu doar că Te-a trădat, dar a și condus atât de mulți alți îngeri și a coborât în lumea muritorilor pentru a corupe omenirea, însă, până în această zi, Tu tot nu ai reușit să-Ți finalizezi planul de gestionare de 6000 de ani”. Sunt corecte aceste cuvinte? Când gândești în acest fel, oare nu-ți creezi mai multe probleme decât este necesar? Alții spun: „Dacă Satana nu ar fi corupt omenirea până în prezent, Dumnezeu nu ar fi adus omenirii mântuirea în acest fel. Ca atare, înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu ar fi fost invizibile; unde s-ar fi dezvăluit înțelepciunea Sa? Așadar, Dumnezeu a creat o rasă umană pentru Satana astfel încât, în viitor, să poată să-Și dezvăluie atotputernicia – altfel, cum ar putea descoperi omul înțelepciunea lui Dumnezeu? Dacă omul nu s-ar împotrivi și nu s-ar răzvrăti față de El, nu ar fi necesar ca faptele Sale să fie dezvăluite. Dacă toate ființele create I s-ar închina și I s-ar supune, Dumnezeu nu ar mai avea nimic de făcut”. Acest lucru este și mai departe de realitate, pentru că nu există nimic murdar în legătură cu Dumnezeu, deci El nu poate crea murdărie. El Își dezvăluie faptele acum numai pentru a-Și înfrânge inamicul, pentru a mântui oamenii pe care i-a creat și pentru a-i învinge pe demoni și pe Satana, care Îl urăsc, Îl trădează și se împotrivesc lui Dumnezeu și care erau sub stăpânirea Lui și Îi aparțineau chiar de la început. Dumnezeu vrea să învingă acești demoni și, făcând asta, să Își dezvăluie atotputernicia tuturor lucrurilor. Omenirea și tot ce este pe pământ se află acum sub puterea Satanei și sub puterea celor răi. Dumnezeu dorește să-Și dezvăluie faptele către toate lucrurile, astfel încât oamenii să-L poată cunoaște și, astfel, să-l înfrângă pe Satana și să-Și supună pe deplin vrăjmașii. Toată această lucrare se realizează prin dezvăluirea faptelor Sale. Toate ființele create sunt sub puterea Satanei și, astfel, Dumnezeu dorește să le dezvăluie atotputernicia Lui, învingându-l astfel pe Satana. Dacă nu ar exista Satana, nu ar fi nevoie să-Și dezvăluie faptele. Dacă nu ar fi fost perturbarea Satanei, Dumnezeu ar fi creat omenirea și ar fi condus-o să trăiască în Grădina Edenului. De ce, înainte de trădarea Satanei, Dumnezeu nu Și-a dezvăluit niciodată toate faptele îngerilor sau arhanghelului? Dacă, la început, toți îngerii și arhanghelul L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu și I s-ar fi supus, atunci Dumnezeu nu ar fi săvârșit acele acte lipsite de sens. Din cauza existenței Satanei și a demonilor, și oamenii I s-au împotrivit Lui și sunt plini până la refuz cu o fire rebelă. Prin urmare, Dumnezeu dorește să-Și dezvăluie faptele. Pentru că Își dorește să facă război cu Satana, trebuie să-Și folosească autoritatea și toate faptele; în felul acesta, lucrarea de mântuire pe care o face în rândul omenirii le va permite oamenilor să-I vadă înțelepciunea și atotputernicia. Lucrarea pe care o face Dumnezeu astăzi este semnificativă și nu seamănă în niciun fel cu aceea la care se referă unii oameni când spun: „Nu este lucrarea pe care o faci contradictorie? Nu este această succesiune de lucrări doar un exercițiu pentru a-Ți provoca perturbări? L-ai creat pe Satana și apoi l-ai lăsat să Te trădeze și să Ți se împotrivească. Ai creat oamenii și i-ai predat apoi Satanei, permițând ca Adam și Eva să fie ispitiți. De vreme ce Tu ai făcut toate aceste lucruri în mod intenționat de ce mai detești omenirea? De ce-l detești pe Satana? Nu sunt toate aceste lucruri făcute de Tine? Ce ai de urât?” Destul de mulți oameni absurzi spun asemenea lucruri. Ei își doresc să-L iubească pe Dumnezeu, dar, în sinea lor, se plâng de Dumnezeu. Ce contradicție! Nu înțelegi adevărul, ai prea multe gânduri supranaturale și chiar pretinzi că Dumnezeu a făcut o greșeală – cât de absurd ești! Tu ești cel care se joacă cu adevărul; nu se pune problema ca Dumnezeu să fi făcut o greșeală! Unii oameni chiar se plâng iar și iar: „Tu ai fost creatorul Satanei și Cel care l-a aruncat pe Satana printre oameni și i-ai predat lui. Odată ce oamenii au avut o fire satanică, nu i-ai iertat; dimpotrivă, i-ai urât într-o anumită măsură. La început i-ai iubit într-o anumită măsură, dar acum îi detești. Tu ești Cel care a detestat omenirea și, totuși, cel care a iubit-o. Ce, mai exact, se petrece aici? Nu este aceasta o contradicție?” Indiferent de modul în care priviți lucrurile, aceasta este ceea ce s-a întâmplat în ceruri; acesta a fost modul în care arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu și omenirea a fost coruptă, și așa au continuat oamenii până astăzi. Indiferent cum o exprimați, aceasta este întreaga poveste. Totuși, trebuie să înțelegeți că singurul scop din spatele lucrării pe care Dumnezeu o face astăzi este să vă mântuiască și să-l învingă pe Satana.

Deoarece îngerii erau deosebit de fragili și nu aveau abilități despre care să vorbească, au devenit aroganți de îndată ce li s-a acordat autoritate. Lucrul acesta era valabil mai ales pentru arhanghel, al cărui statut era mai înalt decât cel al oricărui alt înger. Un rege printre îngeri, a condus milioane dintre ei, iar sub Iahve, autoritatea sa a depășit-o pe cea a oricărui alt înger. A vrut să facă și una și alta, și să-i conducă pe îngeri printre oameni, pentru a controlalumea. Dumnezeu a spus că El e Cel responsabil de univers, însă arhanghelul a pretins că el avea în grijă universul – ulterior, arhanghelul L-a trădat pe Dumnezeu. Dumnezeu a creat o altă lume în cer, iar arhanghelul și-a dorit să controleze această lume și să coboare și în tărâmul muritorilor. Putea Dumnezeu să-i permită să facă asta? Astfel, El l-a lovit pe arhanghel și l-a aruncat în văzduh. De când a corupt oamenii, Dumnezeu S-a războit cu arhanghelul pentru a-i mântui; El a folosit aceste șase milenii pentru a-l învinge. Concepția voastră despre un Dumnezeu atotputernic este incompatibilă cu lucrarea pe care Dumnezeu o îndeplinește în prezent; nu este deloc practică și este o erezie! De fapt, abia după trădarea arhanghelului, l-a declarat Dumnezeu dușmanul Lui. Doar din cauza trădării sale a călcat arhanghelul în picioare omenirea după ce a ajuns pe tărâmul muritorilor și din acest motiv umanitatea s-a dezvoltat până în acest punct. După ce s-a întâmplat asta, Dumnezeu i-a jurat Satanei: „Te voi înfrânge și voi aduce mântuirea oamenilor pe care i-am creat”. Plin de îndoieli la început, Satana I-a răspuns: „Sincer, ce îmi poți face? Chiar poți să mă arunci în văzduh? Poți să mă învingi cu adevărat?” După ce Dumnezeu l-a aruncat în văzduh, El nu i-a mai acordat atenție arhanghelului și, mai apoi, a început să mântuiască omenirea și să-Și îndeplinească propria lucrare, în ciuda tulburărilor continue ale Satanei. Satana era în stare să facă una și alta, dar totul era datorită puterilor pe care Dumnezeu i le dăduse în prealabil; le-a luat cu el în văzduh și le-a păstrat până în ziua de azi. Când l-a aruncat pe arhanghel în văzduh, Dumnezeu nu i-a retras autoritatea și, astfel, Satana a continuat să corupă omenirea. Dumnezeu, pe de altă parte, a început să mântuiască omenirea, pe care Satana a corupt-o la puțin timp după ce a fost creată. Dumnezeu nu Și-a dezvăluit faptele când era în ceruri; totuși, înainte de a crea pământul, a permis oamenilor din lumea pe care El a creat-o în cer să Îi vadă faptele, îndrumându-i, astfel, pe acei oameni deasupra cerului. El le-a dat înțelepciune și inteligență și i-a condus pe acei oameni să trăiască în acea lume. Firește, niciunul dintre voi nu a auzit de asta înainte. Mai târziu, după ce Dumnezeu a creat oamenii, arhanghelul a început să-i corupă; pe pământ, întreaga omenire a picat pradă haosului. Numai în acel moment a început Dumnezeu războiul împotriva Satanei și numai în acel moment au început oamenii să-I vadă faptele. La început, asemenea acțiuni au fost ascunse de omenire. După ce Satana a fost aruncat în văzduh, el și-a făcut lucrurile sale, iar Dumnezeu a continuat să-Și facă lucrarea, războindu-Se mereu cu Satana, chiar până în zilele de pe urmă. Acum este momentul în care Satana ar trebui distrus. La început, Dumnezeu i-a dat autoritate, iar mai târziu El l-a aruncat în văzduh, dar acesta a rămas sfidător. Mai târziu, a corupt omenirea pe pământ, dar Dumnezeu era acolo, gestionând omenirea. Dumnezeu Se folosește de gestionarea oamenilor pentru a-l învinge pe Satana. Prin coruperea oamenilor, Satana le aduce soarta de sfârșit și perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, lucrarea lui Dumnezeu este mântuirea omenirii. Care pas din lucrarea lui Dumnezeu nu este menit să mântuiască omenirea? Care pas nu este menit să curețe oamenii și să-i determine să se poarte drept și să trăiască imaginea celor care pot fi iubiți? Satana, totuși, nu face asta. El corupe omenirea; își desfășoară continuu activitatea de corupere a omenirii în tot universul. Desigur, și Dumnezeu Își face propria lucrare, fără să acorde atenție Satanei. Indiferent cât de multă autoritate are Satana, acea autoritatea îi era încă dată de Dumnezeu; Dumnezeu nu i-a dat, de fapt, toată autoritatea Sa, pur și simplu, și, indiferent de ceea ce face Satana, nu-L poate depăși niciodată pe Dumnezeu și va fi întotdeauna sub controlul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a dezvăluit niciuna dintre faptele Sale când era în ceruri. El i-a dat Satanei doar o mică parte de autoritate și i-a permis să exercite controlul asupra celorlalți îngeri. Prin urmare, indiferent ce face Satana, nu poate depăși autoritatea lui Dumnezeu, deoarece autoritatea pe care i-a oferit-o inițial Dumnezeu este limitată. În timp ce Dumnezeu lucrează, Satana perturbă. În zilele de pe urmă, perturbările lui se vor încheia; de asemenea, și lucrarea lui Dumnezeu se va termina, iar felul de oameni pe care Dumnezeu dorește să-i desăvârșească va fi complet. Dumnezeu conduce oamenii în mod pozitiv; viața Lui este apă vie, nemăsurată și fără limite. Satana a corupt omul într-o anumită măsură; în cele din urmă, apa vie a vieții va desăvârși omul și Satanei îi va fi imposibil să intervină și să-și îndeplinească lucrarea. Astfel, Dumnezeu îi va putea câștiga pe deplin pe acești oameni. Chiar și acum, Satana refuză încă să accepte acest lucru; Îl provoacă continuu pe Dumnezeu, dar El nu îi acordă nicio atenție. Dumnezeu a spus: „Voi fi victorios peste toate forțele întunecate ale Satanei și peste toate influențele întunecate”. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută acum în trup și este și ceea ce face întruparea plină de înțeles: adică, finalizarea stadiului lucrării de înfrângere a Satanei în zilele de pe urmă și ștergerea tuturor lucrurilor care aparțin Satanei. Victoria lui Dumnezeu asupra Satanei este inevitabilă! De fapt, Satana deja a eșuat cu mult timp în urmă. Când Evanghelia a început să se răspândească în toată țara marelui balaur roșu – adică, atunci când Dumnezeul întrupat Și-a început lucrarea și această lucrare a fost pusă în mișcare – Satana a fost învins pe deplin, căci însuși scopul întrupării era înfrângerea Satanei. De îndată ce Satana a văzut că Dumnezeu a devenit din nou trup și a început să-Și îndeplinească lucrarea, pe care nicio forță nu o putea opri, a fost prin urmare înmărmurit când a văzut această lucrare și nu a îndrăznit să mai semene zâzanie. La început, Satana a crezut că și el era înzestrat cu multă înțelepciune și a tulburat și a perturbat lucrarea lui Dumnezeu; totuși, nu s-a așteptat ca Dumnezeu să devină din nou trup sau ca, în lucrarea Sa, Dumnezeu să folosească răzvrătirea Satanei pentru a servi drept revelație și judecată pentru omenire și, prin asta, să cucerească omenirea și să-l învingă pe Satana. Dumnezeu este mai înțelept decât Satana și lucrarea Lui îl depășește cu mult. De aceea, așa cum am afirmat anterior, „Lucrarea pe care o îndeplinesc este făcută ca răspuns la șiretlicurile Satanei; în cele din urmă, voi descoperi atotputernicia Mea și lipsa de putere a Satanei”. Dumnezeu Își va face lucrarea în prim plan în vreme ce Satana Îl va urma îndeaproape din spate, până când, în cele din urmă, va fi distrus – nu va ști nici măcar ce l-a lovit! Își va da seama de adevăr numai după ce a fost deja sfărâmat și zdrobit și, între timp, va fi fost deja incinerat în iazul de foc. Nu va fi complet convins atunci? Căci atunci Satana nu va mai avea ce uneltiri să folosească!

Această lucrare realistă pas cu pas este cea care adesea copleșește inima lui Dumnezeu cu durere pentru omenire, așa că războiul Său cu Satana a durat șase mii de ani, iar Dumnezeu a spus: „Nu voi mai crea niciodată omenirea și nici nu voi mai da autoritate îngerilor”. De atunci, când îngerii au venit să lucreze pe pământ, ei doar L-au urmat pe Dumnezeu pentru a face ceva; El nu le-a mai oferit niciodată autoritate. Cum și-au desfășurat lucrarea îngerii pe care i-au văzut israeliții? Ei s-au descoperit în vise și au transmis cuvintele lui Iahve. Când Isus a înviat la trei zile după ce a fost răstignit, îngerii au fost cei care au împins bolovanul într-o parte; Duhul lui Dumnezeu nu a făcut această lucrare personal. Îngerii au făcut doar acest tip de lucrare; au jucat roluri de sprijin, dar nu au avut autoritate, pentru că Dumnezeu nu avea să le mai ofere niciodată autoritate. După ce au lucrat ceva timp, oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit pe pământ au preluat poziția lui Dumnezeu și au spus: „Îmi doresc să depășesc universul! Vreau să stau în al treilea Cer! Vrem să ținem frâiele puterii suverane!” Ei au devenit aroganți după câteva zile de muncă; își doreau să dețină autoritatea suverană pe pământ, să înființeze o altă națiune, să aibă toate lucrurile sub picioarele lor și voiau să stea în al treilea Cer. Nu știi că ești doar un om folosit de Dumnezeu? Cum ai putea să urci în al treilea Cer? Dumnezeu vine pe pământ să lucreze, în tăcere și fără să Se plângă, și apoi pleacă după ce-Și îndeplinește cu desăvârșire lucrarea. El nu Se plânge niciodată așa cum fac oamenii ci, mai degrabă, e practic în modul în care-Și desfășoară lucrarea. Nici nu intră vreodată în biserică și strigă: „Vă voi șterge cu totul! Vă voi blestema și vă voi mustra!” El pur și simplu continuă să-Și facă lucrarea și pleacă odată ce este terminată. Acei păstori religioși care vindecă bolnavii și alungă demonii, le vorbesc altora de la amvon, țin discursuri lungi și pompoase și discută despre lucruri nerealiste sunt cu toții aroganți până în măduva oaselor! Ei sunt descendenții arhanghelului!

După ce Și-a desfășurat cei șase mii de ani de lucrare până în ziua de astăzi, Dumnezeu a dezvăluit deja multe dintre faptele Sale, al căror scop principal a fost de a-l învinge pe Satana și a aduce mântuirea întregii umanități. El folosește această ocazie pentru a permite tuturor lucrurilor din cer, tuturor lucrurilor de pe pământ, tuturor celor din mări și tuturor obiectelor creației lui Dumnezeu pe pământ să-I vadă atotputernicia și să fie martore la toate faptele Lui. El folosește ocazia pe care i-a oferit-o înfrângerea Satanei ca să dezvăluie toate faptele Lui oamenilor și să le permită să-L laude și să-I preamărească înțelepciunea în învingerea Satanei. Tot ce este pe pământ, în ceruri și în mări Îi aduce slavă lui Dumnezeu, Îi laudă atotputernicia, Îi slăvește fiecare faptă și strigă numele Lui sfânt. Aceasta este dovada faptului că l-a învins pe Satana; este o dovadă a cuceririi Satanei. Mai important, este dovada mântuirii umanității de către El. Întreaga creație a lui Dumnezeu Îi aduce slavă, Îl laudă pentru că l-a învins pe dușmanul Său și Se întoarce victorios și Îl preamărește pe El ca pe marele Rege învingător. Scopul Lui nu este numai de a-l învinge pe Satana, și de aceea lucrarea Lui a continuat timp de șase mii de ani. El folosește înfrângerea Satanei pentru a mântui omenirea; El folosește înfrângerea Satanei pentru a descoperi toate faptele Sale și toată gloria Lui. El va obține slava și toată mulțimea îngerilor va vedea toată slava Lui. Mesagerii din cer, oamenii de pe pământ și toată creația Sa de pe pământ vor vedea slava Creatorului. Aceasta este lucrarea pe care El o face. Creația Lui din ceruri și de pe pământ va fi martora gloriei Lui și El Se va întoarce triumfător după ce va învinge pe Satana și va permite omenirii să-L laude, dobândind astfel o dublă victorie în lucrarea Sa. În cele din urmă, toată omenirea va fi cucerită de El și El va distruge pe oricine se opune sau se revoltă; cu alte cuvinte, va șterge pe toți cei care îi aparțin Satanei. În prezent, vezi atât de multe din aceste acțiuni ale lui Dumnezeu și totuși te împotrivești și ești răzvrătit și nu te supui; nutrești multe lucruri în tine și faci tot ce-ți dorești. Îți urmezi poftele și preferințele; toate acestea sunt răzvrătire și împotrivire. Orice credință în Dumnezeu de dragul trupului, al poftelor, cât și al propriilor plăceri, al lumii și al Satanei, este murdară; este potrivnică și răzvrătită în natură. Astăzi, există diferite tipuri de credințe: unii caută adăpost după dezastru, iar alții caută să obțină binecuvântări; unii doresc să înțeleagă tainele, în timp ce alții caută bani. Acestea toate sunt forme de împotrivire și toate sunt blasfemie! Când spui că o persoană se împotrivește sau se răzvrătește, nu te referi la astfel de comportamente? Mulți oameni bombănesc în aceste zile, se plâng sau judecă. Toate acestea sunt lucruri făcute de cei răi; sunt exemple de împotrivire și răzvrătire umană. Astfel de oameni sunt posedați și ocupați de Satana. Cei pe care îi obține Dumnezeu sunt aceia care se supune Lui pe deplin; sunt oameni care au fost corupți de Satana, dar care au fost mântuiți și cuceriți de lucrarea Lui de acum, care au suferit necazuri și care, în cele din urmă, au fost obținuți complet de Dumnezeu, nu mai trăiesc sub puterea Satanei, s-au despărțit de nelegiuire, și care sunt dispuși să trăiască sfințenia – aceștia sunt cei mai sfinți dintre oameni; ei sunt, într-adevăr, cei sfinți. Dacă acțiunile tale actuale nu sunt în conformitate cu măcar o parte a cerințelor lui Dumnezeu, atunci vei fi eliminat. Acest lucru este indiscutabil. Totul depinde de ceea ce se întâmplă acum; deși ai fost predestinat și ales, acțiunile tale de astăzi îți vor determina în continuare finalul. Dacă nu poți ține pasul, vei fi eliminat. Dacă nu poți ține pasul acum, cum poți să ții pasul mai târziu? În fața ta a apărut o minune atât de mare, dar tu încă nu crezi. Atunci, cum vei crede în El mai târziu, când El Își va încheia lucrarea și nu va mai face o alta la fel? Atunci, îți va fi cu atât mai imposibil să-L urmezi! Mai târziu, Dumnezeu Se va baza pe atitudinea, cunoștințele tale față de lucrarea Dumnezeului întrupat și pe experiența ta pentru a stabili dacă ești păcătos sau drept ori pentru a determina dacă ești desăvârșit sau eliminat. Trebuie să vezi clar acum. Duhul Sfânt lucrează astfel: El îți determină finalul în funcție de comportamentul tău de astăzi. Cine rostește cuvintele de astăzi? Cine face lucrarea de astăzi? Cine decide că vei fi eliminat astăzi? Cine decide să te desăvârșească? Nu asta fac Eu Însumi? Eu sunt Acela care rostește aceste cuvinte; Eu sunt Cel care face o astfel de lucrare. Blestemarea, mustrarea și judecarea oamenilor fac toate parte din lucrarea Mea. În cele din urmă, tot de Mine va depinde eliminarea ta. Toate aceste lucruri sunt treaba Mea! A te desăvârși este treaba Mea și a-ți permite să te bucuri de binecuvântări este tot treaba Mea. Aceasta toată este lucrarea Mea. Finalul tău nu a fost predestinat de Iahve; este determinat de Dumnezeul de astăzi. Acesta este stabilit chiar acum; nu a fost stabilit cu mult înainte ca lumea să fie creată. Unii oameni absurzi spun: „Poate că este ceva în neregulă cu ochii Tăi și nu mă vezi așa cum ar trebui. În cele din urmă, Tu vei vedea ce dezvăluie Duhul!” Isus l-a ales inițial pe Iuda ca discipol al Lui. Oamenii întreabă: „Cum a putut să aleagă un ucenic care să-L trădeze?” La început, Iuda nu intenționa să-L trădeze pe Isus; acest lucru s-a întâmplat doar mai târziu. La vremea aceea, Isus îl privea pe Iuda destul de favorabil; El l-a făcut pe om să-L urmeze și l-a numit responsabil pentru chestiunile lor financiare. Dacă Isus ar fi știut că Iuda avea să fure bani, nu l-ar fi lăsat niciodată să se ocupe de asemenea chestiuni. Se poate spune că Isus nu știa inițial că acest om era necinstit și înșelător sau că avea să-și înșele frații și surorile. Mai târziu, după ce Iuda L-a urmat pe Isus o vreme, Isus l-a văzut lingușindu-și frații și surorile și lingușindu-L pe Dumnezeu. Oamenii au descoperit, de asemenea, că Iuda avea obiceiul să ia bani din punga cu bani, iar apoi I-au spus lui Isus despre asta. Abia atunci Isus a devenit conștient de tot ce se petrecea. Pentru că Isus trebuia să facă lucrarea răstignirii și avea nevoie de cineva să-L trădeze și pentru că Iuda s-a întâmplat să fie persoana potrivită pentru acest rol, Isus a spus: „Va fi unul dintre noi cel care Mă va trăda. Fiul Omului va folosi această trădare pentru a fi răstignit și, după trei zile, va învia”. Pe atunci, Isus nu îl alesese efectiv pe Iuda, ca el să-L poată trăda; dimpotrivă, sperase ca Iuda să fie un discipol loial. În mod neașteptat, Iuda s-a dovedit a fi un degenerat avar care L-a trădat pe Domnul, așa că Isus a folosit această situație pentru a-l alege pe Iuda pentru această lucrare. Dacă toți cei doisprezece ucenici ai lui Isus ar fi fost loiali și niciunul ca Iuda nu ar fi fost printre ei, atunci persoana care să-L trădeze pe Isus ar fi fost cineva din afara cercului ucenicilor. Cu toate acestea, în acel moment s-a întâmplat să existe printre ucenici unul care se bucura să ia mită: Iuda. Așadar, Isus l-a folosit pe acest om pentru a-Și termina lucrarea. Cât de simplu a fost! Isus nu predeterminase lucrul acesta la începutul lucrării Sale; El a luat această decizie numai după ce lucrurile au evoluat până la un anumit punct. Aceasta a fost decizia lui Isus, adică a fost decizia Duhului lui Dumnezeu Însuși. Inițial, Isus a fost Cel care l-a ales pe Iuda; când Iuda L-a trădat mai târziu pe Isus, aceasta a fost fapta Duhului Sfânt, pentru a-Și sluji propriile scopuri. A fost lucrarea Duhului Sfânt săvârșită în acel moment. Când Isus l-a ales pe Iuda, nu avea nicio idee că el avea să-L trădeze. Știa doar că bărbatul era Iuda Iscarioteanul. Finalurile voastre sunt, de asemenea, determinate în funcție de nivelul vostru de supunere de astăzi și în funcție de nivelul creșterii vieții voastre, nu conform vreunei noțiuni umane că ar fi fost predestinate la crearea lumii. Trebuie să înțelegi clar aceste lucruri. Nimic din această lucrare nu se săvârșește așa cum îți imaginezi tu.