de Wilson, Franța

Pentru că mă pricep puțin la reparatul aparatelor electronice, frații și surorile vin adesea la mine atunci când au probleme cu aparatele lor și, de obicei, reușesc să le repar. Odată, aparatul unui frate avea o problemă și l-am ajutat să îl verifice și să îl repare. Fratele mi-a spus: „Știi să faci asta? Aș vrea să învăț și eu să fac astfel de lucruri, într-o zi.” Am fost foarte încântat și i-am spus: „Nu e atât de complicat. Odată ce înțelegi principiile, poți învăța rapid.” Fratele a dat din cap admirativ, iar eu am fost cuprins de un sentiment puternic de mândrie și de superioritate.

Odată, frații și surorile aveau nevoie de ajutor să asambleze două calculatoare și mi-au cerut sprijinul. M-am gândit: „Frații Liam și Michael se ocupau de asamblarea calculatoarelor. Acum, că ei au plecat, eu sunt singurul care știe câte ceva despre electronică, dar n-am mai asamblat niciodată un calculator până acum. Dacă frații și surorile le aduc la mine și eu nu le asamblez bine, o să fie atât de jenant! Frații și surorile se vor gândi: «Parcă te pricepeai la electronică, dar tu nu ești în stare nici măcar să asamblezi un calculator.»” Așa că am căutat niște tutoriale video despre asamblarea calculatoarelor, ca să mă pregătesc înainte, și am găsit un calculator pe care să-l dezasamblez și să-l reasamblez. După ce am exersat de câteva ori, am învățat în mare cum să asamblez calculatoare, cum să le configurez sistemul și am respirat ușurat. Nu după mult timp, un frate mi-a adus un calculator care era deja asamblat și trebuia doar să îi configurez sistemul. M-am gândit că ar trebui să fie ușor. Dar când am început să îl configurez, am descoperit că sistemul de pe acest calculator era puțin diferit de cele pe care le configurasem înainte și nu reușeam să accesez interfața de configurare. Mă temeam să nu observe ceilalți că nu reușeam și să nu mă desconsidere, așa că am stat cu capul aplecat, făcându-mi de lucru, în încercarea de a găsi o soluție. După un timp, tot nu am reușit să îl fac să funcționeze. Frații care erau cu mine îmi tot ofereau opiniile lor, fiecare venind cu câte o sugestie cum că ar trebui să procedez într-un fel sau în altul. Unii mi-au sugerat să caut tutoriale video, iar alții mi-au spus să îl sun pe Michael. Sugestiile lor mi-au creat o stare de agitație. M-am gândit: „Trebuie să îl configurez rapid. Dacă apelez la alții să îmi spună cum să îl configurez, nu voi părea incompetent? Atunci frații mă vor desconsidera cu siguranță.” Așa că i-am ignorat și am continuat să încerc singur. După o vreme, unul dintre frați l-a sunat pe Michael. Deși nu eram deloc atent, întâmplător, l-am auzit pe Michael spunând: „Ține apăsată tasta asta și ar trebui să poți accesa interfața de configurare.” Am făcut asta, am resetat calculatorul și, în scurt timp, am terminat de-l configurat. După aceea, am reflectat asupra a ceea ce dezvăluisem în această situație și am simțit că fusesem destul de irațional. Era clar că nu știam ce să fac, dar nu am îndrăznit să recunosc, temându-mă că restul mă vor desconsidera. Când ceilalți au sunat să ceară ajutor, am simțit că îmi negau abilitățile și m-am împotrivit. Reflectând la ceea ce dezvăluisem, m-am simțit puțin scârbit de mine însumi. M-am gândit: „Data viitoare, nu mă mai pot ascunde și preface în felul acesta.”

A doua zi, am ieșit să mă ocup de niște treburi și m-a sunat un frate să mă întorc repede, spunându-mi că aveau un calculator care trebuia asamblat și că ei nu se pricepeau. Am fost cuprins imediat de un sentiment de autoritate. M-am gândit: „Se pare că lucrurile se duc de râpă când nu sunt eu prin preajmă! Chiar dacă nu am mai asamblat un calculator până acum, mă pricep la reparații și ar trebui să fiu în stare să mă deprind rapid cu principiile de bază. Mai târziu, le voi explica principiile și le voi arăta că tot eu dețin mai multe cunoștințe.” Când am ajuns acasă, am observat că acest calculator era diferit de cele de care mă ocupasem în trecut și am intrat puțin în panică, gândindu-mă: „Dacă recunosc că nu am mai asamblat un astfel de calculator până acum, oare vor spune: «Așadar, există lucruri pe care nu le știe?» și mă vor desconsidera?” Așa că le-am explicat principiile de asamblare pe baza experienței mele anterioare, le-am vorbit despre modul de utilizare, dar în timp ce îl asamblam, nu eram convins că procedez corect. Eram atât de agitat, încât am început să transpir. Am vrut să îl sun pe Liam să îi cer sfatul, dar pur și simplu nu reușeam să îmi fac curaj să cer ajutor. M-am gândit: „Frații și surorile cred că eu știu cum să fac asta, dar dacă îi cer ajutorul lui Liam, cu siguranță vor considera că aptitudinile mele nu sunt suficient de bune. Oare îmi vor mai arăta atât de mult respect? Vor mai apela la mine să îi ajut? Nu, nu pot să permit ca frații și surorile să mă desconsidere. Îi dau de cap singur. Ar trebui să pot rezolva asta.” Așa că am citit manualul în timp ce foloseam metoda pe care o utilizasem în trecut pentru a conecta cablurile și a testa calculatorul. Dar imediat ce am conectat cablurile și am apăsat pe butonul de pornire, din carcasa calculatorului a ieșit fum, iar eu l-am scos repede din priză. Fratele Charlie m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat?” Roșu la față, i-am spus: „Este posibil să fi conectat cablurile greșit și să fi ars placa de circuite.” Pentru a găsi o cale de ieșire, i-am spus: „Aduc un multimetru, să verific dacă e arsă.” Când m-am întors în cameră, în mintea mea era haos și m-am gândit: „Cum de s-a întâmplat asta? Nu doar că nu am reușit să îl asamblez, dar am și ars placa de circuite. Îmi este atât de rușine! Nu vreau să dau ochii cu nimeni. Dacă știam că se va întâmpla asta, l-aș fi sunat pe Liam să îi cer sfatul și aș fi evitat situația asta.” Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât regretam mai profund ceea ce făcusem și-mi venea să mă iau la palme. Când am ieșit din cameră, Charlie vorbea deja la telefon cu Liam, care i-a spus cum să conecteze cablurile. Soluția era, de fapt, foarte simplă, dar eu nu mă gândisem la asta. În momentul acela, am fost cuprins de remușcări, gândindu-mă: „Dacă aș fi lăsat pe cineva să mă îndrume, nu aș fi urmat calea greșită, dar acum, că placa de circuite este arsă, va trebui să o înlocuim. Asta va cauza întârzieri, deoarece frații și surorile nu vor putea utiliza calculatorul în îndatoririle lor.”

După aceea, am reflectat, întrebându-mă: „Ce fire coruptă am dezvăluit în aceste două incidente de configurare a unui sistem și de asamblare a unui calculator?” Am vorbit cu un frate despre starea mea, iar el mi-a spus: „Când știm câte ceva într-un domeniu, ne purtăm cu superioritate. Este ca și când ne-am așeza în foc și am cere să fim arși.” Auzind aceste lucruri, mi-am dat seama că asta era problema mea, așa că am căutat cuvintele lui Dumnezeu pe această temă. Dumnezeu spune: „Să stai în locul adecvat al unei ființe create și să fii o persoană obișnuită: este ușor să faci asta? (Nu este ușor.) Unde este dificultatea? Este aici: oamenii simt mereu că au capul acoperit cu multe nimburi și titluri. De asemenea, își conferă singuri identitatea și statutul unor personaje ilustre și al unor supraoameni și se implică în toate acele practici prefăcute și false și în acele manifestări exterioare. Dacă nu renunți la aceste lucruri, dacă vorbele și faptele tale sunt mereu constrânse și controlate de aceste lucruri, atunci îți va fi dificil să intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Va fi greu să încetezi să fii nerăbdător să cauți soluții pentru lucruri pe care nu le înțelegi, să aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră. Nu vei fi capabil să faci asta. Exact din cauză că statutul tău, titlurile tale, identitatea ta și toate aceste lucruri sunt false și neadevărate, din cauză că ele contravin cuvintelor lui Dumnezeu și le contrazic, aceste lucruri te leagă, astfel încât nu poți veni înaintea lui Dumnezeu. Ce îți aduc aceste lucruri? Te fac priceput la a te deghiza, a te preface că înțelegi, a te preface că ești deștept, că ești un personaj ilustru, o celebritate, la a te preface că ești capabil, că ești înțelept și chiar la a te preface că știi totul, ești capabil de orice și ești în stare să faci tot. În acest fel, ceilalți se vor închina la tine și te vor admira. Ei vor veni la tine cu toate problemele lor, se vor baza pe tine și te vor privi cu admirație. Astfel, este ca și cum te-ai pune pe foc, ca să te frigi. Spune-Mi, e o senzație plăcută să te frigi pe foc? (Nu.) Nu înțelegi, dar nu îndrăznești să spui acest lucru. Nu poți să vezi lucrurile așa cum sunt de fapt, dar nu îndrăznești să spui acest lucru. În mod evident, ai făcut o greșeală, dar nu îndrăznești să o recunoști. Inima ta e în suferință, dar nu îndrăznești să spui: «De data asta, chiar este vina mea, am o datorie față de Dumnezeu și față de frații și surorile mele. Am provocat o pierdere atât de mare casei lui Dumnezeu, dar nu am curaj să stau în fața tuturor și să recunosc acest lucru.» De ce nu îndrăznești să vorbești? Crezi acest lucru: «Trebuie să mă ridic la nivelul reputației și al nimbului pe care mi le-au dat frații și surorile mele, nu pot să trădez marea apreciere și încrederea pe care o au în mine și cu atât mai puțin așteptările nerăbdătoare pe care le-au avut de la mine de-a lungul atât de multor ani. Prin urmare, trebuie să continui să mă prefac.» Cum este o astfel de deghizare? Te-ai transformat cu succes într-un personaj ilustru și într-un supraom. Frații și surorile vor să vină la tine ca să ceară informații, să se consulte cu tine și chiar să te implore să le dai sfaturi în legătură cu orice probleme au. Se pare că ei nici măcar nu pot trăi fără tine. Nu este însă inima ta în suferință? Desigur, unii oameni nu simt această suferință. Un antihrist nu simte această suferință. În schimb, el e încântat de ea, gândindu-se că statutul lui este mai presus de orice altceva. Însă o persoană oarecare, normală, simte suferință când se frige pe foc. Ea simte că nu reprezintă absolut nimic, exact ca o persoană obișnuită. Ea nu crede că este mai puternică decât alții. Nu numai că ea crede că nu poate realiza nicio lucrare practică, dar crede și că va întârzia lucrarea bisericii și pe aleșii lui Dumnezeu, așa că-și va asuma vinovăția și va demisiona. Aceasta este o persoană cu rațiune. Este ușor de rezolvat această problemă? Oamenilor cu rațiune le este ușor să rezolve această problemă, dar celor fără rațiune, le este dificil. Dacă, odată ce obții un statut, te bucuri cu nerușinare de beneficiile lui, ceea ce are ca urmare faptul că ești dezvăluit și eliminat pentru eșecul tău de a face o lucrare adevărată, ți-ai făcut asta cu mâna ta și meriți ceea ce primești! Nu meriți nici măcar o fărâmă de milă sau de compasiune. De ce spun asta? Fiindcă insiști să stai pe o poziție înaltă. Te-ai pus singur pe foc, ca să te frigi. Ți-ai provocat singur rana” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au expus, lăsându-mă profund rușinat. Pentru a-mi menține statutul în ochii oamenilor, mă prefăceam constant și afișam o fațadă. Deși știam câte ceva despre reparații, nu asamblasem niciodată un calculator. Când frații și surorile m-au rugat să asamblez calculatoarele, m-am temut că mă vor desconsidera, așa că am studiat și am exersat înainte. Apoi, am înțeles câte ceva despre principiile asamblării unui calculator. Dar existau o grămadă de configurații diferite, iar eu nu înțelegeam pe deplin performanțele și diferențele fiecărei configurații. Ca să nu fiu desconsiderat de frați și de surori, când mi-au fost aduse calculatoare care necesitau proceduri de configurare și de asamblare cu care nu mă mai întâlnisem niciodată, n-am îndrăznit să recunosc că nu știam cum să procedez. Mi-a fost teamă că vor spune: „Parcă te pricepeai la aparate electronice, nu? Și atunci cum de nu știi să asamblezi un calculator?” Pentru a-mi menține imaginea de cunoscător în domeniul electronicii și al tehnologiei printre frați și surori, m-am tot ascuns și m-am prefăcut. Cu primul calculator, deși era clar că nu știam cum să îl configurez, nu am îndrăznit să recunosc adevărul. Mi-am ținut capul în jos, încercând să găsesc singur o soluție. Când un frate a sunat să ceară ajutor, nici măcar nu am vrut să ascult. Mai târziu, când asamblam un alt calculator, m-am ridicat în slăvi și mai mult, crezând că, spre deosebire de mine, ei nu înțelegeau, așa că am adoptat postura de „profesor”, explicându-le principiile și cum să îl asambleze. Știam clar că acest calculator era diferit de cele pe care le asamblasem înainte și că era posibil ca utilizarea metodei de conectare a cablurilor pe care o folosisem în trecut să nu funcționeze și mă gândisem să îl sun pe Liam să îi cer sfatul, dar m-am temut că îmi voi pierde imaginea pozitivă de cunoscător în domeniul electronicii și al tehnologiei în ochii fraților și surorilor. Așa că m-am chinuit să rezolv, în timp ce încercam să explic lucruri și să conectez cablurile, iar la final, din calculator a ieșit un nor de fum negru. Prefăcătoria mea fusese deconspirată complet și nu mai puteam continua să mă prefac. Pe lângă faptul că fusesem deconspirat în fața fraților și surorilor, arsesem și placa de bază. Aceasta a cauzat întârzieri fraților și surorilor, deoarece nu au putut folosi calculatorul în îndatoririle lor. Doar prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu mi-am dat seama că trăiam sub imperiul unei firi satanice și că nu eram capabil să spun nici măcar un singur cuvânt sincer. Mă ascundeam și mă prefăceam mereu, încercând să îmi mențin imaginea bună de cunoscător în domeniul electronicii și al tehnologiei. Prefăcându-mă în felul acesta, nu doar că nu am reușit să îmi ascund lipsurile și deficiențele, ci, mai degrabă, am sfârșit prin a mă expune așa cum sunt și le-am permis tuturor să vadă că, de fapt, nu înțelegeam această tehnologie. De asemenea, au văzut chiar și mai clar cât de viclean și de fățarnic eram. Consecința a fost că mi-am făcut praf integritatea. Atunci mi-am dat seama cât de nesăbuit fusesem să mă prefac.

După aceea, am continuat să reflectez, întrebându-mă: „Ce fire coruptă m-a împins să mă prefac constant?” Apoi am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Ce fel de fire e aceea când oamenii se prefac mereu, se scot basma curată întotdeauna, își dau mereu aere, astfel încât ceilalți să aibă o părere bună despre ei și să nu poată să le vadă defectele sau neajunsurile, când încearcă veșnic să le prezinte oamenilor cea mai bună parte a lor? Aceasta este aroganță, falsitate, ipocrizie, este firea Satanei, este ceva ticălos. Gândiți-vă la membrii regimului satanic: indiferent cât de mult se luptă, se ceartă sau ucid în întuneric, nimeni nu are voie să îi raporteze sau să îi expună. Se tem că oamenii le vor vedea fața demonică și fac tot ce le stă în putință ca să o ascundă. În public, fac tot posibilul să se scoată basma curată, spunând cât de mult iubesc oamenii, cât de măreți, glorioși și infailibili sunt. Aceasta este natura Satanei. Tertipurile și înșelăciunea sunt trăsătura cea mai proeminentă a naturii Satanei. Și care este scopul acestei înșelăciuni și al acestor tertipuri? Să-i păcălească pe oameni, să-i împiedice să-i vadă esența și adevărata față și, astfel, să atingă scopul de a-și prelungi domnia. S-ar putea ca oamenii obișnuiți să nu aibă o astfel de putere și un asemenea statut, dar și aceștia își doresc să-i determine pe alții să-și facă o părere favorabilă despre ei și ca oamenii să-i stimeze și să îi ridice la un statut înalt în inimile lor. Aceasta este o fire coruptă, iar dacă oamenii nu înțeleg adevărul, sunt incapabili să o recunoască. Firile corupte sunt cel mai greu de recunoscut dintre toate: este ușor să îți recunoști defectele și neajunsurile, dar nu este ușor să îți recunoști firea coruptă. Oamenii care nu se cunosc pe ei înșiși nu discută niciodată despre firile lor corupte – cred întotdeauna că ei sunt în regulă. Și, fără a-și da seama, încep să se fălească: «În toți anii mei de credință, am trecut prin atâtea persecuții și am îndurat atâtea greutăți. Știți cum le-am depășit pe toate?» Este aceasta o fire arogantă? Care este motivația faptului că se afișează? (Să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre ei.) Care este motivul pentru care îi fac pe oameni să aibă o părere bună despre ei? (Să li se acorde statut în mintea unor astfel de oameni.) Când ți se acordă statut în mintea altora, atunci, când se află în compania ta, ei sunt cuviincioși față de tine și deosebit de politicoși când vorbesc cu tine. Întotdeauna te admiră, întotdeauna te lasă să fii primul în orice, îți fac loc, te flatează și te ascultă. În toate lucrurile, te caută și te lasă să iei decizii. Iar tu ai un sentiment de bucurie din asta – simți că ești mai puternic și mai bun decât oricine altcineva. Tuturor le place această senzație. Este sentimentul de a avea statut în inima cuiva; oamenii vor să se complacă în asta. De asta oamenii concurează pentru statut și toți vor să li se acorde statut în inima altora, să fie stimați și venerați de alții. Dacă nu ar putea obține o astfel de bucurie din statut, nu l-ar urmări” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane”). Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că dorința de a te ascunde și de a te preface constant este generată de firi arogante și viclene. Firea mea arogantă mă determină să caut admirația și adulația altora, iar firea mea vicleană mă face să mă ascund și să mă prefac în privința lipsurilor și deficiențelor mele, arătându-mi doar latura pozitivă în încercarea de a câștiga admirația altora. Este exact ca PCC, care este extrem de iscusit în a ascunde și a cosmetiza lucrurile. Oricât de acerbe ar fi conflictele din interiorul partidului și oricât de multe lucruri rele au făcut, nu permit niciodată presei să relateze despre ele, de teamă că oamenii le vor vedea înfățișarea demonică și că vor înceta să îi mai susțină. De asemenea, se folosesc de presă pentru a face tot posibilul ca să își promoveze și să își laude imaginea de măreție, glorie și corectitudine, înșelând și păcălind oamenii, cu scopul de a rămâne la putere și a domina oamenii pentru totdeauna. Este o atitudine cu adevărat detestabilă și ticăloasă! Când asamblam calculatoarele, și eu am dezvăluit o fire satanică. Pentru a-mi proteja mândria și statutul, nu mi-am asumat ce nu știam sau ce nu puteam să fac. Mi-am ascuns toate lipsurile și deficiențele, pretinzând că le știu pe toate și că mă pricep la toate. Scopul era să îi fac pe ceilalți să mă privească cu admirație. Oare asta nu însemna că mă ascundeam și mă prefăceam, înșelând și păcălind frații și surorile? Nu eram la fel de detestabil și de ticălos ca Satana? Reflectând asupra acestor lucruri, m-am simțit cu adevărat neobrăzat. Am încercat constant să îi fac pe ceilalți să mă admire și să mă aduleze, ca să fiu în centrul atenției lor, să vină la mine pentru orice și să mă trateze cu mult respect și cu politețe. Când frații m-au sunat și mi-au spus că nu știau cum să asambleze calculatorul și m-au rugat pe mine să fac asta, în momentul acela, am fost cuprins de un sentiment puternic de autoritate, am simțit că eram mai bun decât ei, iar asta mi-a gâdilat orgoliul. Tocmai pentru că îmi plăcea acel sentiment, am făcut tot ce mi-a stat în putință să mă ascund și să mă prefac, astfel încât oamenii să mă privească cu admirație.

M-am întrebat: „Dacă voi continua să urmăresc reputația și statutul și să mă bucur de admirația altora, care vor fi consecințele?” Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Nimic nu detestă mai mult Dumnezeu decât atunci când oamenii urmăresc statutul și, cu toate astea, tu tot concurezi cu încăpățânare pentru statut, îl prețuiești și-l protejezi în mod constant, încercând mereu să-l iei pentru tine. Nu există un oarecare caracter de împotrivire față de Dumnezeu în toate acestea? Statutul nu este rânduit pentru oameni de Dumnezeu; Dumnezeu le oferă oamenilor adevărul, calea și viața astfel încât, în cele din urmă, îi face să devină ființe create care sunt conform standardului, niște ființe create mărunte și insignifiante – nu cineva care are statut și prestigiu și este venerat de mii de oameni. Așadar, indiferent din ce perspectivă este privită, căutarea statutului este o fundătură. Indiferent cât de rezonabilă este scuza ta pentru a urmări statutul, această cale este totuși cea greșită și nu este aprobată de Dumnezeu. Indiferent cât de mult încerci sau cât de mare este prețul pe care îl plătești, dacă îți dorești statut, Dumnezeu nu ți-l va da; dacă nu este dat de Dumnezeu, vei eșua în lupta de a-l obține, iar dacă lupți în continuare, va exista un singur final: vei fi dezvăluit și eliminat, și vei da de o fundătură. Înțelegi asta, nu-i așa?” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Cuvintele lui Dumnezeu menționează clar natura și consecințele urmăririi reputației și statutului. A urmări constant reputația și statutul înseamnă, în esență, să I te opui lui Dumnezeu, iar rezultatul este că, în final, ajungi într-o fundătură. Pentru că noi, oamenii, suntem doar niște mici ființe create, ar trebui să Îl preaslăvim pe Dumnezeu și să Îl privim cu admirație, îndeplinindu-ne îndatoririle cu sinceritate și smerenie. Acestea sunt conștiința și rațiunea pe care ar trebui să le aibă oamenii. Dumnezeu a exprimat adevărul în zilele de pe urmă pentru a le imprima oamenilor cuvintele Lui, astfel încât noi să le putem transforma în viețile noastre, să trăim astfel cu o umanitate normală și să devenim ființe create care se ridică la nivelul standardelor. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să urmărească reputația, statutul sau admirația altora în îndeplinirea datoriei lor. Dacă mă prefăceam constant și urmăream reputația și statutul, nu mă pocăiam și nu mă schimbam sau nu practicam adevărul, cu siguranță, până la urmă, aveam să fiu dezvăluit și eliminat de Dumnezeu. M-am gândit cum majoritatea antihriștilor excluși din casa lui Dumnezeu urmăreau reputația și statutul. Nu au ezitat să prejudicieze, să perturbe și să tulbure grav lucrarea bisericii, ceea ce, până la urmă, a condus la eliminarea lor. Dându-mi seama de gravitatea acestei probleme, m-am rugat lui Dumnezeu, fiind dispus să îmi schimb starea, să nu mai urmăresc admirația oamenilor, ci, în schimb, să fiu cu sinceritate o mică ființă creată.

Mai târziu, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă nu vrei să stai pe foc și să te frigi, ar trebui să renunți la toate aceste titluri și nimburi și să le spui fraților și surorilor tale adevăratele stări și adevăratele gânduri din mintea ta. În acest fel, frații și surorile le pot trata corect și nu trebuie să te deghizezi. Acum, că ți-ai deschis și clarificat adevărata stare, nu se simte inima ta mai destinsă, mai relaxată? De ce să mergi cu o povară atât de grea în spate? Dacă anunți starea ta adevărată, te vor privi cu dispreț frații și surorile tale? Oare chiar te vor abandona ei? Categoric nu. Dimpotrivă, frații și surorile te vor aproba și te vor admira fiindcă ai îndrăznit să vorbești din inimă. Vor spune că ești o persoană onestă. Acest lucru nu îți va împiedica lucrarea în biserică și nu va avea nici cel mai mic efect negativ asupra ei. Dacă frații și surorile văd cu adevărat că ai dificultăți, te vor ajuta și vor lucra cu tine de bunăvoie. Ce spuneți? Nu așa trebuie să stea lucrurile? (Ba da.) Să porți mereu o mască, astfel încât ceilalți să te trateze mereu cu admirație este lucrul cel mai stupid. Cea mai bună abordare este să fii o persoană obișnuită cu o inimă normală, să fii capabil să-ți deschizi sufletul în fața aleșilor lui Dumnezeu într-un mod pur și simplu și să te implici adesea în discuții pornite din inimă. Nu accepta niciodată când oamenii te tratează cu admirație, te apreciază, îți aduc laude exagerate sau rostesc cuvinte măgulitoare. Toate aceste lucruri ar trebui respinse. […] Cum ar trebui să practici a fi o persoană obișnuită, comună, normală? În primul rând, ar trebui să negi și să renunți la acele lucruri de care te agăți, care ți se par atât de bune și de valoroase, precum și la acele cuvinte superficiale, frumoase, cu care ceilalți te admiră și te laudă. Dacă, în inima ta, îți este clar ce fel de persoană ești, care îți este esența, care îți sunt eșecurile și ce corupție dezvălui, ar trebui să ai părtășie deschis cu privire la asta cu alte persoane, astfel încât să poată vedea care-ți este adevărata stare, care îți sunt gândurile și opiniile, astfel încât să știe ce cunoștințe ai despre asemenea lucruri. Orice ai face, nu te preface și nu afișa o mască, nu-ți ascunde propria corupție și propriile eșecuri de alții, astfel încât nimeni să nu le cunoască. Acest tip de comportament fals este un obstacol în inima ta și este, de asemenea, o fire coruptă și îi poate împiedica pe oameni să se pocăiască și să se schimbe. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să reții pentru reflecție și disecție lucrurile false precum laudele pe care ți le aduc alții, gloria cu care te acoperă și coroanele pe care ți le oferă. Trebuie să vezi răul pe care ți-l fac aceste lucruri. Făcând astfel, îți vei cunoaște propria măsură, vei obține cunoaștere de sine și nu te vei mai vedea drept un supraom sau vreun personaj măreț. Odată ce ai o astfel de cunoaștere de sine, devine ușor pentru tine să accepți adevărul, să accepți în inima ta cuvintele lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu îi cere omului, să accepți mântuirea ta de către Creator, să fii neclintit o persoană obișnuită, cineva care este onest și de încredere și să stabilești o relație normală între tine – o ființă creată, și Dumnezeu – Creatorul. Asta este precis ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor și este ceva ce le este pe deplin realizabil” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au corectat ideile și punctele de vedere false și mi-au arătat o cale de practică. Înainte, îmi făceam griji că, dacă îmi expun lipsurile și deficiențele, oamenii mă vor desconsidera, așa că mă ascundeam și mă prefăceam mereu. Dar adevărul este că, și dacă mă prefăceam și nu spuneam nimic, frații și surorile mă vedeau deja așa cum eram cu adevărat, iar dacă puteam să vorbesc cu sinceritate și să îmi dezvălui lipsurile, ei nu m-ar fi desconsiderat. În schimb, ar fi văzut că practicam să fiu o persoană onestă și m-ar fi respectat și ar fi aprobat acest lucru. Alesesem să mă ascund și să mă prefac, neîndrăznind să expun ceea ce nu știam sau nu puteam să fac. Prin urmare, când adevărul a ieșit la iveală, nu doar că nu am reușit să câștig admirația fraților și a surorilor, ci m-am făcut de râs, determinându-i pe ceilalți să mă antipatizeze și să mă disprețuiască. Acum înțelegeam că punctul meu de vedere fusese greșit și nesăbuit și că trebuia să mă răzvrătesc împotriva acestor gânduri și să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu. De fapt, toți oamenii obișnuiți au lipsuri și deficiențe. Chiar dacă cineva a lucrat într-un anumit domeniu ani la rând și a dobândit aptitudini avansate în acel domeniu, tot există momente în care nu știe un anumit lucru. Nu trebuie să te rușinezi pentru că ai lipsuri și deficiențe. Dacă o persoană ar ști totul și le-ar putea face pe toate, ar fi supraom. De asemenea, pentru că mă consideram cel mai versat din grup în electronică și pentru că, în plus, primisem laudele altora, am început să adopt un aer de superioritate, deși, din punct de vedere profesional, cunoșteam doar noțiunile de bază. Gândindu-mă retrospectiv, la momentele când Liam era aici, el era mai priceput cu aparatele electronice și, comparativ cu el, eu eram mult mai prejos. Cu toate acestea, chiar și el trebuia să se consulte cu frați și cu surori mai experimentați cu privire la anumite aparate cu care nu era familiarizat, făcând astfel lipsa mea de cunoștințe mult mai evidentă. Prin urmare, indiferent din ce perspectivă am privi lucrurile, nu ar fi trebuit să mă ridic în slăvi. În schimb, ar fi trebuit să îmi înfrunt lipsurile și deficiențele în mod corespunzător și să fiu deschis cu toată lumea, astfel încât ei să mă poată înțelege. Acesta ar fi fost un comportament rezonabil.

Mai târziu, s-a stricat un alt aparat și un frate m-a rugat să îl repar. După ce l-am verificat, am ajuns la concluzia că o piesă era defectă și am înlocuit-o, însă, după ce am testat aparatul, acesta tot nu funcționa. Am mai lucrat la el o vreme, dar tot nu am putut să îl repar. Apoi m-am gândit: „Oare am identificat greșit problema? Să îl sun pe Michael să îi cer sfatul? El a mai lucrat cu astfel de echipamente în trecut și poate că s-a întâlnit cu problema asta.” Dar apoi m-am gândit: „Dacă nu pot rezolva problema și trebuie să cer ajutor, frații și surorile vor crede cu siguranță că nu sunt suficient de priceput și nu mă vor mai admira. Nu pot permite să mă desconsidere. Dacă mai încerc, ar trebui să îmi pot da seama singur care este problema.” Când am avut acel gând, mi-am dat seama că încercam din nou să mă ascund și să mă prefac, așa că m-am rugat în inima mea: „Dumnezeule, nu am lucrat prea mult cu astfel de aparate și nu știu exact de unde vine problema. Mă tem că frații mă vor desconsidera și vreau să mă prefac din nou. Dumnezeule, Te rog, condu-mă să fiu o persoană onestă, să îmi pot înfrunta lipsurile și deficiențele și să solicit în mod activ ajutorul altora.” După ce m-am rugat, l-am sunat pe Michael să îi cer sfatul. Urmându-i sfatul, am verificat și am identificat cauza problemei și am reparat rapid aparatul. Acest mod de practică m-a făcut să mă simt mai relaxat și mai liniștit. Pe de o parte, nu le-am pricinuit nici fraților și surorilor întârzieri în utilizarea aparatului pentru îndatoririle lor și, pe de altă parte, am practicat cu luciditate puțin din adevăr prin faptul că nu m-am ascuns și nu m-am prefăcut din nou. Cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care m-au călăuzit și mi-au arătat obiectivul corect pe care trebuia să îl urmăresc. Sunt dispus să urmăresc și să practic adevărul, să îmi îndeplinesc îndatoririle cu sinceritate și să fiu o ființă creată care se ridică la nivelul standardelor.