de Li Zhen, China

În aprilie 2022, conducătorii au rânduit ca eu să fac lucrare de curățire în biserică. Nu mai făcusem niciodată această lucrare și nu pricepeam principiile de discernere a diferitelor tipuri de oameni, așa că mi-am făcut griji: „Oare pot să fac asta? Dacă înlătur din greșeală pe cineva care nu ar trebui să fie înlăturat? Nu aș comite un mare rău? Ar fi o fărădelege gravă!” Dar apoi m-am gândit că nu mă puteam eschiva de la datoria mea. Nu eram singura care făcea această datorie; erau și alte surori care colaborau. Dacă nu înțelegeam ceva, puteam să învăț de la ele, așa că am acceptat această datorie. Mai târziu, am aflat că sora Song Ping făcea această datorie de mai mulți ani și că avea o bună înțelegere a principiilor de discernere a diferitelor tipuri de oameni. Am devenit foarte dependentă de ea, gândindu-mă: „Nu am priceput încă principiile și nu știu cum să fac această lucrare, așa că o voi urma pur și simplu pe Song Ping și o voi lăsa să mă conducă.” Mai târziu, am depus efort ca să mă înzestrez cu principiile de discernere a diferitelor tipuri de oameni și am participat activ la lucrare, sperând să pricep rapid principiile și să îmi asum responsabilitatea pentru lucrare. Mi-am dat seama că lucrarea de curățire era diferită de alte lucrări, deoarece chiar și o mică greșeală ar fi gravă și m-ar face să fiu trasă la răspundere, așa că am considerat că cel mai bine era să fiu atentă și prudentă. Când organizam materialele de curățire, dacă întâlneam ceva mai complex sau controversat în ceea ce privește caracterizarea, o întrebam repede pe Song Ping și numai după ce verifica ea mă simțeam în largul meu să mă ocup. În lucrarea mea, mă bazam și pe Song Ping. Făceam tot ce-mi spunea ea să fac și evitam să iau inițiativa ori de câte ori puteam. Am colaborat astfel timp de un an.

În mai 2023, conducătorii au scris că intenționează să o însărcineze pe Song Ping cu supravegherea altei lucrări. La auzul acestei vești, m-am gândit: „Song Ping va fi transferată; eu am avut această funcție cel mai mult timp din echipă, așa că va trebui să preiau conducerea și să îmi asum responsabilitatea pentru lucrare.” Gândindu-mă la asta, nu m-am putut abține să nu fiu îngrijorată: „Deși am priceput câteva principii de discernere a oamenilor de-a lungul acestui an de pregătire, când mă confrunt cu probleme complexe, încă nu știu cum să le gestionez și am nevoie de ajutorul lui Song Ping pentru a le revizui. În plus, în tot acest timp, fie că era vorba de rezumarea abaterilor din lucrare sau de cultivarea oamenilor, aceste sarcini erau în primul rând responsabilitatea lui Song Ping, iar atunci când existau probleme în lucrare, conducătorii se consultau și ei cu ea. Dacă pleacă, ce ar trebui să fac dacă nu-mi pot asuma aceste responsabilități? Acest lucru implică lucrări de curățire în mai multe biserici. Dacă apar probleme sau abateri în lucrare, perturbând și tulburând lucrarea de curățire a bisericii? Dacă s-ar întâmpla acest lucru, atunci aș fi direct responsabilă și ar trebui să suport consecințele. Lucrarea de curățire este diferită de alte lucrări. Dacă nu reușesc să deslușesc o problemă și las antihriști și oameni răi în biserică, atunci i-aș proteja și aș fi părtașă la răul lor. Dacă exclud din greșeală pe cineva care nu ar trebui să fie exclus, provocând o eroare judiciară, atunci aș face rău și în acest sens. În orice caz, ar fi o fărădelege gravă și, dacă aș fi trasă la răspundere de casa lui Dumnezeu, aș putea fi demisă în cel mai bun caz, iar dacă sunt consecințe grave, aș putea chiar să fiu exclusă.” Gândindu-mă la toate acestea, inima mi s-a îngreunat, iar tensiunea era imensă. Dar nu puteam s-o împiedic pe Song Ping să plece. Pe măsură ce treceau zilele, cu Song Ping pe cale să plece, deveneam din ce în ce mai neliniștită și nu puteam să-mi calmez inima în datoria mea. Dându-mi seama că starea mea nu era corectă, m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume să-mi cunosc problemele.

După ce m-am rugat, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Unora le este frică să-și asume responsabilitatea în timp ce își îndeplinesc datoria. Dacă biserica le dă o treabă de făcut, ei se vor gândi mai întâi dacă aceasta presupune să-și asume responsabilitatea, iar dacă o face, nu vor accepta slujba. Condițiile lor pentru îndeplinirea unei datorii sunt, în primul rând, faptul că trebuie să fie o treabă lejeră; în al doilea rând, să nu fie aglomerată sau obositoare; și în al treilea rând, ca indiferent ce fac, să nu își asume nicio responsabilitate. Acesta este singurul tip de datorie pe care o preiau. Ce fel de persoană este aceasta? Nu este aceasta o persoană alunecoasă, înșelătoare? Nu vrea să-și asume nici cea mai mică responsabilitate. Ba chiar se teme că atunci când frunzele vor cădea din copaci, îi vor sparge capul. Ce datorie poate îndeplini o astfel de persoană? Ce folos ar putea avea aceasta în casa lui Dumnezeu? Lucrarea casei lui Dumnezeu are de-a face cu lucrarea de luptă cu Satana, precum și cu răspândirea Evangheliei Împărăției. Ce datorie nu implică responsabilități? Ați spune că a fi conducător implică responsabilitate? Nu sunt responsabilitățile acestuia cu atât mai mari și nu trebuie să-și asume responsabilitatea cu atât mai mult? Indiferent dacă răspândești Evanghelia, mărturisești, faci materiale video și așa mai departe – indiferent ce lucrare faci – atât timp cât se referă la adevărurile-principii, implică responsabilități. Dacă îndeplinirea datoriei tale este lipsită de principii, acest lucru va afecta lucrarea casei lui Dumnezeu, iar dacă îți este frică să-ți asumi responsabilitatea, atunci nu poți îndeplini nicio datorie. Oare o persoană care se teme să-și asume responsabilitatea în îndeplinirea datoriei sale este lașă sau există o problemă cu firea sa? Trebuie să fii capabil să faci diferența. Adevărul este că aceasta nu este o problemă de lașitate. Dacă acea persoană ar căuta avere sau ar face un lucru în interes propriu, cum ar putea fi atât de curajoasă? Și-ar asuma orice risc. Însă când face lucruri pentru biserică, pentru casa lui Dumnezeu, nu își asumă niciun risc. Astfel de oameni sunt egoiști și ticăloși, cei mai perfizi dintre toți. Oricine nu își asumă responsabilitatea în îndeplinirea unei datorii nu este câtuși de puțin sincer față de Dumnezeu, ca să nu mai vorbim despre loialitatea sa. Ce fel de persoană îndrăznește să-și asume responsabilitatea? Ce fel de persoană are curajul să poarte o povară grea? Cineva care preia conducerea și iese curajos în față într-un moment crucial pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, care nu se teme să poarte o responsabilitate grea și să îndure greutăți mari atunci când vede lucrarea cea mai importantă și crucială. Acesta este cineva loial lui Dumnezeu, un bun soldat al lui Hristos. Se poate spune oare că toți cei care se tem să-și asume responsabilitatea în datoria lor o fac pentru că nu înțeleg adevărul? Nu; este o problemă în umanitatea lor. Nu au simțul dreptății sau al responsabilității, sunt oameni egoiști și ticăloși, nu credincioși în Dumnezeu cu inimă adevărată și nu acceptă câtuși de puțin adevărul. Din acest motiv, nu pot fi mântuiți” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. Ceea ce Dumnezeu a expus era adevărata mea stare. Când am aflat că Song Ping avea să fie transferată și că urma să fiu nevoită să-mi asum această lucrare, primul meu gând nu a fost să mă bazez pe Dumnezeu ca să mă ocup de ea, ci mai degrabă m-am întrebat dacă nu cumva casa lui Dumnezeu avea să mă tragă la răspundere și să se ocupe de mine, și dacă aș mai avea încă șanse de mântuire în cazul în care aveau să existe abateri sau probleme în lucrare pe viitor. Nu m-am gândit deloc cum să gestionez lucrarea pe viitor. Fiind o persoană egoistă și detestabilă care a luat în considerare doar propriile interese atunci când s-a întâmplat ceva, cum aș putea să-mi fac bine datoria? Îmi amintesc că, la început, îmi era teamă să greșesc și să-mi asum responsabilitatea atunci când mi s-a atribuit această datorie; chiar dacă mai târziu am acceptat-o, tot mi-era frică să-mi asum responsabilitatea și nu am fost dispusă să iau inițiativa și să-mi asum o povară în datoria mea și m-am bazat pe Song Ping pentru tot. Atunci când întâlneam materiale care erau greu de discernut și de caracterizat și atunci când existau unele sarcini care trebuiau îndeplinite, am lăsat-o pe Song Ping să preia conducerea și să ia deciziile finale, iar eu m-am mulțumit să fiu o subalternă. Astfel, dacă apărea vreo abatere sau vreo problemă, nu trebuia să port principala responsabilitate sau să sufăr și să plătesc un preț și aș fi avut numai de câștigat. Trăind cu această fire coruptă vicleană, egoistă și detestabilă, m-am instruit în această datorie timp de un an fără niciun progres semnificativ și nici până în acest moment nu puteam să lucrez independent. Oare nu-mi făceam rău singură? Acum, că Song Ping era transferată, iar eu trebuia să-mi asum această lucrare independent, era o ocazie dată de Dumnezeu pentru a mă instrui, dar nu I-am înțeles intenția și nu am știut să fiu recunoscătoare. Mă gândeam constant la interesele mele, simțindu-mă neliniștită și îngrijorată. Nu cumva mă chinuiam singură? Adevărul este că orice sarcină din casa lui Dumnezeu implică adevărurile-principii, iar îndeplinirea oricărei datorii necesită aderarea la adevărurile-principii și un simț al responsabilității. Lucrarea lui Dumnezeu este pe cale să se încheie, iar oamenii din biserică de diferite tipuri sunt dezvăluiți unul câte unul. Dumnezeu a avut părtășie despre adevărurile referitoare la discernământ pentru a ne ajuta să discernem toate tipurile de oameni care aparțin Satanei, astfel încât să putem înlătura din biserică diverșii diavoli și satane care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu, oferind aleșilor lui Dumnezeu un mediu bun pentru a urmări adevărul. Acum, că făceam lucrarea de curățire, aveam responsabilitatea și obligația de a-mi conduce frații și surorile în căutarea adevărului și dobândirea de mai mult discernământ, dar și de a-i înlătura din biserică pe cei care făceau rău și perturbau și tulburau lucrarea bisericii. Dacă mi-ar fi teamă să îmi asum responsabilitatea și nu aș reuși să îmi îndeplinesc funcția, nu aș fi pur și simplu inutilă? Cum ar putea o astfel de persoană să fie mântuită de Dumnezeu? Gândindu-mă la aceste lucruri, mi-am dat seama că nu mai puteam trăi în această stare incorectă, altfel mi-ar afecta capacitatea de a-mi îndeplini îndatoririle în viitor.

Mai târziu, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „De fapt, îndeplinirea de către om a datoriei sale este realizarea a tot ceea ce e inerent omului, cu alte cuvinte, a ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Defectele omului în timpul acestei slujiri sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul prin care îndură judecata; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de teamă că ar putea exista neajunsuri în slujirea lor sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă oamenii nu pot exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce le este posibil în mod inerent și, în schimb, fac totul mecanic, atunci ei au pierdut funcția pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Astfel de oameni sunt cunoscuți drept «mediocrități»; ei sunt gunoaie fără folos. Cum pot astfel de oameni să fie numiți în mod corespunzător ființe create? Nu sunt ei ființe corupte care strălucesc din exterior, dar sunt putrede în interior? […] Nu există o corelare între datoria omului și dacă primește binecuvântări sau îndură nenorociri. Datoria este ceea ce omul se cuvine să îndeplinească; reprezintă vocația sa de la ceruri și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau motive. Doar atunci el își face datoria. A primi binecuvântări se referă la momentul în care cineva este desăvârșit și se bucură de binecuvântările lui Dumnezeu după ce a experimentat judecata. A îndura nenorociri se referă la momentul în care firea cuiva nu se schimbă după ce a experimentat mustrarea și judecata, adică atunci când nu experimentează desăvârșirea, ci este pedepsit. Dar, indiferent dacă primesc binecuvântări sau îndură nenorociri, ființele create ar trebui să-și facă datoria, să facă ceea ce se cuvine să facă și ceea ce sunt capabile să facă; acesta este minimul pe care o persoană, o persoană care-L caută pe Dumnezeu, ar trebui să-l facă. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a primi binecuvântări și nu ar trebui să refuzi să acționezi din teama de a îndura nenorociri. Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: îndeplinirea datoriei proprii este ceea ce omul se cuvine să facă, iar dacă nu este capabil să-și facă datoria, atunci asta este răzvrătirea lui” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare: a-ți face datoria nu are nimic de-a face cu a primi binecuvântări sau a suferi nenorociri. A fi capabil să-ți faci datoria în fața Creatorului este vocația și responsabilitatea trimisă de Cer a unei ființe create și nu ar trebui să implice nicio condiție sau recompensă. Cerințele lui Dumnezeu de la oameni nu sunt prea mari. El ne cere doar să ne dedicăm inima și efortul și să realizăm ceea ce suntem capabili să facem. În ceea ce privește abaterile, neajunsurile sau lacunele care pot apărea pe parcursul îndatoririlor noastre, acestea sunt foarte firești. Fără adevăr, nu putem vedea lucrurile clar și suntem plini de firi corupte, acționând adesea în conformitate cu firea Satanei, așa că abaterile și greșelile sunt inevitabile în îndatoririle noastre. Dar atât timp cât urmărim adevărul și căutăm continuu adevărurile-principii pe parcursul îndatoririlor noastre pentru a ne corecta firile corupte, putem reduce treptat abaterile și fărădelegile, iar îndeplinirea îndatoririlor noastre va deveni din ce în ce mai bună. Casa lui Dumnezeu nu profită niciodată de greșelile sau de fărădelegile minore pentru a se ocupa de oameni, ci mai degrabă oferă oportunități maxime pentru pocăință. Doar cei care fac rău în mod constant și perturbă și tulbură intenționat lucrarea bisericii trebuie să fie înlăturați din biserică și eliminați. Adevărul era că aveam cea mai profundă experiență în acest domeniu al lucrării de curățire a bisericii. M-am gândit la antihriștii și la oamenii răi excluși de casa lui Dumnezeu; niciunul nu a fost eliminat pentru că nu a înțeles adevărurile-principii sau pentru abateri și probleme minore care au apărut în timp ce își făceau îndatoririle. În schimb, au fost excluși pentru că au făcut rău în mod constant, au încălcat intenționat principiile pentru câștigul, reputația sau statutul propriu, au perturbat grav și au distrus lucrarea casei lui Dumnezeu, au refuzat să accepte adevărul și au rămas nepocăiți. Acest lucru a fost determinat de esența dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu. Văzusem atât de multe fapte, dar încă nu cunoșteam firea dreaptă a lui Dumnezeu, imaginându-mi casa Lui ca pe lumea non-credincioasă, crezând că responsabilitatea pentru orice problemă minoră avea să cadă pe umerii mei și să ducă la dezvăluirea și la eliminarea mea. Nu era aceasta o blasfemie împotriva lui Dumnezeu?

După aceasta, am analizat lucrurile și am căutat: „De ce mă gândesc întotdeauna la propriile interese și mă tem să-mi asum responsabilitatea în îndatoririle mele? Ce fel de fire satanică mă controlează?” În căutarea mea, am citit mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Înainte ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai sentimente atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele tuturor acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul omului. Așadar, ce este otrava Satanei? Cum poate fi ea exprimată? De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.» Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte și sunt adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă. Această natură satanică a devenit deja baza existenței omenirii corupte. Vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit cu acest venin al Satanei, chiar până în zilele noastre” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”). Luând în considerare cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că otrăvuri satanice precum „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Pasărea care își scoate capul din cuib e cea care e împușcată” deveniseră adânc înrădăcinate în inima mea. Trăiam conform acestor otrăvuri satanice, iar natura mea era extrem de egoistă, detestabilă, alunecoasă și înșelătoare. Întotdeauna mă gândeam mai întâi la propriile interese, făceam doar ceea ce mă avantaja pe mine și nu făceam nimic care nu mă avantaja sau care m-ar fi putut obliga să-mi asum responsabilitatea. La fel ca atunci când am preluat lucrarea de curățire și mă temeam să nu provoc abateri și să port responsabilitatea pentru că nu pricepeam principiile, așa că am refuzat să-mi asum o povară, mergând de bunăvoie în urma lui Song Ping ca o subalternă, gândindu-mă că, dacă aveau să apară probleme sau abateri, nu voi fi eu cea care va purta principala responsabilitate. Acum, că Song Ping urma să fie reatribuită, trebuia să preiau inițiativa și să-mi asum această povară, deoarece ocupasem această funcție atât de mult timp, dar mi-era teamă că aveam să fiu trasă la răspundere pentru orice abatere în lucrare, așa că nu eram dispusă să-mi asum povara și mă cufundam într-un amestec de emoții represive. Am trăit după aceste otrăvuri satanice, încercând constant să-I joc feste lui Dumnezeu. La suprafață, păream deșteaptă, protejându-mi constant propriile interese, dar, în realitate, eram cu adevărat proastă, pentru că pierdusem multe oportunități de a dobândi adevărul, iar intrarea mea în viață avusese mult de suferit. Gândindu-mă la asta, oare nu credeam în Dumnezeu și Îl urmam astăzi în speranța de a obține adevărul și de a fi mântuită de către El? Însă, în îndatoririle mele, am trăit după natura mea satanică egoistă, detestabilă, alunecoasă și înșelătoare, fără să caut sau să practic vreodată adevărul, și nu am fost întru aceeași inimă și minte cu Dumnezeu. Cum aș putea să dobândesc adevărul și să fiu mântuită de El astfel? Din acel moment, nu mai puteam trăi după aceste otrăvuri satanice. Trebuia să caut adevărul, să caut intențiile lui Dumnezeu și să-mi îndeplinesc îndatoririle conform cerințelor Sale.

Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Care sunt manifestările unei persoane oneste? În primul rând, să nu se îndoiască de cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre manifestările unei persoane oneste. În afară de asta, cea mai importantă manifestare este de a căuta și practica adevărul în toate chestiunile – acest lucru este crucial. Spui că ești onest, dar împingi întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu într-un ungher al minții tale și pur și simplu faci orice vrei tu. Este asta o manifestare a unei persoane oneste? Tu spui: «Deși calibrul meu e slab, am o inimă onestă.» Și, totuși, când e rândul tău să preiei o datorie, te temi că vei suferi sau că vei fi tras la răspundere dacă nu o îndeplinești bine, deci inventezi scuze ca să te eschivezi de la datoria ta sau sugerezi să o facă altcineva. Este aceasta manifestarea unei persoane oneste? Nu este, în mod clar. Așadar, cum ar trebui atunci să se poarte o persoană onestă? Ar trebui să se supună rânduielilor lui Dumnezeu, să fie loială datoriei pe care trebuie să o îndeplinească și să se străduiască să mulțumească intențiile lui Dumnezeu. Acest lucru se manifestă prin mai multe căi: una este să-ți accepți datoria cu o inimă onestă, să nu iei în considerare interesele trupești, să nu fii fără tragere de inimă în privința ei și să nu complotezi pentru beneficiul propriu. Acestea sunt manifestări ale onestității. O alta este să îți pui toată inima și puterea în a-ți realiza bine datoria, făcând lucrurile cum se cuvine și punându-ți inima și iubirea în datoria ta pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Acestea sunt manifestările pe care ar trebui să le aibă o persoană onestă în timp ce-și îndeplinește datoria. Dacă nu duci la bun sfârșit ceea ce știi și înțelegi și dacă depui doar 50 sau 60 la sută din efortul tău, atunci nu te implici în ea cu toată inima și puterea ta. Mai degrabă, ești viclean și pus pe chiul. Sunt oare onești oamenii care-și realizează datoria în acest fel? În niciun caz. Dumnezeu nu are nicio nevoie de astfel de oameni lipsiți de scrupule și înșelători; aceștia trebuie să fie eliminați. Dumnezeu folosește doar oameni cinstiți pentru realizarea îndatoririlor. Chiar și muncitorii loiali trebuie să fie cinstiți. Oamenii care sunt veșnic superficiali și vicleni și care caută mereu modalități de a lenevi sunt cu toții înșelători și sunt toți demoni. Niciunul dintre ei nu crede cu adevărat în Dumnezeu și vor fi eliminați cu toții” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles cerințele Sale. El speră ca noi să-L putem trata pe El și îndatoririle noastre cu o inimă onestă, făcând tot ce putem, fără să luăm în considerare interesele personale sau să uneltim pentru noi înșine. Astfel, Dumnezeu va fi mulțumit. M-am gândit că nu eram singura care făcea această datorie, deoarece erau și surori noi, și conducători care colaborau cu mine, și că, dacă discutam mai mult cu ei despre diverse probleme și căutam principiile fără să insist să fac cum credeam eu de cuviință, puteam să evit problemele și abaterile. Conștientizând acest lucru, nu am mai avut nicio îngrijorare și am devenit dispusă să îmi asum lucrarea și să îmi îndeplinesc responsabilitățile. După plecarea lui Song Ping, am luat inițiativa de a cultiva noile surori, iar atunci când organizam materialele, discutam despre neclarități cu surorile, ceea ce mi-a permis să văd lucrurile mai clar și să evit unele abateri și probleme. La scurt timp după aceea, conducătorii superiori au trimis o scrisoare prin care solicitau o anchetă pentru a afla dacă existau conducători falși sau antihriști în biserică, cerându-ne să scriem scrisori către fiecare biserică pentru a implementa această lucrare. M-am simțit puțin neliniștită, îngrijorându-mă că, dacă nu exprimam lucrurile clar în scrisoare și nu aveam părtășie clară despre principii, îi conduceam pe frați și pe surori pe căi greșite și provocam perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, cu siguranță aveam să fiu trasă la răspundere. Oare m-ar demite atunci? În acel moment, mi-am dat seama că mă gândeam din nou la propriile interese, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, dorind să mă răzvrătesc împotriva mea și să nu trăiesc după firea mea coruptă. Apoi, am comunicat cu noile surori, notând diferitele aspecte ale lucrării care trebuiau să fie implementate, și apoi am început să scriu scrisoarea. După ce am terminat-o, am revizuit-o și am îmbunătățit-o pe baza sugestiilor conducătorilor și apoi am trimis-o. În această perioadă, am monitorizat continuu situația punerii în aplicare a acestei lucrări de către biserică și am comunicat prompt cu frații și cu surorile de îndată ce am descoperit orice probleme sau abateri, identificându-i în cele din urmă pe niște conducători falși care nu făceau o lucrare reală și pe unii care făceau rău în mod constant și perturbau și tulburau lucrarea bisericii, și am făcut ajustări și ne-am ocupat de ei.

După ce am trecut prin asta, mi-am dat seama cât de bun a fost mediul rânduit de Dumnezeu. Fără acest mediu, nu mi-aș fi cunoscut deloc problemele și aș fi trăit în continuare după firea mea satanică egoistă și detestabilă, mulțumindu-mă să fiu doar o subalternă, fără să fac niciun progres real. Atitudinea mea față de îndatoririle mele s-a schimbat oarecum și toate acestea sunt rezultatul cuvintelor lui Dumnezeu!