de Liang Zhi, China

Dragă Xiujuan,

Am primit scrisoarea ta. Din ea am înțeles că, în ultimul timp, ai cooperat în datoria ta cu frați și surori de vârstă mai tânără și simți că nu poți ține pasul în ceea ce privește energia și rezistența, așa că te-ai simțit cam deprimată. Te temi că, pe măsură ce îmbătrânești, îndatoririle pe care vei fi capabilă să le faci se vor împuțina și că speranța ta de a fi mântuită și de a intra în Împărăția Cerurilor se va stinge. Și eu am avut aceleași neliniști în ultimul timp, așa că azi îți scriu pentru a-ți împărtăși o parte dintre experiențele mele.

În august anul trecut, eu și fratele Yang Xun ne făceam îndatoririle în domeniul tehnologiei informatice. În timpul meu liber chiar scriam predici despre Evanghelie și articole despre experiențele mele de viață. Eram foarte fericit și îmi plăcea mult această datorie. Fratele Yang Xun era tânăr, plin de energie tinerească și vitalitate, iar mintea îi era rapidă și agilă, așa că mi-a fost de mare ajutor în învățarea aptitudinilor tehnice. Deși calibrul meu mintal și energia mea nu se puteau compara cu cele ale unei persoane mai tinere, după un timp am ajuns să acumulez multe cunoștințe tehnice urmărindu-l pe Yang Xun. Eram foarte fericit și am decis în sinea mea că voi profita la maximum de această oportunitate de a-mi face datoria. Mergând mai departe, eu și Yang Xun am continuat să studiem împreună aptitudinile tehnice și, în timpul liber, eu practicam scrierea de predici și dobândeam o mai bună înțelegere a adevărurilor despre predicarea Evangheliei. Mă simțeam foarte satisfăcut făcându-mi datoria astfel și mă gândeam că echilibrarea acestor două îndatoriri îmi creștea speranța de a fi mântuit și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dar, după un timp, am observat că diferența dintre mine și Yang Xun era tot mai mare. Yang Xun era tânăr și avea o înțelegere bună, reacționa rapid și învăța imediat. Când frații și surorile se confruntau cu probleme tehnice, era capabil să intervină rapid și să le rezolve, folosindu-se de cunoștințele pe care le acumulase. Cât despre mine, deși puteam rezolva lucruri elementare, la problemele mai dificile, reacțiile mele erau lente și eram uituc, lucrurile ieșindu-mi din cap la scurt timp după ce le învățam. Eram nevoit să mă uit mereu la materialele de referință și la tutoriale, și unele procese necesitau practică repetată ca să mă descurc cu ele. Când nu-mi ieșea ceva, se ocupa Yang Xun, eu fiind capabil să fac doar unele sarcini de susținere. Când am început amândoi să scriem predici, Yang Xun o preda pe a lui cu câteva zile înainte ca eu s-o termin pe a mea. Pur și simplu nu puteam ține pasul cu ritmul lui, distanța dintre noi fiind evidentă. M-am gândit: „Dacă aș putea da timpul înapoi cu 20 de ani, atunci aș putea acumula lucruri noi la fel de repede ca Yang Xun și aș fi competent în această datorie. Cât de minunat ar fi!” Dar, pe măsură ce îmbătrâneam, energia mea, rezistența, vederea, memoria și viteza mea de reacție pur și simplu nu mai puteau ține pasul. În plus, aveam nevoie de medicamente ca să-mi țin sub control tensiunea mare și glicemia. Dacă stăteam prea mult în fața monitorului în timpul zilei, vederea mi se încețoșa, și noaptea, deși voiam să mă liniștesc și să scriu niște predici, nu apucam să stau așezat prea mult până să mă simt obosit, somnoros și să-mi simt picioarele umflate, iar după ce abia rezistam puțin, începeam să ațipesc. Yang Xun mă îndemna să mă odihnesc, dar eram reticent, fiindcă nu voiam ca vârsta mea sau aceste probleme minore de sănătate să stea în calea datoriei mele. Dacă nu mai puteam face această datorie, simțeam că îndatoririle pe care eram capabil să le fac aveau să se împuțineze și mai mult pe viitor și deveneam nesigur cu privire la șansa mea de a fi mântuit și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Yang Xun avea doar treizeci și ceva de ani, era plin de tinerețe și de energie, în timp ce eu aveam deja peste șaizeci de ani, iar sănătatea, memoria și timpul meu de reacție nici nu se puteau compara cu cele ale oamenilor mai tineri, așa că mă simțeam tot mai nemulțumit de mine. Mă gândeam că e grozav să fii tânăr, fiindcă oamenii tineri mai au foarte multe ocazii de a-și face îndatoririle și un viitor strălucit în față. Simțeam că, în timp ce calea lor se lărgea tot mai mult, a mea devenea din ce în ce mai îngustă. Trăiam în neliniște și amărăciune, nu mai aveam energie să scriu articole sau predici și am început să-mi abordez datoria cu o atitudine de tipul „hai să trec și de ziua asta”. Xiujuan, nu crezi că eram într-o stare pur și simplu îngrozitoare?

Într-o zi am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Printre frați și surori, mai există și oameni mai în vârstă, de la 60 până pe la 80 sau 90 de ani și care, din cauza vârstei lor înaintate, experimentează și ei anumite dificultăți. În ciuda vârstei lor, gândirea nu le este neapărat foarte corectă și rațională, iar ideile și părerile lor nu sunt, în mod necesar, în conformitate cu adevărul. Acești oameni mai în vârstă au și ei probleme și se îngrijorează mereu: «Sănătatea mea nu mai este atât de bună și sunt limitat în privința datoriei pe care o pot îndeplini. Dacă îndeplinesc doar această datorie neînsemnată, oare Dumnezeu Își va aminti de mine? Uneori mă îmbolnăvesc și am nevoie de cineva care să aibă grijă de mine. Când nu este nimeni să o facă, nu sunt capabil să-mi îndeplinesc datoria, deci ce pot face? Sunt bătrân și nu-mi amintesc cuvintele lui Dumnezeu după ce le citesc și îmi este greu să înțeleg adevărul. Când am părtășie despre acesta, vorbesc încâlcit și fără logică și nu am nicio experiență demnă de menționat. Sunt bătrân și nu am destulă energie, vederea nu îmi este foarte bună și nu mai sunt în putere. Totul e dificil pentru mine. Nu numai că nu-mi pot îndeplini datoria, dar uit ușor lucruri și greșesc. Uneori, sunt derutat și provoc probleme bisericii și fraților și surorilor mele. Vreau să obțin mântuirea și să urmăresc adevărul, dar este foarte dificil. Ce pot să fac?» […] Există mai ales niște oameni în vârstă care vor să-și petreacă tot timpul sacrificându-se pentru Dumnezeu și îndeplinindu-și datoria, dar nu se simt bine din punct de vedere fizic. Unii au tensiunea ridicată, alții au glicemia mare, unii au probleme gastrointestinale, iar forța lor fizică nu poate face față cerințelor datoriei, așa că ei se frământă. Văd oameni tineri care sunt capabili să mănânce și să bea, să alerge și să sară, și sunt invidioși. Cu cât văd mai mult tineri care fac astfel de lucruri, cu atât mai tulburați se simt, gândindu-se: «Vreau să-mi fac bine datoria, să urmăresc și să înțeleg adevărul și să-l și practic, deci de ce este atât de greu? Sunt atât de bătrân și inutil! Oare Dumnezeu nu vrea oameni bătrâni? Oare ei chiar sunt inutili? Nu putem obține mântuirea?» Sunt triști și incapabili să fie fericiți, oricât de mult se gândesc la asta. Nu vor să rateze o perioadă atât de minunată și o oportunitate atât de grozavă, și totuși sunt incapabili să se sacrifice și să-și îndeplinească datoria din toată inima și din tot sufletul, așa cum fac tinerii. Acești oameni în vârstă se cufundă într-o tulburare, anxietate și îngrijorare adâncă din cauza vârstei lor. De fiecare dată când întâlnesc o dificultate, o piedică, o greutate sau un obstacol, dau vina pe vârsta lor și chiar se urăsc și nu se plac deloc. Dar, în orice caz, nu are niciun rost, nu există nicio soluție și nu au nicio cale de a merge înainte. Oare chiar așa să fie? Nu există nicio soluție? (Oamenii în vârstă ar trebui să-și îndeplinească și ei îndatoririle, atât cât sunt capabili.) Este acceptabil ca oamenii în vârstă să-și îndeplinească îndatoririle atât cât sunt capabili, nu-i așa? Oare oamenii în vârstă nu mai pot urmări adevărul din cauza vârstei lor? Nu sunt capabili să înțeleagă adevărul? (Ba da, sunt.) Pot oamenii în vârstă să înțeleagă adevărul? Pot înțelege o parte din el și nici tinerii nu-l pot înțelege pe deplin. Oamenii în vârstă au mereu o concepție greșită, crezând că sunt confuzi, că memoria nu-i ajută și că, astfel, nu pot înțelege adevărul. Oare au dreptate? (Nu.) Deși tinerii au mult mai multă energie decât bătrânii și, fizic, sunt mai puternici, de fapt, capacitatea lor de a înțelege, a pătrunde și a cunoaște este exact la fel ca aceea a oamenilor în vârstă. N-au fost și bătrânii cândva tineri? Nu s-au născut bătrâni, iar tinerii vor îmbătrâni și ei într-o zi. Oamenii în vârstă nu trebuie să se gândească mereu că, pentru că sunt bătrâni, slabi din punct de vedere fizic, nu se simt bine și nu au memoria bună, sunt diferiți de tineri. De fapt, nu există nicio diferență. Ce înseamnă când spun că nu există nicio diferență? Fie că un om este bătrân sau tânăr, firile lui corupte sunt la fel, atitudinile și părerile lui despre tot felul de lucruri sunt la fel, iar perspectivele și punctele lui de vedere despre tot felul de lucruri sunt la fel. Așadar, oamenii în vârstă nu trebuie să considere că, fiindcă sunt bătrâni, cu mai puține dorințe extravagante decât tinerii și capabili de stabilitate, ei nu au ambiții sau dorințe nebunești și că au mai puține firi corupte – aceasta este o concepție greșită. Tinerii pot lupta pentru o funcție, deci nu o pot face și bătrânii? Tinerii pot face lucruri împotriva principiilor și pot acționa arbitrar, deci nu pot și bătrânii să facă la fel? (Ba da, pot.) Tinerii pot fi aroganți, dar nu cumva și bătrânii pot fi aroganți? Totuși, când bătrânii sunt aroganți, din cauza vârstei lor înaintate, nu sunt atât de agresivi și nu este o aroganță atât de mare. Tinerii își manifestă mai evident aroganța, din cauza membrelor și a minților lor flexibile, în vreme ce oamenii în vârstă au manifestări mai puțin evidente ale aroganței, din cauza membrelor lor rigide și a minților inflexibile. Cu toate astea, esența aroganței lor și firile lor corupte sunt la fel. Indiferent de când crede un bătrân în Dumnezeu sau de câți ani își îndeplinește datoria, dacă nu urmărește adevărul, atunci firile lui corupte vor rămâne. […] Așadar, nu este vorba că oamenii în vârstă nu au nimic de făcut și nici că sunt incapabili să-și îndeplinească îndatoririle, cu atât mai puțin că sunt incapabili să urmărească adevărul – există multe lucruri pe care le pot face. Diversele erezii și sofisme, precum și diversele idei și noțiuni tradiționale, lucruri ignorante și înverșunate, conservatoare, iraționale și denaturate pe care le-ai acumulat în timpul vieții s-au adunat în inima ta și ar trebui să petreci și mai mult timp decât tinerii ca să scoți la iveală, să analizezi și să recunoști aceste lucruri. Nu se pune problema că nu ai nimic de făcut sau că ar trebui să te simți tulburat, anxios și îngrijorat când te afli în impas – aceasta nu este nici sarcina, nici responsabilitatea ta. În primul rând, oamenii în vârstă ar trebui să aibă mentalitatea corectă. Deși avansezi în vârstă și ești relativ îmbătrânit fizic, tot ar trebui să ai o mentalitate de tânăr. Deși îmbătrânești, gândirea îți este încetinită, iar memoria îți este slabă, dacă încă te poți cunoaște pe tine însuți, dacă încă poți înțelege cuvintele pe care le spun și încă poți înțelege adevărul, atunci asta demonstrează că nu ești bătrân și că nu-ți lipsește calibrul. Dacă un om are 70 de ani, dar nu este capabil să înțeleagă adevărul, atunci asta arată că statura lui este prea mică și nu este pe măsura sarcinii. Prin urmare, vârsta este irelevantă când este vorba despre adevăr” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (3)”]. Părtășia lui Dumnezeu abordează exact starea cu care ne confruntăm noi, cei mai în vârstă. Pe măsură ce îmbătrânim, trupurile ni se degradează și putem întâmpina provocări când ne facem îndatoririle. Adesea ne simțim neputincioși și îi invidiem pe cei tineri. Așa am făcut și eu când am văzut că Yang Xun e tânăr, are memorie bună și un corp sănătos, m-am gândit că e capabil să facă mai multe îndatoriri, așa că are o speranță mai mare de mântuire. În același timp, am simțit că eu îmbătrânesc, sănătatea mea e precară și memoria îmi slăbește. Puteam face doar sarcini de susținere și îmi făceam griji că, dacă nu-mi pot face bine această datorie, nu vor fi prea multe îndatoriri pe care să le pot face și mă temeam că-mi voi pierde speranța de a fi mântuit. Asta m-a făcut să mă simt deznădăjduit. Dar, după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El nu mântuiește oamenii în funcție de vârsta lor sau de câte îndatoriri fac, ci mai degrabă în funcție de faptul dacă urmăresc sau nu adevărul. Persoanele în vârstă pot experimenta declin fizic sau boală, dar asta nu le oprește din a urmări adevărul. Deși am îmbătrânit, am acumulat multe filosofii satanice pentru interacțiuni lumești, precum și diferite idei și noțiuni tradiționale, iar firile mele satanice corupte sunt la fel cu ale celor mai tineri. Să luăm ca exemplu primăvara trecută, când predicam Evanghelia. Aveam ceva experiență în predicarea Evangheliei, crezând în Dumnezeu de mulți ani, așa că mi-am folosit experiența pentru a mă da mare în fața fraților și a surorilor, vorbind plin de sine, pentru a mă făli și a le câștiga admirația. Mi-am dat seama că mai aveam multe firi corupte de rezolvat și multe adevăruri de pătruns și că trebuia să le rezolv mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și practicând adevărul. În același timp, trebuia să-mi fac datoria cât de bine puteam. Puteam să fac aceste lucruri în loc să trăiesc într-o stare de deznădejde și să renunț la urmărirea adevărului. Când m-am gândit la asta, am simțit că datoria pe care conducătorul o pregătise pentru mine era cât se poate de potrivită. Când Yang Xun era ocupat cu îndatoririle lui, îl asistam cu unele sarcini de susținere, iar când nu era ocupat, scriam articole și predici. De asemenea, de obicei eram atent la firile corupte pe care le dezvăluiam în îndatoririle mele și căutam adevărul pentru a le rezolva. Practicând în acest fel, încă aveam o șansă să fiu mântuit. Dumnezeu n-a spus niciodată că oamenii în vârstă nu pot urmări sau înțelege adevărul, iar ceea ce le cere El oamenilor nu este prea mult: atât timp cât ne facem îndatoririle pe măsura capacităților noastre și nu renunțăm la urmărirea adevărului, indiferent de vârsta noastră, avem cu toții o șansă de a fi mântuiți. Această înțelegere mi-a înseninat inima și nu m-am mai simțit atât de neliniștit.

Într-o zi am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „Îndeplinirea datoriei este vocația fiecărei persoane, că îndeplinirea datoriei vine cu propriile principii, că fiecare ar trebui să își îndeplinească datoria în conformitate cu adevărurile-principii, și că asta este ceea ce se presupune că ar trebui să facă ființele create. Se menționează vreo remunerație aici? Vreo mențiune privind recompensa? (Nu.) Nu este nicio menționare a remunerației sau recompensei – este o obligație. Ce înseamnă «obligație»? O obligație reprezintă ceva ce oamenii se presupune că ar trebui să facă, ceva căruia nu i se aplică ideea de a fi recompensat în funcție de muncă. Dumnezeu nu a stipulat niciodată că acela care își îndeplinește datoria foarte mult ar trebui să primească o mare recompensă, iar cel care își îndeplinește datoria puțin sau nu o îndeplinește bine ar trebui să primească o recompensă mică – Dumnezeu nu a spus asemenea lucru. Așadar, ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Dumnezeu spune că îndeplinirea datoriei este vocația fiecărei persoane și este ceva ce ființele create ar trebui să facă – acesta este adevărul” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul patru: Ei se preamăresc și mărturisesc despre ei înșiși”). „Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care provoacă milă, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”). Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că îndatoririle sunt obligația și vocația fiecărei ființe create și că e greșită concepția că, dacă faci mai multe îndatoriri, primești recompensă mai mare, iar dacă faci mai puține, primești binecuvântări mai mici de la Dumnezeu. Aceste gânduri nu erau nimic altceva decât noțiunile și închipuirile mele. Dumnezeu determină finalul și destinația unei persoane în funcție de faptul dacă aceasta deține sau nu adevărul. Indiferent dacă o persoană e bătrână sau tânără, atât timp cât caută adevărul și pășește pe calea urmăririi adevărului, e genul de om pe care Dumnezeu plănuiește să-l mântuiască, iar Dumnezeu nu tratează incorect pe absolut nimeni. Acest lucru e determinat de firea Sa dreaptă. Nu priveam lucrurile pe baza adevărurilor-principii, ci, în schimb, judecam dacă o persoană ar putea fi mântuită pe baza mărimii contribuției ei. Acest lucru arăta o lipsă de înțelegere a firii drepte a lui Dumnezeu și era blasfemie împotriva Lui! M-am gândit cum Pavel a răspândit Evanghelia în mare parte din Europa și a întemeiat multe biserici. Părea să fi avut contribuții importante, însă nu a urmărit adevărul. Și-a tratat lucrarea și consumarea ca monedă de schimb și a cerut o coroană de la Dumnezeu. Adesea s-a ridicat în slăvi și a dat mărturie pentru el însuși, fără să dea niciodată mărturie pentru Dumnezeu. Ba chiar a susținut că, pentru el, a trăi era hristos, ceea ce a ofensat profund firea lui Dumnezeu. În final nu a fost mântuit, în schimb a fost pedepsit în iad. Mărimea contribuției unei persoane în datoria ei nu poate determina dacă va fi mântuită. Mântuirea unei persoane depinde de faptul dacă aceasta urmărește adevărul și își face îndatoririle cu toată inima și mintea. Xiujuan, când nu înțelegem adevărul, tindem să vedem lucrurile bazându-ne pe propriile noastre noțiuni și închipuiri. Asta ne face susceptibili să înțelegem greșit intențiile lui Dumnezeu!

După aceasta am început să reflectez, întrebându-mă: „Ce se află în spatele grijilor și suferinței mele, ce le provoacă?” În căutarea mea, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Înainte să decidă să-și facă datoria, în adâncul inimilor lor, antihriștii debordează de așteptări față de perspectivele lor, de câștigarea binecuvântărilor, a unei destinații bune și chiar a unei cununi și au încredere deplină că vor obține aceste lucruri. Vin în casa lui Dumnezeu ca să-și facă datoria cu astfel de intenții și aspirații. Așadar, îndeplinirea datoriei lor conține sinceritatea, credința adevărată și loialitatea pe care le cere Dumnezeu? În acest moment, încă nu se pot vedea loialitatea, credința sau sinceritatea lor adevărată, pentru că toți au o mentalitate întru totul tranzacțională înainte să-și facă datoria; toți iau decizia de a-și face datoria în funcție de interese și, de asemenea, pe baza ambițiilor și dorințelor debordante pe care le aveau deja. Care este intenția antihriștilor când își fac datoria? De a face o înțelegere, de a face un schimb. Se poate spune că acestea sunt condițiile pe care le stabilesc pentru a-și face datoria: «Dacă îmi fac datoria, atunci trebuie să obțin binecuvântări și să am o destinație bună. Trebuie să obțin toate binecuvântările și beneficiile despre care dumnezeu a spus că sunt pregătite pentru omenire. Dacă nu le pot obține, atunci nu voi face această datorie.» Vin în casa lui Dumnezeu ca să-și facă datoria cu astfel de intenții, ambiții și dorințe. Se pare că au o oarecare sinceritate și, desigur, pentru cei care sunt credincioși noi și care abia încep să-și facă datoria, se poate numi și entuziasm, dar nu există deloc credință sau loialitate reală în asta; există doar acel grad de entuziasm. Nu se poate numi sinceritate. Judecând după această atitudine pe care antihriștii o au față de datoria lor, aceasta este una complet tranzacțională și plină de dorințele lor de beneficii, precum a câștiga binecuvântări, a intra în Împărăția Cerurilor, a câștiga o cunună și a primi recompense. Așadar, din exterior, pare că mulți antihriști, înainte să fie excluși, își fac datoria și chiar s-au lepădat de mai multe lucruri și au suferit mai mult decât o persoană obișnuită. Lucrurile pe care le sacrifică și prețul pe care îl plătesc sunt egale cu cele sacrificate și plătite de Pavel și nici nu aleargă de colo-colo mai puțin decât Pavel. Acesta este un lucru pe care îl poate vedea toată lumea. În ceea ce privește comportamentul lor și dorința lor de a suferi și de a plăti prețul, nu se cuvine să nu primească nimic. Cu toate acestea, Dumnezeu nu apreciază o persoană pe baza comportamentului ei exterior, ci pe baza esenței și a firii ei, a lucrurilor pe care le dezvăluie și a naturii și esenței fiecărui lucru pe care îl face” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a șaptea)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, atunci când antihriștii își fac îndatoririle în biserică, indiferent cât de mult par să se lepede, să se consume sau să sufere și să plătească un preț, fac toate aceste lucruri pentru a câștiga binecuvântări și își folosesc datoria ca pe un mijloc de a se târgui cu Dumnezeu. În lumina cuvintelor lui Dumnezeu mi-am dat seama că propria mea perspectivă asupra urmăririi era exact ca a unui antihrist. De când L-am găsit pe Dumnezeu, părea că sunt capabil să ascult de rânduielile bisericii și să-mi fac îndatoririle, dar făceam toate astea cu intenția de a primi binecuvântări. De dragul binecuvântărilor, am închiriat de bunăvoie două apartamente, ca să fac îndatoriri de găzduire. În schimbul binecuvântărilor Împărăției Cerurilor, eram dispus chiar să renunț la o slujbă bine plătită ca să-mi fac îndatoririle în mod activ. De dragul unei destinații bune, n-am lăsat boala să mă oprească din a-mi face îndatoririle, întrucât credeam că, dacă fac mai multe îndatoriri, aveam să primesc mai multe binecuvântări de la Dumnezeu. Dar, pe măsură ce îmbătrâneam, când am văzut că priceperea și eficiența în a-mi face îndatoririle nu puteau ține pasul cu ale celor mai tineri, am început să-mi fac griji că aveam să fiu destituit sau realocat, iar apoi îndatoririle pe care aș fi capabil să le fac s-ar împuțina și mai mult, și speranța mea de a primi binecuvântări și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu s-ar îndepărta. Am trăit într-o stare de îngrijorare, neliniște și suferință, făcându-mi îndatoririle cu o atitudine de tipul „hai să trec și de ziua asta”. Îndatoririle sunt responsabilitatea unei ființe create și sunt justificate și naturale, dar eu mi-am tratat datoria ca pe o dovadă prin care să câștig binecuvântări și, atât timp cât puteam primi binecuvântări, eram dispus să mă lepăd, să mă consum, să îndur și să plătesc un preț, indiferent cât de mult era nevoie; dacă nu exista însă nicio speranță de a primi binecuvântări, nu aveam nicio motivație de a-mi face îndatoririle. Ce fel de conștiință era asta? Privind în urmă, am văzut că m-am bucurat foarte mult de păstorirea și udarea lui Dumnezeu prin cuvintele Lui încă de când am început să cred în El și că n-ar trebui să-I cer nimic. Dumnezeu mi-a dat viață și mi-a permis să vin în casa Lui și să-mi fac datoria, iar acesta reprezintă deja harul lui Dumnezeu. Chiar dacă nu există o destinație bună pentru mine, nu ar trebui să mă plâng, ci ar trebui să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Cu cât m-am gândit mai mult la asta, cu atât m-am simțit mai îndatorat față de Dumnezeu și m-am rugat Lui, fiind dispus să renunț la dorința mea de binecuvântări și să mă eliberez de aceste idei greșite despre urmărire.

În timpul devoționalelor mele am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „Frații și surorile mai în vârstă au, de asemenea, funcțiile lor de îndeplinit, și nu sunt abandonați de către Dumnezeu. Și frații și surorile mai în vârstă au unele aspecte dezirabile și unele indezirabile. Au mai multe filosofii pentru interacțiuni lumești și mai multe noțiuni religioase. În acțiunile lor, respectă multe convenții rigide, plăcându-le regulamentele pe care le aplică în mod mecanic și fără flexibilitate. Acesta este un aspect indezirabil. Totuși, frații și surorile mai în vârstă rămân calmi și neclintiți, indiferent ce se întâmplă; firile lor sunt stabile, iar ei nu au stări sufletești tumultoase. Poate că înțeleg lucrurile mai încet, dar acesta nu este un defect major. Câtă vreme puteți să vă supuneți, câtă vreme puteți să acceptați cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să nu cercetați cu atenție cuvintele Sale, câtă vreme nu vă preocupă decât să vă supuneți și să urmați și nu judecați cuvintele lui Dumnezeu și nu aveți alte gânduri rele în privința lor și câtă vreme acceptați cuvintele Lui și le puneți în practică, atunci, îndeplinind aceste condiții, puteți să fiți desăvârșiți” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția”). „Indiferent dacă ești un frate sau o soră mai mică sau mai mare, știi ce funcție trebuie să îndeplinești. Cei tineri nu sunt aroganți; cei care sunt mai în vârstă nu sunt negativi și nu regresează. În plus, sunt capabili să folosească punctele forte ale altora pentru a-și compensa punctele slabe și pot să se servească unii pe alții fără prejudecăți. Un pod al prieteniei se construiește între frații și surorile mai mici și mai mari și, datorită dragostei lui Dumnezeu, puteți să vă înțelegeți mai bine unii pe alții. Frații și surorile mai mici nu-i privesc de sus pe frații și pe surorile mai mari, iar frații și surorile mai mari nu sunt neprihăniți de sine: nu este acesta un parteneriat armonios? Dacă toți aveți această hotărâre, atunci voia lui Dumnezeu se va împlini cu siguranță în generația voastră” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au inspirat și mi-au dat o mare încredere. Deși noi, cei în vârstă, avem o sănătate puțin mai șubredă, atât timp cât ascultăm cuvintele lui Dumnezeu, ne supunem Lui și ne concentrăm asupra practicării cuvintelor Lui, avem cu toții ocazia de a fi mântuiți. Oamenii în vârstă nu trebuie să se compare cu cei tineri și ar trebui să-și aprecieze corect punctele forte și slăbiciunile. Oamenii tineri sunt ageri la minte și învață repede și, deși își au punctele lor forte, e posibil să le lipsească o considerație profundă. Oamenii mai în vârstă tind să fie calmi și constanți în lucrarea lor. Cooperând astfel cu toții, ne putem completa unii pe ceilalți în îndatoririle noastre. Când întâmpin probleme tehnice, îi cer ajutorul lui Yang Xun, iar când Yang Xun se confruntă cu întrebări dificile, le discută cu mine și împreună ajungem rapid la un consens. Dacă niciunul din noi nu înțelege, căutăm îndrumare la conducătorul nostru și, în final, ajungem să găsim o cale de practică. În plus, atât Yang Xun, cât și eu, indiferent care dintre noi observă dezvăluirile de corupție ale celuilalt sau acțiunile care nu se aliniază la adevărurile-principii, suntem capabili să ni le semnalăm reciproc fără a fi constrânși de mândrie, iar prin părtășie deschisă, avem amândoi de câștigat unul de la celălalt. Acum nu mai sunt îngrijorat că nu pot să-mi fac îndatoririle din cauza vârstei și mă concentrez asupra modului de a le face bine pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu. Lăudat să fie Dumnezeu Atotputernic!

Xiujuan, sper ca această experiență a mea să te ajute. În experiența mea concretă, văd că Dumnezeu nu este părtinitor față de vârstnici, iar dacă Dumnezeu nu ar fi rânduit o astfel de situație pentru a mă dezvălui, nu aș fi realizat că atât de multe dintre perspectivele mele nu se aliniau cu adevărul. Această dezvăluire mi-a permis să am câștiguri. Dacă ai vreo lumină sau vreo iluminare nouă, te rog să îmi scrii pentru a mi-o împărtăși. Aștept cu nerăbdare răspunsul tău!

Liang Zhi

18 noiembrie 2023