de Shiji, China

Am avut o sănătate precară încă de când eram tânără. Adolescentă fiind, aveam dureri de picior. Medicul mi-a spus că sufeream de artrită reumatoidă și că aveam nevoie de tratament. La acea vreme, familia mea era săracă și nu își permitea tratamentul. Când durerea devenea acută, luam câteva analgezice. De asemenea, mai luam o haină pe mine sau stăteam pe sobă pentru a-mi calma durerea. La douăzeci de ani, starea mea s-a agravat și am rămas paralizată. După ce am fost sub tratament o perioadă, deși puteam să merg, o problemă a persistat: mă dureau picioarele când mergeam prea mult. Mai apoi, am ajuns să cred în Domnul Isus. Spre surprinderea mea, o lună și ceva mai târziu, picioarele mi s-au vindecat miraculos și m-am bucurat enorm. Pentru a-I mulțumi Domnului pentru harul Său, am fost foarte activă în a da mărturii și a predica Evanghelia, așa cum a fost rânduit de biserică. Am simțit că, dând mărturii și predicând Evanghelia pentru Domnul, Dumnezeu va continua să vegheze asupra mea și să mă protejeze, iar eu aș fi putut chiar să primesc mai mult har. De atunci, m-am agățat de credința mea ca de un colac de salvare, iar entuziasmul meu pentru credința în Dumnezeu a crescut simțitor.

În octombrie 2006, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Eram incredibil de entuziasmată să întâmpin întoarcerea Domnului Isus, gândindu-mă: „Dumnezeu exprimă adevărul în zilele de pe urmă pentru a duce la îndeplinire lucrarea de mântuire. Trebuie să profit de această ocazie ca să îndeplinesc mai multe îndatoriri și să pregătesc fapte bune. Atât timp cât cred sincer în Dumnezeu și îmi îndeplinesc cu loialite îndatoririle, Dumnezeu mă va ocroti cu siguranță și va avea grijă de sănătatea mea întreaga viață. Când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, voi intra și eu în Împărăție și mă voi bucura de mari binecuvântări. Aceasta este o binecuvântare enormă!” La scurt timp după ce am ajuns să cred în Dumnezeu, am început să mă instruiesc în îndeplinirea îndatoririlor mele. Indiferent ce îndatoriri îmi repartiza biserica, eu mă supuneam. În 2012, am plecat de acasă ca să închiriez o locuință în oraș pentru a mă ocupa de găzduire. Chiar dacă a fost greu și obositor, nu am avut nicio plângere în sufletul meu. Anii au trecut repede, iar conducătorii au rânduit ca eu să fiu responsabilă de câteva grupuri de adunare. Nu știam să merg pe bicicletă, așa că mergeam pe jos, indiferent cât de lungă era distanța. Uneori, dacă mergeam acasă să iau prânzul și apoi plecam la adunări, întârziam, așa că săream peste prânz. Chiar și atunci când mă dureau picioarele de la prea mult mers, nu mă deranja. Simțeam că, făcându-mi bine îndatoririle în ciuda greutăților de peste ani, Dumnezeu ar fi observat tot ce făceam și m-ar fi protejat și binecuvântat cu siguranță pentru loialitatea mea față de îndatoririle mele.

În 2019, durerile de picior au revenit. Uneori, dacă mergeam prea mult, genunchiul mă durea atât de tare încât nu-l puteam îndoi. Noaptea, nu-mi puteam întinde complet piciorul în timp ce dormeam, iar uneori durerea mă trezea din somn. Am mers la spital pentru un consult, iar medicul mi-a spus că articulația genunchiului drept trebuia să fie înlocuită chirurgical. La acea vreme, familia mea nu avea bani pentru tratament, iar eu eram ocupată cu îndeplinirea îndatoririlor. M-am gândit: „Dacă îmi fac îndatoririle cum trebuie, poate că într-o zi Dumnezeu va înlătura boala.” Așadar, nu m-am operat, ci am luat analgezice și am aplicat plasturi pentru a calma durerea. În acea perioadă, uneori, nu puteam dormi noaptea din cauza durerii. În timpul zilei, dacă stăteam prea mult în picioare, nu puteam merge când mă ridicam și trebuia să-mi masez încet piciorul înainte de a putea face câțiva pași.

În august 2023, văzând cât de puternice erau durerile mele de picior, fiul meu m-a dus la spital pentru o radiografie. Medicul s-a uitat la radiografie și a spus: „De ce ați așteptat să se înrăutățească așa de tare și nu v-ați tratat? Acum articulația genunchiului drept este deja grav afectată, iar ambele articulații ale gleznei sunt necrozate. Medicamentele și acupunctura nu vă vor mai ajuta. Cel mai bun plan de tratament este înlocuirea ambelor articulații, a gleznei și a genunchiului. Înlocuiți câte o articulație la fiecare trei luni și veți termina într-un an. Altfel, s-ar putea să ajungeți să paralizați.” Aproape că m-am prăbușit când am auzit diagnosticul doctorului. Deși durerea de la picior se agravase de-a lungul anilor și eram oarecum pregătită mental, nu mă așteptam ca situația să fie atât de gravă. Dacă aș paraliza, cum ar arăta viața mea? Inima mi s-a strâns și mi-am reținut lacrimile. După ce m-am întors acasă, m-am prăbușit pe pat ca un balon dezumflat, simțindu-mă neputincioasă, și am plâns necontrolat. Toate plângerile și înțelegerile mele greșite față de Dumnezeu s-au revărsat din mine. „Pe vremea când suportam durerea și urcam pe munte să culeg alune ca să le vând pentru a face datoria de găzduire, nu m-am plâns niciodată, indiferent cât de greu a fost. Mai târziu, când m-am ocupat de grupurile de adunări, am înfruntat vântul și ploaia, fără a-mi amâna niciodată îndatoririle, și nu m-am plâns de durerea de picior. De ce nu m-a protejat Dumnezeu? Acum trebuie să-mi înlocuiesc articulația genunchiului, iar familia mea nu are atât de mulți bani! Dar, dacă nu mă operez, voi rămâne paralizată.” În acele zile, ori de câte ori mă gândeam la durerea și la suferința pe care le-am îndurat atunci când eram paralizată, inima îmi tremura și plângeam necontrolat. Văzându-i pe frați și pe surori capabili să meargă și să alerge pentru a-și face datoria, chiar îi invidiam! De ce nu puteam avea și eu două picioare sănătoase, ca toți ceilalți? Am crezut că, dacă cred în Dumnezeu, El mă va proteja mereu, dar nu m-am așteptat niciodată să se întâmple asta. După ce conducătoarea a aflat despre situația mea, a avut părtășie cu mine: „Atunci când boala se abate asupra noastră, ea poartă intențiile lui Dumnezeu; nu-L înțelege greșit pe Dumnezeu! Când ne îmbolnăvim, trebuie să reflectăm asupra corupțiilor, intențiilor și punctelor de vedere greșite pe care le-am dezvăluit și să învățăm lecții din asta.” Conducătoarea m-a sfătuit, de asemenea, să citesc în mod repetat capitole specifice din cuvintele lui Dumnezeu, care ar putea vorbi despre starea mea. După ce a plecat, am găsit rapid cuvinte ale lui Dumnezeu pe care să le citesc: „Când Dumnezeu rânduiește ca un om să se îmbolnăvească, fie de o boală grea sau de una ușoară, scopul Lui nu este să te facă să apreciezi amănuntele bolii, răul pe care ți-l face, inconveniențele și dificultățile pe care ți le provoacă și feluritele sentimente pe care te face să le ai – scopul Lui nu este ca tu să apreciezi boala trecând prin ea. Scopul Lui este mai degrabă ca tu să tragi învățăminte din boală, să înveți cum să pricepi intențiile lui Dumnezeu, să cunoști firile corupte pe care le dezvălui și atitudinile greșite pe care le adopți față de Dumnezeu atunci când ești bolnav și să înveți cum să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, astfel încât să poți ajunge la o supunere adevărată față de Dumnezeu și să fii capabil să rămâi ferm în mărturia ta – acest lucru este esențial. Dumnezeu Își dorește să te mântuiască și să te curățească prin boală. Ce anume vrea să curățească la tine? Vrea să curățească toate dorințele și cerințele tale extravagante de la Dumnezeu și chiar diversele socoteli, judecăți și planuri pe care le faci cu orice preț, ca să supraviețuiești și să rămâi în viață. Dumnezeu nu-ți cere să faci planuri și să judeci și nu-ți permite să ai dorințe extravagante față de El; îți cere doar să I te supui și, prin practicarea ta și experimentarea supunerii tale, să-ți cunoști atitudinea față de boală și față de aceste stări trupești pe care ți le dă, precum și propriile dorințe. Când ajungi să cunoști aceste lucruri, poți aprecia beneficiile pe care ți le aduce faptul că Dumnezeu a pregătit circumstanțele bolii pentru tine sau că ți-a dat aceste afecțiuni trupești; și poți aprecia cât de mult te ajută acestea să-ți schimbi firea, să obții mântuirea și să pătrunzi în viață” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (3)”]. Pe măsură ce cugetam la cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit luminată. „Există o intenție bună a lui Dumnezeu atunci când această boală se abate asupra mea. Dumnezeu nu încearcă să mă elimine sau să mă facă să apreciez durerea și multitudinea de stări aduse de boală, ci să curățească impuritățile din credința mea de-a lungul anilor.” Am reflectat apoi în sufletul meu: „Ce vrea Dumnezeu să purifice în mine?” Mi-am dat seama că, în tot acest timp, credința mea în Dumnezeu a fost, în primul rând, pentru a căuta harul și a spera la o sănătate bună și la o viață liniștită. La început, când Dumnezeu mi-a acordat harul Său, am fost foarte fericită și plină de energie în a mă consuma în credința mea pentru Dumnezeu. Dar acum, confruntându-mă cu artrită reumatoidă severă și cu perspectiva paraliziei, m-am luat la ceartă cu Dumnezeu și m-am plâns de El că nu m-a protejat. Am văzut că credința mea nu era diferită de cea a celor din lumea religioasă; doar Îi ceream lui Dumnezeu har și binecuvântări, fără să cred sincer în El și fără să urmăresc adevărul. Dându-mi seama de acest lucru, m-a încercat un sentiment de vinovăție și mi-am făcut mustrări de conștiință. M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, de-a lungul acestor ani în care am crezut în Tine, am făcut-o cu puncte de vedere greșite și am luat-o pe o cale greșită. Tu ai permis ca boala să dea peste mine, dar asta a fost buna Ta intenție. Sunt dispusă să caut adevărul și să reflectez temeinic asupra mea.”

În căutarea mea, am dat peste două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o anumită înțelegere a stării mele. Dumnezeu spune: „Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec. Atât de mulți cred în Mine doar ca să Îmi folosesc puterea pentru a alunga spiritele necurate din trupurile lor, și atât de mulți cred în Mine doar pentru a putea primi pace și bucurie de la Mine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a pretinde de la Mine mai multă bogăție materială. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a-și petrece această viață în pace și pentru a fi teferi și nevătămați în lumea care vine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a evita suferința iadului și pentru a primi binecuvântările cerești. Atât de mulți cred în Mine doar pentru confort temporar, totuși nu caută să câștige nimic în lumea care vine. Când Îmi revărs mânia asupra oamenilor și le iau toată bucuria și pacea pe care o aveau cândva, aceștia devin plin de îndoieli. Când revărs asupra oamenilor suferința iadului și iau înapoi binecuvântările cerești, ei se înfurie. Când Îmi cer să îi vindec, Eu nu le acord atenție și simt dezgust față de ei; aceștia pleacă de lângă Mine ca să caute în schimb calea leacurilor rele și a vrăjitoriei. Când retrag tot ceea ce oamenii Îmi ceruseră, dispar cu toții fără nicio urmă. Din acest motiv, spun că oamenii au credință în Mine deoarece harul meu este prea îmbelșugat și pentru că se obțin prea multe beneficii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). „Relația omului cu Dumnezeu este doar una de pur interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este relația dintre un angajat și un angajator. Angajatul lucrează din greu numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație bazată pe interese, nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar o neputincioasă indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netraversat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am simțit că mi-au străpuns inima și m-am simțit îndurerată, ca și cum Dumnezeu m-ar fi judecat față în față, expunându-mi starea în detalii vii. Mi-am dat seama că credința mea în Dumnezeu și îndeplinirea îndatoririlor mele aveau ca scop ca Dumnezeu să mă protejeze, să-mi acorde o viață liniștită și să-mi ofere o sănătate bună. Este exact așa cum a expus Dumnezeu: „Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). Privind în urmă, când am fost vindecată de boală după ce am început să cred în Domnul Isus, m-am agățat de El ca de un colac de salvare și am crezut cu tărie că Dumnezeu este Dumnezeul care-i binecuvântează pe oameni. M-am gândit că, atât timp cât credeam cu adevărat în Dumnezeu, sufeream și mă consumam mai mult, Dumnezeu mă va menține sănătoasă și îmi va acorda o viață liniștită, lipsită de boli și de nenorociri. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, am devenit și mai entuziasmată în a mă consuma pentru El. Ca să-mi fac îndatoririle, am închiriat o locuință departe de casă pentru a-i găzdui pe frați și pe surori. Mai târziu, când am fost responsabilă de grupurile de adunări, am înfruntat tot felul de condiții meteorologice și distanțe lungi, crezând că Dumnezeu va vedea responsabilitatea și credincioșia mea în îndeplinirea îndatoririlor mele și cu siguranță mă va proteja pe tot parcursul vieții. Dar, de data aceasta, confruntându-mă cu o boală gravă și cu perspectiva paraliziei, m-am întors împotriva lui Dumnezeu, plângându-mă cu furie de El, folosindu-mă de sacrificiile și de consumările mele pentru a mă certa și a-mi regla conturile cu El, exact așa cum au arătat cuvintele lui Dumnezeu: „Cei fără umanitate sunt incapabili să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat. Atunci când mediul este sigur și protejat sau e vreun profit de tras, ei ascultă întru totul de Dumnezeu dar, atunci când ceea ce doresc este compromis sau este respins, ei se revoltă imediat. Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare, «bună la suflet», într-un ucigaș urât și feroce” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). Când Dumnezeu mi-a acordat har, I-am fost total supusă. Dar când nu m-a satisfăcut pentru o clipă, m-am plâns de El. Nu am fost eu total lipsită de conștiință? Comportându-mă astfel și totuși sperând să primesc binecuvântări de la Dumnezeu și să intru în Împărăția Cerurilor, am fost cu adevărat nerușinată! Această boală m-a dezvăluit complet. Am văzut că credința mea în Dumnezeu și îndeplinirea datoriei mele de-a lungul anilor nu au fost deloc sincere. Eforturile mele au fost pentru a-L face pe Dumnezeu să mă vindece și pentru a primi binecuvântări. Mă foloseam de sacrificiile și de consumările mele ca să încerc să negociez cu Dumnezeu. La suprafață, părea că țin pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu, dar perspectiva mea cu privire la ce să urmăresc nu se schimbase. Urmăream în continuare harul și binecuvântările ca aceia din Epoca Harului, crezând doar ca să mănânc pe săturate. Înainte, avusesem părtășie cu frații și cu surorile, spunând că Dumnezeu nu mai face lucrarea din Epoca Harului, că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu face lucrarea de judecată și de purificare a oamenilor și că doar urmărind adevărul și având o schimbare în viața-fire, putem fi mântuiți și putem intra în Împărăție. Dar eu nu urmăream adevărul sau o schimbare a firii mele; în schimb, mă concentram exclusiv pe căutarea harului și a binecuvântărilor. Ce aș putea câștiga crezând astfel în Dumnezeu? În cele din urmă, dacă nu puteam înțelege adevărul și firea mea coruptă nu putea fi transformată, nu aș fi totuși distrusă? Apoi m-am gândit la Pavel. El a crezut în Dumnezeu din motive personale și cu impurități, folosindu-și consumarea, eforturile și munca grea pentru a încerca să negocieze cu Dumnezeu, amenințându-L fățiș și cerând de la El o coroană a dreptății, provocând astfel firea lui Dumnezeu și primind pedeapsa Sa dreaptă. Nu a fost urmărirea mea de aceeași natură cu a lui Pavel? După ce m-am zbătut și m-am consumat pentru Dumnezeu, am cerut ca Dumnezeu să mă vindece și să mă mențină sănătoasă. Când Dumnezeu nu a acționat în conformitate cu dorințele mele, m-am certat cu El și am protestat împotriva Lui. Aceasta a fost împotrivirea mea față de Dumnezeu. Gândindu-mă la toate acestea, am simțit o tristețe profundă și am vărsat lacrimi de regret. Mi-am amintit că am fost paralizată timp de peste două luni când aveam douăzeci de ani; medicii au spus că starea mea era incurabilă, dar am putut să mă ridic și să merg din nou. Dumnezeu a fost Cel care m-a protejat tot timpul. Deși am rămas cu o durere persistentă în picior, datorită bolii am venit în fața lui Dumnezeu și am crezut în Domnul Isus. Mai târziu, Dumnezeu a lucrat prin intermediul fraților și surorilor pentru a-mi predica Evanghelia, iar eu am avut din nou norocul să accept Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, bucurându-mă de udarea și de aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a arătat atât de multă iubire! Dar acum, pentru că Dumnezeu nu mă vindecase așa cum doream eu, m-am răzvrătit împotriva Lui și m-am plâns de El. Eram complet lipsită de conștiință! În inima mea, m-am rugat în tăcere: „Dumnezeule, cuvintele Tale sunt cele care mi-au trezit inima amorțită. Abia acum îmi dau seama că am încercat să negociez cu Tine în credința mea. M-am bucurat atât de mult de udarea și de aprovizionarea cuvântului Tău, și totuși nu m-am gândit să-Ți răsplătesc iubirea; în schimb, Te-am înțeles greșit și m-am plâns de Tine. Sunt cu adevărat lipsită de umanitate! Dumnezeule, sunt dispusă să mă pocăiesc și să mă schimb.”

După aceea, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Iov nu s-a târguit cu Dumnezeu și nu a avut cereri sau pretenții de la El. Lăudarea numelui lui Dumnezeu s-a datorat marii puteri și autorități ale lui Dumnezeu în conducerea tuturor lucrurilor și nu a depins de faptul dacă primea binecuvântări sau era lovit de nenorociri. El credea că, indiferent dacă Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni sau aduce nenorociri asupra lor, puterea și autoritatea lui Dumnezeu nu se vor schimba și, prin urmare, indiferent de împrejurările unei persoane, numele lui Dumnezeu ar trebui lăudat. Faptul că omul este binecuvântat de Dumnezeu se întâmplă datorită suveranității lui Dumnezeu și când nenorocirea se abate asupra omului este tot datorită suveranității lui Dumnezeu. Puterea și autoritatea lui Dumnezeu conduc și rânduiesc tot ce are legătură cu omul; capriciile sorții omului reprezintă manifestarea puterii și autorității lui Dumnezeu; și, indiferent din ce perspectivă privești, numele lui Dumnezeu ar trebui lăudat. Aceasta este ceea ce Iov a experimentat și a ajuns să cunoască în timpul anilor vieții sale. Toate gândurile și acțiunile lui Iov au ajuns la urechile lui Dumnezeu, au ajuns înaintea lui Dumnezeu și au fost considerate importante de către Dumnezeu. Dumnezeu a prețuit această cunoaștere a lui Iov și l-a prețuit pe Iov pentru că avea o asemenea inimă. Această inimă aștepta întotdeauna porunca lui Dumnezeu și în toate locurile și indiferent de timp sau loc, primea tot ceea ce se abătea asupra ei. Iov nu a avut cerințe pentru Dumnezeu. Ceea ce a cerut de la sine însuși a fost să aștepte, să accepte, să confrunte și să se supună tuturor aranjamentelor care veneau de la Dumnezeu; Iov credea că aceasta este datoria lui și era exact ceea ce dorea Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit profund rușinată; aș fi vrut să dispar pur și simplu. Iov a crezut în Dumnezeu nu din motive personale sau cu impurități și nu s-a gândit dacă va primi binecuvântări sau se va confrunta cu nenorociri. Indiferent dacă Dumnezeu dădea sau lua, el nu avea nicio plângere. Iov s-a comportat ca o ființă creată, supunându-se și închinându-se lui Dumnezeu. În timpul încercărilor sale, Iov și-a pierdut toată averea, copiii și chiar a avut de suportat bube dureroase peste tot. Suferința sa a fost imensă! Chiar și atunci când stătea în cenușă, răzuindu-și rănile cu un ciob de lut, Iov nu s-a plâns de Dumnezeu și nici nu I-a cerut lui Dumnezeu să îi reducă suferința. El încă putea să laude numele lui Dumnezeu și să rămână ferm în mărturia sa despre Dumnezeu. Gândindu-mă la umanitatea și la rațiunea lui Iov, m-am simțit profund rușinată. De-a lungul anilor de credință în Dumnezeu, când am primit binecuvântările lui Dumnezeu, I-am mulțumit cu bucurie în inima mea. Dar când starea piciorului meu s-a înrăutățit, m-am plâns de Dumnezeu, dorind să mă cert și să-mi reglez conturile cu El. Gândindu-mă la comportamentul meu, m-am urât pe mine însămi și m-am simțit profund îndatorată față de Dumnezeu! Deși eram la lumi distanță de Iov, lipsindu-mi umanitatea și marea lui credință, eram dispusă să urmez exemplul lui Iov. Indiferent ce s-ar fi întâmplat cu trupul meu, chiar dacă aș fi rămas paralizată sau aș fi murit, nu m-aș fi plâns de Dumnezeu; mi-aș fi îndeplinit datoria de a răsplăti iubirea lui Dumnezeu.

Mai târziu, fiul meu a vrut să mă ducă la Beijing pentru un control. Înainte de a pleca, am rostit o rugăciune de supunere față de Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic, Îți mulțumesc! Milostenia Ta m-a ținut în viață până azi. Dacă nu era protecția Ta, aș fi murit cu mult timp în urmă. Dar nu am conștiință; nu am știut să fiu recunoscătoare sau să-Ți răsplătesc iubirea. În acești ani, am încercat în mod constant să negociez cu Tine, m-am răzvrătit împotriva Ta și m-am opus Ție. Dumnezeule, Tu nu m-ai tratat în funcție de fărădelegile mele, ci mi-ai dat șansa de a mă pocăi. Sunt dispusă să mă pocăiesc cu adevărat. Indiferent de diagnosticul pe care îl voi primi la Beijing, mă voi supune orchestrărilor și rânduielilor Tale. Chiar dacă rămân paralizată sau mor, aceasta este dreptatea Ta; orice rânduiești Tu este bine.” După rugăciune, m-am simțit foarte liniștită și ușurată. Când am ajuns la Beijing, doctorul mi-a spus că starea mea era foarte gravă; o parte din osul de pe partea interioară a genunchiului meu drept devenise deja negru și necrotic, iar dacă se înrăutățea, se putea transforma în cancer osos și, dacă nu mă operam curând, nu mai aveam nicio șansă. Auzind asta, nu am mai fost la fel de speriată ca înainte. M-am gândit doar să mă supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Deoarece efectele secundare ale operației erau foarte severe și intervenția ar fi fost prea dureroasă, nu am acceptat operația și doar am luat niște pastile înainte de a mă întoarce acasă. În noaptea în care m-am întors de la Beijing, am stat pe pat și mi-am masat piciorul, gândindu-mă: „Ia să văd dacă pot să-mi îndrept piciorul.” Am încercat să îl întind încet și, spre surprinderea mea, chiar s-a îndreptat! L-am îndoit încet înapoi, am încercat să-l întind din nou și s-a îndreptat din nou! Eram foarte bucuroasă!

În zilele următoare, piciorul meu a încetat treptat să mă mai doară și puteam merge mai ușor decât înainte. Frații și surorile mi-au spus că am o poziție mai dreaptă și că păream mai sănătoasă. Deși piciorul meu încă nu este la fel de funcțional ca al majorității oamenilor, sunt foarte mulțumită și Îi sunt profund recunoscătoare lui Dumnezeu. Am văzut că Dumnezeu a folosit această boală pentru a purifica impuritățile din credința mea. Am fost prea intransigentă. În toți acești ani, am crezut în Dumnezeu în timp ce mă agățam de punctele de vedere religioase, căutând binecuvântări și har, mai degrabă decât să mă concentrez pe căutarea adevărului. Firea mea coruptă nu s-a schimbat prea mult de-a lungul anilor de credință în Dumnezeu și am irosit mai mult de un deceniu. De acum înainte, ar trebui să urmăresc cu seriozitate adevărul și să nu încerc să negociez cu Dumnezeu. Acum biserica m-a desemnat să supraveghez un grup de adunare mic și Îi sunt profund recunoscătoare lui Dumnezeu pentru acest lucru. Mă gândesc cum să-mi îndeplinesc datoria cu loialitate, depunând cât mai mult efort, fără să nutresc sentimente de îndatorare sau să am regrete.

După această experiență, îmi dau seama că această boală este harul și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru mine. Prin această boală, am ajuns în fața lui Dumnezeu și mi-a dezvăluit punctul meu de vedere eronat privind căutarea de binecuvântări prin credință. Expunerea cuvintelor lui Dumnezeu m-a ajutat să văd că, în credința mea, căutam doar să mănânc pe săturate, iar efortul și consumările mele erau o încercare de negociere cu Dumnezeu, nu credință autentică. Prin cuvintele lui Dumnezeu, punctele mele de vedere eronate cu privire la credința în El au suferit unele schimbări. Slavă lui Dumnezeu!