de Su Min, China

La sfârșitul lui 2022, mi-am început datoria de predicator și am devenit responsabilă de urmărirea lucrării mai multor biserici. Într-o zi, am primit o scrisoare de la conducătorul de nivel superior, spunând că starea celor două conducătoare ale unei biserici nu era bună și că aceasta afectase deja diversele elemente ale lucrării bisericii. Ea m-a rugat să merg acolo repede pentru a înțelege situația și a o soluționa prin părtășie. M-am gândit în sinea mea: „Recent, această biserică a trecut printr-o campanie de arestări efectuate de Partidul Comunist, mulți frați și surori se confruntă cu riscuri de securitate și nu își pot face îndatoririle normal. Este de înțeles că cele două conducătoare sunt puțin negative din cauza acestei dificultăți. Dacă aș găsi câteva din cuvintele lui Dumnezeu și aș avea părtășie cu ele, ar trebui să pot rezolva această problemă.” Când le-am văzut pe cele două conducătoare, stările lor erau groaznice. Au spus că lipsa de rezultate în diverse elemente ale lucrării bisericii a fost cauzată de eșecul lor de a-și face concret lucrarea, și erau atât de negative încât voiau să demisioneze. Am avut imediat părtășie cu ele, spunându-le: „Acest mediu este permis de Dumnezeu. Nu putem rămâne blocați într-o stare de negativitate. Cel mai important lucru acum este cum putem lucra împreună pentru a ne asuma îndatoririle și a nu întârzia lucrarea bisericii.” Dar, indiferent cum am avut părtășie, cele două surori au rămas prinse în stările lor negative, spunând că aveau calibre slabe, că nu urmăreau adevărul și că nu puteau face lucrare de conducere. Confruntându-mă cu această situație, m-am gândit, „De ce sunt atât de ghinionistă? Abia am început să fiu predicator și am fost repartizată la această biserică, unde conducătoarele sunt prea negative pentru a-și asuma responsabilitatea. Nu înseamnă asta că toată lucrarea va cădea pe umerii mei?” În acel moment, făceam simultan părtășie cu conducătoarele bisericii, pentru a le soluționa stările și mergeam la diverse adunări pentru a pune în practică unele lucrări. Eram ocupată până la epuizare în fiecare zi. Mai târziu, una dintre conducătoare a sfârșit prin a demisiona. Cealaltă conducătoare a fost trădată de un Iuda și a trebuit să se ascundă temporar pentru a evita să fie arestată, așa că nu a putut să iasă să își facă datoria. Auzind această veste, nu m-am putut abține să nu oftez adânc, gândindu-mă, „Sunt atât de multe probleme în această biserică; cele două conducătoare nici măcar nu-și pot face datoria. Toată lucrarea cade doar pe mine. Cât timp voi fi ocupată cu toate astea?” În acele zile, eram ca un titirez, incapabilă să mă opresc din mișcare. Uneori, mă întâlneam cu frați și surori în timpul zilei pentru a înțelege lucrarea, iar când mă întorceam seara, aveam o grămadă de scrisori la care trebuia să răspund. Rămâneam ocupată până târziu în fiecare seară și tot nu reușeam să termin toate sarcinile. Confruntându-mă cu această serie de probleme și dificultăți, eram extenuată, simțindu-mă epuizată psihic și fizic. Mă simțeam de parcă aveam o piatră pe inimă, îngreunându-mi respirația. M-am gândit, „De când am fost repartizată la această biserică, m-am confruntat cu o serie de evenimente nefavorabile. Apar probleme noi înainte să fie soluționate cele vechi. Acum, biserica nici măcar nu mai are conducător. Sunt ca un comandant singuratic, fără să am pe nimeni cu care să mă consult, trebuind să mă ocup singură de toată lucrarea. Între timp, celălalt predicator este responsabil de biserici împreună cu trei conducători. Deși au multe sarcini, fiecare persoană face câte ceva, așa încât el nu e la fel de epuizat ca mine. De ce el este atât de norocos? Și eu de ce am fost repartizată la o biserică precum asta? Sunt atât de ghinionistă!” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai nedreptățită, considerând mereu că am avut ghinion când am fost repartizată la acea biserică. Deși păream a-mi face datoria normal în fiecare zi, mă simțeam demoralizată și voiam chiar să evadez din acest mediu.

În timp ce trăiam în această stare incorectă de deznădejde și împotrivire, într-o zi, am urmărit o mărturie video cu un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a impresionat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care e problema cu oamenii care cred mereu că sunt ghinioniști? Ei folosesc întotdeauna standardul norocului ca să evalueze dacă acțiunile lor sunt corecte sau greșite și să cântărească pe ce cale ar trebui să meargă, lucrurile pe care ar trebui să le experimenteze și orice problemă înfruntă. E corect sau greșit acest lucru? (Este greșit.) Ei descriu lucrurile rele ca fiind cu ghinion și lucrurile bune ca fiind cu noroc sau profitabile. E corectă sau greșită această perspectivă? (E greșită.) E greșit să măsori lucrurile din această perspectivă. Reprezintă un standard și o metodă extremă și incorectă de a aprecia lucrurile. O astfel de metodă îi face adesea pe oameni să se cufunde în depresie și să nu se simtă în largul lor, să simtă că nimic nu le merge așa cum vor și că nu primesc niciodată ceea ce-și doresc, lucru care, în cele din urmă, îi face să se simtă tot timpul anxioși, irascibili și stânjeniți. Când aceste emoții negative nu sunt înlăturate, acești oameni se cufundă tot timpul în depresie și simt că Dumnezeu nu-i favorizează. Ei cred că El îi tratează pe ceilalți cu har, dar nu pe ei, și că Dumnezeu are grijă de ceilalți, dar nu de ei. «De ce nu mă simt niciodată în largul meu și sunt atât de anxios? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Doar o dată de ar fi așa!» Când vezi lucrurile cu acest mod de gândire și perspectivă eronată, vei cădea în capcana norocului și ghinionului. Când cazi constant în această capcană, vei fi tot timpul deprimat. În toiul acestei depresii, vei fi foarte sensibil la lucrurile care ți se întâmplă, dacă sunt cu noroc sau cu ghinion. Când se întâmplă asta, dovedește că această perspectivă și idee de noroc și ghinion a preluat controlul asupra ta. Când ești controlat de o astfel de perspectivă, părerile și atitudinile tale față de oameni, evenimente și lucruri nu se mai încadrează în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale, ci au căzut într-un fel de extremă. Când cazi în această extremă, nu vei ieși din depresia ta. Te vei deprima iar și iar și, chiar dacă de obicei nu te simți deprimat, de îndată ce un lucru merge prost, de îndată ce simți că s-a întâmplat un ghinion, te vei cufunda imediat în depresie. Această depresie îți va afecta judecata normală și capacitatea de a lua decizii și chiar fericirea, mânia, durerea și bucuria. Când îți afectează fericirea, mânia, durerea și bucuria, îți va tulbura și distruge randamentul în datoria ta, precum și dorința de a-L urma pe Dumnezeu. Când aceste lucruri pozitive sunt distruse, se va alege praful de cele câteva adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi și nu-ți vor mai fi de niciun ajutor” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu au expus exact starea mea. După mine, să-mi fac datoria fără probleme și fără dificultăți și totul să meargă bine însemna să am noroc. Când am întâmpinat unele dificultăți sau probleme în datoria mea, m-am simțit nefericită și ghinionistă și am căzut imediat într-o stare de deznădejde. De exemplu, când am venit la această biserică și am văzut că ambele conducătoare erau atât de negative încât voiau să demisioneze și că exista o serie de dificultăți și probleme în lucrarea bisericii, nu am acceptat asta din partea lui Dumnezeu și nu am căutat intenția Lui și nici nu m-am gândit cum să-mi canalizez toată energia spre asumarea lucrării. În schimb, am căzut în deznădejde, gândindu-mă că am avut ghinion să întâmpin aceste dificultăți. În special, când niciunul dintre conducători nu a putut să facă lucrarea mai târziu și când m-am gândit la regiunea pe care celălalt predicator o supraveghea, unde conducătorii și lucrătorii erau toți la locul lor și lucrarea avansa fără probleme, l-am invidiat în mod deosebit și m-am gândit că era norocos, în timp ce eu eram ghinionistă și mă confruntam cu toate lucrurile rele. Când priveam lucrurile din această perspectivă greșită, continuam să mă afund în deznădejde și împotrivire, neavând energie în datoria mea și dorind chiar să evadez din acest mediu. Dar, în realitate, toate mediile cu care mă confrunt sunt pregătite de Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu este ca eu să caut adevărul, să mă bazez pe Dumnezeu și să experimentez acest mediu într-un mod practic. Chiar și atunci când apar dificultăți, tot ar trebui să mă rog lui Dumnezeu și să caut adevărul pentru a le rezolva, asumându-mi îndatoririle de care mă pot ocupa. Dar nu mă gândisem cum să experimentez lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleg suveranitatea și orchestrările Lui într-un astfel de mediu. Când m-am confruntat cu lucruri nesatisfăcătoare, am crezut că eram nefericită și că aveam ghinion, trăind într-o dispoziție deznădăjduită și împotrivindu-mă suveranității lui Dumnezeu. Cum aș putea învăța lecții în acest fel? Cum aș putea înțelege faptele lui Dumnezeu? Nu am putut să nu mă gândesc la cei care nu cred în Dumnezeu. Ei nu acceptă niciodată lucrurile din partea lui Dumnezeu, nu se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, și dau vina pe oricine în afară de ei înșiși, când lucrurile nu sunt pe placul lor. Ei își trăiesc întreaga viață fără să-L cunoască pe Dumnezeu. Cât despre mine, chiar dacă am crezut în Dumnezeu și am spus că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, tot am judecat totul conform punctelor de vedere ale non-credincioșilor. Nu este acesta comportamentul unui veritabil neîncrezător?

Am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Este corect modul în care văd lucrurile acești oameni care sunt mereu preocupați de norocul sau ghinionul lor? Există noroc sau ghinion? (Nu.) În baza cărui lucru putem spune că nu există? (Oamenii pe care îi întâlnim și lucrurile care ni se întâmplă în fiecare zi sunt determinate de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Nu există noroc sau ghinion; totul se întâmplă din necesitate și are un sens.) Este corectă această afirmație? (Da, este.) Acest punct de vedere este corect și aceasta este baza teoretică pentru a spune că norocul nu există. Orice ți se întâmplă, fie că este bun sau rău, totul este normal, la fel ca vremea de-a lungul celor patru anotimpuri – nu fiecare zi poate fi însorită. Nu poți spune că zilele însorite sunt rânduite de Dumnezeu, în timp ce zilele înnorate, ploaia, vântul și furtunile nu sunt. Totul este stabilit de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și este generat de mediul natural. Acest mediu natural apare în conformitate cu legile și regulile pe care Dumnezeu le-a rânduit și stabilit. Toate acestea sunt necesare și imperative, așa că, indiferent de vreme, aceasta este generată și provocată de legile naturale. Nu există nimic bun sau rău în ea – doar sentimentele oamenilor în legătură cu ea sunt bune sau rele. […] Adevărul este că unei persoane îi place sau nu îi place un lucru, în funcție de propriile motive egoiste, de dorințe și interese personale, mai degrabă decât de esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă un lucru este bun sau rău este inexactă. Întrucât baza este inexactă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, inexacte. Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că aceasta nu este nici bună, nici rea. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, sunt toate stabilite de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Acceptă ce este bun de la Dumnezeu și acceptă de la El și ce este rău. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și să nu le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. „Dacă renunți la ideea de cât de norocos sau ghinionist ești și tratezi aceste lucruri cu calm și corect, vei descoperi că majoritatea lucrurilor nu sunt atât de nefavorabile sau greu de gestionat. Când renunți la ambițiile și dorințele tale, când încetezi să respingi sau să eviți orice nenorocire care ți se întâmplă și nu mai evaluezi astfel de lucruri după cât de norocos sau ghinionist ești, multe lucruri pe care înainte le vedeai drept nefericite și rele, le vei considera acum bune – lucrurile rele se vor transforma în lucruri bune. Mentalitatea ta și felul în care privești lucrurile se vor schimba, ceea ce îți va permite să ai altă părere față de experiențele tale de viață și, în același timp, să culegi recompense diferite. Aceasta este o experiență extraordinară, una care îți va aduce recompense de neînchipuit. Este un lucru bun, nu unul rău” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au luminat. De fapt, nu există noroc sau ghinion. Tot ceea ce mi se întâmplă, indiferent dacă este în concordanță cu noțiunile mele de la suprafață, este orchestrat de Dumnezeu și este menit să se întâmple și este și o experiență necesară în viața mea. Dumnezeu aranjează aceste lucruri pentru a-mi da lecții. Atât timp cât mă concentrez pe a căuta adevărul, voi avea de câștigat; ceea ce pare rău pentru oameni se poate transforma în ceva bun. De exemplu, când Iov a făcut față ispitelor Satanei, el și-a pierdut marea avere, copiii lui au fost zdrobiți până la moarte, iar el însuși a fost acoperit de bube. Din perspectivă umană, seria de evenimente cu care s-a confruntat Iov părea foarte nefericită și ghinionistă. Și, totuși, din perspectiva lui Dumnezeu, El a permis ca Iov să se confrunte cu aceste ispite pentru a-i da o șansă de a aduce mărturie lui Dumnezeu, dovedindu-i Satanei că Iov era un om drept, care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, ceea ce l-a împiedicat pe Satana să-l acuze sau să continue să-l atace. Iov, cu credința și teama lui de Dumnezeu, a rămas ferm în mărturia sa, în timpul acestor încercări și a obținut aprobarea lui Dumnezeu. Acesta a fost un lucru foarte semnificativ! Prin experiența lui Iov, putem vedea că nu există noroc sau ghinion și că tot ceea ce se întâmplă se datorează suveranității și orchestrațiilor lui Dumnezeu, menite să ne învețe diverse lecții în medii diferite. Și totuși, nu recunoșteam suveranitatea lui Dumnezeu și măsuram întotdeauna tot ceea ce mi se întâmpla pe baza norocului. Acest lucru se întâmpla pentru că țineam cont prea mult de trupul meu, vrând tot timpul să-mi fac îndatoririle fără probleme, fără ca trupul meu să sufere. Atât timp cât a fost în beneficiul trupului meu și nu a trebuit să sufăr, am simțit că eram norocoasă. Dimpotrivă, dacă întâmpinam unele dificultăți și probleme și trebuia să sufăr și să plătesc un preț, simțeam că sunt ghinionistă și adesea mă plângeam în sinea mea. Părerea mea despre judecarea lucrurilor era prea distorsionată! Seria de dificultăți și probleme cu care mă confruntam acum era aparent nefavorabilă la suprafață, dar Dumnezeu folosise aceste dificultăți pentru a mă învăța să mă bazez pe El, să caut adevărul, să mă răzvrătesc împotriva trupului meu și să învăț câteva lecții. În trecut, când îmi făceam datoria într-un mediu confortabil și doar urmam aceeași rutină în fiecare zi, părea ușor la suprafață, dar am câștigat foarte puțin. Nu am înțeles multe adevăruri-principii, iar viața mea a progresat lent, în timp ce acum, mediul actual a fost benefic pentru viața mea. Înțelegând intenția lui Dumnezeu, m-am simțit mult mai ușurată, nu mai trăiam în deznădejde și rezistență. Eram dispusă să mă supun mediului pe care Dumnezeu mi-l pregătise și să cunosc lucrarea lui Dumnezeu într-un mod practic. După aceea, am început să-mi fac datoria cu toată convingerea, punând în aplicare lucrarea în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu. După o perioadă de timp, unele dintre lucrările bisericii au început să se redreseze treptat. M-am familiarizat mai mult cu personalul și cu diferitele elemente ale lucrării și am înțeles principiile lucrării mai bine decât înainte, dobândind o anumită încredere. Abia atunci am trăit, prin propria experiență, grija lui Dumnezeu pentru crearea acestor medii. Am văzut că, dacă nu judecam oamenii, evenimentele și lucrurile din jur din perspectiva norocului sau a ghinionului și dacă acceptam totul de la Dumnezeu și căutam adevărul, nu mă simțeam obosită în datoria mea. În schimb, m-am simțit împlinită și împăcată.

După o adunare, conducătorul a aranjat să mă ocup de ceva la o biserică. Inițial am plănuit să termin într-o singură zi și apoi să mă îndrept spre o altă biserică, pentru a pune în practică lucrarea, dar, subit, imediat ce am ajuns la această biserică, supraveghetorul bisericii mi-a spus agitat, „S-a întâmplat ceva. Mulți frați și surori au fost arestați ieri”. După ce i-am ascultat relatarea, mi-am dat seama că cei arestați erau aproape toți conducători și lucrători, însemnând că acum ar fi aproape imposibil să se desfășoare normal orice lucrare bisericească. Conducătorii bisericii erau nevoiți să se și ascundă din cauza contactului lor cu acei oameni și nu puteau ieși să își facă datoria. Imediat după aceea, am primit o scrisoare de la conducătorul de nivel superior, instruindu-mă să rămân provizoriu la această biserică, pentru a gestiona urmările arestărilor. La început, am putut să accept acest lucru din partea lui Dumnezeu și să mă supun. În acel moment, existau multe riscuri de securitate pentru diverse familii gazdă și frați și surori și trebuiau gestionate multe sarcini bisericești. Eram ocupată toată ziua și seara, când mă întorceam la casa gazdelor mele, trebuia să răspund la scrisori de la alte biserici. Trebuia să stau trează până târziu aproape în fiecare seară. De asemenea, mediul era dur și aproape în fiecare zi primeam scrisori în care mi se spunea că mai mulți frați și surori fuseseră arestați. De fiecare dată când ieșeam, aveam inima în gât, neștiind dacă mă voi întoarce în siguranță de data asta. După o perioadă de timp, m-am simțit epuizată fizic și psihic. Văzând că două conducătoare din preajmă doar răspundeau la scrisori și făceau puțină lucrare acasă, în timp ce eu alergam mereu, mișcându-mă constant, ca un titirez, cu mai multe lucruri de făcut decât îmi permitea timpul, iar nervii mei erau întinși la maximum, m-am gândit în sinea mea: „Îndatoririle pe care le fac ele sunt atât de ușoare. Nu trebuie să își facă griji sau să fie pe fugă. Spre deosebire de mine, care nici măcar nu am ocazia să mă odihnesc. De ce ajung eu mereu să gestionez arestările din biserică? Ce ghinionistă sunt! De ce mi se tot întâmplă lucrurile astea, unul după altul?” Deși nu îndrăzneam să mă plâng deschis, în adâncul sufletului, mă împotriveam foarte mult și eram mereu resemnată și reticentă când îmi făceam datoria. În timp ce stăteam în această stare greșită, nu făceam decât să mă gândesc la experiențele mele anterioare, și eram vag conștientă că acest mediu mi-a fost pregătit de Dumnezeu pentru ca eu să învăț o lecție. M-am rugat la Dumnezeu: „O, Doamne, când mi se întâmplă lucruri, încă le privesc involuntar din perspectiva norocului sau a ghinionului și încă simt că se întâmplă din cauza ghinionului și a neșansei mele. Nu pot înțelege cu adevărat intenția Ta. O, Doamne, te rog, luminează-mă și călăuzește-mă, să pot învăța să experimentez în acest mediu.”

După aceea, am căutat în mod conștient cuvintele lui Dumnezeu pentru a le citi, dorind să înțeleg ce anume era greșit în a urmări mereu norocul. Am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează foarte mult asupra norocului speră să aibă noroc sau ghinion? (Ei speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ei urmăresc norocul și să li se întâmple lucruri bune și doar profită de ele și trag foloase. Nu le pasă cât de mult suferă alții sau câte greutăți sau dificultăți trebuie să îndure alții. Ei nu vor să li se întâmple nimic din ceea ce percep ca fiind un ghinion. Cu alte cuvinte, ei nu vor să li se întâmple niciun rău: să nu întâlnească niciun obstacol, să n-aibă niciun eșec sau să sufere o rușine, să nu fie emondați, să nu piardă lucruri, să nu sufere nicio pierdere și să nu fie înșelați. Dacă se întâmplă ceva din toate acestea, ei consideră că este vorba de ghinion. Indiferent cine le rânduiește, dacă se întâmplă lucruri rele, este ghinion. Ei speră ca toate lucrurile bune – de la a fi promovat, a se remarca din mulțime și a trage foloase de pe urma altora, până la a profita de ceva, a face mulți bani sau a deveni un oficial de rang înalt – să li se întâmple lor și consideră că acesta este noroc. Ei apreciază întotdeauna oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc pe baza norocului. Ei urmăresc norocul, nu ghinionul. De îndată ce lucrul cel mai mărunt merge prost, se înfurie, se enervează și devin nemulțumiți. Pentru a spune lucrurilor pe nume, astfel de oameni sunt egoiști. Ei urmăresc să tragă foloase pe cheltuiala altora, să obțină un profit, să iasă învingători și să se remarce din mulțime. Ar fi mulțumiți dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor. Aceasta este natura-esență a oamenilor ca aceștia; este adevărata lor față” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să mă simt foarte rușinată. S-a dovedit că urmărirea mea constantă a norocului și evitarea oricăror dificultăți sau nenorociri se datorau de fapt naturii mele egoiste. Am aderat la o filozofie a interacțiunilor lumești, aceea de „a nu trage niciodată capătul mai scurt al bățului”, punându-mi întotdeauna propriile interese pe primul loc. Întotdeauna mi-am dorit să mi se întâmple toate lucrurile bune, ca totul să meargă ca pe roate, fără să trec prin greutăți; asta m-ar face fericită. Imediat ce am întâmpinat obstacole sau dificultăți care afectau interesele mele trupești și mă obligau să sufăr, am început să mă plâng și să mă enervez, pierzându-mi complet echilibrul. Înainte să cred în Dumnezeu, când vedeam colegi care veneau din medii bune, cu membri ai familiei care aveau slujbe stabile și case frumoase, în timp ce eu trăiam în sărăcie, fără să am măcar o casă a mea și cu membri ai familiei acasă, șomeri și care aveau nevoie de mine pentru a-i întreține, m-am simțit foarte neechilibrată. Credeam că am avut ghinion să am o astfel de familie, și eram deosebit de invidioasă și geloasă pe colegii mei. Întotdeauna am crezut că lucrurile bune li se întâmplă doar altora, că eu sunt pur și simplu o persoană ghinionistă. Reflectând asupra acestei recente perioade de timp, când aceste două biserici de care am fost responsabilă s-au confruntat cu arestările PCC, mi s-a cerut să sufăr și să plătesc un preț și mi-au fost afectate interesele trupești, așa că am început să mă plâng de toate și să dau vina pe ghinionul și neșansa mea. Nu numai că nu m-am gândit să-mi fac bine datoria în mod proactiv, ci am devenit și deznădăjduită și m-am împotrivit, plângându-mă că Dumnezeu îmi tot pregătea astfel de medii. Pentru mine, urmărirea norocului era, în esență, ca să-mi satisfac interesele trupești; mi-am dorit ca toate lucrurile bune să vină la mine și am vrut întotdeauna să profit pe seama altora. Cât despre sarcinile care necesitau asumarea de riscuri și suferință, credeam că toate ar trebui să fie îndeplinite de alții. Atât timp cât mă simțeam confortabil și trupul meu putea obține beneficii, eram mulțumită. Chiar am fost foarte egoistă! La suprafață, părea că-mi fac datoria în casa lui Dumnezeu, dar inima mea se gândea la interesele mele trupești mai degrabă decât la lucrarea bisericii și intențiile pasionate ale lui Dumnezeu. Acest lucru era detestabil și respingător pentru Dumnezeu și făcându-mi datoria în acest fel, în cele din urmă nu aș fi obținut aprobarea Lui.

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu care spun: „E ușor să ieși din această depresie? De fapt, da, este. Pur și simplu renunță la perspectivele tale eronate, nu te aștepta ca totul să meargă bine, exact așa cum îți dorești sau fără probleme. Nu te teme, nu te împotrivi și nu respinge lucrurile care merg rău. În schimb, renunță la împotrivirea ta, calmează-te, vino înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine de supunere și acceptă tot ceea ce El rânduiește. Nu urmări așa-zisul «noroc» și nu respinge așa-zisul «ghinion». Oferă-ți inima și toată ființa lui Dumnezeu, lasă-L pe El să acționeze și să orchestreze și supune-te orchestrărilor și rânduielilor Sale. Dumnezeu îți va da ce ai nevoie în măsura potrivită, la momentul potrivit. El va orchestra mediile, oamenii, evenimentele și lucrurile de care ai nevoie, conform nevoilor și neajunsurilor tale, astfel încât să poți învăța lecțiile pe care se cuvine să le înveți de la oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești. Desigur, condiția prealabilă pentru toate acestea este să ai o mentalitate de supunere față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Așadar, nu urmări perfecțiunea; nu respinge și nu te speria de apariția lucrurilor nedorite, jenante sau nefavorabile; și nu-ți folosi depresia ca, în sinea ta, să te împotrivești apariției lucrurilor rele” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului I, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles intenția Sa. Mediile pe care Dumnezeu mi le-a pregătit erau toate bune și menite să-mi dea lecții. Nu ar mai trebui să urmăresc acest așa-zis noroc și să vreau mereu să-mi fac datoria într-un mediu confortabil. Continuând astfel, nu ar duce decât la o muncă inutilă. În schimb, ar trebui să învăț să mă supun mediilor pregătite de Dumnezeu, și indiferent dacă sunt favorabile sau nefavorabile, ar trebui să caut adevărul în ele, concentrându-mă pe reflectarea asupra firilor corupte pe care le-am dezvăluit și răzvrătindu-mă împotriva trupului și acționând conform cerințelor lui Dumnezeu. Asta se aliniază la intenția lui Dumnezeu. Acum, erau arestați frați și surori, existau riscuri de securitate pentru cei doi conducători ai bisericii și unele lucrări nu puteau fi făcute. În calitate de conducătoare, trebuia să-mi îndeplinesc responsabilitatea în acest moment critic. Deși gestionarea lucrării bisericii avea să fie dificilă și să implice unele suferințe trupești, atât timp cât era în beneficiul lucrării bisericii, trebuia să fac tot posibilul să cooperez. Înțelegând acest lucru, nu am mai trăit în negativitate și am înțeles cu toată inima că aceasta era datoria mea, că era responsabilitatea pe care se cuvenea să o îndeplinesc. După aceea, în timp ce îmi făceam datoria, am avut activ părtășie pentru a rezolva orice problemă sau abatere de la lucrarea bisericii. Dacă întâlneam probleme pe care nu le puteam înțelege, le discutam cu cei doi conducători, pentru ca ei să le poată înțelege rapid, iar apoi căutam principiile pentru a le soluționa. Practicând acest mod, deși am fost ocupată în fiecare zi, atât timp cât am aranjat lucrurile în mod rezonabil, am putut să mă descurc și nu mi s-a părut insuportabil sau dificil.

Într-o zi, conducătorul de nivel superior ne-a trimis o scrisoare, cerându-ne să organizăm rapid un set de materiale pentru curățire și excludere, subliniind că era destul de urgent și că trebuiau colectate și organizate de persoane fără riscuri de securitate. Citind această scrisoare, am știut că cel mai potrivit era să o fac eu. Dar gândindu-mă că ar trebui să verific cu atât de mulți frați și surori și că în mod cert ar trebui să alerg în fiecare zi, nu m-am putut abține să nu încep să am aceleași gânduri vechi: „Uf, conducătorul a cerut clar pe cineva fără riscuri de securitate, așa că nu pot evita asta chiar dacă aș vrea. Trebuind să alerg încoace și-ncolo, cine știe cât va dura colectarea și verificarea acestor materiale.” Am simțit că sunt ghinionistă. Când am avut acest gând, mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu care spuneau: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău. Mai întâi trebuie să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. S-ar cuveni să ții seama de intențiile lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă au fost sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au luminat inima. Indiferent de datoria cu care mă confruntam, ea conținea intențiile lui Dumnezeu. Îndeosebi, pentru că această lucrare era foarte importantă, nu era oportunitatea de a face această lucrare o înălțare de la Dumnezeu? Totuși, când m-am confruntat cu o datorie, primul lucru la care m-am gândit a fost că trupul meu va trebui să sufere din nou și am considerat că sunt ghinionistă. Chiar am fost prea egoistă! S-ar cuveni să dau prioritate lucrării bisericii, mai degrabă decât să mă gândesc mai întâi la dificultățile trupești și să fac tot posibilul să mă bazez pe Dumnezeu și să cooperez. După această conștientizare, nu m-am mai împotrivit atât de mult acestei datorii și am discutat cu conducătorii bisericii despre cum să găsesc oameni care să verifice materialele. În timpul procesului de verificare, am întâmpinat unele dificultăți, dar le-am acceptat din partea lui Dumnezeu și nu m-am mai plâns, revizuind în același timp abaterile și bazându-mă pe Dumnezeu pentru a continua să cooperez. În cele din urmă, materialele au fost colectate cu succes. I-am mulțumit sincer lui Dumnezeu pentru călăuzirea Sa!

Prin această experiență, am dobândit o anumită înțelegere a părerii eronate de a urmări norocul și am văzut că în spatele acestei urmăriri se află o fire coruptă care este egoistă și detestabilă. De fapt, toate mediile pe care Dumnezeu mi le pregătește, fie că le văd ca fiind bune sau rele, sunt pregătite în funcție de statura și nevoile mele. Ele sunt menite să mă ajute să caut adevărul, să-mi recunosc firea coruptă și să învăț lecții din aceste medii. Înțelepciunea lui Dumnezeu și intenția Sa minuțioasă se află în ele. În viitor, nu vreau să continui să judec toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc, cu o părere bazată pe noroc. Vreau să învăț să mă supun mediilor pregătite de Dumnezeu și să experimentez lucrarea lui Dumnezeu.