de Su Min, China

La sfârșitul lui 2022, mi-am început datoria de predicatoare și am devenit responsabilă de urmărirea lucrării mai multor biserici. Într-o zi, am primit o scrisoare de la conducătorul de nivel superior, spunând că starea celor două conducătoare ale unei biserici nu era bună și că aceasta afectase deja diversele aspecte ale lucrării bisericii. Ea m-a rugat să mă duc acolo repede pentru a înțelege situația și pentru a o soluționa prin părtășie. M-am gândit în sinea mea: „Recent, această biserică a trecut printr-o campanie de arestări efectuate de Partidul Comunist, mulți frați și surori se confruntă cu riscuri de securitate și nu își pot face îndatoririle în mod normal. Este de înțeles că cele două conducătoare sunt puțin negative din cauza acestei dificultăți. Dacă aș găsi câteva din cuvintele lui Dumnezeu și aș avea părtășie cu ele, ar trebui să pot rezolva această problemă.” Când le-am văzut pe cele două conducătoare, stările lor erau groaznice. Au spus că lipsa de rezultate în diverse elemente ale lucrării bisericii a fost cauzată de eșecul lor de a-și face concret lucrarea, și erau atât de negative încât voiau să demisioneze. Am avut imediat părtășie cu ele, spunându-le: „Acest mediu este permis de Dumnezeu. Nu putem rămâne blocați într-o stare de negativitate. Cel mai important lucru acum este cum putem lucra împreună pentru a ne asuma îndatoririle și a nu întârzia lucrarea bisericii.” Dar, indiferent cum am avut părtășie, cele două surori au rămas prinse în stările lor negative, spunând că aveau calibre slabe, că nu urmăreau adevărul și că nu puteau face lucrare de conducere. Confruntându-mă cu o astfel de situație, m-am gândit: „De ce sunt atât de ghinionistă? Abia am început să fiu predicatoare și am fost repartizată la această biserică, unde conducătoarele sunt prea negative pentru a-și asuma responsabilitatea. Nu înseamnă asta că toată lucrarea va cădea pe umerii mei?” În acel moment, făceam simultan părtășie cu conducătoarele bisericii, pentru a le soluționa stările și mergeam la diverse adunări pentru a pune în practică unele lucrări. Eram ocupată până la epuizare în fiecare zi. Mai târziu, una dintre conducătoare a sfârșit prin a demisiona. Cealaltă conducătoare a fost vândută de o iudă și a trebuit să se ascundă temporar pentru a evita să fie arestată, așa că nu a putut să iasă să își facă datoria. Auzind această veste, nu m-am putut abține să nu oftez adânc, gândindu-mă: „Sunt atât de multe probleme în această biserică; cele două conducătoare nici măcar nu-și pot face datoria. Toată lucrarea cade doar pe mine. Cât timp voi fi ocupată cu toate astea?” În acele zile, eram ca un titirez, incapabilă să stau locului. Uneori, mă întâlneam cu frați și surori în timpul zilei pentru a înțelege lucrarea, iar când mă întorceam noaptea, aveam o grămadă de scrisori la care trebuia să răspund. Rămâneam ocupată până târziu în fiecare noapte și tot nu reușeam să termin toate sarcinile. Confruntându-mă cu această serie de probleme și dificultăți, eram extenuată, simțindu-mă epuizată psihic și fizic. Mă simțeam de parcă aveam o piatră pe inimă, care îmi îngreuna respirația. M-am gândit: „De când am fost repartizată la această biserică, m-am confruntat cu o serie de evenimente nefavorabile. Apar probleme noi înainte să fie soluționate cele vechi. Acum, biserica nici măcar nu mai are conducător. Sunt ca un comandant singuratic, fără să am pe nimeni cu care să mă consult, trebuind să mă ocup singură de toată lucrarea. Între timp, celălalt predicator este responsabil de biserici cu trei conducători. Deși există multe sarcini, fiecare persoană face câte ceva, așa că el nu e la fel de epuizat ca mine. De ce el este atât de norocos? Și eu de ce am fost repartizată la o biserică precum asta? Sunt atât de ghinionistă!” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai nedreptățită, considerând mereu că am avut ghinion când am fost repartizată la această biserică. Deși se părea că îmi fac datoria normal în fiecare zi, mă simțeam demoralizată și voiam chiar să evadez din acest mediu.

În timp ce trăiam în această stare incorectă de demoralizare și împotrivire, într-o zi am urmărit un video cu o mărturie bazată pe experiență, conținând un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care m-a impresionat profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există un tip de persoană care crede mereu că atunci când i se întâmplă ceva rău înseamnă că are ghinion – chiar și atunci când o ia pe calea greșită, crede că are ghinion. Indiferent cu ce lucruri rele sau dezastre se confruntă, ea crede că are ghinion. Este corectă evaluarea lucrurilor în acest fel? (Nu.) Când oamenii întâlnesc ceva rău, descriu acel lucru ca fiind ghinionist, iar când întâlnesc ceva bun, îl descriu ca fiind norocos, iar când obțin binecuvântări sau dobândesc avantaje pentru ei înșiși, folosesc cuvântul «noroc» pentru a descrie acest lucru. Este corectă această perspectivă? (Nu.) Acest tip de perspectivă pentru evaluarea lucrurilor este greșit. Este un mod extrem și denaturat de a evalua lucrurile. Acest mod de a evalua lucrurile îi face adesea pe oameni să cadă în eroare și îi face incapabili să deslușească esența problemelor de la rădăcina lor. Dacă întâmpină dificultăți, nu numai că sunt incapabili să le abordeze corect, dar se simt și neliniștiți în inimile lor și sunt predispuși să cadă în anxietate și agitație, neștiind ce să facă. Când aceste emoții negative rămân nerezolvate, oamenii sunt cuprinși constant de demoralizare și deznădejde și chiar simt că au pierdut prezența lui Dumnezeu și că Dumnezeu S-a distanțat de ei și a renunțat la ei. În acest punct, se vor plânge de Dumnezeu: «De ce Dumnezeu îi tratează mereu pe alții cu har, dar pe mine nu? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Cer doar să mi se întâmple un singur lucru bun – măcar o dată!» Când oamenii privesc lucrurile pe baza acestui tip de gând și perspectivă a norocului și ghinionului, sunt predispuși să cadă în plasa Satanei. Mai ales dacă dai verdictul că ești o persoană care are ghinion, vei fi cuprins constant de demoralizare, ceea ce dovedește că ai fost încătușat de această perspectivă a norocului și a ghinionului. Indiferent ce ți se întâmplă, folosești norocul sau ghinionul pentru a evalua și, prin urmare, ești atras la extreme. În consecință, ești incapabil să ieși din demoralizarea ta. Această demoralizare îți va afecta gândirea și judecata normală și chiar diversele tale emoții. Dacă trăiești în acest tip de emoție negativă, toată hotărârea și voința ta de a-L urma pe Dumnezeu și de a-ți face datoria vor fi tulburate și distruse, iar singurele adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi se vor risipi în aer și nu vor avea niciun efect” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu au expus exact starea mea. Din punctul meu de vedere, să-mi fac datoria fără probleme și fără dificultăți și totul să meargă bine însemna să am noroc. Când am întâmpinat unele dificultăți sau probleme în datoria mea, m-am simțit nefericită și ghinionistă și am căzut imediat într-o stare de demoralizare. De exemplu, când am venit la această biserică și am văzut că ambele conducătoare erau atât de negative încât voiau să demisioneze și că exista o serie de dificultăți și probleme în lucrarea bisericii, nu am acceptat asta din partea lui Dumnezeu și nu am căutat intenția Lui și nici nu m-am gândit cum să-mi canalizez toată energia spre asumarea lucrării. În schimb, am căzut în deznădejde, gândindu-mă că am avut ghinion să întâmpin aceste dificultăți. În special, când niciuna dintre conducătoare nu a putut să facă lucrarea mai târziu și când m-am gândit la regiunea pe care celălalt predicator o supraveghea, unde conducătorii și lucrătorii erau toți la locul lor și lucrarea avansa fără probleme, l-am invidiat în mod deosebit și m-am gândit că era norocos, în timp ce eu eram ghinionistă și mă confruntam cu toate lucrurile rele. Când priveam lucrurile din această perspectivă greșită, continuam să mă afund în demoralizare și împotrivire, neavând energie în datoria mea și dorind chiar să evadez din acest mediu. Dar, în realitate, toate mediile cu care mă confrunt sunt pregătite de Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu este ca eu să caut adevărul, să mă bazez pe Dumnezeu și să experimentez acest mediu într-un mod practic. Chiar și atunci când apar dificultăți, tot ar trebui să mă rog lui Dumnezeu și să caut adevărul pentru a le rezolva, asumându-mi îndatoririle de care mă pot ocupa. Dar nu mă gândisem cum să experimentez lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleg suveranitatea și orchestrările Lui într-un astfel de mediu. Când m-am confruntat cu lucruri nesatisfăcătoare, am crezut că eram nefericită și că aveam ghinion, trăind într-o stare de demoralizare și împotrivindu-mă suveranității lui Dumnezeu. Cum aș putea învăța lecții în acest fel? Cum aș putea înțelege faptele lui Dumnezeu? Nu am putut să nu mă gândesc la cei care nu cred în Dumnezeu. Ei nu acceptă niciodată lucrurile din partea lui Dumnezeu, nu se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, și dau vina pe oricine în afară de ei înșiși, când lucrurile nu sunt pe placul lor. Ei își trăiesc întreaga viață fără să-L cunoască pe Dumnezeu. Cât despre mine, chiar dacă am crezut în Dumnezeu și am spus că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, tot am judecat totul conform punctelor de vedere ale non-credincioșilor. Nu este acesta comportamentul unui veritabil neîncrezător?

Am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Unii oameni, indiferent dacă li se întâmplă lucruri bune sau rele, dau mereu verdictul că au noroc sau ghinion. Este corect acest tip de perspectivă asupra lucrurilor? Stă în picioare ideea de noroc și ghinion? (Nu, nu stă.) Pe ce vă bazați când spuneți că nu stă în picioare? (Dumnezeu rânduiește și exercită suveranitate peste oamenii pe care îi întâlnim și lucrurile care ni se întâmplă în fiecare zi, adică tot ce ni se întâmplă are loc din necesitate și ascunde un sens, așa că ideea de noroc și ghinion nu stă în picioare.) Este corect acest lucru? (Este.) Este corect, și aceasta este baza teoretică. Indiferent ce ți se întâmplă, fie că este bun sau rău, ar trebui să-i faci față corect. Este la fel ca vremea în cele patru anotimpuri ale anului – nu toate zilele pot fi însorite. Zilele însorite sunt rânduite de Dumnezeu, iar zilele înnorate, vântul, ploaia și zăpada sunt, de asemenea, rânduite de Dumnezeu. Toate acestea sunt supuse suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și au loc conform legilor și regulilor pe care Dumnezeu le-a stabilit. Prin urmare, indiferent ce vreme este, aceasta se datorează unei legi naturale și nu există o distincție între vreme bună sau rea – doar că vremea diferită le aduce oamenilor sentimente diferite. […] Dacă o persoană se simte bine sau rău în legătură cu ceva se bazează pe propriile motive egoiste, pe dorințele și pe interesul său personal, mai degrabă decât pe esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă ceva este bun sau rău este incorectă. Deoarece baza este incorectă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, incorecte. Acum știți cu toții că ideea de noroc și ghinion nu stă în picioare, că Dumnezeu rânduiește și exercită suveranitate peste oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie bune sau rele, și că ar trebui să le accepți din partea lui Dumnezeu și să le înfrunți corect. Când ți se întâmplă lucruri bune, nu te gândi că ai noroc, iar când ți se întâmplă lucruri rele, nu te gândi că ești ghinionist. Există lecții pe care ar trebui să le înveți din toate aceste lucruri și nu ar trebui să le respingi sau să încerci să le eviți. Oamenii ar trebui să-I mulțumească lui Dumnezeu atât pentru lucrurile bune, cât și pentru cele rele, deoarece toate sunt rânduite de El. Există lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe din oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune și, cu atât mai mult, există lecții de învățat din cele rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le evalua” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. „Dacă renunți la ideea de noroc și ghinion și tratezi aceste lucruri cu calm și corect, vei descoperi că majoritatea lucrurilor nu sunt atât de nefavorabile sau greu de gestionat. Când renunți la ambițiile și dorințele tale și nu mai folosești ideea de noroc și ghinion pentru a evalua lucrurile care ți se întâmplă, perspectiva ta asupra multor lucruri va fi diferită față de înainte. Lucrurile pe care le considerai înainte nefericite și rele, acum le vei considera bune și vei înceta să le respingi și să încerci să le eviți. Perspectiva ta asupra lucrurilor se va fi transformat, iar mentalitatea ta se va fi schimbat, permițându-ți să ai o experiență diferită în călătoria vieții tale și, în același timp, să câștigi ceva diferit. Aceasta este o experiență extraordinară, una care îți va aduce câștiguri neimaginate. Este un lucru bun, nu un lucru rău” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au luminat. De fapt, nu există noroc sau ghinion. Tot ceea ce mi se întâmplă, indiferent dacă este, la suprafață, în concordanță cu noțiunile mele sau nu, este condus de Dumnezeu și este menit să se întâmple și este și o experiență necesară în viața mea. Dumnezeu aranjează aceste lucruri pentru a-mi da lecții. Atât timp cât mă concentrez pe a căuta adevărul, voi avea de câștigat; ceea ce pare rău pentru oameni se poate transforma în ceva bun. De exemplu, când Iov a făcut față ispitelor Satanei, el și-a pierdut marea avere, copiii lui au fost zdrobiți până la moarte, iar el însuși a fost acoperit de bube. Din perspectivă umană, seria de evenimente cu care s-a confruntat Iov părea foarte nefericită și ghinionistă. Și, totuși, din perspectiva lui Dumnezeu, El a permis ca Iov să se confrunte cu aceste ispite pentru a-i da o șansă de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, dovedindu-i Satanei că Iov era un om drept, care se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, ceea ce l-a împiedicat pe Satana să continue să îl acuze sau să-l atace. Iov, cu credința și teama lui de Dumnezeu, a rămas ferm în mărturia sa în timpul acestor încercări și a obținut aprobarea lui Dumnezeu. Acesta a fost un lucru foarte semnificativ! Prin experiența lui Iov, putem vedea că nu există noroc sau ghinion și că tot ceea ce se întâmplă se datorează suveranității și orchestrărilor lui Dumnezeu, menite să ne învețe diverse lecții în medii diferite. Și totuși, nu înțelegeam suveranitatea lui Dumnezeu și măsuram întotdeauna tot ceea ce mi se întâmpla pe baza norocului. Acest lucru se întâmpla pentru că țineam cont prea mult de trupul meu, vrând tot timpul să-mi fac îndatoririle fără probleme, fără ca trupul meu să sufere. Atât timp cât a fost în beneficiul trupului meu și nu a trebuit să sufăr, am simțit că eram norocoasă. Dimpotrivă, dacă întâmpinam unele dificultăți și probleme și trebuia să sufăr și să plătesc un preț, simțeam că sunt ghinionistă și adesea mă plângeam în sinea mea. Părerea mea despre judecarea lucrurilor era prea denaturată! Seria de dificultăți și probleme cu care mă confruntam acum era aparent nefavorabilă la suprafață, dar Dumnezeu folosise aceste dificultăți pentru a mă învăța să mă bazez pe El, să caut adevărul, să mă răzvrătesc împotriva trupului meu și să învăț câteva lecții. În trecut, când îmi făceam datoria într-un mediu confortabil și doar urmam aceeași rutină în fiecare zi, părea ușor la prima vedere, dar am câștigat foarte puțin. Nu am înțeles multe adevăruri-principii, iar viața mea a progresat lent, în timp ce acum, mediul actual a fost benefic pentru viața mea. Înțelegând intenția lui Dumnezeu, m-am simțit mult mai ușurată, nu mai trăiam în demoralizare și împotrivire. Eram dispusă să mă supun mediului pe care Dumnezeu mi-l pregătise și să experimentez lucrarea lui Dumnezeu într-un mod practic. După aceea, am început să-mi fac datoria cu seriozitate, punând în aplicare lucrarea în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu. După o perioadă de timp, unele dintre lucrările bisericii au început să se redreseze treptat. M-am familiarizat mai mult cu personalul și cu diferitele aspecte ale lucrării și am înțeles principiile lucrării mai bine decât înainte, dobândind o anumită credință. Abia atunci am trăit, pe propria piele, intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu pentru pregătirea acestor medii. Am văzut că, dacă nu judecam oamenii, evenimentele și lucrurile din jur din perspectiva norocului sau a ghinionului și dacă acceptam totul din partea lui Dumnezeu și căutam adevărul, nu mă simțeam obosită în datoria mea. În schimb, m-am simțit împlinită și împăcată.

După o adunare, conducătorul a aranjat să mă ocup de ceva la o biserică. Inițial am plănuit să termin într-o singură zi și apoi să mă îndrept spre o altă biserică, pentru a pune în practică lucrarea, dar, surprinzător, imediat ce am ajuns la această biserică, supraveghetorul bisericii mi-a spus agitat: „S-a întâmplat ceva. Mulți frați și surori au fost arestați ieri.” După ce i-am ascultat relatarea, mi-am dat seama că cei arestați erau aproape toți conducători și lucrători, însemnând că acum ar fi fost aproape imposibil să se desfășoare normal orice lucrare bisericească. Conducătorii bisericii erau nevoiți să se și ascundă din cauza contactului lor cu acei oameni și nu puteau ieși să își facă îndatoririle. Imediat după aceea, am primit o scrisoare de la conducătorul de nivel superior, instruindu-mă să rămân provizoriu la această biserică, pentru a gestiona urmările arestărilor. La început, am putut să accept acest lucru din partea lui Dumnezeu și să mă supun. În acel moment, existau multe riscuri de securitate pentru diverse familii gazdă și frați și surori și trebuiau gestionate multe sarcini bisericești. Eram ocupată toată ziua, iar noaptea, când mă întorceam la locuința de găzduire, trebuia să răspund la scrisori de la alte biserici. Trebuia să stau trează până târziu aproape în fiecare noapte. De asemenea, mediul era dur și aproape în fiecare zi primeam scrisori în care mi se spunea că mai mulți frați și surori fuseseră arestați. De fiecare dată când ieșeam, aveam inima în gât, neștiind dacă mă voi întoarce în siguranță de data asta. După o perioadă de timp, m-am simțit epuizată fizic și psihic. Văzând că două conducătoare din preajmă doar răspundeau la scrisori și făceau puțină lucrare acasă, în timp ce eu alergam mereu, agitându-mă neîncetat ca un titirez, cu mai multe lucruri de făcut decât îmi permitea timpul, iar nervii mei erau întinși la maximum, m-am gândit în sinea mea: „Îndatoririle de care se ocupă ele sunt atât de ușoare. Nu trebuie să își facă griji sau să fie pe fugă. Spre deosebire de mine, care nici măcar nu am ocazia să mă odihnesc. De ce ajung eu mereu să gestionez arestările din biserică? Ce ghinionistă sunt! De ce mi se tot întâmplă lucrurile astea, unul după altul?” Deși nu îndrăzneam să mă plâng deschis, în adâncul sufletului mă împotriveam foarte mult și eram mereu resemnată și reticentă când îmi făceam datoria. În timp ce zăboveam în această stare greșită, nu făceam decât să mă gândesc la experiențele mele anterioare, și eram vag conștientă că acest mediu mi-a fost pregătit de Dumnezeu pentru ca eu să pot trage învățăminte. M-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, când mi se întâmplă lucruri, încă le privesc involuntar din perspectiva norocului sau a ghinionului și încă simt că se întâmplă din cauza ghinionului și a neșansei mele. Nu pot înțelege cu adevărat intenția Ta. O, Dumnezeule, Te rog, luminează-mă și călăuzește-mă ca să pot învăța să trăiesc această experiență în acest mediu.”

După aceea, am căutat în mod conștient cuvintele lui Dumnezeu pentru a le citi, dorind să înțeleg ce anume era greșit în a urmări mereu norocul. Am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează pe șansă speră să aibă noroc sau ghinion? (Speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ceea ce urmăresc ei este să aibă noroc și să li se întâmple tot felul de lucruri bune. Atât timp cât obțin un avantaj, asta e tot ce contează; nu le pasă că alții trec prin suferință, necazuri și încercări. Ei speră doar ca toate lucrurile bune să li se întâmple lor și ca toate lucrurile rele să nu li se întâmple lor. De exemplu, nu vor să li se întâmple lucruri precum eșecurile, înfrângerile, a fi emondați, a pierde lucruri sau a fi înșelați și, de îndată ce astfel de lucruri se întâmplă, ei cred că sunt ghinioniști. Cât despre toate lucrurile pe care le consideră bune, cum ar fi să fie promovați, să fie în centrul atenției, să obțină avantaje pentru ei înșiși, să profite, să devină oficiali sau să se îmbogățească, ei speră ca toate aceste lucruri să li se întâmple și cred că acesta este noroc. Ei folosesc mereu norocul și ghinionul pentru a evalua oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc și urmăresc mereu norocul. De îndată ce ceva nu merge câtuși de puțin pe placul lor, se înfurie și se enervează, și se simt nemulțumiți în inimile lor. Ca să o spunem pe șleau, astfel de oameni sunt egoiști și își urmăresc doar propriul interes. Ceea ce urmăresc ei este să obțină avantaje pentru ei înșiși, să profite, să iasă învingători și să fie în centrul atenției; dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor, atunci ar fi mulțumiți. Această perspectivă eronată a devenit stăpânul inimilor lor. Aceasta reprezintă natura-esență pe care o au și este adevărata lor față” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să mă simt foarte rușinată. S-a dovedit că urmărirea mea constantă a norocului și evitarea oricăror dificultăți sau condiții nefavorabile se datorau de fapt naturii mele egoiste. Am aderat la o filosofie pentru interacțiuni lumești, aceea de „nu accepta niciodată să fii tratat nedrept”, punându-mi întotdeauna propriile interese pe primul loc. Mereu mi-am dorit să mi se întâmple toate lucrurile bune, ca totul să meargă ca pe roate, fără să trec prin greutăți; asta m-ar face fericită. Imediat ce am întâmpinat obstacole sau dificultăți care afectau interesele mele trupești și mă obligau să sufăr, am început să mă plâng și să mă enervez, pierzându-mi complet echilibrul. Înainte să cred în Dumnezeu, când vedeam colegi care veneau din medii bune, cu membri ai familiei care aveau slujbe stabile și case frumoase, în timp ce eu trăiam în sărăcie, fără să am măcar o casă a mea și cu membri ai familiei acasă, șomeri și care aveau nevoie de mine pentru a-i întreține, m-am simțit foarte nedreptățită. Credeam că am avut ghinion să am o astfel de familie, și eram deosebit de invidioasă și geloasă pe colegii mei. Întotdeauna am crezut că lucrurile bune li se întâmplă doar altora, că eu sunt pur și simplu o persoană ghinionistă. Reflectând asupra acestei recente perioade de timp, când aceste două biserici de care am fost responsabilă s-au confruntat cu arestările PCC, mi s-a cerut să sufăr și să plătesc un preț și mi-au fost afectate interesele trupești, așa că am început să mă plâng de toate și să dau vina pe ghinionul și neșansa mea. Nu numai că nu m-am gândit să-mi fac bine datoria în mod proactiv, ci am devenit și demoralizată și m-am împotrivit, plângându-mă că Dumnezeu îmi tot pregătea astfel de medii. Pentru mine, urmărirea norocului era, în esență, ca să-mi satisfac interesele trupești; mi-am dorit ca toate lucrurile bune să vină la mine și am vrut întotdeauna să profit pe seama altora. Cât despre sarcinile care necesitau asumarea de riscuri și suferință, credeam că toate ar trebui să fie îndeplinite de alții. Atât timp cât mă simțeam confortabil și trupul meu putea obține beneficii, eram mulțumită. Chiar am fost atât de egoistă! La prima vedere părea că-mi fac datoria în casa lui Dumnezeu, dar inima mea se gândea la interesele mele trupești mai degrabă decât la lucrarea bisericii și intențiile fervente ale lui Dumnezeu. Acesta era un lucru urât și respingător pentru Dumnezeu și, făcându-mi datoria în acest fel, în cele din urmă nu aș fi obținut aprobarea Lui.

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu care spun: „E ușor să ieși din această demoralizare? De fapt, este ușor. Pur și simplu renunță la perspectivele tale eronate, nu te aștepta ca totul să meargă bine, exact așa cum îți dorești sau fără probleme. Nu te teme, nu te împotrivi și nu respinge lucrurile care merg rău. În schimb, renunță la împotrivirea ta, calmează-te, vino înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine de supunere și acceptă tot ceea ce El rânduiește. Nu urmări așa-numitul «noroc» și nu respinge așa-numitul «ghinion». Dă-ți inima și întreaga ființă lui Dumnezeu și supune-te orchestrărilor și rânduielilor Sale. Dumnezeu va pregăti circumstanțe, oameni, evenimente și lucruri în conformitate cu nevoile și deficiențele tale, astfel încât să poți învăța lecțiile pe care ar trebui să le înveți de la oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești. Desigur, condiția prealabilă pentru toate acestea este că trebuie să ai o mentalitate de supunere față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Prin urmare, nu te strădui să ai totul exact așa cum îți dorești și nu te împotrivi, nu respinge și nu te teme de nimic din ce nu merge pe placul tău sau nu decurge fără probleme și, cu atât mai mult, nu trăi cuprins de demoralizare din această cauză și nu permite ca acest lucru să-ți afecteze urmărirea adevărului și îndeplinirea corespunzătoare a datoriei tale” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (2)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles intenția Sa. Mediile pe care Dumnezeu mi le-a pregătit erau toate bune și menite să-mi dea lecții. Nu ar mai trebui să urmăresc acest așa-zis noroc și să vreau mereu să-mi fac datoria într-un mediu confortabil. Continuând astfel nu ar duce decât la o muncă inutilă. În schimb, ar trebui să învăț să mă supun mediilor pregătite de Dumnezeu, și indiferent dacă sunt favorabile sau nefavorabile, ar trebui să caut adevărul din ele, concentrându-mă pe reflectarea asupra firilor corupte pe care le-am dezvăluit și răzvrătindu-mă împotriva trupului și acționând conform cerințelor lui Dumnezeu. Asta se aliniază la intenția lui Dumnezeu. Acum, erau arestați frați și surori, existau riscuri de securitate pentru cele două conducătoare ale bisericii și unele lucrări nu puteau fi făcute. În calitate de conducătoare, trebuia să-mi îndeplinesc responsabilitatea în acest moment critic. Deși gestionarea lucrării bisericii avea să fie dificilă și să implice unele suferințe trupești, atât timp cât era în beneficiul lucrării bisericii, trebuia să fac tot posibilul să cooperez. Înțelegând acest lucru, nu am mai trăit în negativitate și am înțeles cu toată inima că aceasta era datoria mea, că era responsabilitatea pe care se cuvenea să o îndeplinesc. După aceea, în timp ce îmi făceam datoria, am avut activ părtășie pentru a rezolva orice problemă sau abatere în lucrarea bisericii. Dacă întâlneam probleme pe care nu le puteam înțelege, le discutam cu cele două conducătoare, pentru ca ele să le poată înțelege rapid, iar apoi căutam principiile pentru a le soluționa. Lucrând astfel, deși am fost ocupată în fiecare zi, atât timp cât am aranjat lucrurile în mod rezonabil, am putut să mă descurc și nu mi s-a părut insuportabil sau dificil.

Într-o zi, conducătorul de nivel superior ne-a trimis o scrisoare, cerându-ne să organizăm rapid un set de materiale pentru curățire și excludere, subliniind că era destul de urgent și că trebuiau colectate și organizate de persoane fără riscuri de securitate. Citind această scrisoare, am știut că cel mai potrivit era să o fac eu. Dar gândindu-mă că ar trebui să verific cu atât de mulți frați și surori și că în mod cert ar trebui să alerg în fiecare zi, nu m-am putut abține să nu încep să am aceleași gânduri vechi: „Uf, conducătorul a cerut clar pe cineva fără riscuri de securitate, așa că nu pot evita asta chiar dacă aș vrea. Trebuind să alerg încoace și-ncolo, cine știe cât va dura colectarea și verificarea acestor materiale.” Am simțit că sunt ghinionistă. Când am avut acest gând, mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu care spuneau: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău, și nu ține cont de interesele tale personale. Trebuie mai presus de toate să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. Ar trebui să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și, mai presus de toate, să te gândești dacă au existat sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost devotat, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din toată inima la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firilor corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au luminat inima. Indiferent de datoria cu care mă confruntam, ea conținea intențiile lui Dumnezeu. Îndeosebi, dat fiind faptul că această lucrare era foarte importantă, nu era oportunitatea de a o face o înălțare de la Dumnezeu? Totuși, când m-am confruntat cu o datorie, primul lucru la care m-am gândit a fost că trupul meu va trebui să sufere din nou și am considerat că sunt ghinionistă. Chiar am fost prea egoistă! S-ar cuveni să dau prioritate lucrării bisericii, mai degrabă decât să mă gândesc mai întâi la dificultățile trupești și să fac tot posibilul să mă bazez pe Dumnezeu și să cooperez. După această conștientizare, nu m-am mai împotrivit atât de mult acestei datorii și am discutat cu conducătorii bisericii despre cum să găsesc oameni care să verifice materialele. În timpul procesului de verificare, am întâmpinat unele dificultăți, dar le-am acceptat din partea lui Dumnezeu și nu m-am mai plâns, revizuind în același timp abaterile și bazându-mă pe Dumnezeu pentru a continua să cooperez. În cele din urmă, materialele au fost colectate cu succes. I-am mulțumit sincer lui Dumnezeu pentru călăuzirea Sa!

Prin această experiență, am dobândit o anumită înțelegere a perspectivei eronate de a urmări norocul și am văzut că în spatele acestei urmăriri se află o fire coruptă care este egoistă și detestabilă. De fapt, toate mediile pe care Dumnezeu mi le pregătește, fie că le văd ca fiind bune sau rele, sunt pregătite în funcție de statura și nevoile mele. Ele sunt menite să mă ajute să caut adevărul, să-mi recunosc firea coruptă și să învăț lecții din aceste medii. Înțelepciunea lui Dumnezeu și intenția Sa minuțioasă se află în ele. În viitor, nu vreau să continui să judec toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc, cu o perspectivă bazată pe noroc. Vreau să învăț să mă supun mediilor pregătite de Dumnezeu și să experimentez lucrarea lui Dumnezeu.