de Zhou Xuan, China

În septembrie 2019, am început să slujesc drept conducătoare și eram responsabilă cu lucrarea în cadrul câtorva biserici locale, împreună cu partenera mea, Wang Ran. Deoarece eram începătoare în această datorie, încă nu eram familiarizată cu anumite aspecte ale lucrării și o căutam adesea pe Wang Ran pentru a discuta cu ea. Ulterior, însă, am descoperit că Wang Ran nu purta o povară în datoria ei. Când i-am propus să merg cu ea la o biserică pentru a avea părtășie cu doi conducători de acolo care se întreceau pentru faimă și câștig și nu reușeau să coopereze în armonie, ea nu a luat problema în serios și a tot amânat-o. Drept urmare, pentru că ne-am mobilizat prea încet ca să rezolvăm problema, lucrarea bisericii a fost influențată negativ. Mai mult, partenera mea nu se grăbea nici când voiam să discutăm despre cum am putea contribui la rezolvarea unora dintre problemele și dificultățile cu care se confruntau surorile și frații noștri în timpul predicării Evangheliei. În consecință, aceste probleme nu au fost rezolvate în timp util, iar lucrarea de evanghelizare a fost afectată negativ. Am observat că Wang Ran nu avea simțul responsabilității în datoria ei și m-am gândit să-i semnalez acest lucru, dar eram nouă în datoria de conducătoare și încă nu eram familiarizată cu anumite aspecte ale lucrării, așa că mă temeam că, dacă o ofensam și relația noastră de lucru era afectată, ea nu m-ar mai fi ajutat atunci când aș fi întâmpinat probleme în datoria mea. Din acest motiv, până la urmă, nu i-am prezentat observațiile mele. La o vreme după aceea, am observat că Wang Ran dădea adesea verdicte asupra oamenilor atunci când realoca personalul, din cauza firii ei arogante. Obișnuia să spună: „persoana asta nu e potrivită”, „cealaltă nu este bună” și găsea tot felul de scuze pentru a nu le cultiva. Prin urmare, anumite proiecte ale bisericii au avansat lent din cauza neputinței de a desemna persoane potrivite pentru a le gestiona. Când a aflat, conducătorul nostru ne-a cerut să găsim candidați potriviți cât mai curând posibil, dar când Wang Ran a văzut candidații pe care i-am sugerat, imediat a dat verdictul, spunând că nu erau buni. Mi-am zis: „Este nevoie de mai mulți frați și surori care să participe la lucrarea bisericii, iar ea nu numai că nu a reușit să cultive oameni, ci chiar a obstrucționat mereu cultivarea. Ea perturbă și tulbură lucrarea bisericii.” Am vrut să discut cu ea despre gravitatea acestei probleme, dar mi-era teamă că, dacă vorbesc prea sincer, îmi va purta pică, așa că i-am spus nonșalant că „nu ar trebui să dea verdicte asupra oamenilor”. Cu toate acestea, Wang Ran nu mi-a acceptat sugestia. Altă dată, când am mers cu ea la o biserică pentru a găzdui alegerea unui conducător, un frate nu era lămurit cu privire la anumite principii referitoare la alegere și a pus câteva întrebări, dar Wang Ran nu numai că nu a avut părtășie despre adevăr și nu l-a ajutat să găsească răspuns, ci chiar s-a supărat din cauza deranjului provocat de el, așa cum îl percepea ea, și l-a criticat ca atare. Acest lucru a creat o atmosferă foarte stânjenitoare în timpul adunării și a influențat alegerile. Am văzut că, în calitate de conducătoare, Wang Ran nu i-a tratat pe frați și surori cu dragoste, i-a constrâns din poziția ei cu statut și a tulburat alegerile. Am vrut să îi spun ceva, dar chiar când aveam de gând să o fac, m-am gândit la reacția ei de dinainte, când am adus în discuție deficiențele pe care le avea: atunci nu numai că nu mi-a acceptat opinia, dar a fost chiar potrivnică și ranchiunoasă. Dacă nu mi-ar fi acceptat din nou sugestia și m-ar fi criticat în fața atâtor frați și surori, sigur m-aș fi simțit stânjenită. „Las-o baltă”, m-am gândit, „cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine; nu ar trebui să-mi creez singură dificultăți”. Câteva zile mai târziu, diaconul de evanghelizare mi-a spus că Wang Ran nu rezolva problemele și dificultățile reale ale fraților și surorilor în timpul adunărilor, randamentul lor de lucru era slab și, când o căutau pentru a găsi soluții, ea pur și simplu îi ignora, nu le lua cererile în serios și chiar se enerva și le făcea morală. În ciuda faptului că i-a semnalat aceste probleme în mai multe rânduri, ea tot nu i-a acceptat sugestiile așa că diaconul mi-a propus să scriem împreună un raport cu privire la problemele lui Wang Ran. M-am gândit că tot ce a spus diaconul de evanghelizare era adevărat și că, în conformitate cu principiile, ar trebui într-adevăr să o raportăm, dar apoi mi-am spus: „Dacă scriem raportul și conducătorul nostru vine să investigheze, nu cumva Wang Ran nu va recunoaște că a greșit, crezând că fusesem influențată de o opinie părtinitoare și că încercam să o exclud? Dacă tensionez relația noastră, cum ne vom face datoria împreună în viitor? Ar fi mai bine să nu spun nimic.” După ce m-am hotărât, i-am spus diaconului că, înainte de a lua o decizie, voi aștepta până când totul va fi clarificat printr-o investigație. Ulterior, am început să observ că Wang Ran avea din ce în ce mai multe probleme. Odată, în timp ce mă uitam prin contul nostru, am observat că nu folosea banii bisericii conform principiului. A cumpărat lucruri pentru biserică fără să discute cu nimeni și fără să se gândească dacă erau achiziții practice. Lucrurile pe care le-a cumpărat s-au dovedit a fi nepotrivite pentru scopurile bisericii și nu au putut fi folosite, ceea ce însemna că a irosit banii bisericii. M-am simțit destul de vinovată după ce am văzut această situație și mi-am spus: „De data aceasta, trebuie să protejez interesele bisericii. Trebuie să îi semnalez problemele și să am o discuție lungă cu ea.” Dar, când i-am semnalat în cele din urmă problemele, ea nu numai că nu mi-a acceptat sugestiile, dar a încercat chiar să se certe cu mine și să se apere. Am vrut să-i expun natura și consecințele acțiunilor sale, dar apoi m-am gândit: „Dacă sunt prea dură în expunerea mea, nu numai că îmi va purta pică, dar se va purta urât cu mine în fiecare zi, ceea ce îmi va face viața mult mai grea.” Așa că i-am amintit cu tact că atunci când ne confruntăm cu probleme în poziția de conducători, trebuie să căutăm mai mult și să avem o inimă cu frică de Dumnezeu. După aceea, Wang Ran a început să aibă prejudecăți față de mine și mă ignora când discutam despre lucrare, spunându-mi să o fac singură. Am simțit că în repetate rânduri, nu a fost responsabilă în datoria ei, a acționat imprudent și arbitrar, nu a acceptat emondarea, nici adevărul și că nu era potrivită pentru a-și continua datoria. Am vrut să scriu o scrisoare conducătorului cu privire la situația ei, dar îmi făceam griji că, dacă ar fi fost demisă, ea ar putea crede că am vorbit-o pe la spate și mi-ar purta pică. Atunci, dacă ne-am vedea ulterior, ar fi stânjenitor. M-am gândit la asta o vreme, dar în cele din urmă am decis să renunț la ideea de a-i scrie conducătorului. Mă simțeam incredibil de vinovată pentru că, deși înțelegeam adevărul, eram încă incapabilă să-l practic din cauză că eram constrânsă de firea mea coruptă. În următoarele câteva zile, nu am mai avut chef de nimic și m-am lovit de un zid în tot ce încercam să fac. Simțeam un întuneric copleșitor în inima mea. M-am rugat des, povestindu-I lui Dumnezeu despre situația mea și rugându-L să mă îndrume ca să mă înțeleg.

Într-o zi, în timpul devoționalelor, am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Când voi vedeți probleme în lucrarea supraveghetorilor, dar nu încercați să-i opriți, nu aveți părtășie și nu-i expuneți, și nu încercați să-i limitați, cu atât mai puțin să raportați problema celor de deasupra voastră, ci în schimb jucați rolul unei persoane care caută să facă pe plac altora, nu este aceasta o manifestare a faptului că sunteți neloiali lui Dumnezeu? Sunt loiale lui Dumnezeu persoanele care caută să facă pe plac altora? Nici pe departe. Nu sunteți doar neloiali lui Dumnezeu – acționați constant ca niște complici și adepți ai Satanei. Nu aveți nicio loialitate față de datoria și responsabilitățile voastre, dar sunteți destul de loiali Satanei. Aici se află esența problemei. Cât despre inadecvarea profesională, este posibil să învățați constant și să trageți lecții din experiența voastră în timp ce vă faceți datoria. Astfel de probleme pot fi rezolvate cu ușurință. Cel mai dificil lucru de rezolvat este firea coruptă a omului. Dacă nu urmăriți adevărul și nu încercați să vă rezolvați firile corupte, ci jucați mereu rolul persoanelor care caută să facă pe plac altora – fără să-i expuneți și să-i emondați pe cei pe care îi vedeți încălcând principiile, și fără să le oferiți îndrumare și să-i ajutați, ci dând mereu înapoi și neasumându-vă nicio responsabilitate – atunci o astfel de îndeplinire a datoriei ca a voastră nu va face decât să compromită și să întârzie lucrarea bisericii. A trata îndeplinirea datoriei voastre ca pe un joc și a nu vă asuma niciun dram de responsabilitate nu afectează doar eficiența lucrării, ci duce și la întârzieri repetate în progresul lucrării bisericii. Când îți realizezi datoria în acest fel, nu cumva ești doar superficial și înșelător față de Dumnezeu? Arată asta vreo loialitate față de Dumnezeu? Dacă ești superficial în mod constant în timp ce îți realizezi datoria și ești invariabil impenitent, atunci vei fi inevitabil eliminat” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să înțeleg că persoanele care caută să facă mereu pe plac altora se tem să-i ofenseze pe ceilalți, nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu pentru că sunt mereu preocupate de menținerea relațiilor pe care le au și nu ezită să sacrifice interesele casei lui Dumnezeu pentru a-și proteja propriile interese. În esență, ei nu fac decât să acționeze ca slujitori ai Satanei, perturbând și tulburând lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu au nici cea mai mică loialitate față de datoria lor și sunt deosebit de egoiști și detestabili. Reflectând asupra timpului petrecut în parteneriat cu Wang Ran, am discernut clar că ea fusese dezvăluită drept conducător fals și că ar trebui să fie dată în vileag și raportată conform adevărurilor-principii, dar îmi făceam griji că o să îmi poarte pică și că va fi dificil să interacționez cu ea după aceea. Prin urmare, pentru a păstra relația noastră, m-am comportat ca o persoană care caută să facă mereu pe plac altora, prefăcându-mă că nu observ cum ea provoca perturbări și tulburări în biserică și cum aducea daune lucrării bisericii. În ceea ce mă privește, am fost disprețuită și respinsă de Dumnezeu, am căzut în întuneric și am suferit mult. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au descris bine comportamentul: „Acționați constant ca niște complici și adepți ai Satanei. Nu aveți nicio loialitate față de datoria și responsabilitățile voastre, dar sunteți destul de loiali Satanei.” Dumnezeu mi-a dăruit ocazia de a-mi face datoria de conducătoare, așteptându-Se să-I iau în considerare intențiile și să protejez lucrarea bisericii, dar în cel mai important moment, nu m-am ridicat la înălțimea acestei așteptări. Într-adevăr, chiar am ajutat inamicul în timp ce trăiam de pe urma bisericii, protejând un conducător fals și acționând ca un complice al Satanei. Cât de mult trebuie să fi urât și detestat Dumnezeu acțiunile mele! Mi-am spus în sinea mea: „Știam că ar trebui să raportez că un conducător fals a perturbat și a tulburat lucrarea bisericii și m-am simțit vinovată că nu am făcut-o. Am vrut să practic adevărul, așa că de ce nu am putut să o fac? Ce anume mă controla?”

Ulterior, am găsit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Înainte ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce presupune acea natură, mai exact? De exemplu, de ce ești egoist? De ce îți protejezi propriul statut? De ce ești atât de influențat de sentimentele tale? De ce îți plac acele lucruri nedrepte și acele lucruri rele? Care este baza faptului că îți plac aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce îți plac și le accepți? Până acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți: motivul principal este că otrăvurile Satanei sunt înăuntrul omului. Așadar, ce sunt otrăvurile Satanei? Cum pot fi ele exprimate? De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», toți vor răspunde: «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.» Chiar această singură frază exprimă tocmai rădăcina problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac, de fapt, pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc cu toții pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. […] Natura satanică a omului conține multe filosofii și otrăvuri satanice. Uneori, tu însuți nu ești conștient de ele. Dacă nu înțelegi adevărul, ești incapabil să discerni firile satanice. Și totuși, trăiești după firile satanice în fiecare minut al fiecărei zile și crezi că acest lucru este destul de corect și rezonabil și deloc greșit. Acest lucru este suficient pentru a arăta că atunci când trăiești după filosofii satanice, trăiești după firi satanice și că filosofiile și firile satanice au devenit natura ta. Mult prea des, oamenii trăiesc după filosofii satanice, dar încă mai cred că acest lucru este destul de bun și nu au absolut niciun sentiment de pocăință. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că oamenii nu înțeleg adevărul. Prin urmare, ei își dezvăluie constant natura satanică la fiecare pas și trăiesc constant după filosofii satanice la fiecare pas. Natura Satanei este viața omului și este natura-esență a omului” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”). Datorită cuvintelor lui Dumnezeu, am aflat că rădăcina comportamentului meu de persoană care caută să facă pe plac altora era că trăiam conform otrăvurilor Satanei, cum ar fi: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună”, „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” etc. Aceste otrăvuri prinseseră deja rădăcini în inima mea și trăiam ghidându-mă după ele, căutând mereu să-mi păstrez relațiile. Ca să nu mă fac de rușine, am devenit tot mai egoistă, înșelătoare și lipsită de o asemănare umană. Aceste otrăvuri deveniseră însăși natura mea și toate acțiunile mele erau controlate de ele. Știam clar adevărul, dar pur și simplu nu-l puteam pune în practică. Înainte să încep să cred în Dumnezeu, indiferent cu cine interacționam, aș fi preferat oricând să ies în pierdere prin cuvintele și acțiunile mele, atât timp cât puteam să-mi păstrez relația cu acea persoană și să-i las o impresie bună. După ce am început să cred în Dumnezeu, am continuat să mă ghidez după aceste otrăvuri satanice. Pentru a-mi păstra relația cu Wang Ran, nu i-am menționat problemele pe care le avea, atunci când le-am observat și nu am expus-o, nici măcar nu am raportat-o după ce am văzut clar că fusese dezvăluită drept conducător fals, ceea ce a dus la prejudicierea lucrării bisericii. Am realizat că am fost o persoană înșelătoare, servilă și lingușitoare. Pentru că m-am concentrat asupra eforturilor mele de a-mi păstra relațiile cu ceilalți, nu am acordat nici cea mai mică atenție lucrării casei lui Dumnezeu sau intrării în viață a fraților și surorilor mele. Nu-mi făceam deloc datoria; făceam rău! Am preferat să-L ofensez pe Dumnezeu decât pe semenii mei. În încercarea mea de a-mi proteja propriile interese, nu am reușit să practic adevărul, nu am acționat conform principiului și am servit ca slujitor al Satanei, permițând unui conducător fals să dăuneze lucrării bisericii după bunul său plac. Cât de detestabil! Abia atunci mi-am dat seama că aceia care caută să le facă pe plac oamenilor au o inimă rea și Dumnezeu îi detestă! Dacă nu mă pocăiesc, cu siguranță voi fi disprețuită, respinsă și eliminată de Dumnezeu.

Ulterior, am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu care spunea: „Dacă ai intenția și perspectiva unei persoane care caută să facă pe plac altora, atunci, în toate situațiile, nu vei practica adevărul și nu vei susține principiile, și astfel vei eșua și te vei poticni mereu. Dacă nu te trezești și nu cauți niciodată adevărul, atunci ești un neîncrezător și nu vei dobândi niciodată adevărul și viața. Atunci, ce ar trebui să faci? Când te confrunți cu chestiuni care implică interesele casei lui Dumnezeu, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să-L strigi, cerându-I să-ți dea credință și putere, ca să poți respecta principiile, să faci ceea ce ar trebui să faci, să gestionezi lucrurile conform principiilor, să-ți menții ferm poziția pe care ar trebui să o menții, să ocrotești interesele casei lui Dumnezeu și să împiedici lucrarea casei lui Dumnezeu să sufere vreo pierdere. Dacă ești capabil să te răzvrătești împotriva intereselor tale, a mândriei tale și a perspectivei tale de persoană care caută să facă pe plac altora și dacă faci ceea ce ar trebui să faci cu o inimă onestă și neîmpărțită, atunci îl vei fi învins pe Satana și vei fi dobândit acest aspect al adevărului” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți susține mărturia bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care arată considerație față de povara lui Dumnezeu? Poți să practici dreptatea pentru Dumnezeu? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie satisfăcute în tine? Ți-ai oferit inima în momente cruciale? Ești cineva care respectă voia Mea? Pune-ți adesea aceste întrebări și gândește-te adesea la ele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Datorită cuvintelor lui Dumnezeu, mi-am dat seama că raportarea și expunerea conducătorilor falși este datoria și responsabilitatea fiecăruia dintre aleșii lui Dumnezeu și este un lucru pozitiv. Făcând astfel, protejează lucrarea bisericii de impedimente, permite fraților și surorilor să aibă o viață bisericească bună și ajută conducătorii falși să își înțeleagă cu adevărat acțiunile și să se pocăiască la timp în fața lui Dumnezeu. În ceea ce mă privește, am crezut în mod fals că raportarea unui conducător fals ar fi o ofensă la adresa acelei persoane și astfel, în ciuda faptului că am văzut clar că Wang Ran nu făcea o lucrare reală, nu am raportat-o și nu am expus-o, ducând la obstrucționarea fiecărui proiect al bisericii. Aceasta a fost o neglijență foarte gravă. Trebuia să nu mai trăiesc după filosofia satanică în menținerea relațiilor mele cu ceilalți. Trebuia să rămân de partea lui Dumnezeu, să gestionez lucrurile conform principiului, să protejez lucrarea bisericii și să acționez cu simțul dreptății. Numai astfel aș fi fost în concordanță cu intenția lui Dumnezeu. Apoi m-am rugat lui Dumnezeu, spunând: „O, Dumnezeule! Mi-ai dat nenumărate oportunități de a practica adevărul, dar am continuat să trăiesc după firea mea coruptă, protejându-mă și nereușind să Te mulțumesc. De data aceasta, nu mai sunt dispusă să trăiesc după filosofia pentru interacțiuni lumești a persoanelor care caută să facă pe plac altora și voi scrie o scrisoare pentru a o expune pe Wang Ran.” Tocmai când mă pregăteam să-mi scriu raportul, conducătorul meu m-a invitat la o adunare, iar eu i-am informat pe ceilalți cu privire la toate problemele pe care le avea Wang Ran. De asemenea, am vorbit despre faptul că, în acea perioadă, fusesem o persoană care caută să facă pe plac altora, nu practicasem adevărul și provocasem daune intereselor bisericii.

După ce situația a fost analizată și investigată, s-a constatat că Wang Ran era o conducătoare falsă care nu a reușit să facă lucrare reală și că trebuia demisă. În ziua demiterii lui Wang Ran, după ce conducătorul a terminat de expus comportamentul ei, ceilalți m-au rugat să-mi exprim părerea. M-am simțit puțin îngrijorată: „Dacă o expun, cu siguranță îmi va purta pică și va crede că a fost demisă doar pentru că raportasem problemele sale. Nu va fi dificil să interacționez cu ea în viitor?” Mi-am dat seama că încercam din nou să mențin o relație personală și acționam ca o persoană care caută să facă pe plac altora, așa că m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu. Mi-am amintit apoi de un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu le-a oferit foarte mult adevăr oamenilor, te-a condus foarte mult timp și te-a aprovizionat foarte mult, cu scopul ca tu să aduci mărturie și să aperi lucrarea bisericii. Se pare că, atunci când oamenii răi și antihriștii fac fapte rele și tulbură lucrarea bisericii, devii timid și te retragi, alergând cu brațele deasupra capului – nu ești bun de nimic. Nu poți birui satane, nu ai adus mărturie și Dumnezeu te detestă. În acest moment critic, trebuie să te opui și să porți un război împotriva satanelor, să expui faptele rele ale antihriștilor, să-i condamni și să-i blestemi, nelăsându-i să se ascundă și înlăturându-i din biserică. Doar aceasta poate fi considerată o victorie împotriva satanelor și sfârșitul destinului lor” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat puterea de a practica adevărul. M-am gândit cum, în trecut, am pierdut atât de multe oportunități de a practica adevărul pentru că am vrut să mă protejez și cum încercam să citesc expresiile și înclinațiile oamenilor ca să acționez în consecință. De data aceasta, trebuia să mă bazez pe Dumnezeu pentru a practica adevărul, să expun toate problemele lui Wang Ran și să o ajut să reflecteze asupra ei înseși și să ajungă să se cunoască. Realizând acest lucru, am început să expun toate problemele lui Wang Ran, una câte una, și m-am simțit deosebit de liniștită în acest timp.

Datorită acestei experiențe, mi-am dat seama că a fi o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor este dăunător pentru mine și pentru alții, iar Dumnezeu îi disprețuiește și respinge în special pe astfel de oameni. Dumnezeu nu desăvârșește persoanele care caută să facă pe plac altora; lui Dumnezeu Îi plac oamenii onești, care au convingeri clare despre ceea ce le place și ce nu le place și care au simțul dreptății și sunt capabili să protejeze interesele casei lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni își fac datoria într-un mod care este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și pot obține mântuirea.