de Cathy, Myanmar

În august 2021 am fost aleasă diacon pentru udare. Atunci, udam nou-veniți și răspândeam Evanghelia, totodată. Neavând experiență în evanghelizare, nu obțineam rezultate grozave în lucrarea aceasta. Într-o zi, conducătoarea a rânduit ca sora Janine să-mi fie parteneră în urmărirea evanghelizării. Sora Janine a înțeles repede problemele fiecăruia în lucrarea de evanghelizare, i-a adunat pe frați și surori pentru părtășie și evaluare și apoi a împărtășit câteva experiențe și abordări de succes. Treptat, au devenit mai entuziaști în lucrarea lor de evanghelizare și au stăpânit unele principii ale lucrării. Curând, peste 20 de oameni din satul nostru au acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și tot mai mulți o acceptau și în alte locuri. Peste puțin, am înființat o nouă biserică. M-am gândit: Janine credea de atât de mult timp, avea calibru foarte bun și era capabilă în munca ei. De când a venit ea, evanghelizarea se accelerase considerabil. O admiram cu adevărat. Mi se părea că era o lucrătoare capabilă și că urmărea adevărul. Avea o impresie bună despre mine. Zicea că eram responsabilă și-mi asumam o povară și îmi lăuda în fața celorlalți calibrul bun și capacitatea. Chiar am fost uimită s-o aud spunând asta. S-a dovedit că mă respecta foarte mult și părea că aveam un loc important în inima ei. M-am bucurat mult. Mai târziu, am fost aleasă conducătoare și am rămas parteneră cu Janine în datoria mea.

În iunie 2022 am devenit predicatoare, Janine a fost aleasă conducătoare și am devenit responsabilă de lucrarea ei. Dar lucrarea de evanghelizare a lui Janine nu progresa și nu știam de ce. Nu se axa pe cultivarea nou-veniților, nu se aduna cu lucrătorii din evanghelizare, nu avea părtășie despre starea sau dificultățile altora și nu le rezolva. M-am îngrijorat mult văzând aceste probleme și i-am trimis un mesaj ca să aflu despre lucrarea ei. Deși l-a citit, nu a răspuns. Mi-am spus: „Ești conducătoare. Cum ești atât de iresponsabilă în privința lucrării bisericii?” Eram furioasă. Chiar am vrut s-o emondez și să-i expun problemele, dar m-am gândit ce bine colaborasem noi în trecut, ce impresie bună avea despre mine și cum a spus că eram o bună conducătoare. Dispărea buna ei impresie despre mine dacă o emondam? Mi s-a părut cel mai potrivit să tac, pentru a proteja relația noastră. La gândul ăsta, am ales să nu spun nimic. Doar i-am trimis să citească responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor și am informat-o despre aria răspunderilor ei și lucrarea pe care trebuia s-o facă, pentru a-i da un simț al poverii. Am considerat că-i clarificasem situația, că ar trebui să știe ce să facă mai departe și că lucrarea ei de evanghelizare ar trebui să progreseze, încet-încet. Cu toate astea, după un timp, lucrarea ei tot nu avea rezultate. Asta m-a supărat de-a binelea. Ea nu fusese așa înainte. Acum de ce era așa? Am vrut serios s-o emondez, să-i semnalez că era iresponsabilă în datoria ei și nu făcea lucrare reală, ca să-și corecteze curând atitudinea în datoria ei. Apoi, însă, m-am gândit: „Ea mereu m-a considerat o bună conducătoare și deseori m-a lăudat ce multă povară iau pentru lucrarea bisericii și câtă răbdare și compasiune am. Dacă-i expun problema, buna ei impresie despre mine va dispărea.” La gândul acesta, i-am spus doar niște cuvinte de consolare și am încurajat-o să-și facă mai mult timp pentru adunări și să urmărească lucrarea bisericii. Când a auzit asta, Janine a zis că trebuia să-și îndrepte atitudinea față de datoria ei și a afirmat că voia să și-o facă bine pe viitor. Extrem de bucuroasă, m-am gândit: „De data asta, Janine sigur își va face bine datoria. Cu ea la conducerea lucrătorilor de la evanghelizare, rezultatele lor sigur vor fi mai bune.” Nu peste mult timp, sora care îmi era parteneră mi-a spus: „În calitate de conducătoare, Janine nu urmărește lucrarea și nu cultivă oamenii. E conducătoare numai cu numele și nu face lucrare reală. Este o falsă conducătoare. Propun să fie demisă și să fie ales alt conducător. Așa, lucrarea bisericii se poate restabili.” O altă soră mi-a semnalat că faptul că Janine nu făcea lucrare reală întârziase deja lucrarea bisericii și că ar trebui demisă curând. Eu, însă, tot mai gândeam că Janine era capabilă și avea calibru bun, că doar trecea printr-o perioadă grea cu familia ei, care o persecuta, și că, dacă-și îndrepta starea, lucrarea de evanghelizare avea să se-mbunătățească. Așa că am amânat demiterea ei. Ulterior, performanța lui Janine a continuat să scadă și alții tot raportau că ea era la fel ca înainte, că vorbea frumos, dar nu făcea nimic. Rapoartele fraților și surorilor m-au întristat mult și simțeam că n-o puteam înțelege clar pe Janine. M-am rugat lui Dumnezeu să mă îndrume să învăț discernământul.

Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Cum ar trebui apreciat dacă un conducător își îndeplinește responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor sau dacă este un conducător fals? La un nivel elementar, trebuie să vedem dacă este capabil să facă o lucrare reală, dacă are acest calibru sau nu. Apoi, trebuie văzut dacă are povara de a face bine această lucrare. Ignorați cât de frumos sună lucrurile pe care le spune și cât de mult pare să înțeleagă doctrinele și ignorați cât de talentat și înzestrat este atunci când se ocupă de chestiuni externe – aceste lucruri nu sunt importante. Esențial este dacă e capabil să îndeplinească în mod corespunzător elementele fundamentale ale lucrării bisericii, dacă poate rezolva problemele folosind adevărul și dacă poate conduce oamenii în adevărul-realitate. Aceasta este lucrarea fundamentală și esențială. Dacă nu este capabil să facă aceste elemente ale lucrării reale, atunci, indiferent cât de bun îi este calibrul, cât de talentat este sau cât de mult poate îndura greutăți și plăti un preț, el tot este un conducător fals. Unii oameni spun: «Omiteți faptul că nu face nicio lucrare reală acum. Are un calibru bun și este capabil. Dacă se pregătește pentru un timp, va fi capabil să facă lucrare reală. În plus, nu a făcut nimic rău și nu a făcut rele sau nu a provocat perturbări sau tulburări – cum poți spune că este un conducător fals?» Cum putem explica acest lucru? Nu contează cât de talentat ești, ce nivel de calibru și educație ai, câte sloganuri poți striga sau câte cuvinte și doctrine îți sunt la îndemână; indiferent de cât de ocupat ești sau cât de epuizat ești într-o zi ori cât de departe ai călătorit, câte biserici vizitezi sau cât de multe riscuri îți asumi și suferințe înduri – nimic din toate acestea nu contează. Ceea ce contează este dacă îți faci lucrarea pe baza rânduielilor de lucru, dacă implementezi cu exactitate acele rânduieli; dacă, în timpul conducerii tale, participi la fiecare lucrare specifică de care ești responsabil și câte probleme reale ai rezolvat efectiv; câte persoane au ajuns să înțeleagă adevărurile-principii datorită conducerii și îndrumării tale și cât de mult a avansat și s-a dezvoltat lucrarea bisericii – ceea ce contează este dacă ai obținut aceste rezultate sau nu. Indiferent de lucrarea specifică în care ești implicat, ceea ce contează este dacă urmărești și conduci lucrarea în mod consecvent, mai degrabă decât să te comporți ca și cum ai fi important și să dai ordine. În plus, contează și dacă ai intrare în viață în timp ce îți faci datoria sau nu, dacă poți trata problemele conform principiilor, dacă ai o mărturie despre punerea adevărului în practică și dacă poți trata și rezolva problemele reale cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu. Acestea și alte lucruri similare sunt toate criterii pentru a evalua dacă un conducător sau lucrător și-a îndeplinit responsabilitățile sau nu” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (9)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să-mi dau seama că nu puteam judeca dacă un conducător e competent sau e un conducător fals ascultând dacă vorbește bine, ori examinându-i calibrul, abilitățile sau numărul comportamentelor bune. Principalele lucruri de verificat sunt dacă face lucrare reală, dacă e responsabil și dacă poate îndeplini datoria de conducător. Janine avea ceva calibru și era o lucrătoare capabilă, dar doar spunea lucruri care sună bine, apoi nu acționa cu-adevărat și nu făcea lucrare reală. Nu făcea lucrarea pe care ar trebui s-o facă o conducătoare. Nu părea că făcea ceva incorect sau rău, dar, în calitate de conducătoare, doar expedia mesaje și recita sloganuri. Nu analiza cu adevărat și nu urmărea lucrarea bisericii. Nu cultiva nou-veniții care tocmai își începeau îndatoririle. Când alții aveau dificultăți și probleme în evanghelizare, ea nu avea părtășie ca să le rezolve și adesea își neglija datoria. În toată perioada asta, am avertizat-o de multe ori să-și îndrepte atitudinea față de datoria ei și, deși a fost de acord să se schimbe, continua ca înainte. Lucrarea de evanghelizare s-a oprit și alte proiecte nu dădeau rezultate. Nu reflecta asupra sa, ci îi îmbuna pe frați și pe surori cu scuze. Din atitudinea ei față de datorie și diferitele ei comportări, era evident că era o conducătoare falsă, care nu făcea lucrare reală, așa cum dezvăluia cuvântul lui Dumnezeu, și că ar fi trebuit să fie demisă mai devreme. Eu, însă, nu vedeam lucrurile și nu discerneam oamenii pe baza cuvântului lui Dumnezeu. Vedeam numai mintea, calibrul și capacitățile lui Janine. Consideram că putea să facă lucrare, dar nu mă uitam să văd dacă făcea lucrare reală sau ce rezultate avea. Continuam să-mi leg speranțele de ea. Speram că va face ca lucrarea bisericii să-și revină ca înainte, așa că îi tot dădeam noi șanse. Ce nesăbuită ignorantă eram! Sora care îmi era parteneră îmi raportase situația lui Janine și propusese să fie demisă. Eu, însă, mă agățam de părerile mele, vrând să-i dau șanse și s-o mai susțin, deci nu am demis-o prompt, afectând serios lucrarea bisericii. Am văzut că nu asiguram o bună supraveghere în datoria mea, afectând lucrarea bisericii. Nu era și acesta comportamentul unui conducător fals? M-am rugat lui Dumnezeu să mă îndrume să-mi cunosc stricăciunea.

Într-o zi, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Atunci când un conducător de biserică îi vede pe frați și pe surori făcându-și îndatoririle în mod superficial, s-ar putea să nu-i dojenească, deși ar trebui. Atunci când vede clar că interesele casei lui Dumnezeu au de suferit, nu se preocupă de acest lucru și nu face nicio anchetă și nu îi ofensează câtuși de puțin pe ceilalți. De fapt, el nu prea dă dovadă de considerație față de slăbiciunile oamenilor; în schimb, intenția și scopul lui este de a câștiga inimile oamenilor. El este perfect conștient de acest lucru: «Atât timp cât fac acest lucru și nu ofensez pe nimeni, vor crede că sunt un conducător bun. Vor avea o părere bună, admirativă despre mine. Vor fi de acord cu mine și mă vor plăcea.» Lui nu-i pasă cât de afectate sunt interesele casei lui Dumnezeu sau cât de mari sunt pierderile provocate intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, sau cât de mult este tulburată viața bisericească a acestora, ci doar persistă în filosofia lui satanică și nu ofensează pe nimeni. Nu există niciodată niciun reproș față de sine însuși în inima sa. Când vede pe cineva provocând perturbări și tulburări, cel mult ar putea să discute puțin cu acea persoană despre acest lucru, minimizând problema, iar apoi gata. Nu va avea părtășie despre adevăr, nu-i va semnala acelei persoane esența problemei și cu atât mai puțin va diseca starea sa și nu va avea niciodată părtășie despre intențiile lui Dumnezeu. Un fals conducător nu expune sau nu disecă niciodată greșelile pe care le fac oamenii în mod frecvent sau firile corupte pe care le dezvăluie deseori oamenii. El nu rezolvă nicio problemă reală ci, în schimb, îngăduie mereu practicile eronate și dezvăluirile de corupție ale oamenilor și, indiferent cât de negativi sau slabi sunt oamenii, nu ia acest lucru în serios. El doar predică unele cuvinte și doctrine și rostește câteva îndemnuri pentru a aborda situația într-o manieră superficială, încercând să mențină armonia. Drept urmare, aleșii lui Dumnezeu nu știu cum să reflecteze asupra lor înșiși și să se cunoască, nu există nicio rezolvare pentru nicio fire coruptă pe care o dezvăluie și trăiesc înconjurați de cuvinte și doctrine, noțiuni și închipuiri, fără nicio intrare în viață. Ba chiar cred în inimile lor: «Conducătorul nostru are chiar mai multă înțelegere pentru slăbiciunile noastre decât are Dumnezeu. Statura noastră este prea mică pentru a ne ridica la nivelul cerințelor lui Dumnezeu. Trebuie doar să îndeplinim cerințele conducătorului nostru; supunându-ne conducătorului nostru, ne supunem lui Dumnezeu. Dacă va veni o zi în care Cel de mai sus îl va demite pe conducătorul nostru, ne vom face auziți; pentru a ne păstra conducătorul și pentru a opri demiterea lui, vom negocia cu Cel de mai sus și îl vom forța să fie de acord cu solicitările noastre. Astfel, îi vom face dreptate conducătorului nostru.» Când oamenii au astfel de gânduri în inimile lor, când au stabilit o astfel de relație cu liderul lor, iar acest tip de dependență, invidie și venerație față de el s-a ivit în inimile lor, ajung să aibă o încredere din ce în ce mai mare în acest conducător și vor mereu să asculte cuvintele acestuia, mai degrabă decât să caute adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. Un astfel de conducător aproape că I-a luat locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Dacă un conducător este dornic să mențină o astfel de relație cu aleșii lui Dumnezeu, dacă obține în inima sa un sentiment de satisfacție din aceasta și dacă el crede că aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-l trateze astfel, atunci nu există nicio diferență între acest conducător și Pavel, deja a pășit pe calea unui antihrist, iar aleșii lui Dumnezeu, au fost deja induși în eroare de acest antihrist și le lipsește complet discernământul” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul unu: Ei încearcă să câștige inimile oamenilor”). Cuvântul lui Dumnezeu a expus intențiile josnice pe care le aveam în datoria mea. Am văzut că Janine nu făcea lucrare reală, dar n-am expus-o, n-am analizat problema ei, n-am demis-o prompt. Am tolerat-o doar și i-am dat șanse să se căiască. Asta nu fiindcă țineam cont de slăbiciunea ei ori că voiam s-o ajut și s-o sprijin. Adevăratele mele intenții erau să păstrez impresia lui Janine despre mine ca bună conducătoare și să-i câștig stima. Fusesem partenere în îndatoririle noastre și ea mereu avusese o bună impresie despre mine. Adeseori mă lăuda în fața celorlalți cât de responsabilă eram față de lucrarea bisericii și ce bună conducătoare eram. Dacă o expuneam, îi semnalam problemele și o emondam, relația noastră putea fi distrusă și buna ei impresie despre mine dispărea. Pentru a proteja impresia asta a lui Janine despre mine, c-aș fi o lideră bună, nu am expus problemele ei, nu am emondat-o, nu i-am analizat acțiunile sau purtarea – ceea ce ar fi făcut-o să-și conștientizeze problemele și i-ar fi permis să-și corecteze prompt obiceiurile. I-am oferit doar câteva cuvinte de mângâiere și sfaturi, am încurajat-o să meargă mai mult la adunări și să urmărească lucrarea, tratând situația superficial, în treacăt. Sora care îmi era parteneră mi-a cerut de mai multe ori s-o demit pe Janine, conform principiilor, dar m-am îngrijorat că aș jigni-o făcând asta și că n-ar mai avea o bună impresie despre mine, așa că am întârziat s-o demit. Dumnezeu expune că antihriștii lucrează și vorbesc de dragul renumelui și-al statutului lor, că, atunci când îi văd pe alții încălcând principiile în îndatoririle lor, ei nu le arată aceste lucruri sau nu-i emondează. Scopul lor e să-și păstreze un loc în inimile oamenilor, să câștige stima altora și să-i aducă pe oameni în fața lor. Exact așa eram și eu. Pentru a apăra impresia altora despre mine, am nesocotit lucrarea bisericii, iar când am descoperit că o conducătoare falsă nu face lucrare reală, n-am expus-o, n-am emondat-o sau demis-o. Am făcut asta pentru a-mi păstra un loc în inimile oamenilor și pentru a-i face pe toți să creadă că aveam compasiune, răbdare și eram o bună conducătoare. Făcându-mi datoria astfel, nu-i ajutam, nu-i lămuream pe frați și surori, iar asta nu-i făcea să înțeleagă adevărul și nu-i aducea înaintea lui Dumnezeu. Mai curând, îi făcea să mă admire și să mă venereze pe mine. Prin asta, induceam oamenii în eroare și-i câștigam de partea mea, mergând pe calea unui antihrist. M-am gândit la antihriștii din biserică, dați în vileag și eliminați unul câte unul. Dacă mergeam mai departe așa fără să mă pocăiesc ori să mă schimb, aveam să fiu exclusă și eliminată exact ca ei. Înțelegând astfel, m-am rugat lui Dumnezeu să mă îndrume să reflectez asupra mea.

Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Când ceva se abate asupra ta, trăiești după filosofiile pentru interacțiuni lumești și nu practici adevărul. Îți este întotdeauna teamă să nu-i jignești pe alții, dar nu și să-L ofensezi pe Dumnezeu și chiar vei sacrifica interesele casei lui Dumnezeu pentru a-ți proteja relațiile interpersonale. Care sunt consecințele atunci când acționezi în acest fel? Îți vei fi protejat relațiile interpersonale destul de bine, dar Îl vei fi ofensat pe Dumnezeu, iar El te va disprețui și te va respinge și va fi furios pe tine. Punându-le în balanță, care variantă este mai bună? Dacă nu poți să-ți dai seama, atunci ești complet încurcat; acest lucru demonstrează că nu ai nici cea mai mică înțelegere a adevărului. În cazul în care continui în acest fel fără să-ți dai vreodată seama de asta, pericolul este într-adevăr mare și, dacă ești incapabil să obții adevărul, în cele din urmă, tu vei fi cel care a avut de pierdut. Oare vei putea să cauți adevărul în viitor dacă nu cauți adevărul în această chestiune și eșuezi? Dacă tot nu vei putea, nu va mai fi o chestiune de a suferi o pierdere – în cele din urmă, vei fi eliminat. Dacă ai motivațiile și perspectiva unei «persoane care caută să facă pe plac oamenilor», atunci, în toate chestiunile, vei fi incapabil să practici adevărul și să respecți principiile și vei eșua și vei cădea mereu. Dacă nu te trezești și nu cauți niciodată adevărul, atunci ești un neîncrezător și nu vei dobândi niciodată adevărul și viața. Atunci, ce ar trebui să faci? Când te confrunți cu astfel de lucruri, trebuie să te rogi la Dumnezeu și să-L strigi, să implori mântuirea și să-I ceri să-ți dea mai multă credință și tărie și să-ți îngăduie să respecți principiile, să faci ceea ce ar trebui să faci, să rezolvi lucrurile conform principiilor, să rămâi ferm pe poziția pe care ar trebui să o ai, să aperi interesele casei lui Dumnezeu și să împiedici orice vătămare să vină asupra lucrării casei lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să te răzvrătești împotriva propriilor interese, mândriei și punctului de vedere de «persoană care caută să facă pe plac oamenilor» și dacă faci ceea ce ar trebui să faci, dintr-o inimă onestă, neîmpărțită, atunci îl vei fi învins pe Satana și vei fi dobândit acest aspect al adevărului. Dacă insiști să trăiești mereu după filosofia Satanei, protejându-ți relațiile cu ceilalți și nepracticând niciodată adevărul, și fără să îndrăznești să respecți principiile, atunci vei putea să practici adevărul în alte chestiuni? Tot nu vei avea nici credință, nici putere. Dacă nu ești niciodată capabil să cauți sau să accepți adevărul, atunci, o astfel de credință în Dumnezeu îți va permite să dobândești adevărul? (Nu.) Și dacă nu poți să dobândești adevărul, poți să fii mântuit? Nu poți. Dacă trăiești mereu după filosofia Satanei, complet lipsit de adevărul-realitate, atunci nu poți fi niciodată mântuit. Ar trebui să-ți fie clar că dobândirea adevărului este o condiție necesară pentru mântuire. Prin urmare, cum poți să dobândești adevărul? Dacă vei fi capabil să practici adevărul, dacă vei putea să trăiești după adevăr, iar adevărul va deveni baza vieții tale, atunci vei dobândi adevărul și vei avea viață și, astfel, vei fi unul dintre cei care sunt mântuiți” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că motivul pentru care îmi apăram mereu statutul, imaginea și relațiile și nesocoteam lucrarea bisericii a fost în principal faptul că eram prea influențată de filosofiile pentru interacțiuni lumești ale persoanelor care caută să le facă pe plac oamenilor. Eram influențată de filosofii satanice, precum: „Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună” și „Rămâi în relații bune cu cei pe care nu-i poți evita”. Credeam că, pentru a-i face pe alții să te placă și să te admire, trebuie să fii blând și bun și să nu te răstești niciodată la oameni; că, atunci când vezi problemele altora, e-n regulă să le tratezi superficial; că nu ar trebui să fii prea sever și, astfel, toți te vor plăcea. Trăisem după aceste idei de om preocupat să placă altora și, când am văzut că Janine nu face lucrare reală, nu am expus-o, emondat-o sau demis-o. Îmi protejasem statutul și imaginea, dar, fiindcă nu expusesem problemele lui Janine, nici n-o demisesem prompt, lucrarea bisericii fusese întârziată. Îmi pusesem reputația, statutul și relațiile înaintea datoriei mele și, ca să-mi protejez imaginea și statutul, nu luasem în considerare deloc lucrarea bisericii. Am fost cu adevărat egoistă și josnică. Faptul că trăiam după aceste idei de om preocupat să placă altora mă făcuse tot mai alunecoasă, vicleană și lipsită de orice asemănare umană. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Cei care merg pe calea de mijloc sunt cei mai perfizi oameni dintre toți. Nu jignesc pe nimeni, sunt fini și alunecoși, se pricep să intre în joc în toate situațiile și nimeni nu le poate vedea defectele. Sunt aidoma satanelor!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului poți rupe cătușele unei firi corupte”). Dumnezeu urăște și detestă persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor. Nu poți să câștigi niciodată adevărul sau să fii mântuit trăind conform ideilor persoanelor care caută să le facă pe plac oamenilor. M-am cam speriat când mi-am dat seama de asta. Știam că săvârșisem fărădelege înaintea lui Dumnezeu și că, dacă nu-mi corectam starea asta și nu mă pocăiam cu adevărat, în cele din urmă, aveam să fiu abandonată și eliminată de Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au indicat și o cale de practică, și anume: când vreau să-mi protejez renumele și statutul, ar trebui să mă rog mai mult lui Dumnezeu să-mi dea putere, așa încât să pot să practic adevărul, să acționez principial și să-nvăț să-mi fac datoria cu inimă cinstită. Lucrul acesta nu face bine doar intrării în viață a fraților și surorilor, ci și lucrării bisericii. M-am rugat lui Dumnezeu să practic adevărul, să acționez principial și să protejez interesele bisericii.

Apoi am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „Țineți-vă la curent cu situația supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale personalului responsabil pentru diverse sarcini importante și modificați-le îndatoririle sau demiteți-i cu promptitudine dacă este necesar, astfel încât să preveniți sau să atenuați pierderile provocate de folosirea unor persoane nepotrivite și să garantați eficiența și progresul lin al lucrării” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (1)”]. „Conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o înțelegere clară cu privire la supraveghetorii diferitelor lucrări și la angajații responsabili cu diverse sarcini importante. Să priceapă situațiile supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale angajaților responsabili cu diverse sarcini importante este inclus în sfera responsabilităților conducătorilor și ale lucrătorilor. Așadar, cine sunt acești angajați? În primul rând, sunt conducătorii bisericii, urmați de supraveghetorii echipelor și de conducătorii diverselor grupuri. Nu este esențial și de mare importanță să înțelegem și să pricepem situații precum aceea dacă supraveghetorii diferitelor lucrări și angajații responsabili cu diverse sarcini importante au adevărul-realitate, au principii în acțiunile lor și pot face bine lucrarea bisericii? Dacă lucrătorii și conducătorii pricep pe deplin situațiile principalilor supraveghetori ai diferitelor lucrări și fac ajustările adecvate cu privire la angajați, acest lucru este echivalent cu efectuarea unei verificări corespunzătoare pentru fiecare element al lucrării și este echivalent cu îndeplinirea responsabilităților și sarcinilor proprii. Dacă nu se fac ajustări corecte cu privire la acești angajați și apare o problemă, lucrarea bisericii va fi puternic afectată. Dacă acești angajați au o bună umanitate, au un fundament în credința în Dumnezeu, sunt responsabili în tratarea problemelor și sunt capabili să caute adevărul pentru a rezolva problemele, atunci punerea acestora drept responsabili cu lucrarea va evita multe probleme și, cel mai important, va permite lucrării să înregistreze progrese fără probleme. Dar, dacă supraveghetorii diverselor echipe nu sunt de încredere, au o umanitate slabă, nu se comportă bine și nu pun adevărul în practică și, în plus, sunt susceptibili de a provoca unele perturbări și tulburări, atunci acest lucru va avea un impact asupra lucrării de care sunt responsabili și asupra pătrunderii în viață a fraților și surorilor pe care îi conduc. Desigur, acest impact poate fi mare sau mic. Dacă supraveghetorii sunt doar neglijenți în îndatoririle lor și nu se ocupă de lucrarea care le revine, probabil că acest lucru va provoca doar unele întârzieri în lucrare; progresul va fi puțin mai lent, iar lucrarea mai puțin eficientă. Dacă sunt antihriști, însă, problema va fi gravă: nu va fi vorba de o chestiune legată de faptul că lucrarea va fi puțin mai ineficientă sau ineficace – ei vor tulbura și vor dăuna lucrării bisericii cu care sunt responsabili, provocând pagube grave. Așadar, a fi la curent cu situațiile supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale angajaților responsabili cu diverse sarcini importante și a face realocări și concedieri prompte atunci când se descoperă că o persoană nu face o lucrare reală nu este o obligație de la care conducătorii și lucrătorii se pot eschiva – este o lucrare foarte serioasă, foarte importantă. Dacă lucrătorii și conducătorii pot ajunge să cunoască prompt caracterul supraveghetorilor diferitelor lucrări și al angajaților responsabili cu diverse sarcini importante și atitudinea lor față de adevăr și față de îndatoririle proprii, precum și stările și performanțele lor în timpul fiecărei perioade și în fiecare etapă, și pot face ajustări sau se pot ocupa cu promptitudine de acești oameni în funcție de situații, atunci activitatea poate continua constant. În schimb, dacă acei oameni o iau razna, fac lucruri rele și nicio lucrare reală în biserică, iar conducătorii și lucrătorii nu sunt capabili să identifice prompt acest lucru și să facă realocări în timp util, ci așteaptă până când apar probleme grave de tot felul, generând pierderi substanțiale pentru lucrarea bisericii, înainte de a încerca degajat să se ocupe de ele, de a face realocări și de a rectifica și salva situația, atunci acei conducători și lucrători sunt niște rebuturi. Ei sunt niște autentici conducători falși care trebuie demiși și eliminați” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că un conducător e obligat să examineze prompt statutul supraveghetorilor diverselor proiecte și al personalului responsabil cu sarcini importante și să demită prompt ori să transfere orice persoană nepotrivită pe care o găsește, pentru a asigura dezvoltarea cu succes a proiectelor bisericii. Când descoperă că un supraveghetor, conducător sau lucrător nu face lucrare reală, afectând și întârziind lucrarea bisericii, trebuie să aibă prompt părtășie cu acesta și, dacă nu se schimbă și nici nu e bun pentru a oferi un serviciu, trebuie să fie transferat sau demis imediat. Asta e în beneficiul lucrării bisericii. Păstrează-i pe cei potriviți să fie folosiți și demite-i pe cei care nu sunt așa, oferă părtășie și ajutor celor care au nevoie, emondează-i pe cei care trebuie emondați și cultivă-i pe cei care urmează adevărul. Janine fusese tot timpul superficială, fără o povară și iresponsabilă în datoria ei. Conducătorii avuseseră părtășie cu ea de multe ori, dar nu s-a schimbat. Asta afecta grav lucrarea bisericii. Chiar era o conducătoare falsă, care nu făcea lucrare reală și trebuia demisă imediat. În același timp, trebuia cultivată o persoană responsabilă, cu umanitate bună. Asta avea să facă bine lucrării bisericii și să permită ca evanghelizarea să evolueze lin. La gândul acesta, inima mi s-a limpezit, mi s-a înseninat deplin și i-am promis lui Dumnezeu așa: „Când mai întâlnesc genul acesta de problemă, voi practica potrivit principiilor și-mi voi îndeplini responsabilitățile.” L-am rugat pe Dumnezeu și să mă îndrume în practicarea adevărului.

Ulterior, am discutat cu Janine fiecare problemă a ei, dând-o în vileag ca lideră falsă care nu făcea lucrare reală. Am văzut că era furioasă, iar eu n-am îndrăznit să spun mai mult. M-am gândit: „Dacă-i expun și alte probleme, relația noastră va intra în impas și buna ei impresie despre mine va fi distrusă.” Atunci am realizat că recădeam în vechile obiceiuri, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, vreau să practic adevărul, să-mi îndeplinesc datoria, să am părtășie despre ceea ce se cuvine să am și să nu-mi mai pese de imaginea altora despre mine. Dă-mi, Te rog, puterea de-a depăși constrângerile firii mele corupte.” După rugăciune, am avut părtășie mai departe cu Janine, prezentându-i problemele ei una câte una și dând în vileag lipsa ei de lucrare reală. Deși atunci nu i-a plăcut, în cele din urmă a spus că fără expunerea și criticile mele nu și-ar fi văzut problemele. A recunoscut ce adâncă-i era stricăciunea și a spus că vrea să se schimbe și că va accepta orice decizie a bisericii în privința ei. I-am mulțumit lui Dumnezeu, auzind-o că spune asta. Practicând după cuvintele lui Dumnezeu, relațiile mele nu s-au destrămat, așa cum îmi închipuisem, și am avut o senzație minunată de pace și ușurare. După demiterea lui Janine, am ales un frate să supravegheze evanghelizarea. Și-a asumat serios datoria și i-a condus pe ceilalți în răspândirea Evangheliei. După un timp, evanghelizarea a început să se redreseze.

Experiența asta m-a făcut să-nțeleg că a te baza pe o fire satanică în îndeplinirea datoriei tale nu-ți va face rău doar ție, ci va afecta și lucrarea bisericii. Doar a-ți face datoria potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii se aliniază la intențiile Lui.