de Tim, Myanmar

În septembrie 2020, am cunoscut o soră pe internet. Mi-a spus că Domnul Isus S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic și exprimă adevăruri pentru a face lucrarea de judecată. Am fost încântat să aud de întoarcerea Domnului și am început să particip la întruniri pe internet și să cercetez lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am aflat despre esența corupției omului de către Satana, despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omului, despre tainele întrupării, despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și alte adevăruri despre care nu mai auzisem înainte. Printr-o perioadă de căutare și cercetare, am devenit convins că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus care S-a întors și m-am alăturat Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Iubeam hrana provenită din citirea zilnică a cuvintelor lui Dumnezeu și mă simțeam hrănit spiritual așa cum nu mai fusesem vreodată. Comparativ, predicile pastorului meu sunt despre aceleași lucruri învechite, seci și plictisitoare, lipsite de orice lumină. Nu erau deloc edificatoare, așa că nu am mai participat la slujbele de la biserică.

Apoi, în februarie 2021, a avut loc o lovitură militară în Myanmar și internetul a fost tăiat. Nu am mai putut participa la adunările de pe internet. Curând, doi frați au venit în satul meu și au spus că voiau să organizeze întruniri locale. La ele participau câte 20 de oameni odată. Surprinzător, după numai câteva întruniri, cineva ne-a denunțat pastorului nostru local. Acesta a început să le spună enoriașilor că noi participam la adunări pe internet în loc să mergem la biserică și că nu ascultam clerul. A mințit spunând că ne organizam propria facțiune. Le-a spus tuturor să nu aibă de-a face cu noi. Aproape toți cei din satul nostru erau creștini și toți îl adorau pe pastor și ascultau de el. Din cauza atacurilor și a judecăților sale, vestea despre credința noastră în Dumnezeu Atotputernic s-a răspândit prin sat și toată lumea, chiar și rudele noastre, prietenii și vecinii au început să ne certe pentru că nu mergeam la biserică și nu mai ascultam de pastor, spunând că era groaznic. Oriunde mergeam, oamenii mă arătau cu degetul, iar familia mea s-a luat după ei, împotrivindu-se credinței mele în Dumnezeu Atotputernic. Eram devastat, gândindu-mă că, în trecut, avusesem o relație foarte bună cu prietenii și vecinii mei, mereu ne ajutam reciproc, dar acum mă tratau ca pe un ghimpe în coastă, ca pe un dușman. Credința este o libertate personală. Noi doar ne practicăm credința fără să facem deloc ceva ilegal. De ce ne-a judecat și ne-a condamnat pastorul și i-a făcut pe săteni să ne respingă? Fără să-mi dau seama, am căzut în negativitate și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, pastorul ne judecă și ne atacă, iar chiar și familiile, rudele și prietenii noștri ni se împotrivesc și ne resping. Sunt foarte nefericit. Dumnezeule, nu înțeleg de ce ne-ar trata astfel. Te rog să mă luminezi ca să înțeleg asta și să scap de negativitate.” Apoi m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană și o apreciază și când o favorizează și o aprobă, Satana se ține și el îndeaproape în urma acesteia, încercând să o inducă în eroare și să-i facă rău. Dacă Dumnezeu dorește să câștige această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite vicleșuguri ticăloase ca să ispitească, să tulbure și să submineze lucrarea lui Dumnezeu. Care este acest obiectiv? El nu vrea ca Dumnezeu să câștige pe nimeni; vrea să pună stăpânire pe toți cei pe care vrea Dumnezeu să-i câștige, vrea să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să i se alăture în a comite fapte rele și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? […] Războindu-se cu Dumnezeu și ținându-se scai după El, obiectivul Satanei este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care vrea Dumnezeu să îi câștige. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IV”). Asta m-a ajutat să văd că încercarea pastorului de a ne împiedica să-L urmăm pe Hristos din zilele de pe urmă era, de fapt, o luptă spirituală. Dumnezeu exprimă adevăruri pentru a judeca și a curăți oamenii în zilele de pe urmă, pentru a mântui și a câștiga un grup de adevărați credincioși. Dar Satana este dușmanul lui Dumnezeu și folosește tot felul de tactici pentru a împiedica și strica lucrarea lui Dumnezeu, ca oamenii să-L părăsească pe Dumnezeu, să-L trădeze și să trăiască sub puterea Satanei. Apoi acesta îi poate controla, iar, în cele din urmă, ei vor fi pedepsiți și vor merge în iad cu el. Am văzut cum cei din clerul bisericii erau, de fapt, lacheii Satanei. Au auzit că Domnul Se întorsese, dar, în loc să cerceteze asta, îi împiedicau pe alții s-o facă. Predicile lor nu erau hrănitoare spiritual, dar nu-i lăsau pe oameni să caute adevărata cale. Văzând că am încetat să mergem la biserică și să-i urmăm, ne-au condamnat și ne-au calomniat, vrând ca noi să-L trădăm pe Dumnezeu Atotputernic și să ne întoarcem la biserica lor, înapoi sub controlul lor. Apoi aveam să pierdem mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Realizând asta, mi-am spus că nu puteam pica în plasa Satanei. Nu puteam să renunț la Dumnezeu Atotputernic pentru a-i urma, dar trebuia să rămân puternic.

După aceea, unii dintre noii credincioși și cei care abia au început să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă au devenit slabi și s-au retras. Deși toți cei din jurul nostru ni se împotriveau, noi, restul, nu am încetat să avem întruniri. Pastorul s-a înfuriat când a aflat despre asta și tot trimitea niște colegi de la biserică la mine acasă pentru a insista să merg la casa pastorului. Eram mânios din pricina asta, gândindu-mă că a asculta cuvintele lui Dumnezeu și avea părtășie despre adevăr la adunări era libertatea mea. De ce tot încerca pastorul să-mi stea în cale? Într-un fel, voiam să merg să-l ascult, să văd cu ce credea că greșisem. Într-o seară, am mers acasă la pastor alături de câțiva frați și surori. Alți membri ai clerului erau acolo. Pastorul a spus: „Am auzit despre întrunirile voastre de pe internet. În calitate de cler al vostru, este responsabilitatea noastră să vă avertizăm să nu mergeți pe altă cale.” Am răspuns: „Le ascultăm predicile, dar nu-L trădăm pe Dumnezeu. Domnul Isus S-a întors și face o nouă etapă a lucrării…” Înainte să pot termina, m-a întrerupt furios: „Ajunge! Nu vom mai asculta nicio vorbă despre asta! Trebuie să alegeți astăzi. Veți continua să credeți în alt Dumnezeu sau vă veți întoarce în biserica noastră?” În timp ce vorbea, a scos un carnețel în care erau scrise toate numele noastre. A spus pe un ton poruncitor: „Dacă veți continua să le ascultați predicile, tăiați-vă numele, altfel, puneți o bifă în dreptul lui. Veți suferi enorm dacă nu mă ascultați! Nu vom mai face nimic pentru căsătoriile, morțile sau nașterile din familiile voastre, nimic din toate astea. Nu vă vom ajuta deloc cu aranjamentele.” Nimeni nu a spus nimic. Am ezitat puțin, gândindu-mă că dacă nu scriam nimic, pastorul tot ar fi găsit modalități de a sta în calea credinței mele. Dacă îmi tăiam numele, clerul nu mi-ar mai fi ajutat familia niciodată cu vreun aranjament. Acestea erau obiceiuri vechi ale satului și erau foarte importante pentru toți. Nu puteau fi ignorate și toți cei din sat ascultau de cler. Dacă nu veneau cei din cler, nu venea și nu ajuta nimeni. Oare aveau să mă respingă toți? Însă știam că Domnul Se întorsese, așa că, dacă îmi bifam numele și mă alăturam din nou bisericii, n-ar fi însemnat că-L neg și Îl trădez pe Dumnezeu? În clipa aceea, nu am știut ce să fac, așa că m-am rugat pentru îndrumarea lui Dumnezeu. Apoi mi-am amintit un lucru spus de Domnul Isus: „Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!” (Luca 9:62). E adevărat. Cred în Dumnezeu. În credință, trebuie să-L onorăm pe Dumnezeu ca fiind măreț, să ne supunem lucrării Sale și să ținem pasul cu El. Cum mă mai puteam numi un credincios dacă îl prețuiam pe pastor mai mult decât pe Dumnezeu? Cum aș fi putut fi potrivit pentru împărăție? Atunci, m-am rugat: „O, Dumnezeule, vreau să fiu ferm în mărturia pentru Tine azi. Orice s-ar întâmpla, vreau să Te urmez.” M-am simțit mult mai calm atunci și mi-am tăiat numele hotărât. Unii dintre ceilalți și-au tăiat și ei numele, iar doar o singură soră și-a bifat numele. Furios, pastorul a zis: „Asta e alegerea voastră și de acum ne aflăm pe căi diferite. Problemele voastre nu ne mai interesează.”

După ce am ajuns acasă, iar mi-am făcut griji. În general, orice se întâmpla cu familiile noastre în sat, îi ceream pastorului să se roage pentru noi și să îndeplinească ritualuri religioase. Nu puteam face nimic din toate astea dacă pastorul nu ne dădea atenție și toți ne-ar fi disprețuit și ne-ar fi atacat. Nu știam ce alte tactici aveau să folosească pentru a ne împiedica să ne practicăm credința sau când avea să se sfârșească totul. Era foarte dureros să mă gândesc la toate acele lucruri și nu știam cum să o scot la capăt. Am spus imediat o rugăciune: „Dumnezeule, pot vedea ce statură mică am în realitate. Mă îngrijorează mereu calomnia și respingerea din partea celorlalți. Mi-e teamă să înfrunt asta și mă simt slab. Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi să pot trece peste asta!” După aceea, am căutat-o pe internet pe sora care m-a udat și i-am spus prin ce treceam. Mi-a trimis un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „După ce a primit mărturia lui Iov la finalul încercărilor sale, Dumnezeu a hotărât că va câștiga un grup – sau mai mult de un grup – de oameni precum Iov și, totuși, El a decis să nu îi mai permită niciodată Satanei să atace sau să abuzeze de vreo altă persoană, folosind mijloacele prin care îl ispitise, atacase și abuzase pe Iov, punând pariu cu Dumnezeu; El nu i-a mai permis niciodată Satanei să îi facă astfel de lucruri omului, care este slab, nesăbuit și ignorant – a fost suficient că Satana îl ispitise pe Iov! Faptul că nu i-a permis Satanei să abuzeze de oameni în orice fel dorește reprezintă mila lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, a fost suficient că Iov suferise ispita și abuzul Satanei. Dumnezeu nu i-a permis Satanei să mai facă vreodată asemenea lucruri, căci viețile și toate lucrurile oamenilor care Îl urmează pe Dumnezeu sunt conduse și orchestrate de El, iar Satana nu are dreptul de a-i manipula pe aleșii lui Dumnezeu după bunul plac – ar trebui să vă fie clar acest lucru! Lui Dumnezeu îi pasă de slăbiciunea omului și înțelege nesăbuința și ignoranța sa. Deși, pentru ca omul să fie complet mântuit, Dumnezeu trebuie să îl predea Satanei, Dumnezeu nu este dispus să îl vadă pe om vreodată păcălit și abuzat de Satana și nu vrea să-l vadă pe om suferind întotdeauna. Omul a fost creat de Dumnezeu și faptul că Dumnezeu stăpânește și aranjează tot ce are legătură cu omul este cu absolut firesc și justificat; aceasta este responsabilitatea lui Dumnezeu și autoritatea prin care Dumnezeu stăpânește toate lucrurile! Dumnezeu nu îi permite Satanei să abuzeze de om și să-l trateze rău după bunul plac, nu îi permite să folosească diverse mijloace pentru a-l duce pe om pe căi greșite, ba mai mult, nu îi permite să intervină în suveranitatea lui Dumnezeu asupra omului, nici nu îi permite să încerce să calce în picioare și să distrugă legile prin care Dumnezeu conduce toate lucrurile, fără a mai vorbi despre marea lucrare a lui Dumnezeu de gestionare și mântuire a omenirii! Cei pe care Dumnezeu dorește să-i mântuiască și cei care pot să fie mărturie pentru Dumnezeu sunt esența și cristalizarea lucrării planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, precum și prețul pentru eforturile Sale din cei șase mii de ani de lucru. Cum ar putea Dumnezeu să-i dea cu ușurință Satanei pe acești oameni?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că, orice am înfrunta, Dumnezeu îngăduie să se întâmple și totul e în mâinile Lui. Fără permisiunea Sa, oricât de sălbatic e Satana sau cât de mult vrea să ne rănească, nu poate face nimic. Dumnezeu îngăduia să se întâmple toate acele lucruri perturbatoare. El era Cel care mă testa și care mă mântuia, de asemenea. Spera să pot fi ca Iov și să rămân ferm în mărturia mea pentru Dumnezeu în acea situație. Era și ca să mă pot baza pe Dumnezeu în acel mediu și să-I experimentez lucrarea și cuvintele ca să-mi pot forma o credință adevărată în Dumnezeu. Dar eram prins în plasa Satanei. Voiam să-mi protejez relațiile interpersonale și să nu fiu respins și calomniat. Mă temeam mereu să nu se întâmple ceva rău. Nu înțelesesem intenția lui Dumnezeu. M-am calmat și m-am rugat: „O, Dumnezeule, acum înțeleg că Tu îngădui toate astea, pentru a mă mântui și purifica, pentru a-mi desăvârși credința. Sunt gata să rămân ferm în mărturia mea pentru Tine. Dar statura mea e atât de mică, Te rog să mă ajuți să-mi întăresc credința pentru a trece prin asta.”

M-am gândit că, de vreme ce alesesem să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic, pastorul avea să mă lase în pace și puteam participa la întruniri în mod normal. În schimb, din cauza agresivității și a judecăților pastorului, ceilalți săteni continuau să ne obstrucționeze credința. Râdeau de noi, ne calomniau și ne atacau chiar fața familiilor noastre spunând că nu îndeplineam ritualuri religioase, încălcând regulile satului. Spuneau că, dacă ne păstram credința, aveau să ne denunțe guvernului ca să fim arestați. Familia mea nu putea suporta stresul. Stârneau mereu certuri, îndemnându-mă să renunț la credința mea. Și ceilalți erau presați de familiile lor. Unii erau izgoniți și nu puteau nici măcar intra în propriile case. Pastorul a răspândit minciuni spunând că aveam atât de multe probleme acasă numai pentru că nu voiam să ascultăm de cler sau să mergem la biserică. A vrut și să-i interogheze pe cei doi frați care veniseră să ne ude. Asta m-a scos din minți! Clerul chiar manipula adevărul. Dacă n-ar fi fost atacurile lor, n-am fi avut niciodată problemele astea. Ulterior, o soră le-a spus celor doi frați veniți să ude să nu mai vină, ca să evite orice pericol. Toți se simțeau negativi și slabi în perioada aceea și le lipsea motivația de a ține întruniri sau de a-și face datoria. Și eu mă simțeam slăbit când vedeam ce se întâmplă. Nu știam cum să-i ajut sau să-i sprijin pe frați și pe surori și, deodată, am simțit că era prea dificilă calea credinței. Nu puteam înțelege. Eram numai niște credincioși care se întruneau și citeau cuvintele lui Dumnezeu. De ce nu ne lăsau în pace, ci erau hotărâți să ne împingă pe un drum fără ieșire? În durerea mea, am strigat către Dumnezeu: „Dumnezeule, mă simt atât de slăbit și nu-mi pot liniști sentimentele. Cum pot rămâne pe această cale a credinței? Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi!” Apoi m-am gândit la un lucru spus de Domnul Isus: „Dacă lumea vă urăște, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră! Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar lumea vă urăște pentru că voi nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales din lume” (Ioan 15:18-19). Brusc, mi-am dat seama că ei ne urau și ne oprimau fiindcă, de fapt, urau venirea lui Dumnezeu și, în realitate, luptau cu El. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a exprimat adevăruri pentru lucrarea Sa de judecată, dezvăluind toate persoanele. Unii oameni cred în Dumnezeu doar nominal, dar nu iubesc adevărul, dimpotrivă, îl urăsc. Când Dumnezeu întrupat vorbește și lucrează pentru a exprima adevărurile pe pământ, ei Îl judecă și Îl condamnă. Întocmai ca atunci când Domnul Isus a venit să lucreze, conducătorii evrei au refuzat să accepte adevărurile pe care le-a exprimat, făcând tot posibilul să-L condamne și hulească. Credincioșii evrei li s-au alăturat respingându-L pe Domnul și, în cele din urmă, L-au răstignit pe cruce. Această lumea este într-adevăr rea! Dar cu cât era mai multă respingere și condamnare lumească din partea forțelor religioase, cu atât era mai clar că este adevărata cale și lucrarea lui Dumnezeu. Asta mi-a sporit dorința de a rămâne pe această cale!

În scurt timp, când frații și surorile au aflat despre ce se întâmpla, mi-au trimis un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Nu fi descurajat, nu fi slab, iar Eu îți voi lămuri lucrurile. Drumul spre Împărăție nu este atât de neted; nimic nu e atât de simplu! Vrei ca binecuvântările să vină ușor, nu-i așa? Astăzi, toți vor avea încercări amare de înfruntat. Fără astfel de încercări, inima iubitoare pe care o aveți pentru Mine nu se va întări și nu veți avea iubire adevărată față de Mine. Chiar dacă aceste încercări constau numai în circumstanțe minore, fiecare trebuie să treacă prin ele; doar că dificultatea încercărilor va fi diferită de la persoană la persoană. Încercările sunt o binecuvântare de la Mine, și cât de mulți dintre voi vin adesea înaintea Mea, implorându-Mi în genunchi binecuvântările? Copii prostuți! Credeți mereu că ceva cuvinte prielnice pot fi considerate binecuvântarea Mea, totuși nu recunoașteți că amărăciunea este una dintre binecuvântările Mele. Cei ce-Mi împărtășesc amărăciunea, Îmi vor împărtăși cu siguranță și dulceața. Aceasta este promisiunea și binecuvântarea Mea pentru voi. Nu ezitați să mâncați și să beți cuvintele Mele și să vă bucurați de ele. Când întunericul trece, lumina strălucește. Înaintea zorilor este cel mai întunecat; după acest moment, cerul se luminează treptat, iar apoi soarele răsare. Nu fiți înfricoșați sau șovăielnici” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). Am fost foarte emoționat când am citit asta. Noi urmam noua lucrare a lui Dumnezeu, împiedicați de cler și tratați nedrept de ceilalți săteni. Era inevitabil. Întrucât oamenii sunt profund corupți de Satana și lumea este atât de întunecată și rea. Niciunul nu întâmpină venirea lui Dumnezeu. Să-l urmezi pe Dumnezeu nu e ușor. Ca să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu și să-I câștigăm aprobarea, trebuie să experimentăm acest gen de persecuție și greutăți. Dumnezeu este forța noastră de sprijin și e mereu cu noi. Nu aveam de ce mă teme. Trebuia numai să mă rog și să mă bazez pe Dumnezeu, și El ne va îndruma cu siguranță să depășim obstrucțiile și perturbările pastorului. M-am gândit la experiențele fraților și surorilor din China pe care le văzusem în filme și videoclipuri. Ei sunt oprimați, vânați și supravegheați de guvernul chinez și înfruntă arestul în orice clipă. Familiile lor sunt și ele implicate și sunt private de proprietățile și slujbele lor. Mulți sunt închiși și torturați brutal. Suferă atât de mult, dar sunt capabili să se bazeze pe Dumnezeu și să ofere mărturie învingându-l pe Satana. Apoi m-am gândit la felul în care Dumnezeu a suferit în cele două întrupări ale Sale. Când Domnul Isus a venit pe pământ întrupat pentru a răscumpăra omenirea, a fost condamnat și hulit de poporul evreu și, în cele din urmă, răstignit. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat iar și exprimă adevăruri pentru a mântui omenirea. Regimul Satanei și forțele antihriștilor din lumea religioasă I se împotrivesc, Îl condamnă, Îl resping și Îl defăimează. Dumnezeu suferă atât de mult pentru a mântui omenirea și suferința mea neînsemnată nici nu merita menționată. Dumnezeu este sfânt și toată suferința Sa e de dragul mântuirii noastre. Suferința mea era ca să pot câștiga adevărul și să fiu mântuit, deci era ceva ce trebuia să îndur. Deși acea experiență a fost dureroasă pentru mine, câștigasem ceva discernământ despre cler și aveam mai multă credință în Dumnezeu. Dumnezeu chiar folosește medii dificile ca să ne comunice adevărul, să ne desăvârșească credința. Este o binecuvântare de la Dumnezeu! M-am simțit mult mai calm după ce am aflat intenția lui Dumnezeu și am ieșit din norul meu de negativitate. Apoi m-am grăbit să organizez o întrunire pentru toți frații și surorile mele care erau încă blocați într-o stare negativă. Toți au putut înțelege intenția lui Dumnezeu prin părtășia noastră, au câștigat credința de a continua să-L urmeze pe Dumnezeu și nu au mai fost negativi. Am început o viață bisericească normală, împărtășind Evanghelia și mărturisind despre Dumnezeu, iar toată lumea se simțea motivată.

Dar clerul continua să încerce să ne țină pe loc. Odată, când soțul unei surori a murit de o boală, întreaga ei familie a presat-o să-i ceară scuze pastorului ca el să ajute cu rugăciuni și cu ritualuri de înmormântare. Clerul a exploatat această oportunitate ca s-o forțeze să renunțe la credința ei în Dumnezeu Atotputernic și să se întoarcă la biserică. Eram foarte mânios. Era deja îndoliată după soțul ei, dar clerul punea sare pe rană, forțând-o să renunțe la credința ei. Au recurs la orice mijloace josnice doar pentru a ne aduce înapoi în biserică și a ne face să-i urmăm. Un pastor de rang înalt a venit să ne vorbească și a spus multe lucruri condamnându-L și hulindu-L pe Dumnezeu. Ne-a îndemnat în mod repetat să renunțăm la credința noastră. Însă noi aveam deja discernământ, așa că nu am fost afectați. Când clerul și liderii orașului au văzut că eram neclintiți, i-au făcut pe ceilalți săteni să ne izoleze și excludă, spunând: „Acești oameni refuză să ne asculte, așa că lăsați-i să aibă propria credință. Vegheați-vă copiii, țineți-i departe de acești oameni! Oricine ia legătura cu ei sau întreabă despre credința lor își va implica toată familia, iar noi nu-i vom ajuta cu nimic.” Chiar i-au pus pe tinerii din biserică să îi monitorizeze pe aceia dintre noi care credeau în Dumnezeu Atotputernic. Oricine lua legătura cu noi era chemat acasă la pastor pentru interogatoriu. Asta m-a ajutat să le văd mai clar adevăratele fețe potrivnice lui Dumnezeu. Ei controlau ferm credincioșii din strânsoarea lor, nepermițându-le să vină înaintea lui Dumnezeu și să-I audă glasul. M-am gândit la farisei. Când Domnul Isus a venit, lucrarea și cuvintele Sale erau foarte autoritare, dar ei nu au căutat sau cercetat. Temându-se că toți credincioșii Îl vor urma pe Domnul Isus, iar ei își vor pierde statutul și slujbele, și-au dat toată silința să-L condamne și chiar L-au răstignit. Îi țineau pe credincioși în ghearele lor, lăsându-i pe oameni să se închine numai lor, refuzând să-I dea înapoi oile lui Dumnezeu. Erau slujitori răi, iar pastorii și prezbiterii de azi nu sunt cu nimic diferiți. Mi-am amintit de cuvintele Domnului care îi condamnau: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). Membrii clerului de azi sunt exact ca fariseii dinainte. Ei sunt slujitori răi care blochează calea spre împărăție. E întocmai cum expune Dumnezeu Atotputernic: „Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi tulbură pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). Clericii nu numai că nu investighează noua lucrare a lui Dumnezeu, dar când află că cineva o cercetează, fac tot ce pot pentru a-l împiedica. De teamă că toți credincioșii Îl vor urma pe Dumnezeu Atotputernic și nu li se vor mai închina lor, nu-i vor mai urma și nu le vor mai aduce jertfe, foloseau obiceiurile vechi ale satului și ritualurile tradiționale pentru a controla oamenii, forțându-i să se întoarcă în biserică. Pretindeau că sunt credincioși, dar nu aveau nici măcar o fărâmă de frică de Dumnezeu în inimile lor. Prin natura lor, sunt demoni care Îl urăsc pe Dumnezeu și adevărul. Sunt piedici pe calea noastră către împărăție. Știam că Dumnezeu îngăduise toată această opresiune pentru a ne dezvolta discernământul, ca să puteam scăpa cu adevărat de controlul clerului. Atacurile clerului nu mă puteau ține într-o stare negativă, dimpotrivă, mi-au întărit credința. Am reușit, de asemenea, să scap de constrângerile lor și să continui să împărtășesc evanghelia și să aduc mărturie pentru Dumnezeu. Cu timpul, unii dintre prietenii și rudele mele au început și ei să discearnă comportamentul clericilor, iar unii dintre ei au acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Asta mi-a arătat că înțelepciunea lui Dumnezeu se manifestă pe baza trucurilor Satanei. Opresiunea și piedicile pastorilor au ajutat la separarea caprelor de oi. Unii s-au alăturat clerului împotriva noastră, dar alții au ajuns să-i discearnă adevărata esență. Au auzit glasul lui Dumnezeu și s-au întors către El. Lucrarea lui Dumnezeu e minunată! Această experiență m-a învățat că orice situație are bunăvoința lui Dumnezeu. Toate sunt ceea ce ne trebuie și sunt ca să ne mântuiască și desăvârșească. M-am decis că orice aș fi înfruntat în viitor, eram gata să mă supun rânduielilor lui Dumnezeu și să mă bazez pe El pentru depăși situația. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!