39. Urmez cu hotărâre această cale
Acum câțiva ani, am fost arestată de poliție pentru că predicam Evanghelia. Partidul Comunist m-a condamnat la trei ani pentru „organizarea și folosirea unei organizații de cult pentru a submina aplicarea legii”. După ce am ieșit, m-am gândit că, în sfârșit, puteam să particip din nou la adunări și să-mi reiau îndatoririle. Nu mi-am imaginat că poliția avea să mă urmărească în continuare și să-mi limiteze libertatea. Când părinții mei m-au dus la secția de poliție pentru înregistrarea adresei mele, ofițerul care mă supraveghea mi-a spus cu înverșunare: „Trebuie să-mi raportezi mie dacă vrei să părăsești zona și îți este interzis, timp de cinci ani, să pleci din acest oraș sau în străinătate. De asemenea, nu poți să-ți practici credința sau să participi la întruniri. Dacă aflu că ai fost la adunări religioase, te arunc direct înapoi în închisoare. Și să nu crezi că vei mai ieși!” Speriați că aș putea fi din nou arestată, părinții mei i-au cerut surorii mele mai mari să stea cu ochii pe mine, să se asigure că nu citeam cuvintele lui Dumnezeu și că nu luam legătura cu oricare dintre frați sau surori. Sora mea mi-a găsit un loc de muncă ca agent de vânzări și, dacă întârziam acasă, mă suna și mă întreba: „Unde ești? Ce faci?” Odată, când citeam cuvintele lui Dumnezeu pe tableta mea, sora mea a observat și m-a presat să-i spun dacă citeam cuvintele lui Dumnezeu și chiar a încercat să-mi smulgă tableta din mână. Am spus repede că citeam un roman și m-a lăsat în pace. După aceea, am fost nevoită să mă ascund sub pături ca să citesc cuvintele lui Dumnezeu numai după ce ea adormea.
Într-o zi, sora mea a găsit niște cuvinte de la Dumnezeu pe care le copiasem de mână și m-a luat la întrebări: „Tu încă ai credință și participi la adunări, nu-i așa?” Am răspuns furioasă: „A avea credință și a-L venera pe Dumnezeu sunt lucruri corecte și bune. Lasă-mă-n pace!” Ea s-a grăbit atunci să o cheme pe sora noastră cea mai mare, care m-a plesnit peste față din clipa în care a pășit pe ușă, țipând la mine: „Cum îndrăznești să mai crezi? De când ai fost în închisoare, mama plânge de-i ies ochii din cap în fiecare zi. Aproape că a orbit de cât a plâns. Dacă ajungi să fii iar trimisă acolo, gândește-te ce ar însemna asta pentru ea! Nu poți renunța, pur și simplu, la chestia asta cu Dumnezeu și să-i dai și ei în sfârșit o pauză?” S-o aud spunând asta era aproape insuportabil, iar lacrimile curgeau șiroaie pe fața mea. Mama mea fusese atât de iubitoare cu mine încă din copilărie, iar acum, mare fiind, o făceam să se îngrijoreze pentru mine. Dacă aș fi din nou arestată, ar putea ea să facă față? Simțeam o oarecare slăbiciune, așa că m-am rugat repede la Dumnezeu, cerându-I să-mi protejeze inima. Mai târziu, am văzut asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă vie căreia El i-a dăruit viață. Mai departe, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a zărit prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub predestinarea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu susține fiecare ființă vie în parte pe parcursul creșterii sale și până la maturitate” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Fiecare suflare a mea vine de la Dumnezeu. El era Cel care mă veghea și mă proteja pe măsură ce creșteam. Oricine a fost bun cu mine sau Mi-a fost de ajutor fusese rânduit de Dumnezeu. Familia în care m-am născut și ce fel de părinți aveam erau, de asemenea, lucruri hotărâte și rânduite de Dumnezeu. Ar trebui să-I mulțumesc lui Dumnezeu și să-I răsplătesc iubirea, am putut să cresc fără incidente, pentru că puteam să trăiesc ziua de azi. Dacă L-aș nega pe Dumnezeu sau L-aș trăda din cauza sentimentelor pentru familia mea, ar fi de neconceput. Mama mea era îngrijorată pentru mine și sănătatea ei se șubrezea. Nu erau toate astea din cauza Partidului Comunist? Dacă nu mă arestau și nu mă persecutau, părinții mei n-ar avea de ce să se teamă. Partidul Comunist mă persecuta și-i rănea pe cei dragi mie pentru că voia ca eu să-L trădez pe Dumnezeu. Nu aveam de gând să permit ca planurile sale să aibă succes! La gândul acesta, hotărârea mea a fost restabilită: Oricât de mult îmi stătea familia mea în cale, trebuia să cred în Dumnezeu și să-L urmez! După aceea, în timp ce lucram, participam, de asemenea, la întruniri și împărtășeam Evanghelia.
În februarie 2017, mă pregăteam să plec la serviciu într-o dimineață, când am primit un telefon. Un bărbat pe nume Chen, care era șef de secție în cadrul Comitetului Politic și Juridic, mi-a spus: „Prezintă-te la secție în următoarele două zile să semnezi o declarație prin care să spui că nu crezi în Dumnezeu. Toți ceilalți credincioși locali care au fost arestați și eliberați au semnat deja, numai tu ai mai rămas.” M-am înfuriat foarte tare când am auzit asta. Credința mea presupune doar să particip la adunări și să citesc cuvintele lui Dumnezeu, dar ei m-au băgat în închisoare pentru asta, m-au torturat și au încercat, cu forța, să-mi spele creierul. Acum, că am ieșit, ei tot mă urmăreau îndeaproape, încercând să mă oblige să semnez o hârtie prin care renunț la credința mea. Ar face orice e nevoie ca să mă facă să-L trădez pe Dumnezeu. Erau cu adevărat josnici și răi! Nu puteam lăsa șiretlicul Satanei să câștige. Dar atunci m-am gândit: „Dacă-i spun că n-am de gând să semnez, Comitetul Politic și Juridic avea să mă trimită înapoi în închisoare? Nu vreau să ajung iar în închisoare și să trăiesc acea viață inumană.” Gândindu-mă la asta, i-am spus: „Sunt ocupată cu munca în următoarele două zile și nu am timp. Voi veni în câteva zile.” Spre surprinderea mea, în dimineața următoare, șeful Chen mi-a trimis un mesaj spunând: „Cardul tău de asigurare medicală a ajuns. Vino să îl ridici astăzi.” M-am gândit, în sinea mea: „N-am solicitat niciodată un card de asigurare medicală. Oare este vreun șiretlic de-al Satanei?” M-am gândit la ceva ce a spus Dumnezeu: „Voi trebuie să fiți treji și să așteptați în fiecare moment și trebuie să vă rugați mai mult înaintea Mea. Trebuie să recunoașteți diferitele uneltiri și planuri viclene ale Satanei, să recunoașteți spiritele, să cunoașteți oamenii și să fiți capabili să deosebiți toate felurile de oameni, evenimente și lucruri” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 17). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au amintit că Satana are numeroase trucuri. Spunând că toți credincioșii locali care au fost arestați și apoi eliberați au semnat cu excepția mea, șeful Chen încerca să mă păcălească să merg acolo. De vreme ce acel truc a eșuat, a folosit cardul de asigurare medicală drept momeală. Era foarte viclean. Gândindu-mă la toate acestea, am decis să nu mă duc.
Apoi, în dimineața următoare, tatăl meu a venit în grabă la mine la muncă. Părând disperat, mi-a spus: „Ieri, șeful Chen m-a chemat în biroul lui dis de dimineață. Mi-a spus că municipalitatea face o investigație specială să vadă dacă îți mai practici sau nu credința. Dacă semnezi documentul afirmând că nu o practici, atunci ai putea duce o viață normală ca toți ceilalți și nimeni nu te va monitoriza sau căuta. Dar dacă nu semnezi, vei fi trimisă la închisoare pentru a fi reeducată. Ascultă-mă! Renunță la credința ta și du-te, pur și simplu, să-ți semnezi numele!” Eram indignată și dezgustată să aud asta. I-am spus tatălui meu: „Tată, știi că a crede în Dumnezeu este calea cea dreaptă. Așadar, cum pot să renunț la credința mea de teama persecuției? Dezastrele devin grave acum. Dumnezeu Atotputernic, Mântuitorul, exprimă adevărul pentru a mântui oamenii de păcat și de dezastre. Aceasta este singura noastră șansă la mântuire. Necrezând, cu siguranță vom pieri în dezastru. Partidul Comunist arestează și persecută cu înverșunare credincioșii, forțându-i să-L trădeze pe Dumnezeu, așa că vor sfârși pedepsiți în iad, alături de el. Să semnez cu numele meu înseamnă să-L trădez pe Dumnezeu și voi fi distrusă în cele din urmă! Nu pot semna așa ceva!” Tatăl meu, speriat și stresat, mi-a spus: „Dacă nu semnezi, poliția te va trimite înapoi direct în închisoare. Chiar vrei să suferi din nou acolo? Chiar dacă nu vrei să te gândești la tine, gândește-te la sora ta mai mică. Partidul Comunist țintește întreaga familie a unui credincios. Uită-te la sora ta mai mare. A absolvit un colegiu pedagogic, dar a picat examenul politic din cauza credinței tale și nu a putut obține un loc de muncă la o școală elementară importantă. Sora ta mai mică termină anul acesta un colegiu pedagogic și își va căuta un loc de muncă, iar dacă tu nu semnezi, nu va trece de testul politic și, cu siguranță, nu-și va găsi un serviciu bun. Nu-i distrugi viitorul? Ascultă-mă, strânge, pur și simplu, din dinți și semnează. Nu poți crede în secret? De ce să fii atât de încăpățânată?” Privind chipul rătăcit al tatălui meu, înlăcrimat, atât de îngrijorat încât avea o peliculă uscată pe gură, m-am simțit groaznic și încurcată: „Dacă semnez, Îl voi trăda pe Dumnezeu și voi fi marcată cu semnul fiarei; acesta reprezintă semnul dezonorării lui Dumnezeu, iar El nu mă va aproba. Însă dacă nu semnez, sora mea nu va trece testul politic și viitorul ei va fi afectat. Întreaga familie mă va urî pentru tot restul vieții mele. Și dacă poliția mă închide din nou și mă torturează dacă nu semnez? Dacă mă omoară în bătaie?” Gândul la toate astea m-a durut ca un cuțit înfipt în piept. Nu știam ce alegere să fac. I-am spus tatălui meu: „Lasă-mă să mă gândesc la asta.” După ce a plecat, m-am rugat la Dumnezeu printre lacrimi: „Dumnezeule, inima mea este slabă, Te rog, dă-mi credință și putere și îndrumă-mă să rămân fermă în mărturia mea.”
După ce m-am rugat, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Când oamenii încă nu sunt mântuiți, Satana le perturbă deseori viețile sau chiar le controlează. Cu alte cuvinte, oamenii care nu au fost mântuiți sunt prizonieri ai Satanei, nu au libertate, nu au fost abandonați de Satana, nu sunt calificați sau îndreptățiți să I se închine lui Dumnezeu și sunt urmăriți îndeaproape și atacați cu sălbăticie de Satana. Asemenea oameni nu au o fericire demnă de menționat, nu au dreptul la o existență normală și, în plus, nu au nicio demnitate. Doar dacă te ridici și te lupți cu Satana, folosindu-ți credința, ascultarea și frica de Dumnezeu ca arme cu care să porți o luptă pe viață și pe moarte cu Satana, astfel încât să îl învingi pe deplin și să-l faci să fugă și să devină laș când te vede, astfel încât să abandoneze complet atacurile și acuzațiile sale împotriva ta – doar atunci vei fi mântuit și vei deveni liber. Dacă ești hotărât să te desparți complet de Satana, dar nu ești echipat cu armele care te vor ajuta să-l învingi, atunci vei fi încă în pericol. Pe măsură ce trece timpul, când ai fost atât de torturat de Satana încât nu mai ai nici pic de putere rămasă în tine, dar încă nu ai fost în stare să fii mărturie, tot nu te-ai eliberat complet de acuzațiile și atacurile Satanei împotriva ta, atunci vei avea puține șanse de a fi mântuit. În final, când încheierea lucrării lui Dumnezeu este declarată, tu vei fi încă în strânsoarea Satanei, incapabil să te eliberezi și, prin urmare, nu vei avea niciodată o șansă sau o speranță. Atunci, aceasta sugerează că asemenea oameni vor fi complet sub robia Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că persecuția Partidului Comunist și intervențiile familiei mele erau ispite și atacuri din partea Satanei. M-am gândit la Iov, când a fost ispitit de Satana. A fost jefuit de tot ceea ce-i aparținea și și-a pierdut până și copiii. Trupul lui era acoperit de furuncule, propria lui soție l-a atacat și i-a spus să-L abandoneze pe Dumnezeu și să moară, dar Iov nu s-a plâns niciodată de Dumnezeu și nu L-a negat. Iov chiar L-a lăudat, spunând: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Iov a triumfat în fața ispitelor Satanei prin credința sa în Dumnezeu și frica de El. Fiind mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu, l-a făcut de rușine și l-a învins pe Satana. După eliberarea mea din închisoare, Partidul Comunist s-a folosit de familia mea ca să încerce să mă oblige să semnez o hârtie de renunțare la credința mea. Era o ispită și un atac din partea Satanei. Satana se folosea de iubirea mea pentru familie și de grija mea pentru viitorul surorii mele ca să mă facă să-L trădez pe Dumnezeu. Dacă mi-aș apăra familia și interesele trupești trădându-L pe Dumnezeu, n-aș fi eu în captivitatea Satanei? Știam că nu puteam ceda șiretlicurilor Satanei, ci trebuia să urmez exemplul lui Iov, să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu și să-l umilesc pe Satana.
Mai târziu, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de cât de «puternic» este Satana, indiferent de cât de insolent și ambițios este, indiferent de cât de mare îi este abilitatea de a provoca pagube, indiferent de cât de cuprinzătoare sunt tehnicile cu care strică și ademenește omul, indiferent de cât de istețe sunt păcălelile și uneltirile cu care îl sperie pe om, indiferent de cât de schimbătoare este forma în care există, nu a fost niciodată capabil să creeze o singură ființă vie, nu a fost niciodată capabil să stabilească legi sau reguli pentru existența tuturor lucrurilor și nu a fost niciodată capabil să conducă sau să controleze vreun obiect, fie el însuflețit sau neînsuflețit. În cosmos și pe bolta cerească, nu există o singură persoană sau obiect care să fie născut din el sau să existe datorită lui; nu există o singură persoană sau obiect condus de el ori controlat de el. Dimpotrivă, nu doar că trebuie să trăiască sub stăpânirea lui Dumnezeu dar, mai mult decât atât, trebuie să se supună tuturor ordinelor și poruncilor lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, este dificil pentru Satana să atingă fie și un strop de apă sau un grăunte de nisip de pe pământ; fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana nu este liber să miște furnicile de pe pământ, ca să nu mai vorbim de omenire, care a fost creată de Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, Satana este inferior crinilor de pe munte, păsărilor ce zboară în aer, peștilor din mare și viermilor de pe pământ. Rolul acestuia între toate lucrurile este să servească toate lucrurile, să lucreze pentru omenire și să slujească lucrării lui Dumnezeu și planului Său de gestionare. Indiferent de cât de răuvoitoare îi este natura sau cât de rea îi este esența, singurul lucru pe care îl poate face este să își respecte ascultător funcția: să Îi slujească lui Dumnezeu și să asigure un contrapunct lui Dumnezeu. Astfel este esența și poziția Satanei. Esența sa este deconectată de la viață, deconectată de la putere, deconectată de la autoritate; este doar o jucărie în mâinile lui Dumnezeu, doar o mașinărie în slujba lui Dumnezeu!” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”). Citirea acestora mi-a dat ceva cunoaștere despre autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu. Indiferent cât de sălbatic e Satana, este doar un pion în mâinile lui Dumnezeu, o unealtă în slujba Lui. Mi-am amintit de arestarea și tortura mea în mâinile Partidului Comunist. Când trupul îmi era slab, cuvintele lui Dumnezeu mi-au întărit credința și m-au condus prin fiecare dificultate în parte. După ce am fost eliberată din închisoare, Partidul Comunist a continuat să mă monitorizeze, iar familia mea, acaparată de minciunile lui, m-a supravegheat și s-a împotrivit, de asemenea, credinței mele. Însă, prin îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg unele adevăruri, am triumfat în fața fiecărei ispite și hotărârea mea de a-L urma pe Dumnezeu s-a întărit. Prin toate acestea, am văzut că Satana este doar un instrument pentru ca Dumnezeu să-Și desăvârșească poporul ales. Nu aveam de ce să mă tem. Dumnezeu guvernează tot. El conduce destinul tuturor. Viața și moartea mea sunt în mâinile lui Dumnezeu. Dacă sora mea își găsește sau nu un loc de muncă, ce fel de viitor va avea; toate aceste lucruri sunt determinate de Dumnezeu. Partidul Comunist nu-și poate controla nici propria soartă, deci cum mi-ar putea controla viața și moartea și viitorul surorii mele? Chiar dacă într-o zi aveam să fiu arestată și torturată din nou de poliție, va fi pentru că Dumnezeu permite ca acest lucru să se întâmple. Ar trebui să mă bazez pe Dumnezeu și să mărturisesc ferm. Dacă mi-aș prețui viața, m-aș îngrijora pentru interesele familiei mele și aș semna hârtia prin care Îl trădez pe Dumnezeu, ar fi un semn al rușinii. Chiar dacă aș trăi, aș fi doar un trup umblător. Gândindu-mă la asta, m-am întărit să rezist oricăror ispite sau atacuri din partea Satanei, să mărturisesc ferm și să-l umilesc pe Satana!
În acea noapte, după ce am ajuns acasă, sora mea mai mare a țipat la mine: „Comitetul Politic și Juridic ți-a dat trei zile. Mâine este ultima zi. Ai de gând să semnezi hârtia sau nu? Mama și tata îmbătrânesc, își fac griji pentru tine în mod constant. Abia dacă au mâncat sau dormit de-a lungul celor trei ani în care ai fost în închisoare. Ai ieșit acum, dar ei încă mai trăiesc cu inima cât un purice. Ți-e bine știind că-i dezamăgești în felul acesta? Ai măcar conștiință? Te-ar omorî dacă ai semna hârtia aceea?” Mi-am dat seama că acesta era Satana care mă ataca din nou prin familia mea. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să ai curajul Meu în tine și trebuie să ai principii când te confrunți cu rudele care nu cred. Dar, de dragul Meu, nu trebuie să cedezi în fața niciunei forțe întunecate. Bizuie-te pe înțelepciunea Mea pentru a merge pe calea perfectă; nu permite niciuneia dintre conspirațiile Satanei să preia controlul. Depune toate eforturile pentru a-ți pune inima înaintea Mea, iar Eu te voi alina și îți voi aduce pace și fericire. Nu te strădui să fii într-un fel anume în fața altor oameni; nu este mai valoros și mai important să Mă mulțumești pe Mine? Mulțumindu-Mă pe Mine, nu vei avea și mai multă pace și fericire veșnică de-a lungul vieții?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat putere. Credința în Dumnezeu este calea cea dreaptă și trebuia să-mi păstrez credința în El și să-L urmez orice ar fi. Partidul Comunist mi-a indus în eroare familia și a făcut presiuni asupra ei ca să mă îndepărteze de credința mea. Asta mi-a arătat și mai clar esența demonică a Partidului Comunist, de a urî adevărul și de a fi un dușman al lui Dumnezeu. L-am disprețuit și l-am respins din inimă. Chiar și fără nicio înțelegere sau niciun sprijin din partea familiei mele, trebuia să mărturisesc ferm și să-l umilesc pe Satana. La gândul acesta, i-am spus surorii mele: „Imposibilitatea mamei și tatei de a mânca sau de a dormi bine și îngrijorarea lor constantă nu sunt toate din vina partidului? Este corect și adecvat să crezi în Dumnezeu, să fii un om bun și să urmezi calea cea dreaptă. Însă partidul nu numai că m-a arestat pe mine, ci ne-a lăsat și fără nicio cale de scăpare. Partidul este vinovatul!” În acel moment, sora mea cea mai mare a sunat, cerând un răspuns: „Ai de gând să semnezi mâine sau nu? Ai doar două opțiuni. Fie semnezi hârtia prin care promiți că nu crezi în Dumnezeu și-ți vezi de muncă, câștigi bani și trăiești o viață bună, fie nu semnezi și aștepți să fii aruncată în închisoare!” Am răspuns ferm: „Chiar de trebuie să mă întorc la închisoare, nu voi semna hârtia!” Mi-a închis nervoasă și cealaltă soră doar m-a ignorat.
Ulterior, am plecat din oraș să-mi îndeplinesc îndatoririle. De câte ori îmi amintesc toată acea experiență, mă simt statornică în inima mea. Simt că a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată și n-o voi regreta niciodată.